Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

6574 vizite 51 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

3545 vizite 25 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

3211 vizite 9 comentarii

Dar ce scarbiti sunt multi si ce scandal fac pentru ca firmele fac ang...

7702 vizite 23 comentarii

Surprinzator de multi sunt cei care inca nu stiu ca firmele de recruta...

981 vizite 7 comentarii

Putini observa ca vechimea in munca (numita fara exceptie "experienta ...

5792 vizite 51 comentarii

Alta ocazie numai buna pentru candidati de a cadea in capcana, de a-si...

2471 vizite 39 comentarii

O metoda foarte simpla prin care cei care imi trimit CV-urile adesea i...

2660 vizite 13 comentarii

Si CV-ul unei recruterite, care mi-a explicat pe 5 pagini ce face ea i...

12947 vizite 38 comentarii

Primesc azi un e-mail cu un CV, scria ca pentru unul dintre posturile ...

8595 vizite 63 comentarii

Singurul lucru pe care il astepti dupa ce trimiti un CV este sa fii in...

2465 vizite 19 comentarii

Sigur, oamenii politicosi, manierati, indatoritori, care te asculta at...

2647 vizite 16 comentarii

Aveam noi de facut o recrutare mare, o pozitie de Board pentru o cunos...

2914 vizite 53 comentarii

Articol despre unul dintre cei mai buni candidati intalniti in ultima ...

2315 vizite 16 comentarii

O sa fac o serie mai lunga de articole cu candidatii cu cea mai mare e...

2636 vizite 19 comentarii

Mi-a cazut din intamplare privirea pe ceva pe Facebook. Poate din cauz...

1648 vizite 9 comentarii

Ma duc eu la un restaurant pe malul Dambovitei. Stau la masa si admir ...

2553 vizite 21 comentarii

Am avut de curand o recrutare de director general pentru o companie di...

1029 vizite 7 comentarii

Acum cateva zile o candidata a schimbat brusc subiectul si m-a intreba...

7185 vizite 65 comentarii

Sunteti angajator si primiti un CV care incepe astfel. SUMMARY: Mana...

1313 vizite 3 comentarii

Cel mai tare CV primit vreodata, din cate imi aduc aminte... Primes...

5795 vizite 2 comentarii

Am citit Karen Horney cand eram student, si de atunci teoria sa despre...

1208 vizite

Am scris despre o doamna care are un mic hotel. Intr-o buna zi, doamna...

4334 vizite 42 comentarii

Cei mai multi se supara cand le atrag atentia ca experienta lor s-ar p...

5424 vizite 62 comentarii

Am spus de cate ori am avut ocazia ca o firma trebuie sa incerce prin ...

2572 vizite 5 comentarii

Am organizat timp de cativa ani niste cursuri de cultura generala pent...

759 vizite 8 comentarii

Va rugam sa ne ajutati sa restauram pianul sau sa ne luam altul – o ...

2994 vizite 7 comentarii

Cati dintre manageri le atrag atentia angajatilor ca lucreaza prea len...

2433 vizite 8 comentarii

In fiecare an, in octombrie incepem un nou an scolar pentru manageri s...

823 vizite 7 comentarii

Europa se indreapta, din ce in ce mai grabit, spre modelul politic baz...

2130 vizite 7 comentarii

Marea, imensa majoritate a angajatilor romani prefera sa aiba sefi str...

3180 vizite 9 comentarii

Primesc adesea CV-uri incomplete, in care nu sunt trecute perioade...

5712 vizite 42 comentarii

Facem, cu mult efort si cu bani de la sponsori, un album de arta fotog...

2184 vizite 12 comentarii

Am vazut ca televiziunile s-au facut ca nu observa poate cel mai r...

11765 vizite 11 comentarii

  Am fost la mitingurile acestea incepand chiar cu ultimul...

11492 vizite 31 comentarii

Nu va straduiti sa intelegeti de ce un anunt de recrutare este facut i...

1972 vizite 48 comentarii

Am foarte des discutii, dispute si chiar conflicte cu candidati care i...

3366 vizite 25 comentarii

In urma cu vreo 20 de ani, cred, cand primeam toate CV-urile pe hartie...

2330 vizite 16 comentarii

Un manager e un manager, poate conduce aproape orice business daca i s...

2399 vizite 10 comentarii

Discutiile despre salariu. Si ce salariu vreti? Pai depinde de job, nu...

3607 vizite 21 comentarii

Baiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat stralucit la una...

3469 vizite 27 comentarii

Ce credeti despre omul din scenariul urmator? Pun eu un anunt de recru...

3505 vizite 9 comentarii

Una dintre cele mai mari placeri ale angajatilor este sa se razbune pe...

2111 vizite 13 comentarii

L-am vazut de departe pe catel, am incetinit si am oprit langa el. Sam...

1029 vizite 10 comentarii

Trebuia sa-mi gasesc o menajera. Lucruri relativ simple, de facut cura...

2333 vizite 24 comentarii

Eu nu ma ocup niciodata de recrutarile de directori de HR, o rog intot...

1508 vizite 10 comentarii

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici si de stat, la ab...

8090 vizite 57 comentarii

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1851 vizite 25 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2544 vizite 13 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1384 vizite 4 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2439 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1392 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6913 vizite 64 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2635 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1572 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

5163 vizite 23 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1331 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4767 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1636 vizite 31 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1227 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

2217 vizite 9 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1846 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

1053 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

8164 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

12035 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4853 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2592 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4902 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10298 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

7169 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

5104 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7795 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2346 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8672 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

4179 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5404 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

7088 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4236 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8541 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4586 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7650 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2892 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11527 vizite 28 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6406 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7950 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

21448 vizite 116 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9241 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6552 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

9064 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2163 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

15508 vizite 72 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

24107 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

23220 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

7052 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10754 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12723 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9941 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11779 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6673 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25507 vizite 60 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic sat din Moldova. Ai mei aveau carne, am fi putut sa mancam si de doua ori pe saptamana daca am fi vrut, ba poate chiar si mai des de la Craciun pana spre martie, sau chiar aprilie, pentru ca se taia porcul si o parte din carne era pusa la borcan, in untura.

Apoi, pana la urmatorul Craciun, ramaneau doar gainile, insa nici acelea prea multe, pentru ca aveai nevoie de ele ca sa iti faca oua. Nu puteai avea si oua si carne in acelasi timp, dupa cum au constatat si englezii. Vreun porc taiat in timpul anului nu a fost pana am plecat eu din sat, si nici nu s-a auzit de asa ceva in istoria locurilor.

O vaca nu aveai voie sa tai, erai obligat sa o dai la stat, la abator, si iti dadeau niste bani pe ea. Insa nimeni nu s-ar fi gandit vreodata sa taie o vaca, aveai nevoie de ele ca sa-ti dea lapte, altceva nu ai fi avut sa pui pe masa la copchii, pentru ca aceia mici nu mananca fasole si cartofi chiar din primele luni. Si, oricum, erau putine vaci in sat. Si la fel si oi, tot putine, si le tineai pentru branza, evident, asa ca nici de carne de oaie nu prea putea vorba. Struti nu erau, ca acuma, nici alte vietati, asa ca subiectul carne putea fi sintetizat la porc iarna si ceva gaini vara.

Eram printre cei mai instariti din sat, pentru ca ai mei aveau amandoi salariu. Mai erau cativa cu salariu in sat, insa nu imi aduc aminte sa mai fi fost vreo familie cu doua salarii. Cu mai multi bani decat noi erau doar nea Nica Rusu, fiindca avea stupui, si tanti Litica, vanzatoarea de la magazinul din sat.

Noi aveam 30, ba cateodata chiar si 40 de gaini intr-un an. Altii aveau mai putine, erau unii in sat care aveau cate 10 sau 12. Daca imparti cifra asta la doi, ca sa iti ramana si pentru oua, si apoi imparti jumatatea la 365, cate zile intr-un an, vezi ce iti iese, adica de cate ori ajungeau si ei sa manance carne.

Fiind bogati, noi stateam chiar in centru, insa mie imi placea sa stau la bunica-mea, in marginea satului. De cand am inceput sa merg pe picioarele mele m-am dus acolo si nu m-am mai intors pana am plecat din sat, la 12 ani.

Bunica-mea era vadana. S-a maritat la 17 ani, cand avea 19 i-a murit barbatul in razboi. Au avut doi copii. Nu s-a mai maritat de atunci si pana in ultima zi din viata s-a dus la biserica si s-a rugat pentru el si ii facea pomana cand trebuiau sa se faca pomenile.Lumea spunea ca nu a mai facut sex de atunci. Mai tarziu a incercat nea Ionel Motea s-o violeze, insa era prea beat ca sa reuseasca, asa ca nu se pune la socoteala. Dar am mai scris despre asta, tot aici, pe site…

Insa am avut doi strabunici, stateam cu totii acolo, in marginea satului. Casa strabunicilor nu era mare, dar nici mica. Avea doua odai si un chiler. Toate casele din sat aveau chiler, din cate stiu. Iarna dormeam cu totii patru intr-o singura odaie, ca sa nu ardem prea repede lemnele si sa ne apuce vreo iarna lunga, pentru ca nu am mai fi avut de unde lua altele. Vara dormeam pe prispa, pana toamna tarziu, nu ar fi reusit nimeni sa ma bage in casa.

Si la bunici aveam gaini, insa nu atat de nenumarate pe cate aveam acasa in centru. Dar mai aducea taica-meu cate una de pe unde ajungea, asa ca mancam carne o data la doua saptamani, uneori chiar si mai des. Sigur, intre Craciun si Anul Nou mancam si de doua ori pe zi, plus sorici intre mese… Porc nu aveam nici noi, nici strabunicii, insa ai mei cumparau unul in fiecare an, pentru ca aveau de unde, erau doua salarii in familie, dupa cum am mentionat. Nici vaca nu aveam, dar cumparam lapte de la tanti Ioana, vecina noastra din vale.

La tanti Ioana ajungeam direct sarind gardul, nu avea sens sa ocolesc. Ei erau saraci. Folosind ca unitate de masura numarul de gaini, erau pe la gradul 2, 3 cel mult. Dar aveau vaca, insa altceva nu. Nimic, vreau sa spun. Dar cand spun nimic, asta inseamna chiar nimic. Nici macar sticla la toate geamurile, o parte din ochiuri erau cu cartoane. Fiindca acolo, in sat, erau geamuri cu ochiuri. Ferestrele cu foaie de sticla, adica cu sticla dintr-o singura bucata, cat tine geamul de mare, nu erau chiar pentru oricine. Noi, de pilda, aveam la casa din centru. Dincolo nu.

Vaca lor dadea lapte. Spun asta pentru ca nu chiar toate vacile din sat dadeau lapte. Insa tanti Ioana era norocoasa, din aceasta perspectiva. Vacile de atunci dadeau vreo doi sau trei litri de lapte pe zi. Cele de acum dau mai mult, insa eu vorbesc despre vacile de atunci si, mai precis spus, despre o anumita vaca, cea a lui tanti Ioana.

Tanti Ioana ne dadea noua jumatate din lapte, dupa cum am spus, insa jumatatea mai buna o pastra intotdeauna pentru ea, nu am putut niciodata sa aflu cum reusea sa le separe. Mancam si din jumatatea bunicilor, insa nu exista comparatie. Tanti Ioana stia ca am aflat secretul, asa ca ma chema intotdeauna cand fierbea laptele. Facea mereu mamaliga prima, apoi fierbea laptele in acelasi ceaun. Eu stateam nemiscat langa foc, si cand era gata, mancam jumatate din jumatatea lor… Altceva nu mancau seara, pentru ca nu aveau ce.

La pranz nu mancau chiar in fiecare zi, insa cand o faceau, fierbeau cartofi si ii mancau cu usturoi. Ii mancam, mai precis spus, pentru ca eram intotdeauna prezent. Cu mamaliga, evident. Pe vremea aceea nu exista paine in sat, brutaria s-a deschis mai tarziu. Dimineata mancau mamaliga. Dar nu una noua, ci din cea care ramanea de seara. O prajeau pe plita. Cand avea untura, puneau si putina pe deasupra. Dar nu multa.

Cand avea untura, tanti Ioana prajea si cartofii, dar asta se intampla rar. Ulei nu avea toata lumea in sat, insa nici nu pareau sa aiba nevoie de el. Tot in ceaun ii prajea, sigur, mai ales ca nici nu cred ca avea alt vas in casa. In casa spun, nu in bucatarie, pentru ca nu aveau bucatarie. Insa aproape nimeni nu avea bucatarie in sat. Numai noi, pentru ca eram bogati, si inca vreo cativa gateam in alta camera decat cea in care dormeam. Vara era mai simplu, pentru ca toata lumea gatea afara.

Farfuriile lui tanti Ioana erau de tabla, la fel ca si canile. Dar nu emailate*, ca ale noastre, ci de alumina. Si cele trei linguri erau din alumina. Avea si doua strachini de lut, insa pe acelea nu le folosea tanti Ioana, ca sa nu riste sa se sparga.

Noi, fiind dintr-o clasa superioara, aveam farfurii emailate*, dupa cum am spus. Farfurii albe erau numai in casa alor mei din centru. La bunici erau doar strachini de lut. Farfuriile albe au ajuns ceva mai tarziu la marginea satului, eram eu deja marisor. Li se mai zicea si farfurii intinse, pentru ca aveau o forma substantial diferita de cea a strachinilor adanci, marone inchis si de aceeasi marime, indiferent ce ai fi pus in ele.

Insa cele sase farfurii albe, chiar intrate definitiv in patrimoniul bunicilor, nu erau pentru oricand si pentru oricine. Erau pastrate cu mare grija, cat mai departe de potentialele pericole. Cand auzeam Viorele, ada o farfurie alba, stiam ca ceva important urma sa se produca.

Cred ca o data sau de doua ori pe luna facea tanti Ioana altceva decat cartofi. Fasole, adica. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la usturoi…

Dar nici in sat nu prea se manca altceva. Nu imi aduc aminte sa fi pus cineva in gradina vinete, mazare sau altceva decat cartofi, fasole, ceapa, usturoi, rosii, morcovi si bob pentru salata. Salata care seamana cu cea de la Mega Image a aparut mai tarziu in sat, aproape de vremea in care a trebuit sa plec eu de acolo. Ii spuneam marole si se servea doar de sarbatoare sau cand venea vreun musafir important, ce trebuia impresionat. In rest mancai doar salata de bob. Varza trebuia cumparata de la Targu Bujor.

Nu au reusit ai mei sa ma dezlipeasca de langa ceaunul lui tanti Ioana. Au incercat de cateva ori, insa au renuntat repede. Dar aveau un atu in maneca: Vino ca avem carne! Tanti Ioana nu a avut niciodata carne. Niciodata, dar nici macar o singura data nu am vazut vreo bucatica de carne in ceaunul lui tanti Ioana, nici macar vreo aripa de ceva sau un scurmac, oricat de mici. Niciodata. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la atata usturoi, dupa cum am spus.

Multi ani dupa aceea, cand m-am intors in sat, student de-acum, am gasit-o pe tanti Ioana la bunica-mea, stateau de vorba. I-am facut o poza, fiindca aveam aparat de fotografiat. Smena, desigur. Nimeni nu a mai avut pana atunci aparat de fotografiat in sat, de cand e lumea. A fost prima poza a lui tanti Ioana. Probabil ca si ultima…

* scrisesem e-mailate, nu stiu de ce, abia dupa ce am recitit am scos liniuta.

Data actualizarii: January 11, 2018

  • ciuhureanu marian :

    mici retusuri-nica bogdan nu nica rusu,bani avea nu de la stupi,mai mult de la faptul ca fusese carciumar!iar cat despre tanti ioana avea cred ca un ficat de fier!tinea bine la sprit,iar a 2 a zi nu avea nimic!se spune ca inainte sa moara a cerut un pahar cu vin!

    • Da, asa este, stiam eu ca nu e acela numele adevarat! Si da, acum mi-am adus aminte ca avea un bufet in varful dealului, mai sus de mabazin. Multumesc pentru update! GB

  • Sfatul medicului :

    Si, a dat peste tine botulismul. Nu trebuie sa ne spui, se vede. 🙂 Iti recomand ceva salate cu germeni, sunt la moda. 🙂

  • Mike B :

    Excelenta povestire si foarte bine scrisa.

    Daca D-na/tanti Ioana, printr-o intorsatura a soartei, ar fi devenit foarte bogata, dupa canoanele urbane contemporane, foarte probabil …nu ar fi mincat carne!
    Fiind o fiinta cu anumite calitati ar fi “beneficiat” de “binefacerile” carni o anumita perioada dupa care ar fi redevenit vegetariana, chiar vegan.

  • Nostalgii :

    Ce bine ca ai reusit sa iti faci timp pentru povestiri! 🙂 Este o poveste frumoasa, amuzanta si nostalgica totodata, iar din cate spui, ai fost unul din cei privilegiati, avand o copilarie frumoasa si linistita. Presupun ca, de-a lungul timpului, ai avut mai multe jurnale sau ceva similar unde ti-ai notat ce te-a impresionat, deoarece sunt multe detalii redate si un spirit de observatie puternic (atat pe plan exterior, cat si interior) sau poate e vorba de o memorie excelenta. Zile senine!

  • Elena :

    Imi pare rau, dar nu sunteti prea bine informat. Existau oameni in sat care aveau si cate 30-40 de rate, plus cate 30 de gaini. Si multi aveau bucatarie, care era o camera mica zidita separat de restul casei. Desi aveti ceva inclinatii spre literatura si doriti sa portretizati frumos vremurile de atunci, din articolul dumneavoastra reiese clar un singur lucru: “eram bogati”. Aceasta afirmatie ati facut-o, direct sau indirect, cam in fiecare paragraf al textului. Deci articolul dumneavoastra este cam “laudaros”. Atunci, ca si acum de altfel, caci nimic nu s-a schimbat, existau persoane mai “avute” ( ca sa ma exprim in stilul dumneavoastra), care din pacate se foloseau de cei mai “mici si mai prosti”. Nu spun ca familia dvs ar fi facut-o, nu am dovezi, dar exista de cand lumea asa-zisi boierasi care traiesc de pe spinarea bietilor tarani pe care ii exploateaza. In fine, chiar daca articolul se vrea a fi o prezentare a acelui sat, nu ilustreaza in totalitate realitatea. Citind articolul, fara sa va cunosc personal, conchid ca sunteti cam…mandru. Cu bine!

    • Mda :

      Totusi omul nu spune “eram bogati” ca sa se laude.. eu nu asa inteleg articolul. Mai degraba ca sa faca intelese alte lucruri, ca de exemplu de ce prefera sa se duca sa manance la tanti Ioana, desi avea si acasa ce manca. E doar un amanunt folosit ca sa pricepi atmosfera locului.. cel putin asa inteleg eu.

      Scris frumos, cu talent, se vede lumea satului in scurt si chiar la obiect. Frumos, gen Morometii. Multumesc.

      Subiectul articolului e clar totusi, si e bine transmis. Mancare si stilul de viata moderna ne omoara cu zile. Corect.

    • Daniela :

      Doamna Elena, sunteti din acelasi sat cu autorul??? Daca da, sigur aveti info mai bune decat autorul, daca nu, probabil ca in satul de unde veniti erau cele mentionate de dumneavoastra! Nu conteaza cate rate si gaini erau ci felul cum autorul a portretizat parte din viata lui la tara!

  • Corina :

    Ce frumoooos! Va multumesc, descrierea este memorabila, imi aduce aminte de bunica mea si de satul lui tata. N-am petrecut prea mult timp pe acolo, dar cel petrecut este plin de amintiri placute si de tipologii umane similare. Chiar si dieta era similara, desi oamenii nu mai erau chiar asa lipsiti de mijloace. Mi s-a facut foame de mamaliga prajita, de lapte adus in galeata in fiecare dimineata, si impartiti pe la toti copiii de oraseni ajunsi, care isi petreceau vacantele la sat. Nici nu cred ca era vorba sau nu de generozitate, daca se nimerea un copil in curtea ta cand puneai masa, era bun inteles ca ii dadeai sa manance. Pe mine ma instruise mama sa nu stau pe capul oamenilor cand ii vad ca se pregatesc de masa (mai ales ca ei nu prea ii placea in satul lu tata, zicea ca sunt tarani rau – deh, ea era de la Bucuresti!). Si eu stateam ciopor pe capul oamenilor, impotriva instructajului…ear rost da haleala buna si la gramada…Asta era cel mai important, ingramadeala, copiii multi, hihaiala din jurul mesei, bagatul degetelor in gura si mancatul din aceeasi strachina si cu aceeasi lingura. Acasa nu puteam face asta, Doamne fereste!Ah, ce imi place sa imi amintesc, asa zile fericite au fost! Multumesc inca o data!

  • Mihaela :

    Multumesc pentru aducerea aminte!

  • IULIANA MICU :

    Erau vremuri dificile, chiar si pentru cei de la oras. Si noi mancam carne foarte rar si aceea putintica. Imi amintesc cat era de bucuroasa mama cand reusea sa gaseasca in piata mare in Galati gaturi de pui. Neamuri la tara nu am avut si tare ne-ar fi placut. Dar mergeam uneori la bunicii unei prietene si eam de-a dreptul intr-al noualea cer (eu si sora mea Dana): totul era bun, totul era frumos. Cartofii facuti in tigaia cu untura ramasa de la friptura de Craciun, cu usturoi si mamaliga era maximul de bunatate. Oamenii simpli, buni si generosi.
    Mai am o amintire cu totul speciala: sfarsitul liceului, vara anului 1980, cand am fost invitati toti colegii la tine acasa sa sarbatorim. Ne-ai servit cu pui cu smantana. Ce sa mai spun? Am sarbatorit afara in curte, la aer curat, ne-am plimbat cu sareta, am dansat si chiar si am dormit cu totii pe unde am apucat. Nu-mi amintesc prea bine momentul de ramas bun, dar acum, dupa atatia ani, gasesc prilejul sa-ti multumesc pentru cadoul ce ni l-ai facut.
    Ai descris cu multa maiestrie, in stilul copilului de atunci, dar cu mintea si inima omului matur ce retraieste acea parte a copilariei in care a invatat cat de frumoasa este simplitatea vietii de la tara, sanatoasa pentru corp si spirit, in care a cunoscut oameni frumosi.

    • Da, tin bine minte… Tu sau Dana, dar cred ca tu ai facut ceva si cu cineva care nu erau trecute in fisa postului. Parca ca acela a fost inceputul unei frumoase prietenii (si sfarsitul alteia)… GB

  • Ciuhureanu Daniel :

    Din poza și descriere pare Ioana lu’ Potropascu .I- am cunoscut foarte binei familia și mai ales pe ea , când avea deja o vârstă. A lucrat în curte la ai mei vreo 10 ani în anii ‘ 90. Era haioasa tare . Ii plăcea tutunul și pileala . O cinsteam cu una mica și o provocam la discuții politice , le știa la toți cusurul ,era fan Ceaușescu ,Iliescu & co .Nu -i plăcea deloc opoziția de atunci , deh i-au spalat creierul tvr -ul postrevolutionar. Muream de ras când îl imita pe Michael Jackson ! Ma impresiona cu vigoarea ei avea peste 70 de ani și fuma de la 12 ani și ducea bine și cu alcoolul și nu o durea nimic. Probabil și de la regimul aproape vegan și de la gena.
    Mulțumesc mult pentru ca ne ai adus aminte de ea , odihnească-se în pace!

    • Da, ea este! Uitasem numele de familie, dar stiam ca e ceva pe aproape, asa ca i-am facut un pseudonim literar. Insa acim am restabilit adevarul istoric, multumesc pentru contributie! GB

      • Anonymous :

        Domnule Butunoiu, scrieti minunat! Bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca, erau de undeva de prin Moldova, si mi-e dor de ei in fiecare zi. Iar povestea dumneavoastra m-a emotionat foarte tare, pentru ca din nou mi i-a readus in minte. Am retrait serile in care ei povesteau despre tineretea lor, iar eu ascultam totul ca pe o poveste. Multumesc!

  • :) Tanti Viorica :

    Frumos!

  • Valentin-Ioan Postolache :

    Am trăit vremurile acelea și-ți mulțumesc pentru talentul cu care ai povestit despre ele. Tanti Ioana a fost un om mai valoros decât mulți contemporani, cu loialitatea ei neabătută pentru o iubire ucisă prea devreme și generozitatea ei pentru un pui de vecin. În sărăcia lor, acei oameni știau că nu este nimic mai valoros decât pacea. Erau feriți de păcatul lăcomiei pe care va trebui să-l plătească generația actuală.