Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicatori trasi la sorti la sfarsitul anului? Se stie ca marea majoritate a managerilor de top se ocupa aproape exclusiv de KPIs dupa care li se calculeaza lor veniturile, sacrificand restul. Desigur, o solutie este fi ca numarul acestor KPIs sa fie suficient de mare, incat sa fie obligat sa se concentreze pe performanta de ansamblu a organizatiei (toate domeniile, plus termen mediu si lung). Dar ce ati spune de urmatoarea solutie: bonusurile si veniturile, in general, sa-i fie calculate pe baza catorva indicatori mari, esentiali, plus unii alesi aleatoriu la sfarsitul exercitiului financiar, sa spunem prin tragere la sorti? L-ar face pe manager sa fie mult mai atent la tot ce se intampla in organizatie?
Sunt absolut socat de raspunsul ca ar fi o idee buna. Eu stiam ca romanii nu cred in capitalism si sunt convinsi fie ca totul este de forma sau si mai rau ca totul este masluit. KPI-urile astea, o masura de performanta, sunt fixate de cei care dau jobul CEO-ului (aici faptul ca este vorba de CEO nu este de loc relevant, totul este ca persoana respectiva sa fie o persoana cheie). Nu toate au aceeasi importanta in ochii celor care le dau, dupa cum simplu in viata unele lucruri sunt mai importante ca altele, ceea ce nu inseamna ca trebuie lasate de izbeliste. Problema pusa este de a determina daca pay-off-ul total ar putea fi aleatoriu sau trebuie sa fie determinist (adica un contract inclusiv o punct de vedere comun intre cel care masoara si cel care este masurat despre ceea ce este important). Problema este ca orice sistem de masura creeaza consecinte nedorite, oamenii incearca sa-si maximizeze pay-off-ul. Randomizing duce la o neincredere afirmata direct intre cel care este masurat si cel care il masoara si la selectarea acelor candidati pe care acest lucru nu ii deranjeaza. Asa ca daca ati raspuns ca ati fi ok cu un astfel de sistem, asta inseamna ca probabil ganditi ca nu conteaza, poate am noroc, fie ca sefii sunt sefi asta e, fac ce vor ei, si ca foarte probabil va veti muta la o alta firma cu prima ocazie. Oricum un prost CEO.
Idea pare buna, in aparenta, dar daca ai face asa ceva ai arata ca esti prost !
Cel putin in mediile professionale.
E o vorba care s-ar traduce cam asa: Daca totul este important nimic nu este important.
Exista o logica a ceea ce este important, si o anumita “piramida” a levierelor.
Foarte probabil la un alt nivel…..
Total de acord.
As pleca de la cartea lui John Doerr (venture capitalist cu 8 mld USD avere) “Measure What Matters”.
Urmarirea smoke detectors la nivel de CEO e total ineficienta. E ca si cand i-ai cere sefului de stat major sa urmareasca nivelul de uzura la cauciucurile Humvee-urilor. E important, dar nu de urmarit la nivel de CEO.
Nu e nevoie de “tragere la sorti”. Companiile profesioniste au deja un ansamblu de 15-20 KPI numit Balanced Score Card care acopera performanta financiara, hr, csr, qhse, audit intern si alte obiective specifice derivate din strategie.
Sunt mult prea putini ca sa poti spune ca stii tot ce se intampla in companie, ca ai vizibilitate completa asupra businessului si ca tii totul in mana, mai ales daca e o companie mare. GB
Nu cred asta! Un CEO trebuie sa urmareasca simultan zeci de KPIs. Din fericire, cam trei sferturi sunt indicatori de deviatie (smoke detectors), nu trebuie urmariti zilnic sau saptamanal, ci doar cand depasesc anunite valori. Asa ca ii raman resurse destule sa se ocupe de toate. GB
Eu aș introduce cel puțin un kpi care să fie legat de satisfacția sau de gradul de implicare al angajaților și care să fie filtru pentru acordarea bonusului: dacă nu îndeplinește respectivul (ele) kpi(-uri), să nu primească bonusul chiar dacă a îndeplinit kpi-urile de business.
Loading ...
Comentarii (8)
Sunt absolut socat de raspunsul ca ar fi o idee buna. Eu stiam ca romanii nu cred in capitalism si sunt convinsi fie ca totul este de forma sau si mai rau ca totul este masluit. KPI-urile astea, o masura de performanta, sunt fixate de cei care dau jobul CEO-ului (aici faptul ca este vorba de CEO nu este de loc relevant, totul este ca persoana respectiva sa fie o persoana cheie). Nu toate au aceeasi importanta in ochii celor care le dau, dupa cum simplu in viata unele lucruri sunt mai importante ca altele, ceea ce nu inseamna ca trebuie lasate de izbeliste. Problema pusa este de a determina daca pay-off-ul total ar putea fi aleatoriu sau trebuie sa fie determinist (adica un contract inclusiv o punct de vedere comun intre cel care masoara si cel care este masurat despre ceea ce este important). Problema este ca orice sistem de masura creeaza consecinte nedorite, oamenii incearca sa-si maximizeze pay-off-ul. Randomizing duce la o neincredere afirmata direct intre cel care este masurat si cel care il masoara si la selectarea acelor candidati pe care acest lucru nu ii deranjeaza. Asa ca daca ati raspuns ca ati fi ok cu un astfel de sistem, asta inseamna ca probabil ganditi ca nu conteaza, poate am noroc, fie ca sefii sunt sefi asta e, fac ce vor ei, si ca foarte probabil va veti muta la o alta firma cu prima ocazie. Oricum un prost CEO.
Idea pare buna, in aparenta, dar daca ai face asa ceva ai arata ca esti prost !
Cel putin in mediile professionale.
E o vorba care s-ar traduce cam asa: Daca totul este important nimic nu este important.
Exista o logica a ceea ce este important, si o anumita “piramida” a levierelor.
Foarte probabil la un alt nivel…..
Total de acord.
As pleca de la cartea lui John Doerr (venture capitalist cu 8 mld USD avere) “Measure What Matters”.
Urmarirea smoke detectors la nivel de CEO e total ineficienta. E ca si cand i-ai cere sefului de stat major sa urmareasca nivelul de uzura la cauciucurile Humvee-urilor. E important, dar nu de urmarit la nivel de CEO.
Nu e nevoie de “tragere la sorti”. Companiile profesioniste au deja un ansamblu de 15-20 KPI numit Balanced Score Card care acopera performanta financiara, hr, csr, qhse, audit intern si alte obiective specifice derivate din strategie.
Sunt mult prea putini ca sa poti spune ca stii tot ce se intampla in companie, ca ai vizibilitate completa asupra businessului si ca tii totul in mana, mai ales daca e o companie mare. GB
Exact. Un om poate monitoriza optim 5+/- 2 variabile. De aceea acest BSC este comun nivelelor N-1 si cascadat la N-2.
Nu cred asta! Un CEO trebuie sa urmareasca simultan zeci de KPIs. Din fericire, cam trei sferturi sunt indicatori de deviatie (smoke detectors), nu trebuie urmariti zilnic sau saptamanal, ci doar cand depasesc anunite valori. Asa ca ii raman resurse destule sa se ocupe de toate. GB
Eu aș introduce cel puțin un kpi care să fie legat de satisfacția sau de gradul de implicare al angajaților și care să fie filtru pentru acordarea bonusului: dacă nu îndeplinește respectivul (ele) kpi(-uri), să nu primească bonusul chiar dacă a îndeplinit kpi-urile de business.