Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am pus o întrebare/ cerință pe inspire.ro: „Te rog să descrii un...

2 comentarii

Ai avut o viață frumoasă și fericită. Și cu puțin noroc, e drep...

10 comentarii

Cea mai puternică armă a SUA în lupta sa de a domina lumea, și cu ...

1 comentarii

Probabil că mulți nu știu că în vremea comunismului nu exista mar...

6 comentarii

O scurtă sinteză pentru cei care nu au trăit în vremea comuniștil...

11 comentarii

Nu există nici cea mai mică șansă să se schimbe ceva în politica...

13 comentarii

Seniorul are 66 de ani acum. A fost mare la viața lui. Automatist, ap...

20 comentarii

Una dintre fără de șir aberațiile manageriale ale celor din guvern...

2 comentarii

Fiul prietenului meu s-a angajat la o mică firmă antreprenorială ro...

9 comentarii

Cheltuiala 1: am de făcut o aplicație de mobil destul de simplă. Am...

4 comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori a...

22 comentarii

Daca va intereseaza o cariera solida, pe termen lung, si daca nu aveti...

5 comentarii

Ai fost copil bun. Învățai mult, dar nu luai niciodată notele cele...

9 comentarii

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

3 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

11 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

9 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

62 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

51 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

7 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

17 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

10 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

10 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

5 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

13 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

13 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

6 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

10 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

11 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

3 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

24 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

7 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

13 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii
Afiseaza
comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii pe lume și al copilăriei mele, după 30 de ani. Aici am făcut școala, apoi liceul pe care încă îl iubesc și cu care mă voi mândri toată viața, după care am plecat la București la facultate, și nu m-am mai întors.

Am mai fost de câteva ori în Galați, dar fără să mai ies vreodată în oraș. Mergeam direct la ai mei, stăteam o noapte sau două, apoi mă întorceam la ceea ce este acum casa mea, în București. După ce au murit amândoi părinții, la scurt timp unul după celălalt, am ajuns încă și mai rar, o dată la câțiva ani, dar niciodată mai mult de o noapte.

Știam bine ce se întâmplă în acel oraș moldovean, și nu voiam decât să ies cât mai repede din el. Nu am coborât niciodată din mașină în cei 30 de ani de după 89. Intram mereu pe aceeași stradă în oraș, ajungeam pe același traseu la casa fratelui meu, stăteam încuiat o zi în casă, apoi ieșeam din oraș pe unde venisem. Și din mașină, în cele câteva minute sau zeci de minute cât îmi lua ca să ajung la marginea lui, vedeam un oraș de fiecare dată mai urât, mai sluțit.

Acum câteva luni m-am hotărât să merg să revăd la pas tot Galațiul copilăriei și adolescenței mele, pentru prima dată după 30 de ani. Îi cunoșteam fiecare ungher, fiecare bancă și fiecare copac, fiecare cofetărie și librărie, și mi le amintesc și acum aproape pe toate, cu culorile, și pe unele chiar cu mirosurile și gusturile de atunci.

Am început de la Parcul Pionierilor, în Vadul Ungurului, unde locuiam, biserica de pe strada Lacului, la care veneau toți cei din Bădălan, m-am uitat la Brateș de peste linia de tren, apoi pe Republicii, fabrica de săpun Apollo, unde unchiul meu era muncitor, Radu Negru, Portul Roșu, căminele studențești, muzeul pe care acum l-au luat popii, Leonardul, V. A. Urechia, 6 Martie, viaductul cu scara lui în spirală, am coborât la gară, apoi portul, centrul cu Macul Roșu, cofetăria Parfumul Teilor, Teatrul Dramatic, Universitatea și Politehnica, Parcul Central cu cele două cinematografe, Magazinul Universal, Traian, Tecuci, Piața Centrală, Bălcescu, unde este liceul meu, policlinica, înapoi spre Spicul, Romarta, femeia stropită de delfini, fântânile arteziene, pasajul, cofetăria de la Dunărea, înapoi către Peuri, Violeta, elicea, faleza, Biserica Precista, Potcoava, apoi am urcat pe Brăilei până la cinematograful Țiglina și Școala 7, școala mea, păpădia, desigur, Ultimul Leu…

A fost cea mai tristă și cea mai dezgustătoare plimbare din viața mea. Un oraș complet și iremediabil distrus din punct de vedere estetic, dar și funcțional și social, pe cale de consecință. Doar Grădina Publică a rămas aproape de cea pe care o știam. În rest, totul, dar absolut totul e degradat, murdar, toată lumea și-a construit chioșcuri și dughene în orice loc și colțișor imaginabil, panouri cu reclame unul peste altul, clădiri în paragină, unele gata să cadă, copaci uscați, toate spațiile largi pe care le știam pline cu verdeață și cu flori acum betonate. Un mare și imund talcioc.

M-am dus în mod special într-un loc anume, am vrut să văd băncuța în jurul căreia ne adunam ani de zile în spatele blocului lui Nicu, bunul meu prieten din liceu. Încăpeau doar două fete pe ea. Noi, băieții, ne învârteam în jurul lor. Nu mai era acolo. Unul dintre cei din bloc, de la parter, a luat-o și și-a extins pur și simplu apartamentul, a construit încă o cameră în locul în care era băncuța noastă! O marchiză frumoasă, din termopan alb, numai bună cât să stea acolo și să-și bea cafeaua dimineața. Cu geamurile deschise, în liniște, privind cu drag și cu nostalgie la orașul natal care i-a permis acest salt neașteptat al spațiului locativ și al nivelului de trai…

Nu știu când voi muri, poate vor mai trece câțiva ani până atunci, dar știu sigur că nu voi mai merge vreodată la pas prin acest oraș care îmi face astăzi o silă teribilă, însă a cărui amintire o iubesc atât de mult și pe care o voi lua cu mine, când va fi să fie. Voi merge din nou cu mașina pe același drum, voi sta închis în casa fratelui meu până a doua zi, apoi în sens invers, fără să mai cobor vreodată.

PS: am primit o avalanșă de mesaje și comentarii patetice, lacrimogene, care chestionau sufletul meu și sentimentele din diverse unghiuri. Sigur, pe lângă potopul de înjurături aferente. Dar nu! Galațiul de acum NU este orașul meu, nu e „orașul natal”! Altul este „orașul meu natal”, cel care a fost înainte, pe care îl iubesc nespus. Pe tot, din Bădălan și până în Micro 19 și celelalte microuri, care au crescut odată cu mine. Dar cu acesta de acum nu am absolut niciun fel de legătură. Niciuna, oricât de mică. Și nu voi mai avea vreodată, fără vreo îndoială…


  • george_saf :

    ..de fapt …`cartierul acela `muncitoresc ` este (de)numit …Vadu Ungurului si chiar locuiesc in `zona`… intr-o `pozitie` oarecum `privilegiata`,cu `perspectiva` maxima `asupra` Lacului Brates…
    ..in `mare` …de acord cu `perceptiile` Dvs…privind Galatiul,un oras care ar fi `meritat` mai mult din partea …`Timpului` ,caci din partea `oamenilor` si `autoritatilor`,greu tare…

  • Bezevenchiu testorenel :

    Galatiul e un jeg de ghetou ! Jegosi sunt si oamenii lui betivi si tatuati ! Galatiul poate fi iubit din amintiri si doar daca nu locuiesti in el.
    Aici oamenii arunca tigarile pe jos, scuipa si injura. Se pisa pe la toate colturile de bloc iar cainii lor se caca peste tot! Iar Primaru si primaria arunca cu gunoaie si zeama de gunoi pe strazile principale si mai ales in fata restaurantelor.

  • Anonymous :

    Am venit in Galati in 1976.
    Fata de sat era ceva deosebit: apa calda, WC, cada, calorifere, geamuri largi, teren de fotbal, teren de oina, zona de gimnastica (Liliana Balan campioana la Edmonton era vecina de scara), trotuare, autobuze, cofetarii, Faleza, cinematografe cu filme bunicele, biblioteca V.A. Urechia, bazine de inot (Olimpic, Valuri), plaje (Brates, Cocuta), scoli mari, frumoase, profesori inteligenti care te invatau multe altele pe langa disciplina de baza. Dupa scoala plecam in liziera, aveam padurice la 30 de pasi de bloc, o incantare. Atunci oamenii zambeau increzatori in viitor.
    Dupa 1980, Ceausescu a innebunit si toate privilegiile de copii de oras ni s-au retras: frig, intuneric, lipsa alimente, inghesuiala, pana si la biblioteca s-a inventat coada (la garderoba). Padurea s-a transformat in gradini imprejmuite cu sarma ghimpata, terenurile de sport garaje iar pe trotuare era numai ulei de la rablele de masini. Oamenii erau rai si incrancenati.
    Cand am ajuns la liceu am primit inapoi o parte din privilegii (partial color): bazin de inot (numai iarna), biblioteca fara coada, parfumul cald al teilor si profesori zambitori care ne predau cursuri de facultate (am luat lectii de teatru – Shakespeare la ora de Romana) e drept ca nu toti erau asa rafinati.
    Dupa 1990 orasul s-a uratit ingrozitor si nici pana astazi nu si-a recapatat imaginea veche. Oamenii nu si-au recapatat zambetul si nici increderea in viitor pana astazi.

  • Gena :

    Am avut exact accesi senzație cand am vizitat orașul după mulți ani. Nu cred ca ma voi mai întoarce, majoritatea celor cunoscuți au plecat demult din oras. Care prin Brașov, București, sau alte orașe din tara, care în străinătate. Orașul meu natal nu mai exista decât în amintirile mele…

  • S :

    da, dar s-a stricat instant, din anul 1 din cei 30? sau anul 2, 3? dupa 30 inteleg ca diferenta e mare. Sau decaderea incepuse , de exemplu, din anul -4 si deja in anul 0 devenise nefrecventabil?

    • George Butunoiu :

      NU stiu de cand. Nu-l compar cu ce a fost inainte, pe vremea comunistilor, de pilda, ci cu ce ar fi trebuit/ putut sa fie acum, in 2020, cu resursele, tehnologia, informatiile, banii etc. pe care i-au avut la dispozitie in atat de mult timp.

      • S :

        da, e cea mai ramasa in urma aglomeratie urbana (Galati-Braila) dintre cele mari (de peste 400 mii de locuitori – daca or mai fi atatia, chiar si cu comunele din jur, gen Tulucesti sau Smardan).
        Poate socul reducerii importantei Sidex a contat foarte mult? In nici una din celelalte aglomeratii mari nu cantarea o singura intreprindere atat de mult. Plus ca nu e pe axa principala a Romaniei, sud est – nord vest (iar daca nu esti pe ea, ajuta sa fii macar cat mai la vest), nu e atat de universitar si e fara pedigree de capitala ca cealalta aglomeratie “pierduta” in “restul” Romaniei, Iasi. Apoi, foarte mult din ce e bun ca resursa umana in Muntenia sau in preajma ei (fara munte intre) mi se pare ca e foarte usor absorbit de Bucuresti. Am impresia ca in zonele astea lumea nici nu-si pune problema ca ar putea concura ceva ce fac la ei in oras cu ce pot face la Bucuresti.
        Poate o sa ajute podul ala peste Dunare.

  • Va pupa mama :

    Va place sa priviti?!! Va dau intalnire. …unde vreti sa fie locatia? :))) La mine sau la voi… Sau e pe neutru! Ne trimitem cel mult avioane…de Afganistan! 🙂 E la moda!

  • Liz :

    Imbecilii de prin institutiile statului au chef de conversatie pe bloguri. 🙂 Mare-i gradina.Haideti pe cociocul fierbinte! Va dau lectii de cum se gestioneaza un dosar. Este doar pentru mintile luminate. Strict interzis imbecililor, cu mintile involburate!

    P.S. 1 Tomescu, suntem cunostinte vechi, ai grija de cei de prin circa de militie, cea de la stana. Stana fiind in Constanta, si nu numai. Ia legatura cu rutierele, sa nu mai dea cu mansalierul in intersectie, nu de alta, dar, nu ma pot abtine din ras. Strangeti-va toata circa? 🙂 La Oltina exista militie sau acolo primarul decide? Si prin el, in continuare prin intermediari . Lantul si inelul fratiei de latifundiari si a intermedierilor diverse. Cum mai stati cu filiera de spagi de la DRPCIV?!! :)))) Cu alte dosare, se stie cum sunt lucrate si cum se colaboreaza cu procurorii, de la toate parchetele. :))))))

    P.S. 2 Urmeaza desfiintarea rezolutiei de la Inspectia Judiciara…urmatorul popas. :))

    P.S. 3 Traim in Romanica si e imposibil sa nu te distrezi cu atati imbecili.

  • Liz :

    Tomescu, ce faci pe aici? Strange toata trupa, nu asa!

  • Bogdan :

    Buna ziua tuturor,
    Nu am crezut vreodata ca am sa incerc sa mediez o discutie despre trairile, simtirile, gandurile cuiva, in raport cu restul celor care-i urmaresc scrierile in spatiul virtual. Nici acum nu voi avea pretentia ca o fac.
    In primul rand, acest blog este proprietatea lui George, poate scrie ceea ce el doreste si simte. Este propria lui viziune, simtire, despre oameni, locuri, fapte, intamplari traite, filtrate de experienta lui de viata si de cunostintele acumulate. Nu avem dreptul sa il judecam sau sa ii adresam cuvinte grele. Da, putem sa fim empatici sau nu, putem sa citim, sau nu postarile lui George.
    Prostia, rautatea, ignoranta, invectivele, nu au ce sa caute aici in spatiul lui George, care prin bunavointa lui impartaseste cu noi toti ceilalti eul sau. In egala masura nu ne obliga nimeni sa citim sau sa urmarim acest blog.
    Filtrati ceea ce scrie, cititi de doua ori inainte de a reactiona, ganditi-va ca din greseli si opinii diferite se poate naste progresul in orice forma si in orice directie. Pana si faptul ca putem citi si scrie corect romaneste, tot progres se numeste (aviz celor care scriu de multe ori… asa cum aud, sau cum au invatat din filme). Nu suntem perfecti, ci perfectibili!
    Nu este o discutie legata doar despre orasul Galati, putem sa o extrapolam la nivelul intregii Romanii. George nu face decat sa semnaleze ceva, atat. REstul nu depinde doar de el.
    Mult succes in continuare George, ma bucur ca te-am intalnit, sper sa mai am ocazia asta in viitor. Continua sa fii altfel.

  • Gogu din Galati :

    Ce ai zice tu ca in loc sa te plangi sa pui mana sa faci ceva? Tu comentezi, cel care a angajat in firmele de stat pe bani multi numai specimene care au distrus toata industria Romaniei si in felul asta si orasele care depindeau de ea?
    Auzi la el se lauda ca el se ducea la liceu in Balcescu si a facut cea mai grea facultate din tara. Adica dupa tine daca ai facut o facultate inseamna automat ca esti si un mare destept, un intelectual. De ce nu ai ramas in Galati sa faci ceva pentru orasul ala si ai plecat la Bucuresti sa castigi prin angajari aranjate de partidele de la putere si sa distrugi tot ce mai era bun in tara asta?

  • Romeo :

    Ce ati crezut dvs. ca se intampla cu Galatiul?
    Orasul a avut soarta tuturor oraselor din lume lovite de dez-industrializare si de automatizare. Slujbele sigure si in general platite decent au fost inlocuite de traiul de azi pe maine. Orasul a intrat in picaj si cine a putut sa se salveze a fugit. Din clasa mea de la LVA cred ca am ramas in oras vreo sapte persoane.
    Dvs. stiti mai bine decat mine cum apare progresul: elitelor care conduc nu le convine situatia existenta si atunci adopta masuri care duc la cresterea bunastarii generale, care duce pe cale de consecinta si la cresterea prestigiului elitei aflate la putere.
    Dar elitele care conduc Galatiul de 30 de ani o duc foarte bine si sunt foarte multumite. Isi petrec concediile in insule, banii lor sunt la Londra si copii studiaza in State. Ca toata lumea buna de oriunde. Asa ca nu au niciun motiv sa isi doreasca un altfel de oras, un oras modern. Galatiul este o mini-Rusie. Degradarea Galatiului este o consecinta si nimic mai mult. Este semnul exterior al cancerului care roade din interior un oras care a fost candva relevant.

    • George Butunoiu :

      Da, cei care conduc un oraș pot să-l facă frumos și primitor și cu industrie și fără, și cu toți nativii rămași acolo și fără ei. Dar dacă vrei să-l furi și să-l distrugi, e ușor în orice scenariu, de asemenea…

      • Anonymous :

        Absolut. Cei care conduc (edili se cheamă de la Roma Antică) pot face un oraș frumos, cu efort și durere sau pot face un oraș urât fără efort.
        Eu spun altceva.
        Orașele frumoase din țările unde curge apă caldă nu au apărut pur și simplu pentru că edilii și-au dorit acest lucru. Și pentru că au fost dispuși să pună osul la treabă. Nu. Au făcut asta pentru că nu aveau de ales. În sensul că elitele care conduc la nivel central au dat legi care au creat instituții participative și au eliminat privilegiile (aka institutiile extractive). De exemplu PM ar putea da o ordonanță mâine în care se obligă CL și CJ să afișeze public TOATE cheltuielile mai mari de 500 de lei. Sau o ordonanță care să prevadă ocuparea strictă a pozițiilor din aparatul de stat prin concurs. Sau o ordonanță care să prevadă transparența totală a proiectelor europene de pe plan local, mai ales la capitolele stadiul de aplicație și stadiul de management. Sau o ordonanță prin care administrația locală este sancționată dacă nu respectă sau nu aplică legea. Sau chiar o ordonanță prin care orice doleanță a unui cetățean să primească un răspuns cu da sau nu în termen de 30 de zile.
        Cum ar arăta oare un oraș cu astfel de reguli?

        Repet, IMHO, elitele locale au toate motivele să creeze un oraș urât din care pot fura. Ai un oraș frumos doar dacă edili sunt constrânși să facă unul.

  • Florin :

    Sunt nascut in Galati si nu-mi iubesc orasul. Sa spui ”nasoale” despre orasul natal si sa traiesti in Bucuresti, in cea mai mizerabila si infecta asezare din Romania, mi se pare culmea ipocriziei.

  • Ionut Tomescu :

    Un mesaj mai degraba personal, subiectiv cu siguranta, luat la tinta din frustrari sau din intelegeri gresite…Eu nu ma mai regasesc in niciunul din locurile copilariei, pentru ca s-au schimbat (in bine sau in rau) si pur si simplu nu mai sunt asa cum mi le aduc si mi le voi aduce eu aminte mereu…Momentan ma regasesc doar in lumea mea in care traiesc acum, care si asta e cu bune si cu rele.

    • George Butunoiu :

      Da, ai dreptate, bineinteles! Dar una este să vezi schimbari normale si cu totul altceva este sa vezi cum ceva este distrus sistematic si, practic, iremediabil…

      • gogu :

        Va recomand sa mergeti la Hunedoara, sa vedeti acolo cum e. Galatiul e la ani lumina fata de cum arata Hunedoara

        • George Butunoiu :

          Cum e la Hunedoara, e mai frumos sau mai urât decât la Galați? Că nu se înțelege prea clar în ce direcție sunt acei ani-lumină…

  • CC :

    Frumos scris desi ar mai fi multe de spus. Mare deosebire intre a simti si a gindi.

  • Turcu Cristian :

    Ma regăsesc și eu în trăirile autorului.
    Nu am absolvit LVA ci un liceu industrial – profil umanist.
    Orașul este într-o hemoragie teribilă de valori.
    Foarte putini mai concep să se întoarcă. Eu aș avansa și as spune ca există un anumit “spirit al combinatului” cu mari valente negative. Lumea de acolo tinde să trăiască într-o solidaritate actuală marcată de “dughenizare” sau de atitudinea de “maxi – taxi”, ambele consecințe naturale, evolutive, ale unei frustrări sociale enorme incubate în perioada industrializării masive comuniste!

  • Adrian L :

    Sunt doua lumi care vad lucrurile cu ochi diferiti, asta e totul. Si eu m-am intors acum citiva ani la o revedere a colegilor din liceu, intr-un oras mare dar nu “universitar” din Romania. Fiind o aniversare cu o cifra rotunda am fost mai multi ajunsi si dintre cei care nu mai traiesc de mult in Romania. Parerile despre oras ne-au aratat doua lumi care cauta fiecare altceva ca puncte de reper, cel putin din discutiile avute – noi cei “plecati” care nu am trecut prin etapele “dezvoltarii” cautam reperele adolescentei si vedeam un bloc in locul fostei dughene a bragagiului, un sediu de firma de tip “borcan” in locul unei terase , o constructie metalica de tip “sala de sport a lui Nastase” in locul terenului de fotbal in care ne pierdeam dupa-amiezile. Cei ramasi in urbe se ladau cu progresul adus de noile hipermarketuri in fiecare colt de oras, mall-ul urbei, lucrari civice gen arteziana cu lumini si noua statuie a lui xulescu samd – in general elemente care tineau de confortul vietii lor si de subiectele de campanie a celor angajati in politica la nivel local. Evident, discutia de la banchet nu a ajuns la un numitor comun, ca nu avea cum – noi cautam ceva ce ei deja uitasera de mult iar ei ne aratau universul lor de localnici, noi fiind deja de mult turisti.

    • George Butunoiu :

      Da, cu totul de acord. Doar că eu vorbeam despre mizerie, în cel mai direct sens al termenului, și nu despre diferențe de gusturi și percepții estetice, culturale sau de altă natură. Mizerie și corupție (cei care au legiferat mizeria și favelizarea orașului). Or, asta se vede la fel din orice direcție.

      • Mike B :

        Am vazut destule favele care si arata si functioneaza mai bine ca multe orase din Ro.

  • Proiectul Elitele Romaniei în Galati??? :

    Va recomand sa promovați adevaratele valori locale prin proiectul abandonat- Elitele României și astfel sa contribuiți pozitiv și dvs, mai ales ca sunteti un Fiu al Cetatii, la imaginea Galatiului…sunt oameni deosebiți acolo care chiar pot aduce o schimbare, dar din păcate nu sunt încurajați sa se implice…va pot recomanda cu drag personalitati / valori locale…
    Nu abandonați Galațiul /România…faceți un efort…Puțin patriotism local/natal nu strica!!!
    Cu drag,
    DS

  • Cristi Rapa :

    Știți vb aia ,, Prostul nu e prost destul, pana nu e și fudul” ? . Te încadrezi perfectttt. Știi ca sunt genul ala de oameni foarte destepti în ceea ce fac la serviciu dar extrem de prosti în viata de zi cu zi? Ei… tu esti specimenul ala… pe locul 1 premiant cu coronița

  • Anonymous :

    Eu traiesc in Londra de 30 de ani si de cate ori ma intorc in Galati, cam o data pe an, ma plimb cu drag pe strazi, de multe ori pe aceleasi strazi cu care sunt obisnuita si de care imi este dor, si ma bucur de fiecare data cand vad semne de progres. Ma bucura mirosul teilor infloriti primavara si frumusetea Dunarii si a falezei, si tot ce e bun si frumos in orasul meu natal. Sigur ca ar fi si multe lucruri care ar putea sa ma intristeze cand privesc in jur, dar bucuria de a calca pe strazile Galatiului e mai mare decat tentatia de a-i observa defectele.

  • Cristi Rapa :

    Toromacul de LVA (Un îngâmfat căruia nu-i ajungi la nas nici cu prajina) s-a activat, mâncând kkt. Știți vb aia ,, Prostul nu e prost destul, pana nu e și fudul” ? . Te încadrezi perfectttt. Știi ca sunt genul ala de oameni foarte destepti în ceea ce fac la serviciu dar extrem de prosti în viata de zi cu zi? Ei… tu esti specimenul ala… pe locul 1 premiant cu coronița

  • Cristi Rapa :

    Toromacul de LVA (Un trist căruia nu-i ajungi la nas nici cu prajina) s-a activat, mâncând kkt.

  • Mike B :

    Trist ….

  • Locuitor al Galatiului! :

    E cel mai greu sa recunosti, cand o persoana, un loc, o localitate te dezamageste, fie ea si cea natala. De cele mai multe ori, asa cum recunosti in primele randuri iti doresti sa pastrezi amintirile frumoase, dar curiozitatea te face sa dai o sansa…
    In acest caz, ai vazut nefasta, fata a Galatiului, ajuns din orasele fruntase, intr-o ghena in care interlopii se injunghie in amiaza mare.
    Traiesc in Galati, dar nu judec lucrurile josnice sau mizerabile, incerc sa inteleg situatii si atitudini. Citind comentariile de mai sus insa, observ si de ce am reusit sa ajungem unde suntem, mandria si prostia se platesc de fiecare data!
    Aceasta postare te-a facut sa intelegi, sper, ca si oamenii s-au degradat odata cu Orasul…

    • George Butunoiu :

      Mulțumesc, știu bine cum e cu oamenii și cu „locuitorii”, că doar asta e meseria mea. Știam ce vor scrie…

  • George Butunoiu :

    S-a activat celula de partid… 🙂

  • Anonymous :

    Așa oraș, așa locuitori, așa comentarii.
    Mulțumiti cu ” Merge și așa”…

  • Teodor :

    Te-ai plimbat pe cea mai frumoasa faleza din Europa!? Ți-ai pierdut pașii prin pădurea virgina a falezei!? Ai admirat Dunărea – cel mai mare fluviu al Europei civilizate?!

    • George Butunoiu :

      Da! Din fericire, Dunării nu prea au avut ce să-i facă, nu au dat (încă!) autorizații de construcție și pe apă – deși nu m-ar mira să apară într-o zi…

    • Razvan Ionascu :

      Domnule Butunoiu aparent aveti si dumneavoastra parte de acelasi tratament pe care oricare dintre expatii galateni il are. O ura viscerala din partea celor ramasi fata de cei plecati, izvorata dintr-o mandrie prosteasca. Orasul nu va evolua niciodata daca locuitorii lui nu sunt in stare sa accepte criticile constructive ale celor care desi nu mai locuiesc acolo, si-ar dori ca el sa infloreasca din nou. Ei nu inteleg ca unii dintre semenii lor au deschis ochii si au privit catre lumea larga ca mai apoi, intorcandu-si privirea catre Galati, sa le spuna tuturor: directia in care mergeti e gresita. Asta e!

      • George Butunoiu :

        Știam bine, știu cum funcționează mintea omenească, interesul (asta e meseria mea), îi știu bine și pe gălățeni. Nicio surpriză, așadar…
        Mulțumesc pentru comentariu, oricum!

  • Adrian MANAILA :

    Din păcate, în mare parte, are dreptate. Eu nu m-am născut în Galați, sunt focșănean, dar am fost repartizat în Galați, am lucrat vreo 5 ani la Secția de arhitectură și sistematizare apoi în proiectarea de arhitectură. Am realizări, ca autor, de care mă pot mândri și azi. Am, prieteni, ba chiar mi-am făcut rude (am botezat un copil cu un traseu deosebit de pozitiv), și m-am întors des în Galați. Dion Galați am plecat prin 1972, dar concediile mi le făceam în Deltă cu fostul arhitect șef al orașului. După Loviluție, o dată cu decăderea pricipalei mărci gălățene CSG, și apoi altele, într-adevăr s-a văzut o degradare galopantă a stării generale a orașului. Dughenizarea a dat o nouă „înfățișare” orațului. Un singur exempli. Prin anii ’65 am condus un grup de arhitecți din Franța prim Galați. În afară de biserica fortificată Sf. Precista nu aveam monumente interesante de prezentat. În Țiglina 1, complexul comercial, plin de lucrări de artă, de la ceramică la tapiserie și sticlărie i-a impresionat total. După ’90, ieșind cu finuța mea prin Țiglina 1, nu mai recunoșteam cam nimic. Acum, când mai împrospătează Streetview imaginile și mă uit mă apucă jalea. Un complex stomatologic care a fost propus pentru tipizare (ca apreciere supremă) l-am văzut schilșodit de cei care, probabil, l-au închiriat sau cumpărat. Într-o țară care-și respectă oamenii ar fi trebuit să ceară avizul autorului, nu l-aș fi dat. Totuși, am să mai vin în Galați! Adrian Mănăilă

  • anomim din Galați :

    Mizerabil sentiment : să-ți fie scârbă de orașul natal și totodată să sfidezi pe toți locuitorii orașului ( colegi de școală, rude, etc.) printr-un comentariu public care îți oferă satisfacția de a spune ceea ce simți fără a te gândi la consecințe… Este oare educația primită de la partidul pe care îl susțineți?
    Cu respect, o gălățeancă

    • Adi :

      Sunt de acord cu dvs. Mizerabil sentiment sa iti renegi propriul oraș al copilăriei. E clar ca nu e împăcat cu viața pe care a ales-o!

      • George Butunoiu :

        Mai citește o dată textul, poate că la a doua lectură îți dai și tu seama ce și pe cine „reneg”… 🙂

  • Alina :

    Cel mai bine sa nu mai vii deloc ingamfatule. Ești prost din titlu “cel ma trista”, ha, ha. Unde mai vezi dughene?
    S-au demolat foarte multe. Am fost în străinătate ffffff mult. Este mizerie peste tot. Figuri de “diaspora.”

  • Cristina :

    locuiesc in Belgia intr-o regiune pur naturala intre coline inconjurata de paduri, pe malul raului care traverseaza valea!
    nu mi-e sila de Galati si il iubesc cu oameni si locuri! sigur s-a construit de-a valma dar acum se vede? am vazut din 1990…ce ai facut tu ca sa impiedici degradarea lui? ma uit adesea pe maps sa revad strazile, locurile pline de parfum de amintiri! rusine! toti stim cum e Galatiul, cu bune si rele, e imperfect, pe alocuri murdar, pe alocuri in degradare avansata…dar nu voi putea vorbi niciodata de sila de Galati! poate de sila de oamenii care au luat cele mai distructive masuri, da asta da, dar restul, oamenii, cetatenii , locurile, ii si le iubesc; Rusine!!!

    • George Butunoiu :

      Mie nu mi se pare că Galațiul e una și gălățenii sunt altceva…

  • Dab :

    De ce nu stai tu la Bucuresti care vorba aia e “micul Paris” unde bunul simt si modeatia sunt la ordinea zilei unde daca ai bun simt astepti in tramvai o juma’ de ora pana isi ia un bombardier BĂMWEUL parcat regulamentar pe linia de tramvai unde cainii umbla cu colaci in coada prin fata palatului Victoria unde daca ceri o undrumare spre aeroport te trimit la Giurgiu…stai acolo prietene lasa Galatiul vino la parintii tai intra incasa dormi 2..3 nopti si dupa duuuutteeee…si nu mai spune la nimeni ca esti Galatean …apropo nu ai spun nimic de copacii aia de pe Domneasca sa stii ca sunt tot acolo si rezista de prin 1900..citeste Lorelay ca se mentioneaza in carte despre Domneasca si parfumul teilor….hai te las sa mergi la Capitala …

  • Andrew :

    Mai bine ca ai plecat si sa nu te mai intorci vreodata. Galatiul nu are nevoie de oameni ca tine, frustrati care vad doar partea negativa. Ramai acolo in Bucuresti unde este plin de copaci si verdeata, unde nu sunt betoane.
    Panouri cu reclame unul peste altul? Cred ca ai fost in Galati acum 15 ani, nu azi, cand nu prea exista asa ceva, sau probabil confunzi cu Bucureștiul, vezi zona Aviatiei, chiar in zona statiei de metrou. Iti pot da exemple cate vrei tu pentru ca si eu am locuit o vreme in Bucuresti,dar m am reintors in Galati pentru ca am vazut speranta si cred ca lucrurile s au schimbat in bine si se pot schimba in bine in continuare cu ajutorul oamenilor car vor sa schimbe mentalitati si idei in comunitate.
    Galatiul are nevoie de oameni care vad partea plina a paharului, si care fac ceva pentru comunitate. Suntem destui din astia in Galati, numai ca negativistii ca tine nu pot vedea asta.

  • Gandul :

    Nici Bucurestiul nu e asa cum mi-as dori. Inainte sa nasc credeam ca o sa imi plimb copilul in Herastrau sau Bordei frecvent. Trotuarele sunt atat de vechi si denivelate in zona noastra incat am renuntat la ideea de a merge singura cu bebelusul in parc. De fiecare data eu iau copilul in brate si sotul impinge caruciorul.

    • George Butunoiu :

      Da, e cam la fel de urât și Bucureștiul, pe ansamblu…

  • Anonm :

    Foarte interesanta descrierea orasului natal si ma bucur sa aud ca nu doriti sa va mai plimbati pe strazile acestuia. Banuiesc ca in Burucesti va simtiti mai fericit si mai in siguranta cu peste 60% din cladiri care stau sa cada si care au un aspect deplorabil. 🙂

    Stima si respect un anonim Galatean. 🙂

  • Doina :

    Las-o balta!
    Cu aere de capitala.
    Mi-e sila!

  • Gena :

    Am plecat din Galați în 2001. Prima data când am revenit în oraș, a fost după 15 ani și am avut același sentiment, de dezgust și tristețe. O stare greu de descris, știind cat iubeam orașul în care m-am nascut, am crescut si am locuit pana la 32 de ani. Păcat!

  • Adrian :

    Cea mai trista și mai dezgustătoare postare. Sa nu mai spui nimănui ca ești gălățean! Acest oraș este asa cum este el, și cu bune și cu rele și este orașul nostru Se vede ca ai stat în Vadul ungurul, cocalar adică!

    • George Butunoiu :

      Ce liceu ai făcut, Adriane? Și ce lucrezi, ce ai lucrat până acum? Sper să răspunzi sincer…

      • Adi :

        Ia uita-te comunistule câți sunt împotriva gândirii tale josnice împotriva unui oraș în care ai crescut! Stai acolo și nu ma veni la noi, un comunist mai puțin!

        • George :

          Altceva in afara de invective va mai trece prin creierul ăla?

    • George Butunoiu :

      Adriane, da, în vadul Ungurului… Dar eu mă duceam de acolo, din Vadul Ungurului, pânâ în Bălcescu, la LVA. Tu în ce cartier mergeai la liceu? Și apoi am plecat din Vadul Ungurului la Universitatea din București, la cea mai gra facultate din țară. Dar tu?

      • Florin :

        Universitatea din București, locul 801 din 1000, mari”specialisti” si tare grea.