Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capitalist eram si pe vremea comunistilor, cumparam si vindeam carti. Castigam mult mai mult decat amandoi parintii mei la un loc, mai ales ca ajunsesem sa patrund, nu cu putine eforturi si fara voia lor, in filiera subterana a celor cativa mari bibliofili ai Romaniei. Dinu Patriciu era cel mai important client al meu…
Imediat dupa Revolutie m-am facut jurnalist. In februarie 1990, fiind in cercul intim al lui Ion Ratiu, am infiintat o revista culturala prin care incercam sa-i implicam pe marii intelectuali ai Romaniei in politica anticomunista. Minerii au venit la mine acasa, unde era revista, au distrus si au furat tot si au taiat oamenii cu securea. Am mai scris despre asta.
Prin Simina Mezincescu si Ion Ghica, acesta ajuns de la Paris inca din ianuarie, i-am cunoscut pe jurnalistii francezi care veneau deja in Romania aproape saptamanal. Eu vorbind bine franceza, am devenit asistentul celui de la Le Monde, si asa am ajuns sa-i cunosc personal pe toti noii conducatori ai Romaniei si sa ma invart in cercurile politice inalte, dar si ale marilor afaceri care atunci incepeau sa se puna la cale. Si lucram si la radio, in paralel.
Pe langa jurnalism, cel pentru care lucram se ocupa in paralel si cu aducerea in tara a marilor companii franceze. Unele dintre ele sunt si acum in Romania, si putini stiu ca eu am contribuit la stabilirea lor aici, cu mult inainte ca sa se semneze primele hartii oficiale: apa, energie, constructii, IT si multe altele.
Intr-o zi m-a anuntat bucuros ca a reusit sa-l convinga pe unul dintre miliardarii Frantei (foto stanga sus) sa vina sa investeasca masiv in Romania. Erau multe domenii luate in calcul: servicii publice, turism, constructii de infrastructura si altele. Am pregatit vreo doua luni venirea lui, cu vizite la ministri si oficialitati si pe unde mai avea el nevoie.
Seara am facut o masa la Intercontinental – nu prea aveai de ales atunci. Cred ca era mai mult de jumatate din guvern acolo. Ne-au adus mai multe feluri de mancare, desigur, pentru ca era “masa de protocol”. Miliardarul manca tot din farfurie (nu facea nazuri, si avea si peste 130 Kg), dar la ultimul fel a luat putin si restul a ramas. Cand a venit chelnerul sa-i ia farfuria, ii spune acestuia sa-i puna bucatica aceea la pachet. O parte dintre perechile de ochi de la masa deja se fixasera asupra lui, mai ales ca avea si o voce foarte sonora si, oricum, el era centrul atentiei in seara aceea. Chelnerul observand reactiile si gandindu-se ca poate mai “drege” situatia in favoarea miliardarului, ca sa destinda atmosfera sau din cine stie ce alt motiv de el stiut, adauga, tot cu voce tare, de se auzea la toata masa: Aaaa, inteleg, aveti un catel acasa… La care, miliardarul pune servetul pe masa, se intoarce cat era el de mare cu totul catre chelner, se uita fix in ochii lui pret de cateva secunde, si zice, cu vocea aceea groasa, care acum se auzea pana in capatul restaurantului, nu doar al mesei: Nu, nu am, dar o mananc eu maine dimineata! Chelnerul nu a mai spus nimic, probabil ca nu avea replica pregatita pentru acest scenariu. Ceilalti de la masa se faceau ca se uita in farfurie si ca vor sa continue sa manance. Si imi inchipui ca unii vorbeau in gand cu noi: “Ia uite, pe cine v-ati mai gasit si voi sa aduceti sa investeasca in Romania…”
Chelner de la Inter (stanga) intreband un miliardar (centru) daca mancarea e pentru catel (dreapta)
:)))…..nu stiu daca “domnul Butunoiu” ar vrea sa fie persoana mea. Ce stiu e ca eu ma simt suficient de bine sa nu vreau sa fiu “domnul Butunoiu”.
Lasind la o parte multe alte chestii ( inclusiv frustrarile unora, altora, poate ale noastre etc.) discutia asta este un foarte interesant “fact checking exercise”, dupa 30 de ani.
De o singura chestie am foarte mari dubii, si anume de chestia aia cu headhunting-ul pe bicicleta chiar in perioada Pietei Universitatii!
George asta trebuie sa fi fost un “capitalist” mult mai feroce decit il vad eu!
Ma incet Butunoiule cu povesti de adormit copii cum ca ai facut parte din anturajul lui Ratiu. Eram membru PNTCD si redactor la Dreptatea si nu-mi amintesc sa-ti fi vazut fata sau auzit numele acolo. Pot sa verific, intreband-o pe Doina Basca care era apropiata lui si fosta colega la Dreptatea. Ratiu nu era un filantrop si singura publicatie in care a bagat banii a fost Cotidianul pe care l-a finantat pentru a submina ziarul Dreptatea si pe Coposu, fiindca redactia Dreptatii era fost loiala lui Coposu. Visul lui Ratiu era sa-i ia locul lui conducerea PNTCD si nu baga bani decat in ceea ce il apropia de scop . Lasa eroismele de taranist ca tu n-ai fost acolo decat poate ca securist sa-l supravegheze pe Ratiu. Eu am fost acolo, in PNTCD, tu nu.
Eu nu eram la PNTCD, desteptule, eram la UMRL, in Praporgescu, cu Simina Mezincescu, cu Ion Ghica, nepotul ei, cu Ricci, de la Paris, cu domnul Enescu, si la vila lui Ratiu din Armindenului, unde lucram in redactia de la subsol. Cu PNT nu aveam legaturi directe. Si au devastat sediul PNTCD in aceeasi zi in care au devastat si casa mea. Erai pe colo, sau tu ai ajuns in peisaj mult mai tarziu? Ti-au mai revenit amintirile? Mi se pare mie, sau tu il stiai pe ratiu doar din poze, sau din auzite? GB
Si Ratiu nu a fost a facut parte din conducerea PNTCD? Sau vorbim de lat Ion Ratiu?
Ratiu avea pe langa el o multime de lingai in jurul lui si probabil ca esti unul din aceia. Eu n-am facut parte din suita lui Ratiu, pupincurismul nu mi-a stat in fire. Dar daca ceea ce imi spui este adevarat, imi confirma suspiciunea ca Ratiu s-a plimbat cu fundul prin multe barci, in goana lui dupa putere. Doina Basca care a fost foarte apropiata de el, o sa-mi spuna daca te aflai in anturajul lui sau nu. Ea stie precis.
Vorbind de raposatul Dinu Patriciu ma face sa ma gindesc la altceva.
Eu mi-am luat lumea in cap, dar am lasat in urma multi amici “capitalisti”. Unii din ei au furat de au ametit, tot pe ce au putut pune mina!
Chiar si acuma 10 ani mai erau unii care imi spuneau cit de prost am fost caci as fi putut fura (…. in fine, privatiza, Mebo-za etc.) si eu chiar mai mult ca ei!
Ma uimeste rata mortalitatii la acei, acuma fosti, amici “capitalisti”.
Au murit gramada din ei ! Nu de streang sau glont (…poate ar fi meritat la citi oameni au nenorocit :)) ) ci de inima, cancer etc…..urmare a stresului, alcoholului, fumatului etc.!
@Mike B
Il stiu din vedere pe Dinu Patriciu. Ca lector la facultatea de Arhitectura, adunase capital dand meditatii pe banda rulanta. Mai tarziu l-am revazut la o conferinta data de Frederic Mitterand (fiul Presedintelui MKtterand) la Ambasada Frantei in in 1990. Eu venisem cu Profesorul Gabriel Tepelea, omul de incredere si prieten a lui Coposusi cu alti taranisti iar Patriciu cu Radu Campeanu reprezentand PNL. La putin timp, Patriciu a scindat PNL, fondand PNL Aripa Tanara care avea si un ziar. Dupa ce distrus din interior PNL, Patriciu s-a lansat in afaceri.
In perioada aia eu incercam sa-l recrutez pe fiul lui Tepelea, era un IT-ist de elita si in conducerea ITC. Am avut multe discutii cu el, am si ramas prieteni, dar nu a vrut. L-am recrutat pe unul dintre prietenii lui, Nicu Manea. GB
L-am vazut, episodic, pe Dinu Patriciu, timp de citeva ore.
Cred, sincer inca si acuma, ca imi facusem o parere despre ce se intimpla si ce va urma. Am prieteni care si acuma imi aduc aminte cum la revelionul ’90 le explicam ca va fi colaps economic, devalorizare, miscari sociale etc. etc.
Cica m-au pomenit constant 15 ani dupa aceia :))))
Nu ma interesa Patríciu si nimeni altul. Eram cu bagajele facute asa ca nu am prins multe….am plecat cind era Balcescu pe suta albastra :))))
Am mai auzit de numele lui Patriciu in contextul unor birfe (“water cooler talk”) legaturii cu un adjunct a lui Bush si dupa aceia prin niste petrolisti din Kazahstan.
Toate astea sint povesti vechi si amuzante…..povesti de pe alta planeta pentru mine, pe care le voi povesti la nepoti ! Sper sa nu zica ca mint !!
@Dreptatea PNTCD,
In perceptia mea, familia lui Patriciu avusese ceva afinitati cu politica interbelica, dar el ( ca enorm de multi altii atunci ) era ahtiati dupa bani.
Pina si pe Ceasca l-au ghintuit “pe baza miliardelor” scoase din tara “))))
Money, money, money……vorba cintecului …..
A intrat in contact cu cine a putut. Primii care i-au venit in cale au fost “monsheri” de la Parij, care in schema mare a lucrurilor erau cam saracuti.
Unii chiar umblau dupa recuperari de averi povestite de bunici :)))
O data intrat in pulitichia romaneasca, a fost “spotted” si a facut parte (i.e. folosit) din niste dealuri in care a avut un anumit “cut”.
Acestea fiind spune, nu a fost totusi un personaj sufient de colorat, ca de exemplu aia care ajungeau pe ecran cu partidele lor prin Ianuarie ’90 :))))
Nu am mare lucru de povestit la nepoti despre acel Patriciu :((((
Pentru mine povestea asta, George, este interesanta in primul rind pentru ca este veridica.
Am fost in contact, in iarna lui 1990 si putini ani dupa aceia, si cu citeva din personajele din Franta care erau implicate in Romania. Primul jurnalist de la Le Monde Diplomatique, Marc de la l’Express ( care a fost primul care a raportat ca sint 60K de victime !!!), Helene Cantacuzino la Paris etc. etc. etc.
Cu ei l-am intilnit pe tinarul liberal Dinu Patriciu :))))
Interesante vremuri! Foarte interesante.
Totusi, desi nu ma indoiesc ca asa este, ramine ametitoare ideia ca faceai headhunting pe bicicleta in perioada Pietii Universitatii :))))
Ce inseamna perceptia. Unii cind l-au vazut pe Mazilu pe tanc strigind “Moarte pentru Moarte” au simtit “parfum” de comunism amestecat cu singe….dupa o luna minerii varsau deja singe…..
Altii erau capitalisti biciclisti :)))
As fi curios sa vad cum vei gindi cind baietelul va ajunge la virsta deciziilor educationale.
Pe de alta parte, lovitura aia de stat, personal mi-a oferit niste senzatii unice in viata! Senzatia de a te plimba pe strada cu Kalasnikov-ul de git este total diferita de cea care o ai cind esti in vacanta in Hawaii si platesti sa te duci la un “shooting range” si tragi la tinta cu 5-6 mitraliere :))))
Mi-ai adus aminte de Dinu Patriciu – era clientul meu inca de pe vremea comunistilor. I-am vandut marele dictionar de arhitectura (editie bibliofila) al lui Viollet le Duc si alte carti valoroase. Si da, primii clienti au venit pe filiera franceza, apoi pe cea de la radio, unde faceam o emisiune de business (sic!). Departamentul comercial al Ambasadei Frantei ma recomanda deja ca fiind primul (si singurul) head-hunter (chasseur de tetes), si probabil ca si alte departamente comerciale ale ambasadelor au auzit de asta, pentru ca si de acolo am inceput sa primesc recomandari. Plus cei din ministere, care ma cunosteau toti din postura de ziarist (initial). GB
Departamentul Comercial al Ambasadei Frantei :))))
“Se zice” ca faceau comert din greu….cu obiecte de arta!
Era o doamna acolo cu nume italian…..
Cautau sculpturi de Brancusi, dar cumparau si icoane, si tablouri …..:))))
Nu stiu ce faceau cei de la Comercial, desi eu le vindeam carti francezilor inca inainte de Revolutie. Directorului de la Institutul Francez i-am dat o carte valoroasa in schimbul unor medicamente pentru cineva. GB
Erau carti franceze, ratacite in timp, din perioada interbelica?
Asa ceva nu gaseai la inceputul anilor ’90 nici macar in magazinele acelea mici din spatele Pantheonului si a bisericii Saint-Etienne-du-Mont!
De toate felurile… Nu-ti poti imagina ce puteam gasi prin casele oamenilor. Unii, mai batrani, stiau ce au acolo, insa si multi mai tineri, care le mostenisera de la cei care le adunasera, dar care nu mai dadeau doi bani pe ele, ba chiar ii incurcau si incercau sa elibereze locul. Erau bucurosi ca venea cineva si le mai dadea si bani pe aceasta debarasare… GB
Crezi ca s-a schimbat, ceva, in esenta, in comportamentul celor tineri?
Arunca ce e vechi, cumpara ce e nou produs si…. se duc sa demonstreze contra “carbon footprint” :))))
Nu carti, car seturi de portelan de masa, vase vechi e-mailate etc. etc. lucruri care au si utilitate practica si valoare estetica si sint vechi crezi ca nu se gasesc?
Sint sigur ca sint altii “Butunoi” tineri care fac asta acuma.
Apropos, cunosti pe cineva care este interesat de carti rusesti vechi?
Clasici rusi in original. Nu stiu pretul, dar trebuie sa fie foarte nominal.
Si inca ceva: am ramas cu gura cascata cand am aflat, la un moment dat, ca Securitatea stia titlurile tuturor cartilor pe care le vandusem lui Patriciu, si nu numai lui… GB
Si eu am ramas cu gura cascata cind, revenind in vizita in Ro, un “prieten foarte bun”, ajuns mare milionar si politician, mi-a spus ca turna la Securitate ce se intimpla la mine in casa!
O data stabilit in occident, cind am fost in postura de a putea intelege sistemul ( access la informatie & “peel the onion”) PCR (i.e. partid nu pile …) & Securitatea mi-am dar seama cit de simplu putea cineva sa fie manipulat chiar fara a stii ca este manipulation si de catre cine este.
Posibil ca cei de la secu sa fi aflat titlurile cartilor acelea de la cineva care nici nu stia ca este in relatie cu Securitatea.
Totusi, nu puteai gasi si tu un Trabant, acolo?!
Headhunting pe bicicleta :)))) …… bun de novele!
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (19)
Mike B și domnul Butunoiu sunt una și aceeași persoană???? prea multă lingușeală de prost gust, pupincurism ieftin și indecent.
:)))…..nu stiu daca “domnul Butunoiu” ar vrea sa fie persoana mea. Ce stiu e ca eu ma simt suficient de bine sa nu vreau sa fiu “domnul Butunoiu”.
Lasind la o parte multe alte chestii ( inclusiv frustrarile unora, altora, poate ale noastre etc.) discutia asta este un foarte interesant “fact checking exercise”, dupa 30 de ani.
De o singura chestie am foarte mari dubii, si anume de chestia aia cu headhunting-ul pe bicicleta chiar in perioada Pietei Universitatii!
George asta trebuie sa fi fost un “capitalist” mult mai feroce decit il vad eu!
Ma incet Butunoiule cu povesti de adormit copii cum ca ai facut parte din anturajul lui Ratiu. Eram membru PNTCD si redactor la Dreptatea si nu-mi amintesc sa-ti fi vazut fata sau auzit numele acolo. Pot sa verific, intreband-o pe Doina Basca care era apropiata lui si fosta colega la Dreptatea. Ratiu nu era un filantrop si singura publicatie in care a bagat banii a fost Cotidianul pe care l-a finantat pentru a submina ziarul Dreptatea si pe Coposu, fiindca redactia Dreptatii era fost loiala lui Coposu. Visul lui Ratiu era sa-i ia locul lui conducerea PNTCD si nu baga bani decat in ceea ce il apropia de scop . Lasa eroismele de taranist ca tu n-ai fost acolo decat poate ca securist sa-l supravegheze pe Ratiu. Eu am fost acolo, in PNTCD, tu nu.
Eu nu eram la PNTCD, desteptule, eram la UMRL, in Praporgescu, cu Simina Mezincescu, cu Ion Ghica, nepotul ei, cu Ricci, de la Paris, cu domnul Enescu, si la vila lui Ratiu din Armindenului, unde lucram in redactia de la subsol. Cu PNT nu aveam legaturi directe. Si au devastat sediul PNTCD in aceeasi zi in care au devastat si casa mea. Erai pe colo, sau tu ai ajuns in peisaj mult mai tarziu? Ti-au mai revenit amintirile? Mi se pare mie, sau tu il stiai pe ratiu doar din poze, sau din auzite? GB
Si Ratiu nu a fost a facut parte din conducerea PNTCD? Sau vorbim de lat Ion Ratiu?
Ratiu avea pe langa el o multime de lingai in jurul lui si probabil ca esti unul din aceia. Eu n-am facut parte din suita lui Ratiu, pupincurismul nu mi-a stat in fire. Dar daca ceea ce imi spui este adevarat, imi confirma suspiciunea ca Ratiu s-a plimbat cu fundul prin multe barci, in goana lui dupa putere. Doina Basca care a fost foarte apropiata de el, o sa-mi spuna daca te aflai in anturajul lui sau nu. Ea stie precis.
Vorbind de raposatul Dinu Patriciu ma face sa ma gindesc la altceva.
Eu mi-am luat lumea in cap, dar am lasat in urma multi amici “capitalisti”. Unii din ei au furat de au ametit, tot pe ce au putut pune mina!
Chiar si acuma 10 ani mai erau unii care imi spuneau cit de prost am fost caci as fi putut fura (…. in fine, privatiza, Mebo-za etc.) si eu chiar mai mult ca ei!
Ma uimeste rata mortalitatii la acei, acuma fosti, amici “capitalisti”.
Au murit gramada din ei ! Nu de streang sau glont (…poate ar fi meritat la citi oameni au nenorocit :)) ) ci de inima, cancer etc…..urmare a stresului, alcoholului, fumatului etc.!
@Mike B
Il stiu din vedere pe Dinu Patriciu. Ca lector la facultatea de Arhitectura, adunase capital dand meditatii pe banda rulanta. Mai tarziu l-am revazut la o conferinta data de Frederic Mitterand (fiul Presedintelui MKtterand) la Ambasada Frantei in in 1990. Eu venisem cu Profesorul Gabriel Tepelea, omul de incredere si prieten a lui Coposusi cu alti taranisti iar Patriciu cu Radu Campeanu reprezentand PNL. La putin timp, Patriciu a scindat PNL, fondand PNL Aripa Tanara care avea si un ziar. Dupa ce distrus din interior PNL, Patriciu s-a lansat in afaceri.
In perioada aia eu incercam sa-l recrutez pe fiul lui Tepelea, era un IT-ist de elita si in conducerea ITC. Am avut multe discutii cu el, am si ramas prieteni, dar nu a vrut. L-am recrutat pe unul dintre prietenii lui, Nicu Manea. GB
L-am vazut, episodic, pe Dinu Patriciu, timp de citeva ore.
Cred, sincer inca si acuma, ca imi facusem o parere despre ce se intimpla si ce va urma. Am prieteni care si acuma imi aduc aminte cum la revelionul ’90 le explicam ca va fi colaps economic, devalorizare, miscari sociale etc. etc.
Cica m-au pomenit constant 15 ani dupa aceia :))))
Nu ma interesa Patríciu si nimeni altul. Eram cu bagajele facute asa ca nu am prins multe….am plecat cind era Balcescu pe suta albastra :))))
Am mai auzit de numele lui Patriciu in contextul unor birfe (“water cooler talk”) legaturii cu un adjunct a lui Bush si dupa aceia prin niste petrolisti din Kazahstan.
Toate astea sint povesti vechi si amuzante…..povesti de pe alta planeta pentru mine, pe care le voi povesti la nepoti ! Sper sa nu zica ca mint !!
@Dreptatea PNTCD,
In perceptia mea, familia lui Patriciu avusese ceva afinitati cu politica interbelica, dar el ( ca enorm de multi altii atunci ) era ahtiati dupa bani.
Pina si pe Ceasca l-au ghintuit “pe baza miliardelor” scoase din tara “))))
Money, money, money……vorba cintecului …..
A intrat in contact cu cine a putut. Primii care i-au venit in cale au fost “monsheri” de la Parij, care in schema mare a lucrurilor erau cam saracuti.
Unii chiar umblau dupa recuperari de averi povestite de bunici :)))
O data intrat in pulitichia romaneasca, a fost “spotted” si a facut parte (i.e. folosit) din niste dealuri in care a avut un anumit “cut”.
Acestea fiind spune, nu a fost totusi un personaj sufient de colorat, ca de exemplu aia care ajungeau pe ecran cu partidele lor prin Ianuarie ’90 :))))
Nu am mare lucru de povestit la nepoti despre acel Patriciu :((((
Pentru mine povestea asta, George, este interesanta in primul rind pentru ca este veridica.
Am fost in contact, in iarna lui 1990 si putini ani dupa aceia, si cu citeva din personajele din Franta care erau implicate in Romania. Primul jurnalist de la Le Monde Diplomatique, Marc de la l’Express ( care a fost primul care a raportat ca sint 60K de victime !!!), Helene Cantacuzino la Paris etc. etc. etc.
Cu ei l-am intilnit pe tinarul liberal Dinu Patriciu :))))
Interesante vremuri! Foarte interesante.
Totusi, desi nu ma indoiesc ca asa este, ramine ametitoare ideia ca faceai headhunting pe bicicleta in perioada Pietii Universitatii :))))
Ce inseamna perceptia. Unii cind l-au vazut pe Mazilu pe tanc strigind “Moarte pentru Moarte” au simtit “parfum” de comunism amestecat cu singe….dupa o luna minerii varsau deja singe…..
Altii erau capitalisti biciclisti :)))
As fi curios sa vad cum vei gindi cind baietelul va ajunge la virsta deciziilor educationale.
Pe de alta parte, lovitura aia de stat, personal mi-a oferit niste senzatii unice in viata! Senzatia de a te plimba pe strada cu Kalasnikov-ul de git este total diferita de cea care o ai cind esti in vacanta in Hawaii si platesti sa te duci la un “shooting range” si tragi la tinta cu 5-6 mitraliere :))))
Mi-ai adus aminte de Dinu Patriciu – era clientul meu inca de pe vremea comunistilor. I-am vandut marele dictionar de arhitectura (editie bibliofila) al lui Viollet le Duc si alte carti valoroase. Si da, primii clienti au venit pe filiera franceza, apoi pe cea de la radio, unde faceam o emisiune de business (sic!). Departamentul comercial al Ambasadei Frantei ma recomanda deja ca fiind primul (si singurul) head-hunter (chasseur de tetes), si probabil ca si alte departamente comerciale ale ambasadelor au auzit de asta, pentru ca si de acolo am inceput sa primesc recomandari. Plus cei din ministere, care ma cunosteau toti din postura de ziarist (initial). GB
Departamentul Comercial al Ambasadei Frantei :))))
“Se zice” ca faceau comert din greu….cu obiecte de arta!
Era o doamna acolo cu nume italian…..
Cautau sculpturi de Brancusi, dar cumparau si icoane, si tablouri …..:))))
Nu stiu ce faceau cei de la Comercial, desi eu le vindeam carti francezilor inca inainte de Revolutie. Directorului de la Institutul Francez i-am dat o carte valoroasa in schimbul unor medicamente pentru cineva. GB
Erau carti franceze, ratacite in timp, din perioada interbelica?
Asa ceva nu gaseai la inceputul anilor ’90 nici macar in magazinele acelea mici din spatele Pantheonului si a bisericii Saint-Etienne-du-Mont!
De toate felurile… Nu-ti poti imagina ce puteam gasi prin casele oamenilor. Unii, mai batrani, stiau ce au acolo, insa si multi mai tineri, care le mostenisera de la cei care le adunasera, dar care nu mai dadeau doi bani pe ele, ba chiar ii incurcau si incercau sa elibereze locul. Erau bucurosi ca venea cineva si le mai dadea si bani pe aceasta debarasare… GB
Crezi ca s-a schimbat, ceva, in esenta, in comportamentul celor tineri?
Arunca ce e vechi, cumpara ce e nou produs si…. se duc sa demonstreze contra “carbon footprint” :))))
Nu carti, car seturi de portelan de masa, vase vechi e-mailate etc. etc. lucruri care au si utilitate practica si valoare estetica si sint vechi crezi ca nu se gasesc?
Sint sigur ca sint altii “Butunoi” tineri care fac asta acuma.
Apropos, cunosti pe cineva care este interesat de carti rusesti vechi?
Clasici rusi in original. Nu stiu pretul, dar trebuie sa fie foarte nominal.
Si inca ceva: am ramas cu gura cascata cand am aflat, la un moment dat, ca Securitatea stia titlurile tuturor cartilor pe care le vandusem lui Patriciu, si nu numai lui… GB
Si eu am ramas cu gura cascata cind, revenind in vizita in Ro, un “prieten foarte bun”, ajuns mare milionar si politician, mi-a spus ca turna la Securitate ce se intimpla la mine in casa!
O data stabilit in occident, cind am fost in postura de a putea intelege sistemul ( access la informatie & “peel the onion”) PCR (i.e. partid nu pile …) & Securitatea mi-am dar seama cit de simplu putea cineva sa fie manipulat chiar fara a stii ca este manipulation si de catre cine este.
Posibil ca cei de la secu sa fi aflat titlurile cartilor acelea de la cineva care nici nu stia ca este in relatie cu Securitatea.
Totusi, nu puteai gasi si tu un Trabant, acolo?!
Headhunting pe bicicleta :)))) …… bun de novele!