Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

49 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

46 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

20 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

6 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

16 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

9 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

8 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

4 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

12 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

12 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

4 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

8 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

10 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

2 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

23 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

6 comentarii

Marea, imensa problema legata de managementul companiilor si instituti...

14 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

12 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii

Dar ce scarbiti sunt multi si ce scandal fac pentru ca firmele fac ang...

23 comentarii

Surprinzator de multi sunt cei care inca nu stiu ca firmele de recruta...

11 comentarii

Putini observa ca vechimea in munca (numita fara exceptie "experienta ...

51 comentarii

Alta ocazie numai buna pentru candidati de a cadea in capcana, de a-si...

39 comentarii

O metoda foarte simpla prin care cei care imi trimit CV-urile adesea i...

17 comentarii

Si CV-ul unei recruterite, care mi-a explicat pe 5 pagini ce face ea i...

38 comentarii

Primesc azi un e-mail cu un CV, scria ca pentru unul dintre posturile ...

64 comentarii

Singurul lucru pe care il astepti dupa ce trimiti un CV este sa fii in...

20 comentarii

Sigur, oamenii politicosi, manierati, indatoritori, care te asculta at...

17 comentarii

Aveam noi de facut o recrutare mare, o pozitie de Board pentru o cunos...

55 comentarii

Articol despre unul dintre cei mai buni candidati intalniti in ultima ...

16 comentarii

O sa fac o serie mai lunga de articole cu candidatii cu cea mai mare e...

19 comentarii

Mi-a cazut din intamplare privirea pe ceva pe Facebook. Poate din cauz...

10 comentarii

Ma duc eu la un restaurant pe malul Dambovitei. Stau la masa si admir ...

21 comentarii

Am avut de curand o recrutare de director general pentru o companie di...

8 comentarii

Acum cateva zile o candidata a schimbat brusc subiectul si m-a intreba...

68 comentarii

Sunteti angajator si primiti un CV care incepe astfel. SUMMARY: Mana...

3 comentarii

Cel mai tare CV primit vreodata, din cate imi aduc aminte... Primes...

2 comentarii

Am citit Karen Horney cand eram student, si de atunci teoria sa despre...

Am scris despre o doamna care are un mic hotel. Intr-o buna zi, do...

42 comentarii
Afiseaza
comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult, profesorii nu se uitau la studenți când treceau pe lângă ei, nu întorceau capul, nu ne zâmbeau, de parcă nici nu am fi fost pe acolo. Dar la noi, studenții, când vedeam profesorul în capătul holului, venind spre sala de curs, sau doar trecând pe acolo, discuțiile se opreau și noi ne întorceam cu toții către el până trecea. Nu îndrăznea nimeni să-l oprească să-l întrebe ceva. Când aveai nevoie să vorbești cu el, îți făceai curaj cu două săptămâni înainte și mergeai la asistent să-l rogi să-ți obțină o întâlnire.

Toți, până la ultimul student, îi priveam cu cel mai mare respect pe profesori, și nu doar pentru că erau somități în domeniile lor: fizica cuantică, atomică, nucleară, teoria relativității, fizica statistică, moleculară, a solidului, a plasmei, a laserilor, electrodinamica, toate matematicile, filosofiile și multe altele. Doar doi sau trei, din câteva zeci, erau ceva mai puțin respectați. Erau foarte buni, însă nu erau somități în domeniile lor. Care domenii, întâmplător sau nu, erau oarecum periferice pentru noi (electronica, informatica…). Însă exact aceia erau vorbăreți cu noi, se opreau și ne întrebau una-alta, făceau și glume uneori.

Acum am văzut că lucrurile se întâmplă cu totul și cu totul altfel în facultăți, și relațiile dintre studenți și profesori, fie ei chiar decani, prorectori sau rectori, sunt umane, sunt calde, deschise, prietenești, se râde, se glumește, se face cu mâna la venire și la plecare, ba chiar cu ochiul…

Și am tot stat să mă gândesc dacă mi-ar fi plăcut să fi fost la fel și pe vremea studenției mele, să fi întors capul Hristev, Vrejoiu, Costescu, Ciobanu, Popescu, Ursu, Vlăducă, Pârvu și ceilalți când treceau pe lângă mine, să mă întrebe ce mai fac, ba poate chiar să-mi și zâmbească. Dar parcă nu, eu îi prefer așa cum au fost. Ursuzi, inumani, aroganți, nepopulari…


  • Luminita :

    Ref recunoasterea internationala a profesorilor generatiei noastre (anii 70 si 80) – Aeronave: Petre Augustin, profesor aeroelasticitate (profesor asociat la Stanford si stagiu la NASA), VN Constantinescu, profesor mecanica fluidelor si aerodinamica (membru al Academiei Romane, a proiectat pentru Fiat un nou tip de carburator), N Berbente, profesor dinamica gazelor (75% din teza de doctorat in dinamica gazelor a fost scrisa in versuri); ma opresc aici nu pentru ca asta ar fi toata lista ci din respect pentru consumul de spatiu.
    Oare mai trebuie sa amintesc de Facultatea de Matematica (Solomon Marcus, Grigore Moisil, Mihai Pimsner si Sorin Popa – acum profesori la universitati din SUA – aici lista e chiar mai lunga). Dragilor, voi nici nu va imaginati ce scoala se facea pe atunci! Scuze ca ajung la vorba mamei – “pe vremea mea …”.
    Draga Mike B., nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.

    • George Butunoiu :

      Da, evident! Erau profesori care puteau preda la orice universitate din lume. Dar Mike nu are cum sa fi știut asta sau să fi auzit despre ei, dacă nu sunt pe Wikipedia sau pe Google…

      • Mike B :

        Exista o tendinta pasiv agresiva cind se abordeaza subiectul aportului care l-a adus “spatiul Mioritic” la stiinta si cultura mondiala.
        Un fel de …. “uite ca am facut si noi ceva!”.
        Realitatea este ca aportul este foarte, foarte mic!

        Da George, daca cineva a publicat ceva care sa fi meritat atentia comunitatii stiintifice (“peer reviewed …”) , sansele sint sa existe urme pe internet.

        • George Butunoiu :

          Imediat după revoluție, când au putut să iasă din țară, mulți dintre profesorii despre care vorbești tu au primit imediat posturi în mari universități și institute europene și americane. Doar două exemple, la întâmplare: în mai puțin de un an, Adrian Gheorghe a ajuns directorul Institutului de Studii Avansate asupra Riscurilor din Zurich, unul dintre cele mai prestigioase din lume. Mihai Stoica la o universitate din SUA a făcut 2 doctorate în paralel (pe lângă cel din România), dintre care unul în 9 (nouă) luni (luni, nu ani), fiind cel mai rapid doctorat din istoria universității, Nicolae Zamfir a predat 7 fizică nucleară la Yale, după revoluție. Nu vorbi cu atâta ușurință despre lucruri pe care nu ai de unde să le cunoști…

          • Mike B :

            Sintem insignifianti si nu avem puterea sa o recunoastem.
            De aceia folosim termenul de “somitate” aiurea.
            Poate, poate ne prostim pe noi insine si pe altii…..si ne simtim bine!

            Cam 60,000 – 70,000 de doctorate se decerneaza pe an de catre universitatile americane. Profesori, chiar si buni, sint cu zecile de mii.

            Exista si avantaje la “argumentatia” ta George. Prin asociatie ne face sa ne simtim mai destepti, mai deosebiti. …. Eu de exemplu cunosc mai mult de un autobuz de “somitati” din alea, de “rangul” de care spui tu!
            Mai stii, poate unii prostani de studenti ne considera si pe noi “somitati” …whahaha!

            Nu neg ca exista oameni inteligenti, dar exista si o anumita scara reala de valori.

    • Mike B :

      Stiu ca nu se studia logica in Romania, pe vremuri.
      Ar fi fost frumos sa se fi recuperat decelajul….
      Conform inteligentei D-voastre remarci ( see bellow) toti cei care au performanta academica adevarata si sint din lumea academica a universitatilor de top au auzit de Universitatea din Bucuresti.
      Foarte usor de vazut lipsa de logica….

      (… nu stii pe nimeni din lumea academica a universitatilor din top 100 care sa fi auzit de UB pentru ca nu stii pe nimeni cu performanta academica adevarata.)

  • arh. Eugen-Gabriel TOMESCU :

    Dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvs.
    Noi eram vis-a-vis, la Arhitectura. Atmosfera era cu totul alta, relatia student-profesor era chiar amicala, respectul fata de profesor era insa imens. Faptul ca, de exemplu, jucam badminton cu dl.arh Ascanio Damian (in acel moment rectorul facultatii) si, dupa 2-3 ore ne revedeam in atelier, la corectura proiectului de scoala, nu insemna ca nu ne uitam la el ca la Dumnezeu dar, de asemenea, nu insemna ca nu puteam avea discutii, uneori chiar in contradictoriu, cu domnia sa (dar e valabil si pentru toti ceilalti) – dar numai cu argumente, discutii de care acum, dupa 40 de ani, sunt constient ca, de fapt, au fost adevaratele lectii din scoala.

    • George Butunoiu :

      Da, știu bine cum era la voi la Arhitectura. Voi erați diferiți din aproape toate punctele de vedere (am și scris un articol lung pe tema asta), inclusiv relațiile cu profesorii, așa cum spui.

  • Ionut Tomescu :

    Eu imi aduc aminte de astfel de profesori “inabordabili” si in scoala generala, si prin liceu, si vorbesc de un interval 1995-2003…prin facultate, dupa 2003, am remarcat “singuratatea” somitatilor din acel mediu, parca lumea ii uitase sau voia sa-i uite, aveau cam toti o atitudine generala…de ne-aliniere la noile realitati…mereu m-au frapat impresia astea pe care mi le-am facut atunci, inca imi aduc aminte de anumite replici ale unor astfel de profesori, spuse cu bune intentii, cu un pic de intelepciune, dar parca rostite dinspre o lume veche spre lumea noua, gen…”invatati copii engleza”, “faceti prezentari cat mai multe in powerpoint”, “chiar daca aici pare ca va pregatim pentru un muzeu al electrotehncii, principiile de baza raman importante”, “dupa ce am am studiat si invatat orice despre actionari electrice, au venit cei cu electronica si totul s-a schimbat”, “cititi lucrari complexe, inginerul trebuie sa stie unde sa caute chiar daca e Google” si, replica pe care aproape am savurat-o, “nu trebuie sa raspunzi cu ‘eu cred’ ca nu studiati teologia, la inginerie trebuie sa considerati, pentru orice argument pro incercati sa aduceti si un argument contra”…

  • lucian :

    Eu cred ca e o chestiune de power distance si dinamica care ne apropie de statele cu abordari foarte diferite a distantei de putere. Eu lucrez intr-un grup austriac unde avem si unguri vad diferentele astea foarte clar.
    Cei mai tineri insa au o alta abordare mult mai occidentala fata de autoritate/putere.
    https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/austria,hungary,romania/

  • Mike B :

    Dorina,
    Rolul unei universitati este sa invete sa gindesti.
    Rahaturile alea din Romania faceau arbitrii pe unii de care nici omul de zapada nu a auzit ! Asa zisele “somitati” ale lui George!
    De atitea “somitati”, creier si gindire profunda este tara aia unde este, in competitie cu tarile Africane ( noroc cu pozitia geografica!)

    Dar facultatea era haioasa, intr-adevar !
    Asa chestii “Glissando” ca in anii de studentie nu ca nu am vazut, dar nici nu am auzit !

    • Dorina :

      Ai dreptate despre profesori că erau insignifianți la nivel internațional dar dacă rolul facultății este să te învețe să gândești, eu consider că a fost îndeplinit pentru cei care au absolvit Matematică, Fizică, Electronică, Automatică și Aeronave. Poate mai sunt și alte facultăți din Politehnică dar nu am interacționat profesional cu absolvenții lor. Examenele erau atât de grele și totul trebuia rezolvat într-un timp atât de scurt încât după 4-5 ani de facultate cu câte 25 de examene, colocvii, proiecte, parțiale etc. pe an erai antrenat intelectual ca militarii de elită fizic. Găseai soluții la orice problemă în timp foarte scurt. Nu am întâlnit în 30 de ani de la absolvire, nicun absolvent de una din cele de mai sus care pus în fața unei probleme la job să nu aibă rapid 2-3 variante de soluționare, indicând-o totodată și pe cea mai bună. Și nu mă refer la probleme de specialitate, ci probleme de dezvoltare/negociere/management/ legal/ finanțe. Nu susțin că un astfel de absolvent știe legislație sau finanțe mai bine ca un absolvent de Drept sau ASE și admit că e posibil să greșesc generalizând doar din experiențele personale dar susțin cu tărie că cel puțin cele 5 facultăți ne-au învățat să gândim și să avem curaj să abordăm absolut orice job. A se vedea și cariera lui George Butunoiu și nu e singurul exemplu.
      Am văzut în diverse filme cu antrenamente pentru militari și cum se raportează la superiori. Exact așa simțeam și noi la facultate față de profesori. Nici când merg la reuniuni nu-mi face nicio plăcere să-i revăd.

      • George Butunoiu :

        Nu erau deloc „insignifianți” la nivel internațional, Dorina, decât dacă îi inclizi la „insignifianți” pe toți cei care nu au câștigat premiul Nobel. Să știi fizică cuantică sau teoria câmpurilor la acel nivel, chiar dacă nu le-ai descoperit tu, e doar pentru extrem de puțini oameni din lume…

        • Dorina :

          Poate!

        • Mike B :

          Google arata …”I’d venture probably >1,000,000 worldwide have this education and sufficiently understand its mechanics and usage in quantum physics.”
          In a cita suta de mii din 1 milion erau “somitatile” tale de la Universitatea din Bucuresti, George ?

          • George Butunoiu :

            Da, dar de la milionul acesta care știu fizic cuantică și până la cei 1,000-1,500, cel mult în toată lumea, care o știu și o înțeleg la nivelul de profunzime la care a ajuns Prof. Costescu e ceva diferență, și nu mică deloc… 🙂

            • Mike B :

              In care din cele 12 autobuze era somitatea, domnul Costescu?

              Intr-un autobuz (foarte mare) intra max 80 de oameni.
              1,000 de oameni intra in 12 autobuze. In care din ele era Costescu?
              Somitati….whahahaha!

    • Dorina :

      Despre viața din studenție sunt de acord cu tine. Ai surprins perfect într-o singură frază totul. Chiar așa a fost.

  • Mike B :

    Poti sa ne aduci si noua aminte ce “contributii” au avut acele “somitati in domeniul lor” de la Universitatea din Bucuresti in domeniile lor (i.e. fizica cuantică, atomică, nucleară, teoria relativității, fizica statistică, moleculară, a solidului, a plasmei, a laserilor, electrodinamica, toate matematicile, filosofiile și multe altele).
    Eu nu stiu pe nimeni in lumea academica a universitatilor din top 100 sa fi auzit de cineva de la Universitatea din Bucuresti. Sau de Universitatea din Bucuresti !

  • Dorina :

    Îmi amintesc „culegerea de Hristev” din liceu. 🙂 Înainte de 1989 profesorii la facultăți aveau o putere imensă. Cu o singură materie picată rămâneai repetent, ceea ce era incalificabil de rușinos. La Electronică și Aeronave rămâneau repetenți cam 25% din cei care începeau.
    Acum dacă nu-ți place la facultate, te duci la alta, la privat, în străinătate, te angajezi, emigrezi. Atunci ce puteai face? Te lipeai de perete, cum bine zici și-ți doreai să nu se uite la tine. Low-profile desăvârșit. Și apoi, cine a mai vazut stăpân să zîmbească sclavului?
    Ideal ar fi nici ca cei de atunci, nici ca cei de acum.