E grea viata de recrutor in Romania... Blogul GB

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care incepe la scoala primara. In tarile dezvoltate se stie foarte bine ce nivel general are fiecare unitate de invatamant si care e nivelul de pregatire al absolventilor. Selectia incepe de la scoala, cand cei mai buni elevi ajung la cele mai bune licee – ele nu primesc pe oricine. Apoi urmeaza acelasi algoritm cu universitatile – cele de top primesc doar absolventii cei mai buni de la cele mai bune licee, exceptiile sunt rare. Modul de lucru, stilul si sistemul de invatamant si de evaluare, curricula si nivelul de pregatire sunt toate cunoscute. O unitate de invatamant care a atins un anumit prestigiu va face eforturi mari sa il conserve sau chiar sa-l imbunatateasca, deci nu se face rabat la calitate. In acest mod, se stie foarte exact nivelul de pregatire al studentilor/absolventilor, in functie si de notele luate sau pozitia in clasament. In universitatile de acolo nu se arde gazul de pomana si nimeni nu si-o freaca inginereste cateva zeci de ani ca student etern (cum era vorba pe la noi: primii zece ani sunt grei, pana ajungi in anul 3), mai ales ca acolo asta se face pe bani foarte multi, bursele sunt foarte putine si se obtin/pastreaza foarte greu. Am vorbit cu oameni care au lucrat sau au tangenta cu invatamantul de acolo si toti au spus cam acelasi lucru. Studentii cei mai buni primesc oerte foarte bune inainte sa termine facultatea, cei slabuti isi cauta ei si gasesc greu. Interviul nu are atat rolul sa vada cat de pregatit este studentul, ci cat e de capabil sa “se vanda cat mai bine” si sa relationeze in cadrul companiei. Si pentru ca interviurile costa bani si timp, se fac relativ putine, principala selectie se face din CV-uri, care reflecta destul de bine si nivelul de pregatire si personalitatea candidatilor. Unele firme prefera sa mearga la sigur si sa aleaga absolventii anumitor universitati, pentru ca stiu exact cum funcioneaza si ce “marfa” gasesc. Prefera sa nu riste cu necunoscute – mai ales cum sunt cele din Europa de Est, despre care au referinte putine si nu tocmai convingatoare. In Romania exista sefi de promotie ai unor universitati renumite, care sunt mai slab pregatiti decat cei de 7-8, dar care au “sustinerea” necesara. – e un comentariu pe care l-a pus un cititor avizat la articolul pe care l-am publicat in Adevarul. Reformuleaza, explica si detaliaza ce am am spus si eu, dar cu alte cuvinte.

Da, a face recrutare in Occidentul civilizat e floare la ureche fata de ce inseamna asta in Romania. Recrutorii au o viata foarte usoara acolo. In exemplul pe care l-am dat, la multinationala aceea din Germania erau angajati doi din trei candidati intervievati pentru posturile de incepatori, si asta in urma cate unui singur interviu! Spune asta unei recruterite din Romania, ca-i dau lacrimile de invidie! Firmele de head-hunting de la ei vad, de regula, 5-6 candidati pentru o recrutare. Eu trebuie sa vad 30-40, adesea peste 50, si nu putine au fost cazurile in care a trebuit sa intalnesc si peste 100. Fata in fata!

E interesant sa-i vezi pe cei din Occident cand vin sa faca recrutari in Romania. Vad tot cate 5-6 candidati pentru posturi de management, si 3-4 li se par buni si potriviti cu postul! Si e normal sa fie astfel: dincolo de un anumit nivel, oamenii stiu sa se imbrace frumos si sa spuna ce trebuie. Cat despre universitati, companii, angajatori, sunt totuna pentru recrutorii de departe, de unde sa stie ei care sunt diferentele? Daca m-as baza doar pe impresia pe care o face omul la interviu, si eu as munci de vreo zece ori mai putin, intr-adevar. Si am si patit-o, de multe ori, cand a trebuit sa delistescurtez candidati care ma impresionasera la interviu. Ba, in cateva cazuri, a trebuit sa ma lupt cu angajatorii ca sa-i scoata de pe lista, in asa masura ii prostidera si pe ei.

Evident, si pentru ceilalti managerie la fel. E mai greu sa fii manager in Romania decat in lumea civilizata. Cine a dovedit ca poate administra si conduce un business serios aici, o poate face cu mai multa usurinta dincolo. Insa invers nu e deloc asa.

Recrutor din Germania (stanga) intervievand o candidata

Facebook

Twitter

Valahul :

25-Jul-2020

In primul rand trebuie spus despre care “Occident” discutam. America este o cu totul alta lume decat Europa de vest. Cultural, social,economic nu exista multe asemanari intre America si Europa. Chiar si in Europa sunt de fapt mai multe “vest-uri” daca le pot numi asa, pentru ca nu poti compara un german cu un spaniol. Pentru mine a fost o mare surpriza sa vad cum in America de nord sefii erau inbracati cat se poate de “lejer” (atunci cand nu erau clienti de fata) si discutau cu angajatii la persoana a doua si nu cu domnule sau doamna cum eram invatat din Europa. Revenind la Romania, o chestie pe care l-am observat este o adevarata obsesie a sefiei.Toti vir sa aiba un titlu gen “manager”, director, sau ceva de genul asta,chit ca pentru cei mai multi dintre ei pozitia lor doar la asta se reduce – un simplu nume fara acoperire jn ceea ce fac.Chiar discutam cu cineva si il intrebam cum de in firma lui numarul de “manageri” il intrecea cu mult pe cel al celorlalti angajati

Valahul :

25-Jul-2020

Scuze pentru greselile de scriere – scrisul de pe telefon imi joaca feste 🙂

Reply

Mike B :

22-Jul-2020

Secu si PCR, dupa ce au facut tabula rasa dupa razboi, s-au impregnat in firba societatii Romaneasca si sint acolo, metamorfozati, pina in ziua de astazi.
Si vor pina in zilele stranepotilor nostrii.

Asa ca daca esti Secu&PCR este cit se poate de usoara viata in Romania! Nu exista destul spatiu pe Net sa dai exemple :)))
As fi curios, in schimb, daca cineva ar putea sa contrazica asta “beyond any reasonable doubt”.

un domn :

23-Jul-2020

Servus @Mike
baiul este ca si Multinationalele merg pe mana Secu si PCR ! in Bucuresti am stiinta de MINIM 3 cazuri !

Reply
- Mike B :
  
  23-Jul-2020
  
  Multinationalele, ca si statele cu care are Ro de-a face, au fiecare interesele lor.Multinationalele sint acolo pentru bani, si fiecare tara are interesele sale.
  E vorba de incredere.
  Romania si romanii in general, nu si-au cistigat niciodata statutul de parteneri si aliati de incredere.
  
  Reply
  - un domn :
    
    24-Jul-2020
    
    Buna Dimineata @Mike
    Interesul este in mod evident Profitul ! Crystal Clear ! Insa doar cu Secu PCR ? In BoD sau alte nivele executive ale Multinationalelor este Infestat de Secu PCR !
    Un indiciu : crediteaza Masiv Statul Roman, mimeaza ca se ocupa de finantarea mediului de business!
    
    Reply
    - Mike B :
      
      24-Jul-2020
      
      Da, “un domn”, numai cu Secu&PCR pentru ca acestia sint “emanatiile” poporului. Daca crezi ca nu e asa uite-te la evolutiile din Polonia versus Bulgaria.
      Vazut de aici, din Occident, ce conteaza este sa nu lasi pegra de genul Secu&PCR sa te infectéze, sa o ti acolo.
      Bineinteles, exista o lupta tacuta a pègrei sa isi faca “loc la masa”. Isi trimit beizadealele prin Occident la scoli, in speranta ca isi vor schimba culoarea etc. In 99% din cazuri esueaza.
      
      Reply
      - un domn :
        
        24-Jul-2020
        
        @Mike
        Sunt un ardelean Aidoma Tzie care ii bolnav de Meritocratzie
        Ma doare cand banking ul este prostitutzie
        
        Reply
un domn :

23-Jul-2020

crezi ca li se aprinde becul la unii ?
https://www.youtube.com/watch?v=STbqLjpGcs8

Reply

Kyko :

22-Jul-2020

Viata de recruiter e grea in Romania…Motivele sunt cele pe care le-ati insirat.

Dar treaba cu managerul roman care se descurca oriunde…. e aiurea.

Se descurca in MD, in Ukraina, poate in BG sau Turcia. Dar in UK, in USA, in Franta, in Elvetia…nicidecum

Florin K :

22-Jul-2020

“Cine a dovedit ca poate administra si conduce ceva aici, o poate face cu mai multa usurinta dincolo.”
Valeu…valeu…valeleu…inca un episod din serialul “Valachia, mon amour !”
GB, e asa de plin de manajeri romani performeri in vest ca nu mai incapi de ei.
3/4 dintre manajerii romani transferati maine in vest pleaca cu coada intre picioare in 3 luni…pt ca vin de-acolo cu niste apucaturi…zici ca toti au fost scoliti la Baneasa in padure…tot timpul cauta sa descopere furturi, afaceri ascunse ale angajatilor, nu accepta nimic ca fiind ceea ce este, tot timpul cauta explicatii SF…plus ca stilul de management este din sfera “smuls/impins/aruncat”.
PS1: Ma uitam la toata povestea asta cu carantina, cu amenzi mai mari decat venitul mediu, cu hei-rup si cea-si-hais…zici ca RO e in cornul Africii. Nu are ce sa iasa bun de acolo. Nici manageri, nici angajati, nici leaderi…NIMIC.
PS2: E asa de plina Europa de filialele companiilor romanesti conduse de geniile carpatine, antreprenori si manageri deopotriva…valeuuu…

George :

22-Jul-2020

“Delistascurtez” candidati am adaugat-o in dictionar

Blog George Butunoiu (1047)

E grea viata de recrutor in Romania…

Comentarii (12)

Comentarii Cancel reply

Comentarii

Comentarii

Cancel reply