Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

2 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

10 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

8 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

58 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

50 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

6 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

16 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

9 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

9 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

4 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

12 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

12 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

4 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

8 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

10 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

2 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

23 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

6 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

12 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii

Dar ce scarbiti sunt multi si ce scandal fac pentru ca firmele fac ang...

23 comentarii

Surprinzator de multi sunt cei care inca nu stiu ca firmele de recruta...

11 comentarii

Putini observa ca vechimea in munca (numita fara exceptie "experienta ...

51 comentarii

Alta ocazie numai buna pentru candidati de a cadea in capcana, de a-si...

39 comentarii

O metoda foarte simpla prin care cei care imi trimit CV-urile adesea i...

17 comentarii

Si CV-ul unei recruterite, care mi-a explicat pe 5 pagini ce face ea i...

40 comentarii

Primesc azi un e-mail cu un CV, scria ca pentru unul dintre posturile ...

64 comentarii

Singurul lucru pe care il astepti dupa ce trimiti un CV este sa fii in...

20 comentarii

Sigur, oamenii politicosi, manierati, indatoritori, care te asculta at...

17 comentarii

Aveam noi de facut o recrutare mare, o pozitie de Board pentru o cunos...

55 comentarii

Articol despre unul dintre cei mai buni candidati intalniti in ultima ...

16 comentarii

O sa fac o serie mai lunga de articole cu candidatii cu cea mai mare e...

19 comentarii

Mi-a cazut din intamplare privirea pe ceva pe Facebook. Poate din cauz...

10 comentarii
Afiseaza
comentarii

Doamna Aretia Tătărescu

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și Parcul Ioanid, a văzut și a suportat multe. A fost construită prin anii 30 de către Aretia Tătărescu, după planurile și cu banii ei, în timp ce bărbatul ei era ocupat cu cariera politică. Gheorghe Tătărescu nu a fost bogat, deși provenea dintr-o veche familie de generali. A făcut Dreptul, după care și-a luat doctoratul la Paris cu o lucrare despre regimul electoral și parlamentar din România. A intrat de tânăr în politică, fiind remarcat și promovat de către Ion I. C. Brătianu, apoi de către Regele Carol al II-lea. A fost Membru de Onoare al Academiei Române, iar în cariera politică Președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru) și Ministru al Afacerilor Străine.

Casa e un mic palat în stil neo-brâncovenesc, pe 5 niveluri: subsolul era pivniță, demisolul cuprindea bucătăriile, spălătoria, depozite și garajul. La parter era cabinetul aghiotantului, chiar la intrare, apoi cabinetul privat al ministrului, atunci când lucra de acasă. Mai erau o sală mică pentru discuții private și cele două saloane; unul foarte mare, în care aveau loc recepțiile, și unul mai mic, în care aveau loc întâlniri, mese și în care de multe ori se țineau ședințe ale guvernului și consiliile de război. Piesa centrală de decor din sălile de jos era un șemineu monumental din piatră, sculptat de Milița Petrașcu, eleva lui Brâncuși. Și ancadramentele ușilor de la parter sunt tot din piatră, tot un cadou al Miliței Petrașcu pentru ei. Au mai fost câteva lucrări ale cunoscutei sculptorițe, dintre care o mare bancă din piatră la intrare, care au dispărut, însă.

La etaj erau dormitoarele: al Tătăreștilor și al celor doi copii ai lor, Sanda și Tudor. Tot la etaj erau și camerele de oaspeți, cu o mare terasă acoperită (dar nu închisă). La mansardă erau, de asemenea, câteva camere mici. În față era grădina cu flori iar în spate o curte mare împrejmuită de ziduri, pavată cu piatră mare de râu și cu mulți copaci bătrâni.

Regele era un musafir frecvent al familiei Tătărescu și se amuza adesea venind neanunțat, mai ales pe la orele de prânz și cină, așa că Aretia Tătărescu avea tot timpul un loc liber la masă și tacâmuri pregătite. Cine sună la ușă? Sunt eu, Regele! Sigur, poftiți vă rog!.

În 1947 Gheorghe Tătărescu a fost alungat din guvern de către comuniști și de către ruși, iar în 1950 el și familia sa au fost arestați. Casa a fost confiscată. Pe atunci, Sanda Tătărescu, fiica lui, era deja căsătorită cu Ulise Negropontes, avocat, și avea doi copii mici. Li s-au dat două ore ca să-și ia câteva lucruri, însă numai haine și hârtii, nu și mobila sau orice altceva de valoare.

Doamna Sanda Tătărescu Negropontes

Doamna Sanda Tătărescu-Negropontes a fost condamnată la 5 ani de închisoare. Și după ce a ieșit din închisoare a fost de multe ori ridicată de Securitate și interogată zile la rând. Nu a vrut să plece din România, deși a avut ocazia să facă asta mai târziu, pentru că toți ceilalți din familie plecaseră deja. Ramura Negropontes, mai ales, a ajuns foarte influentă și puternică, cel mai celebru fiind, probabil, John Negropontes, șeful peste toate serviciile secrete ale SUA în administrația Bush. Doamna Sanda Tătărescu-Negropontes a trăit din salariul ei de funcționar la fisc și din lecțiile de franceză pe care le mai dădea pe furiș.

În Casa din stradă Polonă s-au aciuit comuniștii, desigur. După vreo 10 ani de lupte cu noii sălbatici, cum le spunea, Doamna a reușit să-și ia Casa înapoi cu ajutorul unui comunist cu remușcări, ce a putut să restituie mai multe astfel de proprietăți, dându-le în schimb câte o casă pe gratis celor din guvern care mânuiau pixul cu aprobări. Până la moartea ei, în 2009, Doamna Tătărescu-Negropontes a rămas apropiată de acest fost comunist și l-a lăsat să-i administreze asseturile.

Nu avea bani Doamna ca să-și refacă bătrâna Casă, așa că fostul comunist a închiriat-o unui turc pentru a deschide un restaurant. A avut o mică faima acel restaurant turcesc, dar mai mult datorită Casei, decât a mâncării. Era un restaurant discret și sunt convins că turcul nu a avut niciodată vreo autorizație de la fisc sau de pe la cei cu sanitarele ca să facă un restaurant acolo. Și nu cred că aceia care au mâncat la el ar vrea să afle vreodată cum arată ceea ce nu vedeau ei, adică bucătăriile și magaziile…

La sfârșitul lui 2005, turcul a lăsat cu greu prada din mână, deși contractul îi expirase. Casa a fost preluată de un grup de oameni de afaceri pentru a deschide un restaurant cum nu mai fusese până atunci în București.

Se părea că, în sfârșit, vin vremuri mai bune pentru bătrâna Casă. S-a investit foarte mult acolo, a fost complet renovată, s-au schimbat toate instalațiile. Fiind un monument istoric, a trebuit ca absolut totul să rămână intact și orice conductă, mai ales cele pentru aerul condiționat, să fie trase numai prin interiorul zidurilor, să nu iasă absolut nimic la suprafață, nici măcar un colțișor.

Însă de blesteme nu se scapă chiar atât de ușor. A apărut un arhitect, plătit să se ocupe de amenajare. S-a uitat el de jur împrejur, a închis ochii, a cugetat câteva secunde, și a ajuns la concluzia că cel mai potrivit decor ar fi unul oriental, japonez.

Cu greu l-am oprit să nu astupe șemineele și să pună un bar în fața celui monumental, din salonul mare, cel sculptat în piatră de Milița Petrașcu. Însă cel de la etaj, de unde era camera copiilor, nu i-a scăpat. L-a acoperit cu un perete de rigips, dacă nu cumva l-a și demolat cu totul înainte de a face asta, așa cum se tot vorbea pe acolo. Cred că nici acum cei care stau acolo nu știu că în spatele peretelui care sună a gol când îl ciocănești cu degetul, se află un șemineu adevărat.

Apoi domnul arhitect a studiat cu atenție basorelieful din salonul mic, cel făcut tot după schițele Miliței Petrașcu, după o simbolistică dată de Aretia Tătărescu. Și a ajuns la concluzia că „e un kitsch ordinar, cred că e momentul să nu mai fim prizonierii tuturor gusturilor învechite”. Așa că într-o zi am găsit un perete de rigips și în fața lui. Zidul de rigips era pregătit pentru decoruri cu paravane japoneze, care fuseseră deja comandate. Bine măcar că nu a dat jos basorelieful cu ciocanul… Am luat niște muncitori și noaptea am scos acoperișul de rigips. A făcut un scandal monstru arhitectul, însă nu a mai îndrăznit să-l pună la loc. În schimb, a dat tot basorelieful cu var alb, ca să nu se mai vadă decât dacă te apropii de perete.

E un arhitect emancipat acela, un adevărat om al zilelor noastre. A umplut Casa cu tapet de hârtie, unul chiar în salonul mare, la intrare. Tapet scump, e drept! Apoi a pus lămpi, lustre și veioze de plastic peste tot, chiar și pe mese. Și scaune de plastic, însă nu oarecare, ci unele de câteva sute de euro bucata, e drept și asta. Însă o parte nebănuită a personalității sale, bine ascunsă după figura sa virilă, accentuat masculină, a ieșit la iveală când ne-a umplut de fundițe, de cănăfei, de pernuțe și, mai ales, de perdele și draperii roz și crem. Dar nu de orice fel, ci din acelea de voal și de dormitor. Mari, lungi, prelungindu-se pe podea. Până și în grădină a vrut să ne pună perdeluțe.

*

Milița Petrașcu e considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul XX, neîntrecută maestră în arta portretului, participantă la mișcarea artistică de avangardă din țara noastră din perioada interbelică, mai ales la gruparea constituită în jurul revistei “Contimporanul”.

Milița Petrașcu este cea care-l convinge pe Brâncuși să renunțe la proiecte importante în Franța, pentru a veni în țară și a realiza, la Târgu Jiu, renumitul ansamblu ce culminează prin “Coloana fără sfârșit”. Este perioada când Brâncuși, aflat în România, îi pozează Miliței Petrașcu, ea realizând primul portret al sculptorului, turnat în bronz, în prezent amplasat în Piața Dorobanți din capitală. Ușurința de care Milița Petrașcu dădea dovadă atât în realizarea sculpturilor în spiritul artei clasice, cât și în cel al artei moderne, atrage admirația lui Brâncuși, care-i mărturisește: Te pricepi să lucrezi cum vrei, figurativ sau abstract, ce bine de tine!.

Scriitorul Constantin Zărnescu: În 1927, după Congresul Presei Latine la București, Milița Petrașcu este elogiată pe plan internațional. Foarte interesant este că Aretia Tătărescu, președinta Asociației Femeilor din Gorj, o invită pe Milița să ridice la Târgu Jiu un monument închinat memoriei eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Milița realizase deja monumentul Ecaterinei Teodoroiu și era o personalitate cunoscută în Gorj. Milița refuză propunerea doamnei Tătărescu, spunând că Brâncuși este cel mai potrivit pentru a ridica un astfel de monument dedicat soldaților care s-au stins pe front. Și în acest moment începe o intensă corespondență între Milița și Brâncuși, iar în 1937 Brâncuși vine la Târgu Jiu cu intenția de a realiza o singură lucrare.

(Extrase din articolul „Miliţa Petraşcu, eleva lui Brâncuşi”, de la Radio România Internațional)

Doamna Sanda Tătărescu Negropontes si Casa ei


  • Dosarul "hotul prost" :

    Oda adusa prostiei umane!