Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bine pus la punct de management al orgoliului. De management al orgoliilor, mai bine spus, pentru ca obiectul principal il constituie interactiunea orgoliilor si ce iese de acolo, si nu atat observarea fiecarui orgoliu si orgolios in parte. Am un bun si vechi prieten director de resurse umane la o cunoscuta multinationala, de aceea a avut incredere sa mi-l arate, pentru ca e tinut secret in companie. Numai el, inca un manager din departamentul lui si cei din board stiu despre acest sistem, cu consemnul ca se nu vorbeasca nimeni in public despre asta.
Are totul organizat si ordonat, procedurizat, sistematizat si scris curat si ingrijit, ca la multinationale. Dosarul e la el, sub cheie, iar pe calculator intr-o sectiune invizibila pentru ceilalti a serverului. Avea definitiile generale si operationale ale orgoliului, tipologii, forme de manifestare, instrumente si smoke detectors, tipuri de interactiuni, de evolutie, grade de risc asociate, tipuri de reactii si de raspunsuri, scenarii. Chiar si proceduri de destituire si instructiuni despre cum sa fie prezentat cazul in instanta avea, in caz de litigiu, cu evitarea invocarii termenului “orgoliu”, care nu ar fi inteles si nici acceptat de vreun judecator. Numai el si colegul lui fac evaluarile, iar rezultatele si concluziile le primeste doar directorul general, care acum le asteapta de fiecare data cu multa curiozitate si mare interes. Se pare ca l-a prins si pe el subiectul, pentru ca s-a apucat sa faca statistici, previziuni, sa ghiceasca next move, sa vina cu idei si recomandari.
Si eu am un astfel de sistem. Numai ca, neavand un sef, nu l-am pus pe hartie, dar il tin minte pana in cele mai mici detalii, e principalul meu instrument de lucru. Prima mea grija cand discut cu un candidat, si cea mai importanta, este sa ii evaluez orgoliul si sa-l scot de pe liste daca a trecut de linia rosie si e in zona nociva, sau chiar periculoasa. Si asta chiar inainte sa ma interesez de experienta lui impresionanta si de nemaipomenitele lui competente tehnice.
Orgoliile au fost, si intotdeauna vor fi printre principalii factori de risc si surse de incertitudine in companii, mai ales in cele mari. Sigur, are si orgoliul partea lui buna, ca generator de creativitate, ca sustinator de competitivitate, insa cand scapa de sub control si de sub observatie si devine patologic (mult mai des decat va inchipuiti!) face dezastru in jur, in cariera, in sanatatea celui in cauza si a celor din jur, in activitatea echipei, a departamentului sau chiar in P&Lul companiei, in familia care nu intelege de ce nu mai vine lunar gramada de bani, in relatia cu Dumnezeu, si se propaga pana departe, adesea fara putinta de a mai putea fi oprite efectele in cascada.
De aceea managementul orgoliilor este una dintre cele mai importante activitati ale departamentului de HR, dar si cea mai dificila pentru specialistii de acolo, de departe. Insa putini o iau cu adevarat in serios, asa cum a facut prietenul meu. Cei mai multi cred ca flerul, intuitia, inspiratia de moment, chemarile la logica, la ratiune, la common sense, la cele crestinesti sunt de ajuns. Evident ca nu sunt…
Dar pentru mine e mai bine asa, eu chiar ma bucur ca specialistii din HR nu se ocupa cum trebuie de orgoliile din firma! Altfel nu ar mai veni atatia directori la mine, George, sunt disperat, platesc oricat, dar gaseste-mi repede un manager de asa, asta al meu a lasat azi pixul jos, s-a ridicat si a plecat, a zis ca de maine nu mai vine. Dar de ce, i s-a intamplat ceva in familie? Nuuuu, i s-a parut ca m-am uitat urat la el. Si chiar te-ai uitat urat la el? Pai, imi intrase o musculita in ochi si…
Comentarii (19)
Mai fake niuz, ai citit matale GDPR? Pune mana si citeste-l inainte de a deschide gura
GDPR nu este numai despre securizarea datelor personale; in el este si dreptul cetateanului de a stii la ce folosesc datele personale si de a avea access la toate informatiile despre el, inclusiv cele secrete. Se cheama DSAR (data subject access request rights). Mai citeste si despre data consent, data portability, data subject notification ca sa vezi ce drepturi largi are cetateanul. Cine ti-a spus ca GDPR este numai despre securizarea informatiei personale si cum se pastreaza e un cretin. Spune-i sa puna mana sa citeasca-l citeasca in intregime.
Informatiile personale pot fi secretizate in afara sistemului oficial numai daca exista justificari beton, nu fiindca jmecherul de la HR vrea sa faca o arhiva secreta cu evaluari paralele. N-am timp sa-i dau lectii pe gratis butunoiului despre GDPR, singurul caruia i le-am dat gratis a fost fiul meu, head hunter in City-ul londonez. Lui i-am facut un curs ad-hoc cum trebuie sa gestioneze datele personale ale candidatilor lui. Dar asta fiindca el este Zmeul cel Mare, fiul meu.
Mai e putin si Regulamentul General privind Protecția Datelor Personale (numit GDPR) va intra in vigoare (25 mai 2018) pe tot teritoriul UE adica si Romania. Persoanele vizate de aceste culegere de date secrete vor avea dreptul sa aiba acces la ele, asa ca marele jmecher care creaza dosare ultrasecrete cu comportamentul angajatilor va intra nu numai el la apa, dar si intreaga companie, daca se descopra acest sistem clandestin de evaluare a angajatilor. Iar angajatul va avea dreptul sa citeasca tot s-a scris si notat despre el, pana la ultima virgula. Nu mai vorbesc de amenzi care vor fi enorme.
Eu l-as sfatui pe baiatul destept din HR si pe sefii lui sa puna mana sa citeasca regulamentul GDPR sa vada ce in ce rahat puturos se baga cu insemnarile lor ultrasecrete despre angajati de pe serverele companiei. Nici apa Iordanului nu-i mai spala de dezastrul de imagine iar amenzile pot duce la faliment.
Si inca un sfat, Butunoiu, pune mana si citeste si matale GDPR. Nu de alta, dar ce mare head-hunter te dai, ar fi trebuit sa stii legislatia de protectie a datelor personale mai bine decat mine.
Precedentul deja exista. In Germania s-a lasat cu lacrimi, sange si bani acum cativa ani, cand un HR-ist a fost suficient de inconstient incat sa scrie pe aplicatia respinsa (in Germania ti se trimite formularul de aplicatie inapoi cu mentiunea “respins”) a unei femei din estul Germaniei cuvantul “Ossi” si sa puna langa semnul minus. Evident, nefericitul credea ca formularul va fi doar pentru uz intern… “intr-o sectiune invizibila” …
Care e termenul Englez pentru “orgoliu”?
jane austin
“Pride” este mai degraba “mindrie” cu o puternica conotatie pozitiva.
Gindeste-te la “pride parade”-urile comunitatii LGBT. Nu este vorba de “orgoliu, este vorba mindrie.
j ai sais…am vrut sa dinamizez dialogul nu sa il dinamitez….aseara la Digi24 (un canal teve civilizat vs alte vuvuzele de propaganda P$D) a fost invitat un mare actor, Marcel Iures, acesta a relatat despre o emisiune a “mandrei” Oprah la care erau invitati doi, mai exact un cuplu de LGBT, la final Oprah a concluzionat prin un duplex cu un texan, care isi sorbea tzigarea de foi pe prispa casei lui- omul a concluzionat ca el fiind heterosexual ar trebui sa fie ingrijorat de cuplul LGBT si sa faca ceva in directa asta ? sa se Organizeze ? replica lui cu talc arata ca LGBT ca fenomen si manifestare este ceva ridicol, ei, cei de la LGBT in fapt prin manifestarile lor publice, paradele lor – inflameaza in mod voit optiunile celorlalti, eu personal cred ca daca se manifestau NU in pblic era Suficient, fara Mandrie si cu respect pentru ce non lgbt, parerea mea
sa-ti reamintesc, cat de civilizat esti tu, vorbind despre DIGI24?!!! 🙂
Ador sobolanii care se crede ei, egali cu sau chiar superiori zeilor. Fie ca discutam de “orgoliu”, “temperament”, “educatie=cei sapte ani de acasa”, si alte zoft schilsuri. Nimic despre banii ceruti ca sa “ajungi on sort list”? Aaa, sigur, asta este doar o legenda, nu? Poti sa-ne explici (noua cetitorilor) aceasta abisala diferenta intre neispravitii de candidati (de unde ii iei frate, direct de la cules cartofii?) si mega-tera-ausghetzaihnate-proffesional eici aaarul care ii evalueaza la micorscop, din haurile Universului Observabil ca pe niste gaze scarboase si contaminate? Sa fie frustrarea unui zeu de carton? Nie! Aceasta este ecsclus!
Dom Butunoiu,
credeti ca daca eu le as spune sefilor mei ca tot ce ma intereseaza de la firma sunt banii (nu diplome de la hr, nu titluri, nu apreciere verbala, nu zile in plus la concediu, nu abonamente pe nu stiu unde.. ) si ca eu sunt atent ca fiecare lucru pe care il fac poate sa aduca sau nu bani in firma, si ca sunt dispus sa lucrez 60+ ore pa saptamana, sa fac orice e nevoie sa fac si ca singura motivatie e cea financiara si lichida, si ca vreau sa lucrez la ei nu pentru brand ul firmei ci pt ca imi par profesionisti si se descurca bine pe piata deci se pot face bani, as aparea ca o persoana orgolioasa?
Eu nu vad nicio legatura cu orgoliul aici. Daca altcineva o vede, as fi tare curios sa vad si o explicatie. GB
Ai parea ca o persoana interesata doar de “satisfactii financiare”, in consecinta cu un profil moral “dubios” … asta am primit de la o firma de HR din RO acum cativa ani vis-a-vis de profilul unui candidat care a scris negru pe alb ca-l intereseaza doar banii. Si eu asta voiam de la el, sa aduca bani in firma, dar HRul de corporatie a considerat ca nu e suficient, ca avem nevoie de valori inaltatoare. In final ne-am umplut de valori care se pricepeau la vorbit despre valori si mai putin la facut bani…pt. ca nu-i asa, ce sunt banii pana la urma…niste chestii care vin in cont din firma de undeva…
Indiferent cat de mare sau de mica este o firma, indiferent daca e o multinationala sau o firma romaneasca, oamenii ce lucreaza acolo au aceleasi nevoi. O organziatie construita exclusiv pe principiul “show me the money” sau “banii jos si ochii la usa” nu va avea in ea “fibra emotionala” care sa-i dea rezistenta si durabilittae. Pentru ca daca e vorba DOAR despre bani, la prima amenintare asupra firmei, ce ar periclita suvoiul de bani, reactia va fi “eu am plecat, caci e pericol sa nu-mi mai vad banii”. Idem in cazurile in care se primeste o oferta cu 100 euro mai mult -“eu am plecat, dincolo voi face mai multi bani”.
In ziua in care nu intra la timp in cont gramada de bani din salariu si comisioane si se trimite un mail cu mesajul “nu utilizati cardul de travel in urmatoarele 3 zile” s-a dus dracului “fibra emotionala”…crede-ma, stiu ce vorbesc, e la fel peste tot in lume…
Te contrazic si te aprob in acelasi timp 🙂 Te aprob, pentru ca bineinteles ca plata la timp a salariilor si comisioanelor este o chestiune de “igiena” si ca in clipa in care apar “defecte” la “igiena”, locul… incepe sa “puta” 🙂
Te contrazic, pe scurt, pentru ca: (1) atata timp cat intr-o organizatie vor lucra oameni, acestia aduc cu ei emotiile, gandurile si inteligenta lor emotionala; (2) intr-o companie in care ar fi numai roboti si masini e foarte simplu: trebuie doar sa le asiguri curent electric, combustibil, mentenanta si… functioneaza Ok pana la sfarsitul duratei proiectate de viata; (3) in cazul (cvasi-majoritar) al organizatiilor alcatuite (preponderent) din oameni, lucrurile sunt mai complexe: un robot face aceleasi operatiuni cu porductivtate constanta zeci de ani fara sa “clipeasca” – un om are alte nevoi, alte asteptari, el are trairi, ganduri samd samd de aici… (4) importanta unei functiuni de HR bine articulate -crede-ma ca am vazut asta in organizatii multinationale in Romania, functionand SENZATIONAL iar organizatia fiind aleasa 3 ani consecutiv “cea mai admirata comapnie si cel mai dorit angajator din Europa Centrala si de Est”!!!
Cum s-a obtinut asta? Recutand NUMAI performeri de top care simultan erau si oameni de calitate, platindu-i regeste si incurajandu-le creativitatea sin contributia; bineinteles ca nu putea sa dureze o vesnicie dar cat a fost (3-4 ani) a fost chiar… “oustanding” 🙂
Asadar, oricat ai incerca, nu ai cum sa reduci o organizatie umana (firma) la un ansamblu de “masinarii” carora trebuie sa le dai la timp “combustibilul” si gata, totul va merge foarte bine! Sau ma rog, poti incerca 🙂 si sa ne scrii ce ai reusit 😀
GB are o intreaga teorie despre cum firmele nu trebuie sa depinda de angajati, de ideile lor, de fitele lor, de etc. (gasesti teoria pe blog), iar eu subscriu la teoria lui. Cat despre firma “outstanding”, evident ca nu avea cum sa dureze…concurenta fara “fibra emotionala” facea lucrurile la fel de bine pe mai putini bani. Cat despre orgoliile performerilor pe care i-a recrutat, ce sa mai zic…
Prietenul tau e cam inconstient, dar evident este “manajer” in Romanica…in UK asta se cheama “parrallel evaluation” si daca pune mana cineva pe folderul ala tinut “intr-o sectiune invizibila”
Prietenul tau e cam inconstient, dar evident este “manajer” in Romanica…in UK asta se cheama “parrallel evaluation” si daca pune mana cineva pe folderul ala tinut “intr-o sectiune invizibila”
Ceva imi spune ca, evident, sistemul acesta nu se aplica si celor care l-au creat…pentru ca, of course, ei nu au probleme cu orgoliul