Marea, imensa majoritate a angajatilor romani prefera sa aiba sefi straini. Daca ii intrebi de ce, iti spun niste lucruri care nu sunt adevarate. Dar acesta e un subiect pentru alt articol.
Eu ii cunosc bine pe toti, desigur, pentru ca asta am facut toata viata, si cu cat ii cunosc mai bine, cu atat sunt si platit mai bine.
In timp, au fost niste diferente intre managerii straini si cei romani, la inceput, insa s-au estompat cu totul. Au disparut diferentele, practic, cu o singura exceptie. Si, paradoxal, tocmai aceasta exceptie ar trebui sa-i faca pe managerii romani mai iubiti de catre angajati, insa nu e asa.
Angajatii si managerii romani au un inamic comun, si asta ar ar trebui sa-i alieze, asa cum se intampla intotdeauna si in orice context. Marele dusman al tuturor romanilor, angajati, manageri sau orice altceva ar fi ei, sunt creionul si hartia. Ar face orice, numai sa nu trebuiasca sa puna ceva pe hartie si apoi sa faca exact ce si cum scrie acolo. I-am dat si un nume acestui tip inedit de management autohton, de cate ori am scris despre el, i-am zis “managementul povestit”.
Tot un paradox ar putea sa para si urmatorul (dar e doar aparent): daca un sef strain vine cu un teanc de hartii, de proceduri, de reguli si de rapoarte pe care trebuie sa le faci, nu prea comenteaza nimeni. Dar daca un manager roman vine cu exact acelesi hartii, fie ca e convins ca asa e bine sa faci lucrurile, sau ca a vazut si el la altii, e tinta tuturor ironiilor. Asa ca multi renunta, sau fac hartiile mai mult de forma.
Fara sa se gandeasca la propria piele, de obicei… Vin multi oameni suparati la mine, nu rareori chiar distrusi psihic. Unii cu cariere invidiate de toata lumea prin supermegamultinationale, oameni pe care ii vazusem mai intai prin reviste sau in televizor.
Si ce s-a intamplat? Pai ma intelegeam nemaipomenit cu seful meu, si intr-o zi l-au schimbat brusc! Sau, compania a decis de la o zi la alta ca se muta cu totul nu stiu unde, sau… Si mai interesant este cand imi povestesc cum au discutat cu seful una, ca seful a zis ca e nemaipomenit cum a facut, insa in sedinta, cand erau si sefii sefului, a zis ca el nu a zis niciodata asa ceva. Si nu stiai pana acum ca oamneii sunt intr-un fel, insa cand sunt intr-un grup sunt su totul si cu totul alti oameni? Nu, nu am stiut… Sau, mai bine zis, auzisem, insa nu credeam ca si seful meu e la fel. Si presupun ca nu aveai nicio hartie care sa dovedeasca ce spuneai. Da, exact! Fantastic, dar cum v-ati dat seama?
Articolul acesta e scris pentru incepatori, nu pentru manageri. Incepatorii, indeosebi, personifica firma, o considera o fiinta umana, se raporteaza si se poarta cu ea ca atare, ca si cand firma ar avea sentimente, ar raspunde empatic sentimentelor lor, ca si cand firma ar avea principii, morala, afectivitate, chiar. Cand sefii lor directi, managerii sau alti angajati din jur au astfel de reactii si sentimente fata de tine, e natural sa le proiectezi pe intreaga firma, mai ales daca ti se repeta la nesfarsit ca “firma suntem noi, firma sunt oamenii!”. E, dar nu e asa! Chiar daca firma are un set de valori scrise frumos pe toti peretii, acelea nu sunt principii. Nu confundati principiile si morala oamenilor cu ceea ce ar parea sa fie ceva echivalent la o companie. Morala companiei nu seamana cu a voastra si e bine sa stiti asta de la inceput. Relatiile sociale sau chiar afective pe care le aveti in firma sunt cu managerii, cu colegii si cu oamenii din companie. Daca aveti o relatie foarte buna cu ei, excelenta, chiar, nu va iluzionati ca aveti aceeasi relatie si cu firma. Si fiti atenti cand managerii va indeamna sa iubiti firma, sa-i fiti fideli si credinciosi! Fie ca va mint, pur si simplu, fie ca vorbesc serios si chiar cred asta, poate ca ei insisi au o astfel de “relatie” cu compania, pana o patesc… Nu va lasati ademeniti! Multi manageri sunt sinceri cand va spun asta, ei chiar sunt bine intentionati si cat lucreaza ei acolo poate chiar sunteti protejat. Fiindca isi inchipuie sincer ca “firma sunt chiar ei”. Insa nu e tocmai asa…
Fiti pragmatici cu firma, nu va implicati afectiv, dati mai mult decat primiti doar pe perioade limitate si cand aveti semnale clare si sistematice ca veti primi ceva echivalent in schimb. Si, mai ales, puneti totul pe hartie, chiar si fara semnatura. Iar daca vedeti ca managerii sau ceilalti din jur nu prea folosesc creionul si hartia, nu va luati dupa ei! Faceti ce va spun si ce fac managerii romani, pentru ca sunt la fel de buni si de inteligenti ca si strainii, numai asta nu faceti ca ei!
Si, ca sa reformulez acest principiu fundamental de management mai usor de inteles pentru incepatori, faceti sex cu firma, daca va excita, insa nu va indragostiti de ea! Iar daca va casatoiti cu ea, totusi, in ciuda tuturor avertismentelor, faceti neaparat contract prenuptial! Obligatoriu!
Comentarii (9)
iti dai seama cand isi bate joc cineva de tine, folosindu-se de propriile tale mizerii?!! DA sau NU? Intrati in sevraj cu totii, pe propriile voastre minti!
Traim in Romania, totul e posibil! 🙂 Numai cand le citesti mintile si ingineriile financiare ale unora, iti sta mintea-n loc. 🙂 Le urmaresti asiduu “activitatea”. 🙂
se constata mai ales de pe celalalt site… de anunturi 🙂 Schimba-ti domeniul de activitate 🙂 nu de alta, dar, se confunda. 🙂 In general vorbind cand faci confunzii exista ceva semne de debilitate mintala, ori la “ofertant”, ori la cel ce raspunde diverselor “oferte”. 🙂 Sa n-o iei razna, dai semne, atat tu, cat si altii care “gandesc” lucrurile din culise. Cautati intens, sa nu intrati unii dintre voi direct in puscarie!
A te indragosti de firma e o prostie la fel de mare ca a crede in “Ask not what your country can do for you , ask what you can do for your country.” Cinism de politician in stare pura…si cu toate astea se gasesc multi fraieri sa o considere o chestie de o inteligenta iesita din comun. Pe plaiurile mioritice echivalentul, generat de naivitate in a intelege cum merg lucrurile, nu de inteligenta sau cinism, e povestea duduii de la Harvard care a ajuns ministru de finante si le cerea romanilor sa-si plateasca taxele pt ca babuta sa aiba pensie buna si sa nu mai vanda usturoi in piata; asta in timp ce statul cumpara trotinete la pret de Aston Martin de la baietii destepti.
Exista ceva numit “evidence based”…. evidence-based medical science, evidence-based engineering, evidence-based decisions etc.
O afirmatie nu este decit o afirmatie, si ele abunda in management, pina find nu este dovedita cu destule fapte, evenimente etc. adunate cu grija, analizate cu metode stiintifice etc.
Pina atunci, afirmatiile de genul “romanilor le plac sefii straini”, “romanilor nu le place sa scrie” si cite si mai cite, nu sint decit niste afirmatii.
Intrebi pe altul, iti spune altceva!
Servus Mike
oFf Topic- cand ai in plan sa vizitezi Bucurestiul? Acum doi ani parca erai prins in ceva proiect in Orient….au trecut cei doi ani
Cu respect
Un domn
Buna “un domn”,
Da, “aventura” din Orient s-a petrecut.
Nu stiu cind o sa ajung in Bucuresti. Fara a juca totul pe o carte si cu o anumita detasare, permisa de deceniilor traite aici, am incercat sa inod firul cu Romania.
Din pacate nu a iesit nimica. Bineinteles, in afara unor lectii invatate in urma observatiilor. Este un loc in care nu poti sa faci nimica.
Deci probabil voi mai petrece timp pe undeva pe la tara in Romania, peste citiva ani. Iar daca nici aia nu o sa se poata face cum vrem noi, vorba lui nevasta mea, nici in Hawaii, Playa del Carmen sau Teneriffe nu este chiar asa de rau.
Era vorba de mamaliga aceea reteta de Maramu, ia si Doamna cu tine!
Absolut ca am sa iti fac semn cind trec prin Bucuresti!