Am scris cu ceva vreme in urma un articol, “Managementul privat pe vremea lui Ceausescu”, preluat si in Adevarul si in alte locuri. Un comentariu atat de lung ca acela redat mai jos arata o implicare emotionala semnificativa – printre altele. Pun aici raspunsurile pe care i le-am dat, intr-un articol separat, deci, pentru ca subiectul merita sa fie analizat mult mai in profunzime.
Wow!!! Aceasta postare e pe bune ?!?! Am ajuns accidental la el cautand pe net mai multe informatii despre inititiativele private pe vremea comunistilor, dar am citit de cateva ori articolul si tot nu-mi vine a crede ca el este scris de un antreprenor (un promotor al initiativei private in Romania) ca dvoastra., dle Butunoiu… Nu stiu in ce realitate paralela ati trait dvoastra., dar dati-mi voie sa va corectez in cateva aspecte:
Da, in general pe timpul comunismului se facea scoala – aici ma refer in special la inginerie pentru ca celelalte domenii erau puternic viciate de politic/propaganda/planificarea specifica unui sistem comunist totalitar si centralizat. Dar in cadrul facultatilor cu profil de tehnic sefii de promotie, nu erau mai niciodata cei mai buni PROFESIONAL, ci cei mai buni ca activisti/ca membrii de partid/ca relatii, dupa care venea factorul pregatire. Functie de aceste criterii, fiecare termina cu o nota finala, pe baza careia primea repartizare, repartizare la care – daca respectivul era inspre varful topului – se tinea cont oarecum si de preferinta lui de loc de munca. Astfel, sansa ca la un IAS de la Cuca Macai sa ajunga inginer zootehnist un sef de promotie era ca acesta chiar sa vrea sa se duca acolo ca are iubita, ca s-a nascut acolo samd. Si asta vorbim de perioada de dupa anii ’70.
Totusi si chestia ca se facea scoala era destul de relativa – cati studenti erau “pierduti” pe drum de la un an la altul ? cam zero – nu era politica partidului sa aiba rebuturi; ‘omul nou’, daca ajungea la facultate, trebuia s-o termine, chiar fara sa stie nimic (asta s-a pastrat pana in zilele noastre).
Alta afirmatie cu care nu sunt de acord este asta cu managerii buni profesionisti – daca tot erau atat de buni profesionisti managerii pre-1989, cum se face ca dupa 1989 s-a ales praful de mare majoritate a intreprinderilor achizitionate prin diferite metode (cu certificate, prin MEBO etc) de acesti buni profesionisti?
Iar faza cu “nu se fura, nene” mi se pare de-a dreptul hilara – cum adica nu se fura ? De asta suntem azi unde suntem, tocmai pentru ca in cei 45 de ani de comunism, romanul s-a invatat ca furtul e aproape normal; nu pot sa uit cum in ultimii ani de comunism, parintii mei – ingineri constructorii amandoi – au colindat toate magazinele de profil din Bucuresti pentru a gasi cele amenajarii casei (gresie, faianta, tevi, tapet, adezivi etc) in conditiile in care toti cunoscutii lor ii imbiau sa vina pe santierele lor, ca se gaseste cate ceva, ca sunt ale noastre, ale tuturor. Mai mult decat atat, ma mir cum spuneti ca sunteti din Galati si nu stiti cum se fura din combinat (SIDEX) – oare capusarea dupa 1989 a combinatului de unde a inceput ? cate averi s-au strans in Galati de pe urma SIDEX-ului ?
Eu inca sper ca acest articol este un pamflet (sau macar ca a fost o obligatie ce a venit la pachet cu recrutarea ‘managerilor privati’).
* * * * * *
Si raspunsurile mele…
Nu e adevarat! Sefii de promotie nu erau obligatoriu si activistii de partid! Ordinea mediilor era cunoscuta de catre toata lumea, asa cum erau date notele pe tot parcursul facultatii, si politicul nu avea niciun rol aici. Sau, cel putin, eu nu am remarcat vreunul si nici diin celelalte facultati nu am auzit lucruri cat de cat semnificative in aceasta privinta. La repartitie da, intr-adevar, cativa studenti cu functii mari in UTC sau pe la Partid (dar nu erau multi) primeau 0.5 puncte in plus la media generala, pentru activismul lor politic, ceea ce ii urca in lista. Chiar si asa, la noi, la Fizica, cel care a avut cea mai mare medie tot primul in lista a ramas la repartitie, nu a fost depasit de vreun activist.
Pe asta de unde ai mai scos-o? Era valabila numai pentru scolile generale, nu si pentru liceu (de asta sunt aproape sigur) si, oricum, nu pentru facultate. In niciun caz…
Cand cumperi prim MEBO sau alte metode similare, poate fi mai avantajos pentru anumiti manageri « sa faca praf ». In cazul celor care au preluat integral sau majoritar companiile in cauza, lucrurile nu mai stau deloc asa cum le descrii tu.
Da, acesta era nivelul furturilor, lucruri marunte, situatie tolerata de catre sistem. Am auzit (zvonuri, nu stiu cat adevar e aici) ca au facut o analiza atunci ai au ajuns la concluzia ca e mai profitabil pentru sistem sa lase cetatenilor o marja de toleranta la furturi de max. 5% din nivelul veniturilor, ca asta mai detensioneaza putin situatia, ca-i tine pe oameni ocupati si le distrage atentia etc. Nu stiu daca chiar asa a fost, dar te asigur ca toate aceste furturi erau cunoscute, tolerate pana la un anumit punct, desi urmarite atent. Cu doctorii era o situatie diferita, si acolo se cunostea exact care doctor cat primeste – aveau chiar o « banca de date » cu marii doctori, pe care ii urmareau in mod spacial. Aveam un unchi care a lucrat la Fabrica de Sapun Apollo din Galati, era muncitor. Ca si ceilalti muncitori, avea o limita autoimpusa de furat, care era de 3 (trei) sapunuri pe saptamana (la saptamana de lucru de 6 zile). Niciodata nu a depasit aceasta « norma », care era cunoscuta de catre toata lumea. Iar din Combinat (CSG) nu se fura decat cu sacosa si cu aruncatul catorva lucruri peste gard, nu cu camionul sau cu vagonul (ca nu existau atunci). Poate in cateva cazuri extreme cu pititul unor obiecte mai voluminoase printre alte marfuri din camioanele care ieseau din CSG (folclorul urbal al vremii)… Acuma, sa nu-mi spui tu ca seamana ce si cum se fura acum cu ce se intampla atunci. Nu cred ca vreodata un furt de pe vremea comunistilor, din orice institutie sau intreprindere ar fi fost, ar fi pus in pericol activitatea sau existenta acelei entitati, asa cum se intmpla acum. Daca si cand lucrurile mergeau prost atunci nu era din cauza furturilor, ca acum, ci din cu totul alte cauze.
Recunosc ca nu ma asteptam la un intreg post dedicat raspunsului la remarca mea din post-ul precedent. Multumesc oricum pentru timpul dedicat.
Referitor la raspunsurile dvoastra.:
1. Chiar si din replica dvoastra., ar trebui sa tragem linie si sa recunoastem ca imixtiunea politicului in facultate era nu numai vizibila, dar si importanta (daca 0.5 pcte. se dadeau la repartitie – cea mai importanta, in fond, pentru ca iti cam decidea viata -, oare in cursul anului cate pcte. lua respectivul membru UTC la diferitele materii doar pentru ca era membru UTC si “nu dadeau bine rezultatele proaste”).
2. Vad ca mai sunt si altii care-mi impartasesc opinia – nu conta in cati ani, dar facultatea era pana la urma terminata, nu se punea problema abandonului.
3. Tinand cont de experienta dvoastra. de lucru cu diferite companii, cate intreprinderi din cele de pe vremea lui nea Nicu’ mai exista ?!?! Nu cred ca mai sunt prea multe, iar din cele care mai sunt, acum sunt mult mai mici, asigurandu-si in general supravietuirea nu prin valoarea adaugata a muncii prestate, ci prin vanzarea echipamentelor la fier vechi si/sau a tranzactiilor cu cladiri/terenuri.
4. In ceea ce priveste furtul, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvoastra. – furtul e FURT, indiferent ca e mic/tacit/implicit/colectiv/samd. Va recomand un articol in acest sens recent scris de Liiceanu – http://www.revista22.ro/jefuitorii-de-bugete-39517.html .
am trait ambele regimuri, am trecut de la socialismul de laborator, institut si productie, la capitalismul corporatist. le-am cunoscut in amanunt.
in socialism, pentru ca nu era comunism, sunt doua sisteme diferite, exista un profesionalism de inflatie, inflatie de specialisti, dar la orice comparatie cu occidentul diferenta era de la unu la 70 pentru profesionalismul capitalist. nu trebuie o analiza prea amanuntita ci doar de stiut faptul ca orice produs adus din occident avea o valoare inestimabila din cauza diferentei de calitate. tin minte pungile cu poze de unica folosinta din vest pastrate cu evlavie ani de zile. si se poate extinde la orice produs din gama comerciala sau profesionala.
comparand cu sistemul managerial corporatist cunoscut mai apoi, managementul socialist era varza. un manager de atunci, director de intreprinderem adus prin tunelul timpului acum n-ar rezista nici o zi pe nici o pozitie dintr-o companie privata, nu mai vorbim de corporatie. principala vina era ca majoritate proveneau din ingineri adica din specialisti si nu aveau pregatire manageriala. un inginer foarte bun devenea automat director fara sa aiba habar de leadership, tehnici de conducere, comunicare, echipa etc. aveau ceva cunostinte de organizarea muncii, in realitate un fel de normarea muncii. la fel si in spitale un chirurg bun ajungea directorul spitalului fata sa aiba nici un fel de cunostinte de management medical. de la cutit ajungea la numarat cauciucurile ambulantelor. culmea este ca ii si placea. ei bine le face pe amandoua.
am ramas mirat, in anii 90, de calitatea manageriala a fostilor secretari de partid de rank superior, exemplu de judet. practic erau singurii care puteau ocupa functii de conducere importante din 90 pana prin 97.
1. Nu cunosc miciun șef de promoție care să nu fi fost implicat în partid în mod activ. Chiar și cei geniali era mai mult sau mai puțin obligați să aibe poziții de conducere în partid – vorbim de facultate
2. Chiar dacă stăteai câte 10 ani în facultate, erau câteva cazuri sub 1%, tot o terminai. Cei care nu terminau deloc erau tot sub 1% și de obicei făceau o tâmpenie majoră – delicte penale, etc
3. Managerii erau preponderent idioți ca și astăzi. Învățau de la precedesori și erau autocratici, șpăgari, dominați de bunul plac și lipsiți de îndoieli privind propria perfecțiune
4.Se fura ca-n codru. Nici vorbă de 5%. Poate 5% la entry level. Așa cum Ștefănescu avea milionul zidit prin pereți erau o mulțime de alții (non doctori) – absolvenți de ASE sau Politehnică. În șantier de exemplu o aprobare de butelie costa 5.000 lei iar una de apartament 10.000 lei
Eu nu știu dacă Butuniu bate câmpii intenționat sau doar îi place să se dea meșter în subiecte cu care este complet paralel.
Nu știu, George, ce ai terminat tu, dar la mine la facultae au terminat toți neaveniții. Am făcut Politehnica, Mecanică Fină, promoția ’85. Au terminat greu, e drept, cu scremeri, ani repetați, re-re-re-uri, dar au terminat. Se sparie gândul. Școala era serioasă doar în materiile fundamentale, academice, la care aveam profesori buni, unii foarte buni. Când ajungeai la inginerie era belea. Am învățat niște prostii fără limite prin anii 4 și 5, despre care chiar și cei care le predau știau că sunt prostii.
Îți dau dreptate cu șefii de promoție, în primul rând cele 0,5 puncte NU se adunau la medie (știu, pentru că le-am avut) ci îți dădeau dreptul, la repartiție, să ceri un post mai sus pe listă decât poziția ta în limita a 0,5 puncte. Atât. Iar școala nu avea nimic politic în ea, chiar deloc, era un fel de oază protejată de influența politică în anii când am făcut-o eu.
Dar unde mă despart total de tine e cu managementul și cu competența și, mai ales, cu furturile.
Să începem cu furturile. Se fura generalizat. Faptul că nu se compară volumul furturilor nu înseamnă nimic, problema maximă e că se fura generalizat și că furtul era moralmente acceptabil. Asta a creat societatea de hoți de acum, relativismul moral în care băltim. Cine fură azi un ou… Relaxezi puțin mecanismul concentraționar și dai peste România de azi.
Cât privește competența… aveam ceva competență tehnică, dar cea managerială tindea spre zero. nu numai de managementul oamenilor (practic inexistent), dar și al proceselor. Aveam o industrie cumplit de ineficientă și enormă consumatoare de resurse, la o vreme la care în lume se implementa de zor lean manufacturing.
– sociologic vorbind, oamenii au furat, fura si vor fura atata vreme cat pot face asta nepedepsiti sau cu risc minim de pedeapsa. Diferenta o face doar sistemul in functiune la un moment dat.
– e greu de imaginat ce alt fel de competenta manageriala ar fi putut exista pe vremea aceea, in conditiile date. Competenta tehnica exista, bune intentii existau, inteligenta individuala si sociala erau, de asemenea. Nu cred ca s-ar fi putut face cu mult mai mult intr-un astfel de sistem, cu toate limitarile si ororile lui, la nivel managerial local, adica pe fiecare firma in parte. Continui sa cred ca oamenii aceia (managerii de atunci) erau de buna-credinta in cea mai mare parte si ca faceau ce le statea in putere ca lucrurile sa mearga bine – atat cat se putea, repet, in conditiile date. GB
A) Furtul: superb subiect de folclor urban!! “Fuseraiul trebuie sa fie neaparat mai mic decit poarta uzinei” sau “Bula a vrut sa fure, piesa cu piesa, o bicicleta de la 6 Martie Zarnesti, si cind a montat-o in sufrageria de la bloc s-a trezit cu ….o mitraliera de tanc”
B) “lucrurile mergeau prost atunci”: cel putin doua sint indiciile unui nivel mental foarte scazut la nivelul unor factori de decizie:
i) trebuie sa fi complet lezencefal sa iei imprumuturi intr-un mediu in care ratele de imprumut nu pot decit sa creasca (…. a se vedea cind a scos FMI-ul prima oara Ro din aproape faliment), si
ii) trebuie sa fi complet, dar complet, cretin sa nu fi auzit de Smith si teoria avantajului comparativ si sa impingi notiunea de “multilateral dezvoltat” (…. facem si rulmenti, crestem si banane aproape!)
Chestia simpatica aceiasi care au fost implicati in i) si ii) au fost implicati si in epoca post ’89…. cu rezultate similare :))))
“Dom profesor-mare consultant” Stanciu, explicati-ne si noua sa nu murim prosti cum ati reusit performanta ca director general la Xerox sa incheiati contracte super-banoase de consultanta cu propria Dvs. firma de consultanta ? Asta apropo de lectiile de management pe care ni le serviti si de cat de ipocriti suntem noi uneori, adica mai tot timpul.
Mike B, La Multi Ani, uite o sugestie, sunt doi aici pe site care par a fi matrafoxati de la natura sau din cauza unor lichide “psihedelice” nu te lua de ei..pentru cei doar viseaza…sunt precum link ul http://www.youtube.com/watch?v=nZ9gstpNmkw
G.B., a intrat concurenta pe fir 🙂 ))) . De ferit, clar, nu ai cum, dar, exista o alternativa, sunt convinsa ca o cunosti: “intelegerea la firul ierbii” . Suna eco, sau bio 🙂 )) … cum vrei s-o dai.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (17)
O postare de pe un blog care arata cat de inradacinata era (si este) hotia in ADN-ului poporului asta: http://ihincu.wordpress.com/2014/02/14/adevarul-incomod-e-ca-adevarul-nu-place/
Dle Butunoiu,
Recunosc ca nu ma asteptam la un intreg post dedicat raspunsului la remarca mea din post-ul precedent. Multumesc oricum pentru timpul dedicat.
Referitor la raspunsurile dvoastra.:
1. Chiar si din replica dvoastra., ar trebui sa tragem linie si sa recunoastem ca imixtiunea politicului in facultate era nu numai vizibila, dar si importanta (daca 0.5 pcte. se dadeau la repartitie – cea mai importanta, in fond, pentru ca iti cam decidea viata -, oare in cursul anului cate pcte. lua respectivul membru UTC la diferitele materii doar pentru ca era membru UTC si “nu dadeau bine rezultatele proaste”).
2. Vad ca mai sunt si altii care-mi impartasesc opinia – nu conta in cati ani, dar facultatea era pana la urma terminata, nu se punea problema abandonului.
3. Tinand cont de experienta dvoastra. de lucru cu diferite companii, cate intreprinderi din cele de pe vremea lui nea Nicu’ mai exista ?!?! Nu cred ca mai sunt prea multe, iar din cele care mai sunt, acum sunt mult mai mici, asigurandu-si in general supravietuirea nu prin valoarea adaugata a muncii prestate, ci prin vanzarea echipamentelor la fier vechi si/sau a tranzactiilor cu cladiri/terenuri.
4. In ceea ce priveste furtul, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu dvoastra. – furtul e FURT, indiferent ca e mic/tacit/implicit/colectiv/samd. Va recomand un articol in acest sens recent scris de Liiceanu – http://www.revista22.ro/jefuitorii-de-bugete-39517.html .
🙂 GB
am trait ambele regimuri, am trecut de la socialismul de laborator, institut si productie, la capitalismul corporatist. le-am cunoscut in amanunt.
in socialism, pentru ca nu era comunism, sunt doua sisteme diferite, exista un profesionalism de inflatie, inflatie de specialisti, dar la orice comparatie cu occidentul diferenta era de la unu la 70 pentru profesionalismul capitalist. nu trebuie o analiza prea amanuntita ci doar de stiut faptul ca orice produs adus din occident avea o valoare inestimabila din cauza diferentei de calitate. tin minte pungile cu poze de unica folosinta din vest pastrate cu evlavie ani de zile. si se poate extinde la orice produs din gama comerciala sau profesionala.
comparand cu sistemul managerial corporatist cunoscut mai apoi, managementul socialist era varza. un manager de atunci, director de intreprinderem adus prin tunelul timpului acum n-ar rezista nici o zi pe nici o pozitie dintr-o companie privata, nu mai vorbim de corporatie. principala vina era ca majoritate proveneau din ingineri adica din specialisti si nu aveau pregatire manageriala. un inginer foarte bun devenea automat director fara sa aiba habar de leadership, tehnici de conducere, comunicare, echipa etc. aveau ceva cunostinte de organizarea muncii, in realitate un fel de normarea muncii. la fel si in spitale un chirurg bun ajungea directorul spitalului fata sa aiba nici un fel de cunostinte de management medical. de la cutit ajungea la numarat cauciucurile ambulantelor. culmea este ca ii si placea. ei bine le face pe amandoua.
am ramas mirat, in anii 90, de calitatea manageriala a fostilor secretari de partid de rank superior, exemplu de judet. practic erau singurii care puteau ocupa functii de conducere importante din 90 pana prin 97.
numai bine
1. Nu cunosc miciun șef de promoție care să nu fi fost implicat în partid în mod activ. Chiar și cei geniali era mai mult sau mai puțin obligați să aibe poziții de conducere în partid – vorbim de facultate
2. Chiar dacă stăteai câte 10 ani în facultate, erau câteva cazuri sub 1%, tot o terminai. Cei care nu terminau deloc erau tot sub 1% și de obicei făceau o tâmpenie majoră – delicte penale, etc
3. Managerii erau preponderent idioți ca și astăzi. Învățau de la precedesori și erau autocratici, șpăgari, dominați de bunul plac și lipsiți de îndoieli privind propria perfecțiune
4.Se fura ca-n codru. Nici vorbă de 5%. Poate 5% la entry level. Așa cum Ștefănescu avea milionul zidit prin pereți erau o mulțime de alții (non doctori) – absolvenți de ASE sau Politehnică. În șantier de exemplu o aprobare de butelie costa 5.000 lei iar una de apartament 10.000 lei
Eu nu știu dacă Butuniu bate câmpii intenționat sau doar îi place să se dea meșter în subiecte cu care este complet paralel.
Nu știu, George, ce ai terminat tu, dar la mine la facultae au terminat toți neaveniții. Am făcut Politehnica, Mecanică Fină, promoția ’85. Au terminat greu, e drept, cu scremeri, ani repetați, re-re-re-uri, dar au terminat. Se sparie gândul. Școala era serioasă doar în materiile fundamentale, academice, la care aveam profesori buni, unii foarte buni. Când ajungeai la inginerie era belea. Am învățat niște prostii fără limite prin anii 4 și 5, despre care chiar și cei care le predau știau că sunt prostii.
Îți dau dreptate cu șefii de promoție, în primul rând cele 0,5 puncte NU se adunau la medie (știu, pentru că le-am avut) ci îți dădeau dreptul, la repartiție, să ceri un post mai sus pe listă decât poziția ta în limita a 0,5 puncte. Atât. Iar școala nu avea nimic politic în ea, chiar deloc, era un fel de oază protejată de influența politică în anii când am făcut-o eu.
Dar unde mă despart total de tine e cu managementul și cu competența și, mai ales, cu furturile.
Să începem cu furturile. Se fura generalizat. Faptul că nu se compară volumul furturilor nu înseamnă nimic, problema maximă e că se fura generalizat și că furtul era moralmente acceptabil. Asta a creat societatea de hoți de acum, relativismul moral în care băltim. Cine fură azi un ou… Relaxezi puțin mecanismul concentraționar și dai peste România de azi.
Cât privește competența… aveam ceva competență tehnică, dar cea managerială tindea spre zero. nu numai de managementul oamenilor (practic inexistent), dar și al proceselor. Aveam o industrie cumplit de ineficientă și enormă consumatoare de resurse, la o vreme la care în lume se implementa de zor lean manufacturing.
– sociologic vorbind, oamenii au furat, fura si vor fura atata vreme cat pot face asta nepedepsiti sau cu risc minim de pedeapsa. Diferenta o face doar sistemul in functiune la un moment dat.
– e greu de imaginat ce alt fel de competenta manageriala ar fi putut exista pe vremea aceea, in conditiile date. Competenta tehnica exista, bune intentii existau, inteligenta individuala si sociala erau, de asemenea. Nu cred ca s-ar fi putut face cu mult mai mult intr-un astfel de sistem, cu toate limitarile si ororile lui, la nivel managerial local, adica pe fiecare firma in parte. Continui sa cred ca oamenii aceia (managerii de atunci) erau de buna-credinta in cea mai mare parte si ca faceau ce le statea in putere ca lucrurile sa mearga bine – atat cat se putea, repet, in conditiile date. GB
A) Furtul: superb subiect de folclor urban!! “Fuseraiul trebuie sa fie neaparat mai mic decit poarta uzinei” sau “Bula a vrut sa fure, piesa cu piesa, o bicicleta de la 6 Martie Zarnesti, si cind a montat-o in sufrageria de la bloc s-a trezit cu ….o mitraliera de tanc”
B) “lucrurile mergeau prost atunci”: cel putin doua sint indiciile unui nivel mental foarte scazut la nivelul unor factori de decizie:
i) trebuie sa fi complet lezencefal sa iei imprumuturi intr-un mediu in care ratele de imprumut nu pot decit sa creasca (…. a se vedea cind a scos FMI-ul prima oara Ro din aproape faliment), si
ii) trebuie sa fi complet, dar complet, cretin sa nu fi auzit de Smith si teoria avantajului comparativ si sa impingi notiunea de “multilateral dezvoltat” (…. facem si rulmenti, crestem si banane aproape!)
Chestia simpatica aceiasi care au fost implicati in i) si ii) au fost implicati si in epoca post ’89…. cu rezultate similare :))))
Mike, eu n-am inteles nimic din ce zici tu…
“Dom profesor-mare consultant” Stanciu, explicati-ne si noua sa nu murim prosti cum ati reusit performanta ca director general la Xerox sa incheiati contracte super-banoase de consultanta cu propria Dvs. firma de consultanta ? Asta apropo de lectiile de management pe care ni le serviti si de cat de ipocriti suntem noi uneori, adica mai tot timpul.
🙂
Draga Samoan, ….. nici eu nu am inteles nimic din ce zici tu… :)))
Dar sint bucuros ca am aflat de existenta unui Domn Stanciu :)))
Mike B, La Multi Ani, uite o sugestie, sunt doi aici pe site care par a fi matrafoxati de la natura sau din cauza unor lichide “psihedelice” nu te lua de ei..pentru cei doar viseaza…sunt precum link ul http://www.youtube.com/watch?v=nZ9gstpNmkw
G.B., a intrat concurenta pe fir 🙂 ))) . De ferit, clar, nu ai cum, dar, exista o alternativa, sunt convinsa ca o cunosti: “intelegerea la firul ierbii” . Suna eco, sau bio 🙂 )) … cum vrei s-o dai.
“matrafoxat de la natura” nu prea rimeaza cu “jidanca”, deci, te rog, doresc constanta din partea ta, nu civilizatie
ehhh, si tu acum, Mike B are un stil mai aparte 🙂 ))), iar domnul Stanciu, mai mult ca sigur, vorbeste din propria sa experienta.
Imi cer scuze, D-ule Adrian Stanciu. Nu am citit atent numele celor care au postat. De acolo si “remarca” care nu este la locul ei!
ce dragut … 🙂 )))