Am scris despre o doamna care are un mic hotel. Intr-o buna zi, doamna a angajat ca receptionera o tanara si plapanda domnisoara. Foarte educata domnisoara, civilizata, atenta, inteligenta si mereu zambitoare. Peste doua luni, patroana i-a propus sa fie directoarea micului hotel, cu un salariu dublu.
Dar ce potop de chicoteli si de ironii s-au revarsat asupra bietei doamne si a micului ei hotel de la vigilentii mei comentatori… Ca asa e in Romania, angajam pe unul sau pe altul ca e mai ieftin. Ca, ia uita-te la ea, patroana lu peste, nu si-a permis sa angajeze un adevarat manager. Am citit cuvantul “Elvetia” in comentrarii cat nu l-am vazut intr-un an intreg. Si se faceau recomandari clare, ca acolo, in tara cantoanelor, se formeaza adevaratii profesionisti. Asa se face un business adevarat, cu specialisti si cu oameni experimentati. Bill Gates sau J. P. Morgan nu ar fi facut asa ceva in viata lor. Acolo, daca nu esti superprofesionist, nici nu stau la discutie cu tine. Punct! Dar romanul e altfel. A vazut ca poate plati pe cineva mai putin, si pac! De aceea merg lucrurile asa cum merg la noi…
Si da, in Romania e o rusine sa ai un business mic. Micul antreprenor e simbolul perfect al ratarii. Sunt aceia care si-au dovedit incapacitatea de a face adevaratele businessuri, adica pe acelea mari. gigantice. Si sa spui ca nu-ti poti permite sa platesti un salariu mai mare de atat, arata foarte clar incompetenta ta manageriala, lipsa de viziune pe termen lung si de orientare strategica.
Eu pun salariile in anunturile de pe site-ul meu, de cate ori se poate. Si orice suma as pune, imediat apar zeflemelele si scarbele, aluziile la marsavia la care ma fac complice, fiind de partea angajatorilor in aceasta bataie de joc. Intotdeauna se gaseste cineva care sa ma informeze ca a vazut un job absolut similar in Anglia sau in Germania, dar mult mai bine platit.
Eu stau de multe ori tarziu in noapte, in pat, inainte sa adorm, si incerc sa-mi inchipui cum ar arata o lume plina numai cu superprofesionisti. Sa ma duc la bistrou sau la cafenea si sa fiu servit de chelneri scoliti in Elvetia. Dar ceva nu iese la socoteala… Parca nu as vrea ca patronul micii cafenele din Beller, unde ma opresc eu in fiecare zi, sa-si trimita cafegitele la o specializare la Lausanne. Mie imi plac asa cum sunt, si nu cred ca ar mai avea ceva de invatat. Si nici nu as vrea sa platesc dublu pe cappuccinoul meu dupa ce se intorc fetele de acolo.
Iar intr-un hotel, fie el al incompetentei doamne sau cel mai sofisticat din lume, tot de plapanda domnisoara as vrea sa fiu intampinat. Nu tin sa platesc dublu ca sa vad o grimasa exersata la seminarul de zambete de la Haute Ecole Hoteliere si sa aud buna dimineata, domnule, ma bucur ca ne sunteti oaspete, domnule, si tin sa mentionez si sa subliniez faptul ca aratati perfect astazi, domnule, burta a fost tot timpul atributul primordial al masculinitatii, domnule, iar bretelele, domnule, care o pun atat de bine in valoare, sunt asortate perfect cu papionul si cu sandalele dumneavoastra, domnule! Sper ca ati avut o zi buna astazi, domnule… Eh, asa si asa, ai mei au murit cu totii aseara, a fost un incendiu care ne-a ars toat casa, din temelii. Catelul a reusit sa iasa, insa afara l-a calcat tramvaiul. Si azi dimineata m-a anuntat si contabilul ca am intrat in faliment… Oooo, dar ma bucur foarte tare sa aud asta, domnule! Si va doresc o sedere foarte placuta la noi, domnule! Zambet larg…
Cei mai multi se supara cand le atrag atentia ca experienta lor s-ar putea sa nu aiba atat de multa valoare pe cat cred ei, fata de alte abilitati si calitati pe care le cauta angajatorii. Si ca, ...
Suntem înecați în mediocritate. Și ne-am obișnuit cu ea. Nu ne dorim mai mult, asta e clar! Lasa că merge și așa e cea mai simpla forma de adaptare și supraviețuire la realitatea românească. E că o mâzgă, nu ai ce sa faci, ori te adaptezi și te mulțumești cu ceea ce se oferă, ori iei nemulțumirea cu tine și pleci.
Sigur, când ai un business simplu și mic in Ro, se poate cu “lăsa că merge și așa”. M-am uitat la lista cu top 10 afaceri din Romania (https://www.google.com/amp/s/www.wall-street.ro/articol/Companii/134354/top-50-cele-mai-profitabile-companii-din-romania.html-amp).
1. OMV Petrom. În raportul lor anual din 2016 (http://www.bvb.ro/infocont/infocont17/SNP_20170426122734_Raport-Anual-2016.pdf) găsim la pagina 24 că media de vârstă este 47 de ani, in creștere ușoară.
3. Romgaz (Termoelectrica nu are nimic online). La pagina 33 găsiți distribuția pe vârsta a personalului la finele anului 2017. Văd doar 4.23% sub 30 de ani. (https://www.romgaz.ro/ro/content/raport-anual-2017).
4. Orange Romania (https://m.zf.ro/profesii/ioana-marcu-hr-director-orange-varsta-medie-in-companie-este-de-29-de-ani-angajatii-stau-in-medie-cate-sase-ani-pe-un-post-in-cadrul-orange-11035173). După cum se vede, pentru orice “fătuca” de 25 de ani de la relațiile clienți, există un “grek” de 33 de ani care are grija de rețea. Sigur, noi vedem doar “fătucile”.
Mă opresc aici. Mi-am dat seama că domnul GB nu înțelege diferența dintre un post cu vizibilitate și un post de profesionist. Sigur că orice afacere care are relații cu publicul va scoate in fata tineri și persoane foarte plăcute. Dar în spatele lor sunt un număr egal, poate dublu sau triplu de “șoareci de biblioteca” ce învârt rotitele afacerii. Exemplu cu “fătuca” de la hotel e o capcana, sigur! GB nu ne spune nimic de ceilalți 20 de angajați ai hotelului care muncesc la bucătărie, la curățenie, la aprovizionare. Femeia care face curat in camera nu trebuie sa fie tânără și frumușică. Ea trebuie in schimb sa fie o profesionista în curățenie, să verifice la sfârșit cu degetul daca rama a fost suficient de bine frecata. In servicii, chelnerii pot și tineri și veseli, dar un par in mâncare îți poate strica afacerea mai mult decât o face o cafea vărsată pe pantaloni.
Domnule Butunoiu, va mai citesc când și când pentru că va străduiți. Dar nu lăsați mâzgă din Ro sa va învăluie și să vă complaceți in ea. Da, e plăcut și călduț in mâzgă. Dincolo de prima interfață, afacerile se fac cu profesioniști! Știu, când intrați într-un BU din nordul capitalei veți vedea doar “fătuci” frumușele cu titluri pompoase care va vor întâmpina. Dar problemele reale vi le vor rezolva “geeki” aia profesioniști, de 25, 45, 55, 60+ de ani care știu cum creste iarba.
P.s. scuze, chiar treburi să mă ridic ,nu am timp de corecturi.
Fetele tale plapinde au si venit deja, am senzatia ca tu dai consultanta PSD-ului pe acest aspect si ei iti urmeaza sfaturile, “to a T”… cauta expresia pe internet daca n-ai auzit de ea.
Cred ca ma intorc in Romania, vreau consultanta fiscala cu blonda si sa-mi dea bruneta un medicament, desi mai bine ii dau eu ei unul…uite-le pe plapinde in poza, acum n-au ele chiar 25 de ani sint sarite bine de 35, si nici chiar plapinde nu sint, dar experienta au destula intru-un domeniu vechi de cind lumea.
Aceste doua matracuce (asta este un cuvint care-mi place), ca poza asta nu este facuta ca sa dea impresia unei manastiri de maici au fost numite de curind de Veorica Vasilica, una e Noua şefă a ANAF, Mihaela Triculescu, şi a doua e noua şefă de la Agenţia Naţională a Medicamentului, Adriana Cotel. Fotografia a strâns numeroase comentarii pe internet.
Uite vezi, au venit si au luat posturile, dupa ce au prestat munci de raspundere timp indelungat, partidu’ si-a dat seama de potentialul lor si le-a numit unde trebuie, sint sigur ca au trecut toate examenele orale necesare…lol, desi blonda a picat la ANAF la examenul oral de cinci ori parca, I kid you not, la oral
Georgica, asta e RRomania PSD in 2019, si tu ne ametesti aici cu fatucele plapinde care iau locul CEO-ilor albi si batrini…
Fetele tale plapinde au si venit deja, am senzatia ca tu dai consultanta PSD-ului pe acest aspect si ei iti urmeaza sfaturile, “to a T”… cauta expresia pe internet daca n-ai auzit de ea.
Cred ca ma intorc in Romania, vreau consultanta fiscala cu blonda si sa-mi dea bruneta un medicament, desi mai bine ii dau eu ei unul…uite-le pe plapinde in poza, acum n-au ele chiar 25 de ani sint sarite bine de 35, si nici chiar plapinde nu sint, dar experienta au destula intru-un domeniu vechi de cind lumea..
Aceste doua matracuce (asta este un cuvint care-mi place), ca poza asta nu este facuta ca sa dea impresia unei manastiri de maici au fost numite de curind de Veorica Vasilica, una e Noua şefă a ANAF, Mihaela Triculescu, şi a doua e noua şefă de la Agenţia Naţională a Medicamentului, Adriana Cotel. Fotografia a strâns numeroase comentarii pe internet.
Uite vezi, au venit si au luat posturile, dupa ce au prestat munci de raspundere timp indelungat, partidu’ si-a dat seama de potentialul lor si le-a numit unde trebuie, sint sigur ca au trecut toate examenele orale necesare…lol, desi blonda a picat la ANAF la examenul oral de cinci ori parca, I kid you not….la oral
Georgica, asta e RRomania PSD-izda in 2019, si tu ne ametesti cu fetele plapinde care iau locul CEO-ilor albi si batrini…
In Romania s-a ajuns intr-un punct in care toate comunicarile sint sufocate de critici si plingeri. Cometariile din acest blog sint la fel.
Stirile sint de la inceput pina la sfirsit de genul “numai la noi se poate asa ceva”.
De acord, Romania este primitiva, “talpa Europei”, numai ca criticile fara solutii si propuneri te asigura numai ca tot acolo va ramine.
Ce se poate face? Unde sint, daca sint, mintile care ar putea spune “Daca s-ar face asa, probabil ar iesi asa.” Concret, la obiect, analitic si stiintific.
Fara sa vreau sa cuprind totul intr-un singur cuvant, cred, totusi, ca esentiala este plamadeala. Adica, aluatul din care e facut omul. Si acest aluat, ca sa creasca frumos, trebuie sa cuprinda si bun simt.
Va dau un exemplu vazut de mine in gara din Koln: un om de serviciu stergea rama unei reclame. La terminare a mai trecut o data cu degetul pe rama ca sa fie sigur ca a facut treaba buna. Evident, gestul venea de undeva din educatia de acasa, pentru ca asa a vazut ca se face. Nu cred ca ii cerea seful lui sa dea cu mana la sfarsit.
Dar acest bun simt dobandit, mai intai acasa, mai trebuie sa fie ajutat pe parcurs si de educatatiea facuta la scoala, sau in societate. Ce vreau sa spun este ca asumarea raspunderii lucrului bine facut trebuie sa fie ajutata. Normal ca cineva trebuie sa iti arate mai intai cum se face patul, cum se pune masa, cum se face curatenie. Si apoi intervine bunul simt, ca sa nu faci o treaba de mantuiala.
Nu poti sa devii un bun profesionist decat prin dobandirea de cunostinte din educatie si practica. De aceea nu prea cred ca cei 84% din test, care nu vor chelneri scoliti in Elvetia deloc/nu prea/indiferent s-ar bucura sa le sara cafeaua din ceasca pe ei cand le-o tranteste chelnerul pe masa.
Evident ca nu toata lumea poate sa se scoleasca in Elvetia, dar am vazut la mare adolescenti pe post de chelneri care erau atat de timorati, incat ma simteam eu stanjenit.
Deci, in concluzie, trebuie un minim de educatie si mult bun simt (din toate partile!).
Dar lipsa de atentie pentru client am vazut. De exemplu, La mama, langa Ateneu. Am scris si pe Tripadvisor:
Last Sunday, on 5 of June 2016, in the afternoon, I went with my wife to “La mama” restaurant, from Bucharest, near Ateneu. We wanted to take “mici” with beer. Bad idea.
I shall be brief: We ordered “mici” with fried potatoes and non-alcoholic beer. Answer: we have no beer without alcohol. OK, bring sparkling water and 3 buns of bread.
After 30 minutes of waiting nothing come. More than this, persons from other two tables, who came after us, received their food. In the meantime, careless waiters were standing grouped and were talking between them. No contact eye. I had to raise my hand and show them the watch.
Here comes the food: the plates were greasy, the fried potatoes were undone (crude), 2 buns instead of 3, as we ordered. In the meantime, a couple from another table, returned the food (I do not know the reason, but I can imagine). We did not do that, in order not to wait another 30 minutes.
And the cherry from the cake was the bill: beside food, water and 3 (instead of 2) buns of bread, was containing one beer without alcohol!!! We paid attention to the waiter and asked to change the bill. He hesitated and complained that he cannot and to pay less the beer. We insisted and, finally, he came with the correct one. Obviously, we let no tip.
@Daniel,
Culmea ca si eu am avut o experienta foarte putin placuta la acelasi local, “La Mama”, linga Atheneu. O fetita care avea rolul de chelner m-a tratat parca mi-ar fi facut un privilegiu ca ma serveste :)). Eu consider ca m-am comportat foarte decent!
“Culmea culmilor” este ca la mai toate restaurantele romanesti din Bucuresti am avut surprize. La Carul cu Bere micii au avut o ramasita de cartilagiu de am crezut ca mi-am rupt un dinte! La Mama din Centrul Vechi sarmalele erau de nemincat! La Terasa Doamnei supa a fost mizerabila de a trebuit sa o las balta si sa iau un digestiv (Fernet Branca) si am ascultat muzica! La Nicoresti am lasat tot in farfurie, amintindu-mi cum mincarea de pe vremea cind localul se numera Bufetul Muscel (anii ’80) era mincabila!
Cind mai ajung prin Romania vreau sa merg numai la restaurante romanesti.
De ce m-as duce la orice altceva cind am access la ele unde sint recunoscute ca fiind de cea mai buna calitate? Am dus niste amici la o bodega numita Casa lui David, si am avut noroc ca unul din americanii cu care eram (fost marine, obisnuit cu mincatul de conserve) e un tip super plin de umor!
O sa ajung sa imi iau mincarea romaneasca in sufertas, facuta de nevestele prietenilor, si sa o maninc prin parcuri !
@Mike, la o luna am trecut pe langa terasa respectiva si nucleul dur de chelneri statea de vorba tot acolo, grupat in mijloc, in ciuda scuzelor si promisiunilor prmite in scris de la un manager.
@Daniel,
Cred ca si cu mincatul mincarii romanesti, prin parcuri, din sufertas, bat cimpii.
Acuma citiva ani iesisem sa alerg putin (eram totally jet lagged) prin Bucuresti. Am ajuns linga Muzeul Satului, cind mi-a aparut in fata o haita de ciini vagabonzi de toate marimile!
Nu am avut ceasul smart pe mine, dar sint absolut sigur ca a fost, de departe, cel mai bun sprint din viata mea!
Asa ca ideia cu sufertasul in parcurile Bucurestene pare cam riscanta !!
@George,
Ai o postare faina, care mi-a placut foarte mult, despre cum se curatau ramatitele de dopuri cu degetul la Sofitel si despre cum se scuipa apa pe gratare in localuri.
Romania este un loc in care primitivismul primeaza.
Are si primitivismul farmecul lui, dar nu se area vinde!
@George, nu vreau sa fiu carcotas si sa-ti spulber farmecul si umorul povestii tale, de care cred ca esti legat emotional, dar hai sa fim un pic realisti. Sfatul tau ne se poate pune in aplicare fara un pic de indrumare.
Altfel, aduce cu “Vara la tara” scrisa de tizul tau, Toparceanu.
Articolul a picat la fix dupa o intamplare de acum cateva zile. Un angajat de 24 ani din echipa povestea la job ca a citit o stire ca in 2019 se vor mai deschide 4 Mall-uri noi in Romania. I-am zambit condescent si i-am explicat ca daca vine o criza noua, se vor inchide dublu. Mi-a replicat ca “astea merg indiferent de vremuri”. Am inceput inventarierea celor inchise prin 2009 un alt coleg, 35+ ani.
24 ani era uimit, la 10 ani distanta de la criza, el nu avea informatiile acestea (asta apropos de accesul la noile tehnologii care stocheaza informatia). Credea ca orice mall nou deschis merge by default …
Ai lasa un tanar de 24 ani sa fie managerul unui fond de investitii pentru decizii de investitii? Sau fie, nu find de investitii, dar un hotel nou sa contruiasca macar…
Eu stau in Elvetia, nu sunt caini cu covrigi in coada pe aici. Nu am cazut pe spate la vreun serviciu pe aici, dimpotriva, sunt locuri in Romania unde serviciile sunt mult mai pro. E o tara mica unde lumea nu se plange la nimic, fie bun fie rau. Nu doar o data pe saptamana vezi fructe mucegaite in supermarket (coop). Cred ca standardele de calitate din cadrul UE sunt mult mai stricte.
@George,
re: micutul hotel si micuta cafenea de pe Beller
Un last de hoteluri sau cafenele mari a ajuns mare pentru ca au fost implicati profesionisti (si mai scumpi, pe cale de consecinta, si adesea multa mai pretentiosi, si chiar frustrati).
Nu este logic ca cu cit este mai mic hotelul sau cafeneaua sa fie mai importanti professionisti?
Asta daca vor sa mai resiste pe piata…..
Totul depinde de angajator. Trebuie sa știe ce vrea și pe ce durata de timp vrea să-și dezvolte afacerea. Dacă angajează personal, fără a-i analiza puțin și repede, repede ca trebuie sa facă cât mai mulți bani într-un timp foarte scurt, după părerea mea n-o sa mearga. Iar angajații trebuie sa dețină puțin bun simt și buna creștere. Nu cred ca este foarte greu sa ai o față simpatica în momentul când iei comanda de la client, nu trebuie școliți în Elveția, dar totul depinde de natura omului și cum spuneam și la început… de angajator. Cu stima
A fost o mişcare deşteaptă a patroanei. După un timp, recepţionera a invăţat mai bine decât orice manager cu şcoală punctele slabe ale pensiunii. Pe la ea trec toate reclamaţiile, dar şi mulţumirile clienţilor. Dacă ştie să delege şi sarcinile specifice şi să facă o prognoză şi diagnoză pe termen scurt măcar, e perfectă alături de un contabil bun.
Voi plati dublu si chiar pe deasupra, daca personalul de ingrijire si curatenie este scolit pe la scoli calificate. Mai mult decat zambetul politicos cu care sunt primita intr-o receptie, contactul intim cu mirosul camerei, al asternutului, al dulapului, precum si igiena din baie, atarna mult mai greu. Degeaba ne punem stele-n frunte, daca nu avem notiuni de igiena, nici cat piciorul broastei iar personalul e scolit traditional, la locul de munca.
Curatenia in incinte este cam ca sonorul filmelor romanesti.
Decat sa trimiti menajerele si alt personal de ingrijire la marile scoli, mai bine esti atent la angajare si iei oameni cu bun simt, care stiu sa faca curat si fara sa mearga la scoala. GB
Vremurile se schimbă, la fel și afacerile.
S-ar putea ca “fata plăpânda” fără experiență dar cu potențial (inteligență, voința, deschidere spre nou, ș.a.m.d) sa se adapteze mult mai repede la noile cerințe si sa performeze mult mai bine decât o persoană foarte experimentata dar blocată in tipologiile cărților studiate.
Dacă suntem cu adevărat onești vom recunoaște ca business-ul / tipul de management s-a schimbat enorm in ultimii 20 de ani peste tot in lume(dar mai qles in România).
Mentalitatea de acum 20 de ani nu mai e aplicabilă acum si deci variantele viabile vor fi:
1.Experiență multa + flexibilitate(adaptabilitate)
2. experiență mai mica+ potential+ determinare.
Experienta multa+rigiditate duce la decizii greșite (vezi Nokia- transpusă unei persoane, și mai sunt 3exemple)
Doar un gand: “Industry 4.0” vine mai repede decât ne așteptăm și promite sa schimbe multe obiceiuri/ reguli/ tipuri de gandire si management.
Daca vrem sa traim ”ca afara” atunci trebuie sa acceptam ambele fatete ale monedei.
Exista domenii unde se cere o anumita scoala si exista domenii unde scolitul ”pe la noi” e suficient.
Taylor spunea ca exista un ”cel mai bun (a.k.a. eficient) mod de a da la lopata”. Un profesionist real va sti sa munceasca eficient pentru angajatorul sau si placut pentru clientul sau. Cred ca asta ne dorim, de fapt, toti: calitate intr-un mediu cat se poate de placut.
Unii nu trebuie sa mearga in Elvetia la scoala pentru asta, dar altii da.
George, cheia este nu sa il trimiti pe unul, pe bani grei, sa rinjeasca in Elvetia ca dupa aia sa incerce sa scoata banuti din saracia din Romania.
Ideia este sa se puna capul la contributie ( ca tot sint Romanii destepti de nu mai pot!) sa gasesti ceva pentru care elvetianul sa plateasca ca sa invete, foloseasca, vada etc.
Cheia e sa angajezi profesionisti (si mai scumpi, pe cale de consecinta, si adesea multa mai pretentiosi, si chiar frustrati) doar acolo unde e nevoie de ei. Dupa parerea mea, nici la micul hotel si nici la cafeneaua mica din Beller nu e nevoie de ei. GB
George, tu ce intelegi prin profesionist ? Ca eu nu inteleg un top performer, ci un om care intelege un domeniu a.i. sa se deosebeasca de un outsider al domeniului.
Evident ca micul hotel nu are nevoie ca DG de un magna cum laude de la EHL si star al Marriot, dar nici de cineva care e la alfabetul bussinesului. Soferul lui GB nu trebuie sa fie un fost pilot de F1, dar nici cineva care s-a jucat 2 zile cu o masina in curte.
Profesionist : Persoana care exercita o profesiune; (în opoziție cu amator și diletant) care exercită permanent un meșteșug, o artă, un sport pe baza unei pregătiri profesionale.
Performer : Persoana care a obtinut o performanta deosebita intr-o competitie.
Referitor la esenta subiectului.
Si eu gindesc si simt la fel. Imi place Romania pentru primitivismul ei (nu in sens pejorativ).
Dupa ce maninc omleta cu trufe albe de Perrigord povestesc cum e slanina cu ceapa rosie si piine de casa in Ardeal!
Problema este ca simplicitatea din Romania nu permite pretul de premiu care trebuie platit ca sa se asigure un trai precum vor Romanii.
Nu se poate primitiv si scump. Asta poate toata lumea (sa ceara, ca de platit….)
George nu vrea sa plateasca dublu ca sa vada o grimasa de Head Concierge, dar Head Concierge-ul vrea o masina buna, o vacanta frumoasa etc.
Poate grimasa Head Concierge-ului, intr-o buna zi, va “peria” ego-ul ranit al unora care vor plati mai mult si din banutii aceia acesta se va apropia putin mai mult de vacanta dorita….
Una din diferentele mari intre “tineri plapinzi” si “experimentatii morocanosi” este ca primii au invatat sa zimbeasca fals mai mult si mai repede. Avantaj ei !
Superb articol ! A pus punctele pe U (nemtesc). Ce atata Elvetie si Bill Gates ! Sa ne mai lase astia ! Chelnerite scolite in Elvetia ! Pfuuu… Eu nu vreau nici macar un doctor de ASE, ce sa mai zic de Sorbona sau Oxford, la ANAF. Cel mai bun sef la ANAF e fosta contabila a primariei Circea. Ca ea stie ca informatizarea de o au aia prin vest nu le place romanilor, ca nu trebuie dat tot timpul bon la un prapadit de cappuccino, ca e mai bine ca declaratia electronica sa fie depusa pe discheta la camera 5. Si nu vreau nici sa-mi zambeasca functionara de le ghiseu, vreau sa ma priveasca dispretuitor ca sa simt ca traiesc. Va dati seama cum ar arata ANAFul plin de profesionisti ? Ne ia dracu pe toti, ca nu mai putem fenta nicio lege data de Dragnea&Co. Noapte buna, Romania !
Eu am inteles bine ce zici, dar am exagerat pt efectul dramatic, exact cum ai facut si tu cand ai sarit de la directorul de hotel “nu foarte mic” si CFO de firma cu “mii de angajati si cifra de afaceri enorma” la chelnerite de Beller scolite in Elvetia. Cum spuneam intr-un post la articolul precedent, una e sa fii chelner la Caru cu bere si alta director de boutique hotel. In 2 luni la Caru cu bere te prinzi cum merge treaba de chelner daca esti fata fasneata. Dar dupa 2 luni in industrie, la receptie, nu ai cum sa intelegi industria hoteliera ca sa conduci un business, poti doar sa ai potential, descoperit de un patron destept si poate disperat de cautari, si sa ti se dea sansa sa confirmi. Patroana hotelului a avut de ales intre un 20+ promitator si un 40+ mediocru, pt ca pe 40+ performant (asta nu pp scoli in Elvetia, ci doar un bun manager si un om civilizat) nu l-a gasit sau permis (nu pt ca e zgarcita, ci pt ca stie cine-i sunt clientii si care e bugetul lor, iar piata muncii are cerere si oferta). Esenta articolului tau era una de bun simt: inceteaza sa fii un 40+ mediocru ca pierzi in fata unui 20+ promitator. Problema esentiala aici este: de ce nu gaseste patroana un 40+ performant (bun manager si om civilizat, nu absolvent in Elvetia !) pe care sa si-l permita ? De ce Romania se imparte in trei categorii, exact ca si scoala RO: o mana de performeri, o mana de middle level si o masa mare mediocra ? De ce e atat de ingusta partea aia de mijloc (bun manager si om civilizat, elev de nota 8) care de fapt duce greul economiei in tarile civilizate si mai ales este coloana vertebrala a micilor afaceri (ca premiantii se duc la corporatie) ? In hanurile old style din countrysideul englezesc nu gasesti absolventi de Elvetia, gasesti oameni civilizati si cu un client service de bun simt.
PS: cunosc bussinesul de turism RO si din experienta personala; sunt asociat intr-un business de agroturism pe fonduri UE, nu sunt implicat in operational, doar ca finantator, dar stiu de la asociatul meu si din propria experienta ce inseamna angajati in turism in RO. Mi-am petrecut Craciunul si revelionul acolo, daca nu aveam conventia cu asociatul meu ca nu ma implic in operational, 3/4 din chelnerii aia plecau pe 1 ianuarie. Dar vorba lui: tu pleci, eu raman sa caut altii. O inteleg pe patroana hotelului, dar accepta si tu ca si-a asumat un risc si o corvoada (o sa conduca tot ea hotelul inca vreo 2 ani cel putin, e drept cu un wingman probabil foarte loial – ca furatul de la firma e un alt sport practicat in RO). Cat despre domnisoara plapanda, nu cred ca hotelaria a fost visul ei; sunt pline receptiile hotelurilor romanesti de absolvente de litere, comunicare, geografie si altele. Sunt frumusele, tinere, stiu limbi straine, iar unele chiar o sa performeze. Le urez success ! Acum 20 de ani si eu am intrat la fel intr-un domeniu care nu avea nicio treaba cu facultatea pe care am urmat-o.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (42)
Suntem înecați în mediocritate. Și ne-am obișnuit cu ea. Nu ne dorim mai mult, asta e clar! Lasa că merge și așa e cea mai simpla forma de adaptare și supraviețuire la realitatea românească. E că o mâzgă, nu ai ce sa faci, ori te adaptezi și te mulțumești cu ceea ce se oferă, ori iei nemulțumirea cu tine și pleci.
Sigur, când ai un business simplu și mic in Ro, se poate cu “lăsa că merge și așa”. M-am uitat la lista cu top 10 afaceri din Romania (https://www.google.com/amp/s/www.wall-street.ro/articol/Companii/134354/top-50-cele-mai-profitabile-companii-din-romania.html-amp).
1. OMV Petrom. În raportul lor anual din 2016 (http://www.bvb.ro/infocont/infocont17/SNP_20170426122734_Raport-Anual-2016.pdf) găsim la pagina 24 că media de vârstă este 47 de ani, in creștere ușoară.
3. Romgaz (Termoelectrica nu are nimic online). La pagina 33 găsiți distribuția pe vârsta a personalului la finele anului 2017. Văd doar 4.23% sub 30 de ani. (https://www.romgaz.ro/ro/content/raport-anual-2017).
4. Orange Romania (https://m.zf.ro/profesii/ioana-marcu-hr-director-orange-varsta-medie-in-companie-este-de-29-de-ani-angajatii-stau-in-medie-cate-sase-ani-pe-un-post-in-cadrul-orange-11035173). După cum se vede, pentru orice “fătuca” de 25 de ani de la relațiile clienți, există un “grek” de 33 de ani care are grija de rețea. Sigur, noi vedem doar “fătucile”.
Mă opresc aici. Mi-am dat seama că domnul GB nu înțelege diferența dintre un post cu vizibilitate și un post de profesionist. Sigur că orice afacere care are relații cu publicul va scoate in fata tineri și persoane foarte plăcute. Dar în spatele lor sunt un număr egal, poate dublu sau triplu de “șoareci de biblioteca” ce învârt rotitele afacerii. Exemplu cu “fătuca” de la hotel e o capcana, sigur! GB nu ne spune nimic de ceilalți 20 de angajați ai hotelului care muncesc la bucătărie, la curățenie, la aprovizionare. Femeia care face curat in camera nu trebuie sa fie tânără și frumușică. Ea trebuie in schimb sa fie o profesionista în curățenie, să verifice la sfârșit cu degetul daca rama a fost suficient de bine frecata. In servicii, chelnerii pot și tineri și veseli, dar un par in mâncare îți poate strica afacerea mai mult decât o face o cafea vărsată pe pantaloni.
Domnule Butunoiu, va mai citesc când și când pentru că va străduiți. Dar nu lăsați mâzgă din Ro sa va învăluie și să vă complaceți in ea. Da, e plăcut și călduț in mâzgă. Dincolo de prima interfață, afacerile se fac cu profesioniști! Știu, când intrați într-un BU din nordul capitalei veți vedea doar “fătuci” frumușele cu titluri pompoase care va vor întâmpina. Dar problemele reale vi le vor rezolva “geeki” aia profesioniști, de 25, 45, 55, 60+ de ani care știu cum creste iarba.
P.s. scuze, chiar treburi să mă ridic ,nu am timp de corecturi.
George,
Fetele tale plapinde au si venit deja, am senzatia ca tu dai consultanta PSD-ului pe acest aspect si ei iti urmeaza sfaturile, “to a T”… cauta expresia pe internet daca n-ai auzit de ea.
Cred ca ma intorc in Romania, vreau consultanta fiscala cu blonda si sa-mi dea bruneta un medicament, desi mai bine ii dau eu ei unul…uite-le pe plapinde in poza, acum n-au ele chiar 25 de ani sint sarite bine de 35, si nici chiar plapinde nu sint, dar experienta au destula intru-un domeniu vechi de cind lumea.
https://adevarul.ro/news/politica/fotografia-cucerit-facebook-doua-sefe-proaspat-numitele-sefe-anaf-agentiei-medicamentelor-1_5c35e8afdf52022f7569b546/index.html
https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2019/01/09/5c35eba9df52022f7569cebe/646×404.jpg
Aceste doua matracuce (asta este un cuvint care-mi place), ca poza asta nu este facuta ca sa dea impresia unei manastiri de maici au fost numite de curind de Veorica Vasilica, una e Noua şefă a ANAF, Mihaela Triculescu, şi a doua e noua şefă de la Agenţia Naţională a Medicamentului, Adriana Cotel. Fotografia a strâns numeroase comentarii pe internet.
Uite vezi, au venit si au luat posturile, dupa ce au prestat munci de raspundere timp indelungat, partidu’ si-a dat seama de potentialul lor si le-a numit unde trebuie, sint sigur ca au trecut toate examenele orale necesare…lol, desi blonda a picat la ANAF la examenul oral de cinci ori parca, I kid you not, la oral
Georgica, asta e RRomania PSD in 2019, si tu ne ametesti aici cu fatucele plapinde care iau locul CEO-ilor albi si batrini…
Guvernul PSD e doar una dintre multele companii din România, indiferent de poziția de vataf relativ la mediul în care activează celelalte.
Da, exact! GB
George,
Fetele tale plapinde au si venit deja, am senzatia ca tu dai consultanta PSD-ului pe acest aspect si ei iti urmeaza sfaturile, “to a T”… cauta expresia pe internet daca n-ai auzit de ea.
Cred ca ma intorc in Romania, vreau consultanta fiscala cu blonda si sa-mi dea bruneta un medicament, desi mai bine ii dau eu ei unul…uite-le pe plapinde in poza, acum n-au ele chiar 25 de ani sint sarite bine de 35, si nici chiar plapinde nu sint, dar experienta au destula intru-un domeniu vechi de cind lumea..
https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2019/01/09/5c35eba9df52022f7569cebe/646×404.jpg
https://adevarul.ro/news/politica/fotografia-cucerit-facebook-doua-sefe-proaspat-numitele-sefe-anaf-agentiei-medicamentelor-1_5c35e8afdf52022f7569b546/index.html
Aceste doua matracuce (asta este un cuvint care-mi place), ca poza asta nu este facuta ca sa dea impresia unei manastiri de maici au fost numite de curind de Veorica Vasilica, una e Noua şefă a ANAF, Mihaela Triculescu, şi a doua e noua şefă de la Agenţia Naţională a Medicamentului, Adriana Cotel. Fotografia a strâns numeroase comentarii pe internet.
Uite vezi, au venit si au luat posturile, dupa ce au prestat munci de raspundere timp indelungat, partidu’ si-a dat seama de potentialul lor si le-a numit unde trebuie, sint sigur ca au trecut toate examenele orale necesare…lol, desi blonda a picat la ANAF la examenul oral de cinci ori parca, I kid you not….la oral
Georgica, asta e RRomania PSD-izda in 2019, si tu ne ametesti cu fetele plapinde care iau locul CEO-ilor albi si batrini…
@all
CE SE POATE FACE?!
In Romania s-a ajuns intr-un punct in care toate comunicarile sint sufocate de critici si plingeri. Cometariile din acest blog sint la fel.
Stirile sint de la inceput pina la sfirsit de genul “numai la noi se poate asa ceva”.
De acord, Romania este primitiva, “talpa Europei”, numai ca criticile fara solutii si propuneri te asigura numai ca tot acolo va ramine.
Ce se poate face? Unde sint, daca sint, mintile care ar putea spune “Daca s-ar face asa, probabil ar iesi asa.” Concret, la obiect, analitic si stiintific.
Fara sa vreau sa cuprind totul intr-un singur cuvant, cred, totusi, ca esentiala este plamadeala. Adica, aluatul din care e facut omul. Si acest aluat, ca sa creasca frumos, trebuie sa cuprinda si bun simt.
Va dau un exemplu vazut de mine in gara din Koln: un om de serviciu stergea rama unei reclame. La terminare a mai trecut o data cu degetul pe rama ca sa fie sigur ca a facut treaba buna. Evident, gestul venea de undeva din educatia de acasa, pentru ca asa a vazut ca se face. Nu cred ca ii cerea seful lui sa dea cu mana la sfarsit.
Dar acest bun simt dobandit, mai intai acasa, mai trebuie sa fie ajutat pe parcurs si de educatatiea facuta la scoala, sau in societate. Ce vreau sa spun este ca asumarea raspunderii lucrului bine facut trebuie sa fie ajutata. Normal ca cineva trebuie sa iti arate mai intai cum se face patul, cum se pune masa, cum se face curatenie. Si apoi intervine bunul simt, ca sa nu faci o treaba de mantuiala.
Nu poti sa devii un bun profesionist decat prin dobandirea de cunostinte din educatie si practica. De aceea nu prea cred ca cei 84% din test, care nu vor chelneri scoliti in Elvetia deloc/nu prea/indiferent s-ar bucura sa le sara cafeaua din ceasca pe ei cand le-o tranteste chelnerul pe masa.
Evident ca nu toata lumea poate sa se scoleasca in Elvetia, dar am vazut la mare adolescenti pe post de chelneri care erau atat de timorati, incat ma simteam eu stanjenit.
Deci, in concluzie, trebuie un minim de educatie si mult bun simt (din toate partile!).
Chelnerii din Romania nu trantesc cafeaua pe masa, si pana acum nu m-a stropit nimeni cu cafea sau cu altceva intr-un bistrou sau intr-o cafenea… GB
Dar lipsa de atentie pentru client am vazut. De exemplu, La mama, langa Ateneu. Am scris si pe Tripadvisor:
Last Sunday, on 5 of June 2016, in the afternoon, I went with my wife to “La mama” restaurant, from Bucharest, near Ateneu. We wanted to take “mici” with beer. Bad idea.
I shall be brief: We ordered “mici” with fried potatoes and non-alcoholic beer. Answer: we have no beer without alcohol. OK, bring sparkling water and 3 buns of bread.
After 30 minutes of waiting nothing come. More than this, persons from other two tables, who came after us, received their food. In the meantime, careless waiters were standing grouped and were talking between them. No contact eye. I had to raise my hand and show them the watch.
Here comes the food: the plates were greasy, the fried potatoes were undone (crude), 2 buns instead of 3, as we ordered. In the meantime, a couple from another table, returned the food (I do not know the reason, but I can imagine). We did not do that, in order not to wait another 30 minutes.
And the cherry from the cake was the bill: beside food, water and 3 (instead of 2) buns of bread, was containing one beer without alcohol!!! We paid attention to the waiter and asked to change the bill. He hesitated and complained that he cannot and to pay less the beer. We insisted and, finally, he came with the correct one. Obviously, we let no tip.
@Daniel,
Culmea ca si eu am avut o experienta foarte putin placuta la acelasi local, “La Mama”, linga Atheneu. O fetita care avea rolul de chelner m-a tratat parca mi-ar fi facut un privilegiu ca ma serveste :)). Eu consider ca m-am comportat foarte decent!
“Culmea culmilor” este ca la mai toate restaurantele romanesti din Bucuresti am avut surprize. La Carul cu Bere micii au avut o ramasita de cartilagiu de am crezut ca mi-am rupt un dinte! La Mama din Centrul Vechi sarmalele erau de nemincat! La Terasa Doamnei supa a fost mizerabila de a trebuit sa o las balta si sa iau un digestiv (Fernet Branca) si am ascultat muzica! La Nicoresti am lasat tot in farfurie, amintindu-mi cum mincarea de pe vremea cind localul se numera Bufetul Muscel (anii ’80) era mincabila!
Cind mai ajung prin Romania vreau sa merg numai la restaurante romanesti.
De ce m-as duce la orice altceva cind am access la ele unde sint recunoscute ca fiind de cea mai buna calitate? Am dus niste amici la o bodega numita Casa lui David, si am avut noroc ca unul din americanii cu care eram (fost marine, obisnuit cu mincatul de conserve) e un tip super plin de umor!
O sa ajung sa imi iau mincarea romaneasca in sufertas, facuta de nevestele prietenilor, si sa o maninc prin parcuri !
@Mike, la o luna am trecut pe langa terasa respectiva si nucleul dur de chelneri statea de vorba tot acolo, grupat in mijloc, in ciuda scuzelor si promisiunilor prmite in scris de la un manager.
@Daniel,
Cred ca si cu mincatul mincarii romanesti, prin parcuri, din sufertas, bat cimpii.
Acuma citiva ani iesisem sa alerg putin (eram totally jet lagged) prin Bucuresti. Am ajuns linga Muzeul Satului, cind mi-a aparut in fata o haita de ciini vagabonzi de toate marimile!
Nu am avut ceasul smart pe mine, dar sint absolut sigur ca a fost, de departe, cel mai bun sprint din viata mea!
Asa ca ideia cu sufertasul in parcurile Bucurestene pare cam riscanta !!
@George,
Ai o postare faina, care mi-a placut foarte mult, despre cum se curatau ramatitele de dopuri cu degetul la Sofitel si despre cum se scuipa apa pe gratare in localuri.
Romania este un loc in care primitivismul primeaza.
Are si primitivismul farmecul lui, dar nu se area vinde!
@George, nu vreau sa fiu carcotas si sa-ti spulber farmecul si umorul povestii tale, de care cred ca esti legat emotional, dar hai sa fim un pic realisti. Sfatul tau ne se poate pune in aplicare fara un pic de indrumare.
Altfel, aduce cu “Vara la tara” scrisa de tizul tau, Toparceanu.
Nu am inteles ce vrei sa spui. GB
Articolul a picat la fix dupa o intamplare de acum cateva zile. Un angajat de 24 ani din echipa povestea la job ca a citit o stire ca in 2019 se vor mai deschide 4 Mall-uri noi in Romania. I-am zambit condescent si i-am explicat ca daca vine o criza noua, se vor inchide dublu. Mi-a replicat ca “astea merg indiferent de vremuri”. Am inceput inventarierea celor inchise prin 2009 un alt coleg, 35+ ani.
24 ani era uimit, la 10 ani distanta de la criza, el nu avea informatiile acestea (asta apropos de accesul la noile tehnologii care stocheaza informatia). Credea ca orice mall nou deschis merge by default …
Ai lasa un tanar de 24 ani sa fie managerul unui fond de investitii pentru decizii de investitii? Sau fie, nu find de investitii, dar un hotel nou sa contruiasca macar…
Eu stau in Elvetia, nu sunt caini cu covrigi in coada pe aici. Nu am cazut pe spate la vreun serviciu pe aici, dimpotriva, sunt locuri in Romania unde serviciile sunt mult mai pro. E o tara mica unde lumea nu se plange la nimic, fie bun fie rau. Nu doar o data pe saptamana vezi fructe mucegaite in supermarket (coop). Cred ca standardele de calitate din cadrul UE sunt mult mai stricte.
Eu iti multumesc pentru info, nu mi-am imaginat asta pana acum… GB
@George,
re: micutul hotel si micuta cafenea de pe Beller
Un last de hoteluri sau cafenele mari a ajuns mare pentru ca au fost implicati profesionisti (si mai scumpi, pe cale de consecinta, si adesea multa mai pretentiosi, si chiar frustrati).
Nu este logic ca cu cit este mai mic hotelul sau cafeneaua sa fie mai importanti professionisti?
Asta daca vor sa mai resiste pe piata…..
Nu, dupa parerea si experienta mea… GB
Sa inteleg ca daca esti in competitie cu firme redutabile, mari si “asezate”, ai un avantaj daca lucrezi cu novici?
Totul depinde de angajator. Trebuie sa știe ce vrea și pe ce durata de timp vrea să-și dezvolte afacerea. Dacă angajează personal, fără a-i analiza puțin și repede, repede ca trebuie sa facă cât mai mulți bani într-un timp foarte scurt, după părerea mea n-o sa mearga. Iar angajații trebuie sa dețină puțin bun simt și buna creștere. Nu cred ca este foarte greu sa ai o față simpatica în momentul când iei comanda de la client, nu trebuie școliți în Elveția, dar totul depinde de natura omului și cum spuneam și la început… de angajator. Cu stima
A fost o mişcare deşteaptă a patroanei. După un timp, recepţionera a invăţat mai bine decât orice manager cu şcoală punctele slabe ale pensiunii. Pe la ea trec toate reclamaţiile, dar şi mulţumirile clienţilor. Dacă ştie să delege şi sarcinile specifice şi să facă o prognoză şi diagnoză pe termen scurt măcar, e perfectă alături de un contabil bun.
Da, si eu as fi facut la fel in locul ei (si eu ma consider destept…
)! GB
Voi plati dublu si chiar pe deasupra, daca personalul de ingrijire si curatenie este scolit pe la scoli calificate. Mai mult decat zambetul politicos cu care sunt primita intr-o receptie, contactul intim cu mirosul camerei, al asternutului, al dulapului, precum si igiena din baie, atarna mult mai greu. Degeaba ne punem stele-n frunte, daca nu avem notiuni de igiena, nici cat piciorul broastei iar personalul e scolit traditional, la locul de munca.
Curatenia in incinte este cam ca sonorul filmelor romanesti.
Si eu sunt exasperat de sonorul filmelor romanesti.
Decat sa trimiti menajerele si alt personal de ingrijire la marile scoli, mai bine esti atent la angajare si iei oameni cu bun simt, care stiu sa faca curat si fara sa mearga la scoala. GB
Vremurile se schimbă, la fel și afacerile.
S-ar putea ca “fata plăpânda” fără experiență dar cu potențial (inteligență, voința, deschidere spre nou, ș.a.m.d) sa se adapteze mult mai repede la noile cerințe si sa performeze mult mai bine decât o persoană foarte experimentata dar blocată in tipologiile cărților studiate.
Dacă suntem cu adevărat onești vom recunoaște ca business-ul / tipul de management s-a schimbat enorm in ultimii 20 de ani peste tot in lume(dar mai qles in România).
Mentalitatea de acum 20 de ani nu mai e aplicabilă acum si deci variantele viabile vor fi:
1.Experiență multa + flexibilitate(adaptabilitate)
2. experiență mai mica+ potential+ determinare.
Experienta multa+rigiditate duce la decizii greșite (vezi Nokia- transpusă unei persoane, și mai sunt 3exemple)
Doar un gand: “Industry 4.0” vine mai repede decât ne așteptăm și promite sa schimbe multe obiceiuri/ reguli/ tipuri de gandire si management.
Exact asta afirma si autorul articolul, deci care logica publicarii acestui comentariu?
Daca vrem sa traim ”ca afara” atunci trebuie sa acceptam ambele fatete ale monedei.
Exista domenii unde se cere o anumita scoala si exista domenii unde scolitul ”pe la noi” e suficient.
Taylor spunea ca exista un ”cel mai bun (a.k.a. eficient) mod de a da la lopata”. Un profesionist real va sti sa munceasca eficient pentru angajatorul sau si placut pentru clientul sau. Cred ca asta ne dorim, de fapt, toti: calitate intr-un mediu cat se poate de placut.
Unii nu trebuie sa mearga in Elvetia la scoala pentru asta, dar altii da.
Depinde si de cat costa acea calitate. Sigur, calitatea e de dorit intotdeauna, dar nu toti au resurse nelimitate spre a cumpara tot ce e mai bun. GB
George, cheia este nu sa il trimiti pe unul, pe bani grei, sa rinjeasca in Elvetia ca dupa aia sa incerce sa scoata banuti din saracia din Romania.
Ideia este sa se puna capul la contributie ( ca tot sint Romanii destepti de nu mai pot!) sa gasesti ceva pentru care elvetianul sa plateasca ca sa invete, foloseasca, vada etc.
Cheia e sa angajezi profesionisti (si mai scumpi, pe cale de consecinta, si adesea multa mai pretentiosi, si chiar frustrati) doar acolo unde e nevoie de ei. Dupa parerea mea, nici la micul hotel si nici la cafeneaua mica din Beller nu e nevoie de ei. GB
George, tu ce intelegi prin profesionist ? Ca eu nu inteleg un top performer, ci un om care intelege un domeniu a.i. sa se deosebeasca de un outsider al domeniului.
Evident ca micul hotel nu are nevoie ca DG de un magna cum laude de la EHL si star al Marriot, dar nici de cineva care e la alfabetul bussinesului. Soferul lui GB nu trebuie sa fie un fost pilot de F1, dar nici cineva care s-a jucat 2 zile cu o masina in curte.
Profesionist : Persoana care exercita o profesiune; (în opoziție cu amator și diletant) care exercită permanent un meșteșug, o artă, un sport pe baza unei pregătiri profesionale.
Performer : Persoana care a obtinut o performanta deosebita intr-o competitie.
Eu ii am in vedere preponderent pe cei cu experienta indelungata in domeniu, ca asta se vede din CV, ca sa-i chemi la interviu, nu performanta. GB
Referitor la esenta subiectului.
Si eu gindesc si simt la fel. Imi place Romania pentru primitivismul ei (nu in sens pejorativ).
Dupa ce maninc omleta cu trufe albe de Perrigord povestesc cum e slanina cu ceapa rosie si piine de casa in Ardeal!
Problema este ca simplicitatea din Romania nu permite pretul de premiu care trebuie platit ca sa se asigure un trai precum vor Romanii.
Nu se poate primitiv si scump. Asta poate toata lumea (sa ceara, ca de platit….)
George nu vrea sa plateasca dublu ca sa vada o grimasa de Head Concierge, dar Head Concierge-ul vrea o masina buna, o vacanta frumoasa etc.
Poate grimasa Head Concierge-ului, intr-o buna zi, va “peria” ego-ul ranit al unora care vor plati mai mult si din banutii aceia acesta se va apropia putin mai mult de vacanta dorita….
Una din diferentele mari intre “tineri plapinzi” si “experimentatii morocanosi” este ca primii au invatat sa zimbeasca fals mai mult si mai repede. Avantaj ei !
Superb eseul, George!
Si ca forma, scurt si clar, si ca subiect si continut.
Superb articol ! A pus punctele pe U (nemtesc). Ce atata Elvetie si Bill Gates ! Sa ne mai lase astia ! Chelnerite scolite in Elvetia ! Pfuuu… Eu nu vreau nici macar un doctor de ASE, ce sa mai zic de Sorbona sau Oxford, la ANAF. Cel mai bun sef la ANAF e fosta contabila a primariei Circea. Ca ea stie ca informatizarea de o au aia prin vest nu le place romanilor, ca nu trebuie dat tot timpul bon la un prapadit de cappuccino, ca e mai bine ca declaratia electronica sa fie depusa pe discheta la camera 5. Si nu vreau nici sa-mi zambeasca functionara de le ghiseu, vreau sa ma priveasca dispretuitor ca sa simt ca traiesc. Va dati seama cum ar arata ANAFul plin de profesionisti ? Ne ia dracu pe toti, ca nu mai putem fenta nicio lege data de Dragnea&Co. Noapte buna, Romania !
Ce scriu eu in articol, si ce intelegi tu… GB
e o amarata de #rezistenta, ce sa astepti de la ea? lozinci si texte prefabricate, atata ii duce capul pe cei de teapa ei
Eu am inteles bine ce zici, dar am exagerat pt efectul dramatic, exact cum ai facut si tu cand ai sarit de la directorul de hotel “nu foarte mic” si CFO de firma cu “mii de angajati si cifra de afaceri enorma” la chelnerite de Beller scolite in Elvetia. Cum spuneam intr-un post la articolul precedent, una e sa fii chelner la Caru cu bere si alta director de boutique hotel. In 2 luni la Caru cu bere te prinzi cum merge treaba de chelner daca esti fata fasneata. Dar dupa 2 luni in industrie, la receptie, nu ai cum sa intelegi industria hoteliera ca sa conduci un business, poti doar sa ai potential, descoperit de un patron destept si poate disperat de cautari, si sa ti se dea sansa sa confirmi. Patroana hotelului a avut de ales intre un 20+ promitator si un 40+ mediocru, pt ca pe 40+ performant (asta nu pp scoli in Elvetia, ci doar un bun manager si un om civilizat) nu l-a gasit sau permis (nu pt ca e zgarcita, ci pt ca stie cine-i sunt clientii si care e bugetul lor, iar piata muncii are cerere si oferta). Esenta articolului tau era una de bun simt: inceteaza sa fii un 40+ mediocru ca pierzi in fata unui 20+ promitator. Problema esentiala aici este: de ce nu gaseste patroana un 40+ performant (bun manager si om civilizat, nu absolvent in Elvetia !) pe care sa si-l permita ? De ce Romania se imparte in trei categorii, exact ca si scoala RO: o mana de performeri, o mana de middle level si o masa mare mediocra ? De ce e atat de ingusta partea aia de mijloc (bun manager si om civilizat, elev de nota 8) care de fapt duce greul economiei in tarile civilizate si mai ales este coloana vertebrala a micilor afaceri (ca premiantii se duc la corporatie) ? In hanurile old style din countrysideul englezesc nu gasesti absolventi de Elvetia, gasesti oameni civilizati si cu un client service de bun simt.
PS: cunosc bussinesul de turism RO si din experienta personala; sunt asociat intr-un business de agroturism pe fonduri UE, nu sunt implicat in operational, doar ca finantator, dar stiu de la asociatul meu si din propria experienta ce inseamna angajati in turism in RO. Mi-am petrecut Craciunul si revelionul acolo, daca nu aveam conventia cu asociatul meu ca nu ma implic in operational, 3/4 din chelnerii aia plecau pe 1 ianuarie. Dar vorba lui: tu pleci, eu raman sa caut altii. O inteleg pe patroana hotelului, dar accepta si tu ca si-a asumat un risc si o corvoada (o sa conduca tot ea hotelul inca vreo 2 ani cel putin, e drept cu un wingman probabil foarte loial – ca furatul de la firma e un alt sport practicat in RO). Cat despre domnisoara plapanda, nu cred ca hotelaria a fost visul ei; sunt pline receptiile hotelurilor romanesti de absolvente de litere, comunicare, geografie si altele. Sunt frumusele, tinere, stiu limbi straine, iar unele chiar o sa performeze. Le urez success ! Acum 20 de ani si eu am intrat la fel intr-un domeniu care nu avea nicio treaba cu facultatea pe care am urmat-o.