Articol despre unul dintre cei mai buni candidati intalniti in ultima vreme. Aceeasi pozitie despre ai carei candidati tocmai am mai scris niste articole. Primim noi un CV care se potriveste neasteptat de bine: aceeasi industrie, companie foarte cunoscuta, serioasa, activitate identica, business comparabil ca marime, omul pe nivel CEO-1, adica tocmai bun de motivat cu o promovare ierarhica si cu un salariu mult mai bun. Clientul foarte incantat, ca si data trecuta, cand vorbeam de cel care era deja CEO si cu 20 de ani de experienta in domeniu.
Ma intalnesc cu omul. Pe la 35, chipes, bine imbracat, foarte placut, charismatic, voce sonora, vocabular bogat, expresiv, coerent, se uita in ochii tai cand iti vorbeste. Educatie buna, la universitate serioasa, limbi straine. Povesteste in detaliu ce face la firma, cu ce echipa, ce face fiecare, ce obiective au pentru acest an si pentru viitorul apropiat, cum au de gand sa se pozitioneze. Stiam cateva dintre aceste detalii, cunosteam compania la care lucreaza. Mi-a spus apoi despre industria lor, despre celelalte companii de pe piata. Nu intelegeam eu tot, ca nu sunt specialist in domeniul lor ca sa le inteleg toti termenii tehnici, insa era suficient incat sa-mi dau seama ca era un candidat valoros, care stia bine ce era important de stiut. Ce mai, parca imi citea din job description-ul pe care mi-l daduse angajatorul.
Ii fac un raport foarte favorabil si il trimit clientului. E clar printre cei mai buni candidati de pe lista. Angajatorul stabileste cateva interviuri telefonice cu ei. Telefoane dupa care candidatul nostru e pe primul loc in lista preferintelor angajatorului, cu un CV foarte bun si o prestatie impecabila. Dupa care stabilim si data la care sa vina in Romania sa vada candidatii de pe short-list.
Nu am cerut referinte despre candidati. Asta o facem in ultima faza a recrutarii, si nu pentru toti cei de pe short-list, ci doar pentru cel sau cei pe care angajatorul ii ia in calculul final. Asta ca sa nu le facem probleme candidatilor cand incep si altii sa afle ca se gandesc sa plece de la jobul lor actual.
Nu am cerut inca referinte, asadar, insa aflu din intamplare ca nimic din ce mi-a spus candidatul cel valoros nu era adevarat! Nu lucra la compania aceea, nu a lucrat niciodata. Si nu a lucrat vreodata macar in industria lor.
L-am sunat pe client si i-am spus. A ramas surprins o clipa, dupa care am ras amandoi copios. L-am intrebat daca vrea sa-i anulez intalnirea stabilita deja cu candidatul-actor. Mi-a spus ca nu, desigur, in niciun caz nu ar vrea sa rateze o intalnire cu un om atat de interesant.
Si s-a intalnit cu el. As fi dat orice sa fi asistat si eu, de dupa o perdea, la o astfel de discutie intre doi mari actori: unul care minte genial si celalalt care se preface ca il crede. Dar a trebuit sa ma multumesc cu ce mi-a povestit clientul.
Care mi-a spus ce ii spusesem si eu lui, de fapt. Prezentare impecabila, stia surprinzator de multe lucruri despre industrie, despre firmele de pe piata, si chiar despre compania angajatorului stia mai multe decat ceilalti candidati. Ba chiar a venit si cu niste sugestii si idei pentru ei, destul de interesante. Si da, daca ar fi fost adevarat ce spusese, ar fi avut sansele cele mai mari sa obtina jobul…
Comentarii (16)
Daca ati aflat din intamplare ca nu lucra in compania pe care o indicase drept anagajatorul actual inseamna ca totusi ati avut reflexul de a verifica referinte asa “under the table”. Oricum, la angajare (sau in maxim 30 zile) orice angajat nou trebuie sa aduca o adeverinta de vechime si adeverinta contributii CASS de la vechiul angajator, deci falsul ar fi fost descoperit imediat. Nu mai zic de a verifica la ITM in timp real, tot under the table. Intrebarea buna e nu de ce v-a pacalit in prima faza, ci ce a avut in minte acel candidat, nu mai bine incerca sa vina cu aceleasi informatii dar cu recunoasterea faptului ca totusi nu lucreaza in acea companie? Daca la sfarsitul interviului cu dumneavoastra, dupa ce punctase bine, era sincer si recunostea, l-ati mai fi trimis spre client totusi?
Am analizat intamplarea pe toate partile. Pana la urma cea mai plauzibila varianta pare sa fie cea patologica, pentru ca au fost cateva lipse elementare de inteligenta in toata constructia aceea. In primul rand, tocmai urma sa contactez pe adevaratul director de la firma aceea, si in ziua urmatoare am vazut ca se numea altfel. Cand spui o minciuna gogonata o faci intr-un spatiu in care nu prea are cum sa ajunga cel mintit, atunci cand nu are cum sa verifice. Or, tot ce a spus el, de la un capat la celalalt, era cu totul vulnerabil la cea mai sumara verificare. Nu a avut nicio logica inscenarea, daca chiar a urmarit sa obtina jobul. Dupa ce am eliminat mai multe scenarii, am ramas la cel cu farsa, ca a vrut sa se amuze, sau poate chiar sa scrie un articol, si la cel cu patologia. Catre ultimul inclin din ce in ce mai tare. Iar daca ar fi recunoscut singur ca a mintit, tot nu ar fi schimbat nimic, nu sunt prea impresionat de manipulatori, chiar si geniali sa fie ei. GB
Din câte știu, respectivele informații sunt confidențiale. Un recrutor sau viitor angajator nu ar trebui să le ceară iar un candidat să le ofere.
Iar dacă “candidatul” vi le-a oferit cu atâta mărinimie, nu v-a dat de gândit ce va face peste 8-12 luni când cel mai probabil își va continua “cariera” în următoarea firmă?
Oare așa arată un “finalist”?
@George,
Ai intilnit “pseudo candidati” aruncati in joc, de competitori, pentru dezinformare?
Dupa cum exista anunturi “bidon” puse ca sa atraga oameni din firmele competite care sa povesteasca, cu lux de amanunte, detalii din interiorul firmei (e.g. “cautam …. si oferim super promotie si bani mirobolanti”) tot asa exista “candidati profesionisti” care se intilnesc cu competitori si le toarna tot felul de baliverne (e.g. cercetarea aia e aproape finalizata, profitabilitatea e de doua ori mai mare decit cea reala etc. etc.)
Nu, si nici de la firmele mari de recrutare din strainatate cu care am lucrat pana acum nu am auzit. GB
Mi s-ar fi părut interesant dacă angajatorul ar fi “riscat” și ar fi distribuit actorul în rol… la ce semidocți am întâlnit prin top managementul autohton și nu numai – nu cred că ar fi avut de pierdut prea mult.
George Butunoiu, nu prea cred. Sau ca să folosesc o vorbă a genialului tataie: …” te cred, George că şi eu mai mint câteodată…”.
E o povestioară. Face bine comunicării şi imaginii sociale pe care ți-o doreşti. Însă, nu celor care te ştiu, cä e prea mult spus ” TE CUNOSC!”. Eşti prea exigent, ca să fi pățit aşa ceva, vreodată. Iar criteriile la care faci aici referire, nu pot fi neobservate de ochiul şi privirea ta mereu proaspete. Ok. Sä zicem că ” orice naş, îşi are naşul “, şi că s-a întâmplat. Atunci, cum rămâne cu baza ta de date, cu toate datele care zac acolo arhivate, pe domenii, pe categorii, pe tipuri de oameni selectați, văzuți, nevăzuți, cu papion, fără papion, cu geantă de la Dan Coma, sau cu costum pe măsurä?
Astea, au dispărut, sau criteriile de selecție sunt acum redimensionate?
Nu pare verosimil, domnule George Butunoiu!
Aşadar, sä fim sobri! De data asta ideea preluată de a obține o imagine îmblânzitä a omului GB – resurse umane, nu coincide cu realitatea. Să pästrăm tiparele constatate în spațiul public actual.
Sau, poate ai acceptat însfârşit scimbarea. Nu, e doar o încercare de look.
GB, rämîne în continuare acelaşi…
Am consemnat de la Sofia, din Bulgaria. Cu considerație, Iulian BOLOZAN.
Initial imi propusesem sa arat ca nimeni nu-si poate da seama de fiecare data cand cineva te minte, poti fi cel mai mare specialist din lume. Asta ar fi fost introducerea, apoi as mai fi dat niste exemple cu unii (o cunoscuta multinationala din FMCG) care au adus nu’s ce mari specialisti din UK sa intervieveze si sa testeze candidatul pt CEO – pe care l-au si angajat, de altfel – dar nu au facut un lucru banal si de o mie de ori mai ieftin: sa caute niste referinte. Le-ar fi aflat in 5 minute, toata piata le stia. Erau sa ajunga la faliment cu nenea acela, si cred ca nici in ziua de azi nu si-au revenit. Dar am lasat articolul unde l-ai gasit si tu. Poate scriu continuarea intr-o zi. GB
Nu vad finalitatea acestui articol. Cred ca o sa citesc mai rar…
1. De unde poate stii un outsider in detaliu despre:
a. echipa,
b. ce face fiecare,
c. ce obiective au pentru acest an si pentru viitorul apropiat,
d. cum au de gand sa se pozitioneze etc.?
2. De ce ar invata cineva asa ceva?
Intreband pe cineva din companie, de pilda. GB
Inedita situatie.
De obicei in marile corporatii foarte putini au o privire de ansamblu.
Omul acela trebuie sa fi avut informatii de la cineva strategic amplasat.
Asta te face sa te intrebi ce fel de companie este ceea de care vorbea. Ce oameni angajeaza si promoveaza :)))
Ati verificat din 3 surse ca intr-adevar nu lucrase in compania pe care o invoca?
Și până la urmă, de unde venea? Dacă știa așa de bine industria înseamnă că nu era un outsider.
Nu stiu, nu m-am interesat… GB
Vedeți cum intră SRI-ul în viețile noastre?