Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau mai putina, despre care isi spune adesea ca ar merge toate mult mai bine fara ei. Fie ca i-a gasit deja acolo cand s-a dus, sau ca i-a angajat chiar el, fara sa se ganeasca prea mult la cum va fi viata alaturi de ei zi de zi.
Unii sunt mai inceti la minte, unii poate ca chiar prosti, altii te surprind in fiecare zi cu modul lor de a gandi, cu concluziile pe care le trag, tot timpul pe dos decat ale tale, cu raspunsurile pe care ti le dau, cu felul in care fac lucurile in firma, cu felul in care isi gestioneaza propriile interese, la urma urmei, pornind de la aceste concluzii si rationamente mereu pe dos decat ale tale. la ei logica functioneaza cu totul altfel, ei fac lucrurile nu doar altfel decat le-ai face tu in locul lor, ci adesea chiar invers.
Ca sunt lipsa de inteligenta, pur si simplu, diferente culturale ireconciliabile sau sisteme de valori cu totul opuse, nu e subictul principal al discutiei. Faptul e ca sunt neproductivi pentru companie, sau poate si mai rau, chiar daca au salariile acelea mici despre care se vorbeste atata.
Intrebarea, ca angajator, este ce sa faci cu ei? Sigur, toate manualele de HR, de management, de comunicare si de alt fel scriu ca trebuie sa le arati ce nu fac bine, zi de zi, ora de ora, minut cu minut, sa ii sustii sa evolueze, sa ii trimit la traininguri, sa faci coaching si mentorat cu ei, lucruri din acestea.
Totusi, un curent elitist din America, pornit de la marile universitati, atat de mari incat sunt aproape singurii care pot vorbi astfel in public fara sa le pese, spune ca orice investitie in training, in dezvoltarea sau in motivarea lor sunt bani aruncati pe fereastra si ca cel mai bine ar fi sa nu o mai lungesti si sa-i dai afara. Desigur, cu niste grafice alaturi, tabele si tot felul de alte argumente care sa inlature orice comentariu.
Si eu am crezut asta neconditionat multa vreme, mai ales ca argumentele erau rationale, clare, fara echivoc, tocmai potrivite cu educatia si cu mintea mea de matematician. Insa, de cand am inceput sa fac recrutarile pentru stat, neconditionarea aceea s-a naruit cu totul. Acum nu-i mai sfatuiesc neconditionat pe angajatori sa-i dea deoparte pe cei cu mintea mult prea diferita de a lor, sucita, ciudata sau lipsind uneori de-a binelea, sau sa-i trimita acasa pe cei angajati deja.
Ca, dandu-i deoparte, nu prea ar mai avea pe cine sa angajeze si ar ramane cu multe posturi libere in companie, e doar o parte din explicatie. Fiindca, pe dos decat se astepta toata lumea, numarul acestora pare sa sporeasca, nu sa scada, mai ales cu cei din noile generatii care bat insistent la usa. Diferentele dintre clasele, categoriile si grupurile sociale se adancesc, nu scad, ce era inainte un grup acum devine o adevarata clasa sociala, polarizarea se generalizeaza, nu se estompeaza. Prin urmare, daca-ti propui sa angajezi doar oameni asemanatori tie, iti asumi acum un mare risc.
Si ceea ce banuiam de mult, de fapt, acum a devenit o certitudine: diferentierea primordiala, prima observatie, inainte de orice altceva, ar trebui facuta, atat la recrutare, cat si la evaluarea angajatilor existenti, nu intre experienta si lipsa ei, intre desteptaciune si prostie, intre o logica si o inteligenta “clasice”, sa le spunem asa, si inteligentele “nou aparute”, sa le spunem si lor asa, ci intre limita si incultura asumata, modesta, si cea tantosa, indolenta si insolenta, agresiva, frustrata, orgolioasa, veninoasa, intre mintitul cand nu ai incotro si mintitul din reflex, fara miza si fara motiv, inutil.
Abia dupa ce ai facut separarea aceasta poti trece mai departe si sa te ocupi si de restul. Cu incultura, cu neindemanarea, cu stiinta putina, cu bizareriile si chiar cu prostia asumate, calme, deschise si sincere poti lucra si, de multe ori, chiar foarte bine, fara nicio problema serioasa, de fond. Insa cu celelalte nu, niciodata, in nicio circumstanta si in niciun fel…
Referinte
Eu nu ma ocup niciodata de recrutarile de directori de HR, o rog intotdeauna pe Raluca sa le faca. Ea zambeste frumos si nu spune oamenilor in fata lucruri pe care nu vor sa le auda. Nici candidatilor...
Comentarii (23)
“unii poate ca chiar prosti” cam cum îți suna? Pe “invers” sau, doar “altfel”? :)) “Cunostiintele” de gramatica limbii romane, cam lasă de dorit, îmi dai dreptate sau, nu?
Doua dintr-o dată!
🙂 GB
Daca-i prost si rau intentionat e simplu ce ai de facut.
Daca-i doar prost evaluezi, in f de varii factori gen importanta job ului, parghiile existente pentru mitigarea riscului unor eventuale tampenii, cheile de control, ce resurse materiale dar mai ales de timp sunt necesare pt. a îl aduce la un nivel decent si desigur alternativele din piata muncii la momentul dat.
Parerea mea: il pui pe om sa faca lucrurile la care se pricepe/descurca (daca managerul e atent vede ce poate/stie omul; apoi, nu de cursuri de leadership are mai putin stiutorul nevoie, ci de profesionalizare, pt inceput (in functie de tipul de invatate ce il caracterizeaza:auditiv/vizual/chinetic (inclusiv learn by doing). Este epuizant uneori, dar da rezultate.Daca mai putin stiutorul a apucat sa se obisnuiasca cu ideea ca merge si asa devine dificila mobilizarea lui (nu imposibila). Este strict opinia mea …empirica
@George,
Nu uitat un adevar fundamental: angajatorul si angajatul au interese opuse.
Ce pierde unul intra in buzunarul celuilalt.
Asta este o realitate, indiferent de toate povestile de management&leadership.
Cind oferta de munca se reduce, din ce in ce mai multi vor incerca sa “intinda coarda”, si implicit se vor clasifica drept “prosti”, “ciudati” etc. in ochii angajatorilor.
Ce faci? Ii dai afara treptat treptat si angajezi straini?
Atunci asteapta alegerile, masuri populiste, masuri antibusiness etc.
Trebuie o gindire mult mai “out of the box”!
Nu poti sa rezolvi problemele la nivel micro (firma, manager etc.) daca nu intelegi ce se intimpla la nivel macro (societate, economie etc.)
Polarizarea se va adinci si este normal sa fie asa.
De ce? Cind nu ai solutii pentru probleme care preocupa toate segmentele (exemplu: pensii, infrastructura, educatie, sanatate etc.) atunci incepi sa “joci” pe segmentare.
Delimitiezi segmente, preferabil suficient de mici cit sa nu aiba o masa critica, si incerci sa le activezi.
Orientari sexuale, minoritati, idei, atribute,preocupari….imagination is the limit.
So, get used with the new reality and try to be in sync with it.
Otherwise get ready for a long and ardous swim against the flow 🙂
Interesant articol…
Incep brusc – stilul nu e constant: pe alocuri pare de-a dreptul olandez (cu expresii fara perdea, fara ocolisuri, de o sinceritate brutala), fraze sau expresii urmate de aluzii si eufemisme (inteligenta clasica versus cea nou aparuta, etc). Mi-ar fi placut un articol mai din dalta (nu din topor – cu dalta se finiseaza, cu toporul se despica, dar amandoua sunt obiecte taietoare), mai direct, dar per total are fainosag.
Ce faci ca angajator cand: la interviu, la 6 luni de activitate, dupa cativa ani in care ai investit deja in traininguri, coaching (un cuvant tare pretios si gresit interpretat in majoritatea firmelor), mutari pe diverse posturi? Nu zic ca e usor, dar cateva teste psihologice si de fitment (ptiu! fir-ar de romgleza!) cultural ar cam trebui sa descopere neavenitii sau macar mare parte dintre ei. Dupa 6 luni de activitate, poti intrezari cate ceva din personalitatea si nivelul de IQ si EQ ale subiectului dar nu poti certifica nivelul de prostie, mai ales ca intervine si Tuckman in discutie. Poti? Am indoieli. Bun, treci mai departe, investesti in traininguri si in dezvoltarea personala a indivizilor si a sefilor directi (cursuri de persuasiune, de formatori, de leadership, etc), in speranta ca „se dau pe brazda” si devin mai productivi sau macar mai putin nocivi pentru firma sau ii lasi asa cum i-ai angajat? Cat timp ii ia unui sef oarecare sa realizeze gradul de prostie al unui subaltern? Sincer. Cati din sefii din Romania si nu numai, sunt pregatiti si au aptitudin/abilitati, sunt „echipati” sa analizeze si sa interpreteze gradul de prostie al cuiva si mai ales sa decida ce va face cu respectivul(-a)? Cred ca exista o corelatie stransa intre nivelul de prostie al unui individ, al sefului direct si cel general al firmei (corporate IQ) sau al institutiei (dovada clara a actualei performante a statului…)
In urma citirii articolului si a comentariilor, ma sperie doua lucruri:
– Usurinta/senitatatea cu care declarati ca nu-i mai sfatuiti pe decidenti, nu mai filtrati prostii sa intre in firme si institutii ale statului (bine, asta cu statul nu e o surpriza, este o confirmare), cunoscand ca dvs. sunteti expert in HR si executive search si coach; din aceasta perspectiva viitorul nu arata bine…
– Tonul si rolul pe care si-l asuma cei care comenteaza: ei sunt decidentii si „judecatorii”, nu fac parte dintre cei evaluati…hmmm, ma uit in oglinda si nu stiu ce sa zic…
In ceea ce priveste indolenta si mintitul, pe acestea le simt acut si ma deprima, nu stiu cum sa reactionez, ma debusoleaza. Ce e de facut?
Multumesc pentru comentariul lung!
Pe scurt: unui manager, mai ales daca lucreaza direct cu angajatul in cauza, ar trebui sa-i ia o luna, doua, dar nu mai mult de trei ca sa-si faca o imagine clara si definitiva a angajatului. Daca ii ia mai mult de atat, sunt puse serios in cauza calitatile lui de manager. Doi: Din articol reiese (ar trebui sa reiasa) ca pana acum ii sfatuiam pe clienti sa-i trimita acasa pe prosti, insa acum ii sfatuiesc sa-i imparta in doua grupe si apoi sa-i dea afara numai pe prostii agresivi, toxici, scarbosi, si sa-i tina (eventual) pe ceilalti, cu care se poate lucra foarte bine daca gasesti instrumentele de comunicare si de lucru cu ei (ceea ce nu e greu deloc). GB
@George,
Super faina postarea asta a ta 🙂
“Pe scurt”…si ai zis ce ai de zis.
Normal intii se expune o ideie si dupa aceia, structurat, se substantiaza cu argumente.
PS: asteapta pina se mai “solidifica” sistemul legal de dat in judecata angajatorii, ceea ce se va intimpla in contextul deficitului de forta de munca. O noua “industrie”, cea de dat in judecata angajatorii va aparea, si, in Romania.
Unii jucatori vor fi cei pe care managerii ii considera “prosti”. :)))
Ce sa faci cu prostii din firma?
Sa ii organizezi si sa ii administrezi cat poti tu de bine; daca esti manager pentru asta esti platit. Cand fac mai mult rau decat bine ii dai si afara.
Si cand nu poti sa atingi obiectivele pentru care esti platit te dai si pe tine afara. 🙂
Articol simpatic si cu solutie aplicabila ( am experimentat si merge)
Se naște de aici discuția: “Ce facem cu jigodiile din firmă ?”. E o problemă mult mai spinoasă un pericol public de fapt…
Pai chiar despre asta e articolul de fata! GB
Treaba e simpla. Vor exista jigodii in firma atata vreme cat managerul este jigodia cea mai mare, periculoasa si toxica, pe principiul ca pestele se impute de la cap.
Daca managerul este integru, scrupulos, onest (sau cum vreti voi sa-l numiti) jigodiile se vor elimina singure, cautand a face mizerie in alta parte.
Mai rau este cand managerul si majoritatea echipei sunt jigodii si minoritatea are oameni brilianti. Pe acelasi principiu de filtrare, briliantii vor cauta linistea in alta parte.
Din ce am vazut pana acum, consider ca cea mai periculoasa categorie de angajati sunt cei ce viseaza sa faca revolutii ca sa se afirme de pe o zi pe alta. Pentru ca acestia influenteaza masiv categoria celor mai slabi de inger si parca toti au ca tactica un fel de pseudo-razboi primitiv de gherila corporaTrista. Dar diferentierea acestora se face numai sortand, cu miros fin, angajatii existenti, ca atitudinea asta putin rebela am vazut-o numai la angajati deja existenti, nu la boboci.
Dar ce faci cu nebunii? Care sunt inteligenti si harnici dar au diverse dereglari semipatologice si dau peste cap o organizatie in timp?
Cred ca, intr-o prima instanta, tot aici ar putea intra… GB
In primul rând este discutabil cine este prost sau nu. Dpdv al Procesului de recrutare exista un minim de cerințe, astfel încât dacă ai un anumit nivel de studii , educație , experiența fiecare angajat poate fi sau nu încadrat pe o anumită poziție .
Am și eu o speța : sa spunem ca la firma X un angajat face nota discordanta pt ca nu este in pluton cu principiile majorității , majoritate care vine bloc de la firma F. Salariatul cu pricina este considerat prost de cei de la F pt ca nu minte ca ei și pierde teren ..nu are măriri, este marginalizat etc, Timpul trece și rezultatele ii dau dreptate prostului din firma. Acum dpdv al performantei , principiilor , etc cine sunt adevaratii prosti ????
Managerul decide cine e prost si cine nu este, din perspectiva asta e scris articolul, adica ce face managerul, ce decizie ia cand isi da seama/ considera pe cineva prost. Ca angajatul acela chiar e prost sau nu, ca managerul e prost si angajatul destept si toate celelalte variante nu sunt subiectul prezentului articol. GB
Si ce facem cu un manager “Prost sadea”, “adus” in firma de recrutori renumiti, manager care se mai dovedeste a fi si jigodie, isi creeaza clanul lui de sustinatori (bineinteles de aceeasi teapa cu el) judeca in stanga si in dreapta, iar apoi emite decizii impotriva celor care nu merg ‘in curent’.
Atata vreme cat pilaraia si meschinaria vor face casa buna, definind in anumita masura criteriile de angajare ale unora, sa nu ne mai miram de fauna conturata in multe companii, unele chiar de renume.
Trebuie sa tinem seama de faptul ca in multe companii ‘prostii’ nu sunt numai subalterni -un sef prost conduce prosti de regula, astfel incat sa fie mereu deasupra lor, fara a fi nevoit sa intre in clinci cu un opinant intelligent, stare de fapt ce nu va fi schimbata dramatic in viitorul apropiat. Iar bineinteles deasupra sefului prost cine se pozitioneaza?????? – ramane de raspuns intocmai problemelor initiate de BUSU – METEO PROTV (ma amuz in fiecare dimineata in timp ce ma pregatesc de plecare la serviciu.
In final abordarea ar trebui sa fie cu totul alta, dar probabil este doar opinia mea, iar dupa cum evolueaza lucrurile nu intrevad nicio modificare de continut, probabil doar de forma.
Dar nu despre ei e articolul acesta… GB
Buna ziua tutor,
In general nu citesc pana la capat nici articolele si nici comentariile, dar de data asta am citit tot – si comentariile si articolul d-lui Butunoiu, cu care am avut ocazia sa ma intalnesc in persoana acum un numar de ani cand eram in tara de un Craciun si eram intre “job-uri” in tara fagaduintei America, considerand sa ma reintorc in Romania. Sfaturile d-lui Butunoiu m-au determinat sa aman decizia si mi-au dat o alta lumina si o mai buna intelegere asupra aspectului si al relatiei angajat – angajator, asupra perceptiilor si nu asteptarile angajatorului cand citeste CV candidatului, etc. Asa ca, introcandu-ma “acasa” in Sate am gasit un job si apoi am mai schimbat unul si inca unul si deocamadata traiesc in aceeasi stabilitate relativa in care traieste fiecare dintre noi indiferent pe ce continent ne aflam. Despre articol, cu tot respectul cred ca amesteca diferite aspecte ale atitudinei angajatilor la munca, sau mai bine zis nu reda o definitie clara a prostiei si scopul articolului. Nimeni nu cred ca poate defini prostia la fel. Fiecare dintre noi avem o conceptie/definitie diferita a acestui cuvant sau actiuni in functie de pozitia sau nivelul de pe care il analizam sau in functie de persoanele cu care intram in contact.
Cred ca mesajul articolului se refera atat la incultura, cat si la lipsa celor 7 ani de acasa si lipsa de educatie si invatatura din scoala indierent ca sunt 8 clase, 12 clase sau o facultate absolvita si asupra eticii personale si atitudinea fiecaruia vis-a-vis de munca indiferent de ce muncim, unde muncim sau ca ce muncim. Nimeni nu este prost, nici angajatul, nici angajatorul. Societatea noastra este un pic bolnava… de vreo 30+ ani …alturi sau facnd parte din intregul sistem universal care s-a defectat de asemenea. Oamenii si-au pierdut demniatea ca indivizi, nu mai au valori sau notiunea valorilor s-a voit deformata si intrtinuta astfel, iar cei ce conduc din umbra si nu-i vedem la televizor sau in pulblic vor, au ca scop promordial ” sa ne tina de prosti” pe toti. Uitati-va in jurul dvs. si vedeti ca romanii nostri care nu mai stiu sa acorde subiectul cu predicatul si majoritatea celor care sunt in fruntea tarii sunt agramati, superficiali, inculti, triviali, indolenti dar aroganti si pozeaza in autentici experti si noi toti in Romania nu mai vorbim limba romana ci engleza…(am fost din nou acasa de Craciun special sa ascult colide romanesti… si am auzit doar de Santa Claus si Gingle bells… deplorabil). Ca o parere din afara si care vine de la o persona care nu va uita niciodata de unde a plecat si care va reveni in tara la un moment dat de timp, va indemn si ma alatur oricarei initiative sa incercam sa nu ne pierdem nici graiul nici neamul si sa revenim la verticalitatea noastra romaneasca recunoscuta prin cultura, arta, poezie, cant, ras sanatos si bun simt care ne-a tinut in picioare de-a lungul veacurilor…. In ce ii priveste pe prosti si pe ne-prosti anagajati-i pe toti, se vor tria de la sine. Dar mai bine angajati-va rudele si cunoscutii – asa se face aici in America mai nou; nu mai conteaza ce stii, ci pe cine stii – cel putin cunoscutii daca sunt prosti sperati ca vor avea un pic de bun simt ramas sa nu va faca de ras…
Cu respect pentru toti care veti citi comentariul meu.
Am multe povesti adevarate pe care as vrea sa le impartasesc la toti sa invatam din lucruri traite dar nu stiu cum sa procedez…. Domnule Butunoiu ma angajati? !:)
Va doresc toturor un Paste cu bucurii, sanatate si multa speranta si nadejde in ce este mai bun ca tara noastra isi va reveni!
Theo Miller