De cand nu am mai vazut cronicile despre restaurante ale lui Michael Barclay, am incetat sa mai citesc asa ceva in presa bucuresteana. Mi-am zis ca mai bine le scriu singur si mi le citesc pe ale mele, daca nu o sa am altceva mai bun de facut. Am luat multe tepe memorabile in urma unor astfel de “lecturi”. Cum eu sunt foarte pofticios si ma gandesc toata ziua numai la mancare, de cate ori imi cadeau ochii pe cate un articol afrodisiac despre un restaurant, ma suiam repede in masina si ma duceam glont acolo. Asa am bantuit ca un caraghios Bucurestiul ca sa mananc lamentabil la un restaurant “spaniol” pe Toamnei sau pe acolo, am ajuns pe Stirbei Voda pentru o mancare mancare libaneza insipida, pe la Povernei si la Universitate pentru niste peste dubios, pe la Gradina Icoanei pentru o mancare mexicana banala, m-am invartit printre blocurile din Floreasca pentru a ajunge la micul restaurant al unui italian beat. Evident, toate erau descrise de catre autori ca niste culmi ale extazului gastronomic.
Eu am ramas cu o nostalgie foarte puternica dupa viata de la tara, din Moldova, si dupa mancarea de acolo, mai ales cea de la Craciun si de la Paste. Asa ca, atunci cand am citit un articol despre restaurantul “cu specific romanesc” Burebista, articol care a reusit – e drept – sa ma faca sa ma cred cu vreo 40 de ani mai tanar, am lasat multe lucruri balta si m-am si dus pe Calea Mosilor in aceeasi zi. Deja intrasem in pielea lui Pastorel Teodoreanu… Insa a fost lamentabil, dar lamentabil la modul memorabil.
Luna trecuta am dat fara sa vreau peste alt articol elogios din Adevarul despre “Bucataria romaneasca, la Burebista”. Cum impresia de la ultima mea vizita la ei (la cel “Traditional”, de pe Mosilor, ca mai au si unul “Vanatoresc”, pe Batistei), din urma cu unul sau doi ani, a fost foarte puternica si inca vie, l-am citit instinctiv. Am ramas perplex! Mi-am spus ca ori autorul e vreun student sarac de pe la jurnalism, care nu a mancat in viata lui decat la cantina din Regie, ori ca e neam cu patronul localului, ori ca Burebista pe care-l stiam eu nu mai exista si ca acum a aparut alt restaurant, exact in acelasi loc si cu acelasi nume, despre care era vorba in povestea jurnalistului. As fi uitat de acest articol daca, acum cateva zile, nu as fi ajuns din intamplare chiar in fata restaurantului cu pricina, chiar la ora pranzului si chiar cand ne era foarte foame.
Curiozitatea ne-a dat ghes si am intrat, cu povestea junelui jurnalist (asa mi-l inchipui eu, si mi-am permis sa il alint JJ) proaspata inca in minte: “Amenajarea interioară specifică românească a restaurantului te duce cu gândul la casele ţărăneşti, iar aerul din restaurant este unul rustic. Vizita în restaurantul Burebista te face să te simţi ca la ţară, aşteptând în orice clipă ca o băbuţă în straie naţionale să intre în local. Conceptul localului deschis în urmă cu aproximativ 10 ani a fost ca toţi cei care îi trec pragul să se simtă ca şi cum ar intra în lumea romanelor româneşti cu Moromete sau Lică Sămădăul.” Si continua JJ: “Pe pereţi, ardeii iuţi uscaţi stau agăţaţi pe şiruri lungi, iar la fel tronează şi ştiuleţii de porumb uscat. Şirurile de covrigi şi funiile de usturoi oferă un aer de autenticitate localului cu mâncăruri tradiţionale româneşti. De asemenea, o diversitate de obiecte specifice româneşti împodobesc localul, dându-i un aer aparte: farfurii din lut pictate manual, căni de lut emailate, fluiere, un nai şi o mulţime de măşti tradiţionale care întruchipează moşi şi babe din popor. Pe fiecare masă tronează în centru un prosop roşu ţesut la război, iar din tavan atârnă un candelabru care este de fapt o roată mare de la un car ţărănesc pe care sunt instalate câteva becuri.” Uau! Ca sa simti asa ceva cand intri la Burebista si sa mai faci si proza narativ-apreciativa pe decorul si pe atmosfera de acolo, cred ca iti trebuie un suflet neprihanit, de copil. Sau o minte de copil. Sau, si una si alta. Eu il invidiez (sincer!) pe JJ, pentru ca noi am vazut altceva in parterul acela de bloc comunist, amenajat in restaurant. Dar noi ne-am pierdut puritatea cam de multisor…
Pentru JJ, “mâncărurile sunt preparate pentru cei care apreciază calitatea gustului natural, bucătarul având o paletă largă de preparate delicioase, diverse, dar şi elaborate. Felurile din meniu sunt specifice bucătăriei româneşti, dar sunt combinate şi cu preparate din bucătăria internaţională.” Sigur, asa o fi pentru cineva pentru care cel mai natural lucru sunt micii si ficateii congelati si carnatii cu resturi de carne de la supermarket, toate incalzite “delicios si elaborat” la niste microunde. Adica “specifice bucatariei romanesti” din 2010.
Meniul de la Burebista Traditional e – cum altfel? – foarte lung. Eu am numarat vreo 120 de feluri acolo, care te fac sa visezi cand citesti: caprioare, mistreti, ursi, iepuri, prepelite, fazani, rate, “pui dracesti”, cerbi, ciorbe si borsuri, placinte, papanasi, ciolane de porc crocante, cocosei pe sabie, carnati de la garnita cu muraturi, caviar, guse de porc hranit cu ghinde, branza de oi, pastrama de berbecut de pasune, sorici, babic, jumari si multe, multe altele. Stiu, si eu am zis la fel! Dar nu e ceea ce pare a fi…
Prima data ne-au adus vanat, sorici si inca vreo cateva feluri pe care nu le mai tin minte. Insa tin minte ca nimic nu ne-a placut, nu am luat mai mult de 2-3 inghitituri din orice am avut in fata. Ultima data am cerut o supa de gaina cu taitei si un platou “cu ce au ei mai bun” (chiar asa am formulat si am lasat la alegerea lor). Am primit ce se vede in poza. Supa a fost rezonabila. De pe platou am mancat doar pentru ca eram foarte infometati: creierul pane a fost fara creier (ad litteram!), cascavalul acru, “ciupercutele” fade, legumele fierte de nemancat, “ficateii” fara niciun gust iar “carnaciorii” prosti, din cel mai ieftin si mai slab sortiment. Micii au fost acceptabili, iar cartofii cu usturoi si muraturile ni s-au parut o delicatesa, pe langa celelalte. Lamaia din poza nu am mai gustat-o.
Spre surprinderea noastra, restaurantul a fost aproape plin la pranz, chiar cu mese mari de cate 6 sau 8 persoane, dintre care unele nu vorbeau romaneste. E drept, cam toti aratau foarte diferiti de cei din revistele de business sau din cele cu fete frumoase si cu barbati cu carduri de credit in portofel. Insa erau mai veseli si aratau mai multumiti decat “ceilalti”.
Preturile din meniu sunt destul de mici, insa se pare ca sufera o metamorfoza ciudata pana ajung pe nota de plata. Au mai avut si altii acest “feeling”. In buna parte, si pentru ca unele preturi sunt trecute in meniu pentru cate 100g, si nu la valoarea totala. Noi am platit pe platoul din poza (2 mici, 4 ficatei, 2 felii de cascaval pane, 2 bilute de creier pane, carnaciori, ciuperci, cateva legume, masline si muraturi) cam 120 de lei. As fi fost bucuros sa dau mult mai mult de atat pe un astfel de platou, insa cu creier adevarat si cu carnati din carne, nu din resturi. Poate ca am nimerit noi exact ce nu trebuia si nu am avut norocul lui JJ, care a mers pe alta pista: “Ca un adevărat restaurant care se respectă, localul are şi specialitatea casei, dar şi specialitatea bucătarului. Puiul la jar (35 de lei) sau muşchiul de porc dacic (36 de lei) sunt printre specialităţile casei, iar dintre specialităţile bucătarului, cel mai gustos este antricotul de vacă de Noua Zeelandă, care costă 120 de lei.” Ospatarul a fost amabil iar cele doua picturi naïve de pe pereti neasteptat de frumoase intr-un astfel de loc.
Daca cineva isi inchipuie ca se poate duce la supermarket sa ia mici si ficatei congelati, carnaciorii si rosiile cele mai ieftine, zacusca si icre la galetusa, cascaval pane, creier si alte cele gata semi- sau pe-trei-sferturi-preparate, aduna cateva mese din lemn, lipeste niste farfurii de lut, niste stergare si niste coarne de cerb pe perete si gata! – are un restaurant “cu specific romanesc”, atunci sa stie ca se poate asa ceva in Bucuresti si ca nu ar fi deloc de mirare sa-i mearga chiar bine si sa aiba cronici elogioase. Asa au ajuns si cei de la Burebista sa-si deschida al treilea restaurant intr-un mic palat de pe langa Gradina Icoanei, care a fost al Casei Regale…
Comentarii (14)
chiar nu am mai fost la Burebista(mosilor) de 10 ani,nu stiu cum mai e acum,dar sa fim seriosi,intre 2000 si 2005 era cel mai tare restaurant romanesc din Bucuresti,si nu doar la un fel de mincare,totul era perfect,cel de la Inter,de rahat,si mincare si serviciu si nota de plata,si hai sa nu ne mai plingem atit pt Burebista cind exista locuri ca Vaca mu ,in floreasca,care au minim de investitie si unde o amarita de friptura (cica vaca argentiniana) e 350 de lei sau Divan,in acelasi loc,specific turcesc,unde servesc mincarea rece si salata tinuta de citeva ore in frigider dar in schimb platesti de zici ca ai mincat aur
in cazul in care nu ai murit ..am o mare rugaminte..nu mai posta pareri inadecvate avand in vedere ca nu stii localul si esti un mare inapt..daca tie nu iti convine un lucru nu inseamna ca nu este mancarea buna si ca altora nu le place! daca tu postezi lucruri de bine doar de restaurantele cu patroni mai influenti in domeniul tau nu inseamna ca celelalte nu sunt bune! revizuieste ti comportamentul si incearca sa scrii ce este adevarat . multumesc:)
sper ca ti a stat in gat creierul pane si ai murit!
In articol spuneai ceva despre cel putin o poza. Insa nu vad asa ceva…
Da, asa e, am uitat sa o pun, o sa ma ocup de asta, merci pentru atentionare!
GB
‘ANONYMUS’ apare automat cand nu-ti dai numele si nici nu adopti un pseudonim. Asa ca pot fi si femei si barbati. Commentul amintit nu-mi apartine, te asigur.
Intr-un comentariu anterior: “Cu ce sa te imbraci la interviu…..”
” anonymus says: sunt foarte placut surprinsa de raspunsurile Dvs.
si, mai ales, de faptul ca ati gasit timp sa detaliati reply-urile, nuantand primul comentariu pe care l-ati scris.
multumesc!
probabil c……”
“surprinsa”
asta m-a indus in eroare….sau poate vorbea latura dvs. feminina atunci…..
Nu sunt deloc proprietarul blogului, dar apreciez articolele si personalitea lui mai altfel.
Daca din intamplare (sau nu) cei de la ‘Burebista’ au un fel de mancare bun iar restul de 100 de feluri sunt proaste dar costa ca si cum ar fi o mancare excelenta, tie ti se pare in regula? Asta ca sa vorbim de un aspect, din multe altele care sunt de luat in calcul cand apreciezi calitatea unui restaurant.
Sa stii ca de si de aia schimbarile in bine pe care le tot asteptam de 20 de ani in Romania intarzie sa apara. Ca suntem prea indulgenti si nu cerem calitate, nu cerem ca preturile sa aiba acoperire in serviciile care ni se ofera, nu stim sa ne pretuim pe noi insine si sa fim mai pretentiosi cu cei pe care ii platim sau carora le acordam increderea noastra.
Imi cer scuze doamna,nu am vrut sa deranjez.Ma deranjeaza ca dumneavoastra ati inteles gresit comentariul meu. Era vorba despre unghiuri si puncte de vedere.
Acesta este ultimul comment pe care il fac,din mai multe motive:
1. primul l-am facut pentru ca aveam timp si pentru ca nu am fost de acord
2. l-am mai facut pentru ca nu mi s-a parut subiectiv si stiti de ce?…pentru ca l-a sfarsit autorul scrie ca cei de la Burebista si-au mai deschis unul intr-o casa a regelui…..nu cred ca avea de unde sa stie asta…..ma rog,mi s-a parut un fel de vendetta personala…poate m-am inselat
2 bis. Formularea de inceput cu “bloc comunist” are darul sa te induca spre repulsie in mod subconstient.E usor sa cazi in capcana asta…dvs. sigur ati facut-o amintind de cele neschimbate in 20 de ani.Subconstientul dvs. a refulat frustrarile cauzate de societate intr-o discutie care nu are legatura.
3. toate comentariile facute despre celelalte restaurante sunt cam in aceeasi nota….care nu mi se pare deloc subiectiva
4. nu cred ca are pregatirea necesara sa scrie astfel de articole ca si cum ar fi o parere avizata…cum scriam la inceput,domnul are multe puncte slabe in ceea ce priveste catalogarea unui restaurant
Acum incetez sa mai scriu! De ce? Pentru ca nu mai am timp.Pentru ca am citit ca dumnealui si-ar dori sa faca un fel de blog despre restaurante si repet,nu cred ca ar fi avizat.Dar este probabil un vis de-al dumnealui pe baza melancoliei lasata de filmele cu aceata tema de prin anii 70.( vezi “Aripioara sau picior” Louis de Funes).
Probabil dumnealui viseaza sa devina un nume in ceea ce priveste critica culinara si asta se poate intampla pur si simplu numai datorita faptului ca 2 anonimi ca noi se contreaza in idei ,ducand mai departe ideea domnului George.
Mai incetez sa ma “contrez” cu dumneavoastra si pentru faptul nu m-ati inteles.Sustineti cu tarie ca restul preparatelor de acolo sunt proaste si nu sunt convins ca ati fost vre-odata pe acolo.Iar pentru a face asemenea afirmatie trebui sa fi fost de mai multe ori pentru a va face o idee.Cum sa stiti ca celelalte 100 de preparate sunt proaste daca nu le-ati incercat. AHA….va bazati pe..???? va spun eu…pe obiectivism.
Apropo…fara sa vrem,am facut reclama si celor de la Burebista….ironic nu?
Acum poate cei care ne citesc se duc sa incerce cele 100 de preparate..:)….asteptam parerea lor ?
Inchei printr-o a va dori o zi cat mai placuta!
PS. Probabil va urma un reply al dumneavoastra.Nu voi mai raspunde.
Rev, sper ca domna ti-a primit scuzele.
In ce ma priveste, am inteles bine comentariul tau. La fel de bine am inteles ca GB nu face o cronica gastronomica in sens clasic. Omul s-a dus sa manance la acel local si-si povesteste impresiile lui de client platitor, ce i-a placut si ce nu, smd. Mie mi se pare ca ce spune e conform cu realitatea.
Imi permit sa comentez cele scrise in articol numai pentru faptul ca am mancat acolo…… si pentru ca e luni si ma cam plictisesc.
Sincer,alegerea platoului e total gresita sii nu cred ca e facuta pe criteriul “ce au ei mai bun”,lasand la latitudinea chelnerului.Orice chelner,daca te lasi pe mana lui si ceri ce au ei mai bun,ti-ar fi umplut masa,ca sa-ti ia banii,logic. Acolo e un platou fara “personalitate”,ca sa zic asa.E genul de platou comandat de o persoana nu prea umblata in restaurante romanesti si care nu stie sa comande decat mititei si sarmale. Daca ai fi fost unul care se pricepe cat de cat la bucataria romaneasca,ai fi stiut ca micii si sarmalele nici macar nu au origine romaneasca.O sa te aperi ca “arta culinara”nu e specialitatea ta .Atunci scrie si tu despre ceva la care te pricepi.
Eu am cerut la ei “ciolan special”. Scria ca-i de 2 persoane,dar l-am comandat singur pentru ca era vorba de un ciolan intreg si pentru ca era facut la cuptor. Varianta de o persoana era banalul ciolan fiert si feliat,pe care il gasesti si la”supermarket”,cum zici tu. Ideea e sa stii despre ce e vorba si sa stii ce sa comanzi. Ciolanul meu a fost mare,crocant si avea varza ( stii,e primul dintre ex. de cuvinte dacice pe care le inveti la scoala),avea fasole,sfecla,hrean,ceapa rosie.Ce-i drept costa si vre-o 50 sau 60 de lei,dar era pt. 2 persoane si merita. Ciolanul comandat de tine ar fi fost banal,dar aveai despre ce scrie in stilul tau.
Daca mai ajungi vre-o data pe acolo,incearca sa fii politicos din start cu chelnerii si sunt convins ca te vor ajuta. Poate esti si genul de ghinionist,dar sunt convins ca vanezi greseli ca sa ai despre ce scrie.Cum naiba sa scrii de bine,doar nu te-or plati aia.Poate l-au platit pe JJ.Uite ca pe mine nu ma platesc,dar ma pricep ce sa comand pe unde ma duc.Ar trebui sa te pricepi si tu,ca doar iti permiti sa sa scrii despre o arta,cum e bucataria.Atunci ar trebui sa realizezi ca te vrei critic de arta si ca tre sa fi al naibii de bun la asta.
As putea scrie aici inca vre-o 10 pagini,sa te invat unde se mananca bine dar asta e meseria ta,chiar daca nu esti ok.
In proportie de 90 % se mananca bine cam peste tot,ideea e sa stii ce sa comanzi. Vezi ca sunt rare restaurantele unde poti spune ca au cam totul bun in meniu.Dar nu cred ca le recunosti sau nu recunosti.
Eu momentan, incerc bucataria libaneza la un restaurant care sigur lucreaza gen fast-food,pentru ca e intr-un mall.Nu mi-a placut chiar tot,dar 80% au mancare buna.
Nu-ti zic “tine-o tot asa”,ca nu e ok.
Bine, au un fel de mancare (dintr-o suta!) bun. Si ce-i cu asta?
“Si ce-i cu asta?” Anonymous,nu la acel fel de mancare ma refeream,cred ca nu ai prins ideea commentului.Si mai inclin sa cred ca esti chiar proprietarul blog-ului si ca-ti dai comentarii de bine singur..:)…chiar nu ai nici o parere contra?….sincer,nu am nimic personal cu omul asta….sa se inteleaga ca e doar parerea mea personala…..poate are dreptate in anumite privinte….era doar parerea mea personala….si asa trebuia sa-si intituleze si dumnealui articolul. Dar parca scria undeva “o parere subiectiva”.
Cata vreme nu exista alternative mai bune si nici termeni de comparatie si nici pretentii prea mari din partea clientilor, vor prospera cei care doar se misca mai repede in domeniul asta.