Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civilizatiile, “dezvoltarea personala” s-a facut exclusiv prin mentorat, in paralel cu educatia “formala”, sau in continuarea ei. Uneori cautat si asumat, alteori prin intamplare, mentorul a fost cel care iti spunea ce nu stiai si iti explica ce nu intelegeai, chiar daca erai tot timpul in biblioteca.
Sigur, odata cu cresterea numarului cartilor si publicatiilor, al imaginilor si sunetelor, cu ieftinirea lor si cu usurarea ajungerii la ele, sau a lor la tine, nevoia de mentori si de mentorat s-a imputinat. Cand a ajuns si Internetul, si toata lumea s-a lamurit despre ce e vorba, s-a crezut ca acesta e sfarsitul logic al institutiei mentoratului. Parea evident. Si asa a si fost, timp de vreo zece ani. Pana cand ne-am dat seama ce inseamna supraabundenta de informatii, sufocarea si inecarea in stimuli, suprasolicitarea simturilor si obligativitatea hipercompetitivitatii. Nimeni nu i-a anticipat amplitudinea si, cu atat mai putin, consecintele asupra felului de a invata, asupra relatiilor sociale si asupra sanatatii la cap, la urma urmei.
A devenit greu de imaginat cum astazi un elev sau un student negenial sau fara un noroc chior ar putea sa se mai descurce singur intr-o astfel de lume. Daca atunci cand aveai prea putina informatie te mai puteai descurca fara un mentor, pur si simplu citind si muncind mai mult, cu prea multa e imposibil! Inainte, mentorul iti spunea ce sa citesti si de unde, sau iti dadea chiar el informatia cautata. Astazi trebuie sa-ti spuna, mai degraba, ce sa nu citesti si ce sa nu crezi sau sa uiti din ceea ce ai apucat sa afli deja.
Dinspre parinti, nicio speranta, ei sunt la fel de putin ajutorati ca si copiii pe care se straduiesc cu disperare, cu toata inima si cu tot sacrificiul de care sunt in stare ca sa-i indrume. Cat despre profesori, multi nu reusesc sa tina pasul chiar cu educatia formala elementara, daramite sa mai apuce sa citeasca si sa inteleaga si lucrurile mari. Plus ca acum cer sa li se plateasca toate orele suplimentare…
E drept, mentori cu carti de vizita si cu chitantiere sunt destui, chiar prea multi. Cum isi pierde cineva jobul si nu il mai angajeaza nimeni, cum se apuca de consultanta, de coaching, de mentorat, de ce pica.
De fapt, asta e marea problema astazi, si va tot fi de acum inainte. Cum arata un mentor, cum il reperezi, cum il depistezi? Care e “profilul” mentorului zilelor noastre, de fapt? Inainte toata lumea ii stia, “listele” erau desul de clare si cunoscute de toata lumea. Si, cel mai important, la urma urmei, va mai face cineva mentorat fara bani?
Cred ca numai in Romania putea aparea idea de a face bani din mentoring :). Suntem unici! Exista o relatie de mentorat intre orice doi profesionisti daca unul dintre ei invata din experienta celuilalt. Dar mi se pare cinic sa monetizezi asa ceva
Mentoratul fara bani va fi sansa oricui are un bagaj de know-how si un statut castigat intr-un mediu profesional sa iasa din amorteala. Va fi ca un fel de hobby. Si poate asta e viitorul acestei “activitati”, sa te detasezi de monetizare si chestii corporatiste intrate in reflex si, daca ai cu ce, sa ai si cu cine sa desenezi o viziune si niste strategii coerente in asa fel incat sa dai claritate celui mentorat. Consider ca, in prima faza, studentii reprezinta, in ordinea varstei, primii vizati numa’ buni de mentorat, asadar cadrele universitare cu expunere in fata studentilor pot influenta in bine destine, profesionale si nu numai. Dar in ultima instanta, doar gandu’ ca vrei un mentor poate fi un pas spre a vedea macar care sunt optiunile, diplome si facturi vs. ceva freestyle, informandu-te si invatand din mers de la cine apuci.
Nu am avut mentori inadevaratul sens al cuvantului, insa ceva pe aproape. Oricum, daca folosesti pluralul, te plasezi aproape automat in afara cadrului. Teoretic poti avea doi mentori, sau chiar mai mult, insa e foarte greu de imaginat cum ar fi asta – vorbesc aici de modelul clasic de mentorat. Insa vremurile par sa ne impinga catre varianta asta, e drept…
Si nu, nu fac mentorat, nu am anvergura intelectuala necesara pentru asta. Mai dau sfaturi cate unora care ma asculta, insa asta nu e mentorat. Poate ca in noul context imi voi putea gasi un rol mai activ. GB
Dragi angajatori, atentie mare la angajatii ce stau bine cu IQ +(IE & IC) , unii dintre voi chiar nu sunteti in stare sa gestionati conflictele din cadrul firmei, de cele mai multe ori le incurajati, atunci cand intelegeti ca angajatii mai sus mentionati, nu va vor face nicicand mizeriile si nici nu vor fi simple instrumente in jocurile voastre, asa cum se complac alti angajati. Atentie mare la cum va saboteaza angajatii, folosind propriile voastre tactici. 🙂 Pana atunci, mai puneti mana pe o carte si cititi. Tema pentru acasa, lectura unora de prin 2006: autor Peter Koestenbaum. Spor! 🙂 Poate aveti ceva revelatii. 😉
Da, am frunzarit. Esenta fiind H=Mc humanities are more cash ceea ce nu se intersectează cu scopul mentoratului. In
privința sabotarii, incep sa ma încrunt, semn ca dezavuez orice tentativă fie ea cu tactici pline de finețuri. 🙂
Uite eu am facut mentorat (si a fost gratis) si am avut marea placere sa vad cum niste oameni au crescut profesional prin munca lor si in acelasi timp folosind macar partial sfaturile mele (ideile mele, felul in care puneam problema in context ajutandu-i sa vada niste lucruri). Am cateva opinii aici:
1. Mentorul (pe bani sau gratis) e fix frectie diana la picior de lemn daca nu pui osul la treaba puternic.
2. Mentorul trebuie dovedeasca experienta reala si expunere in mediul respectiv (cum naiba sa “mentorezi” o echipa de fotbal daca n-ai tras si tu pe poarta in meciuri reale?), in plus trebuie sa fie un om curios din fire, sa ii placa sa auda povesti si sa spuna povesti (in care sa ambaleze idei).
3. Un mentor se enerveaza cel mai tare atunci cand isi raceste gura de pomana si isi consuma timpul aiurea, dar vine mentee-ul si zice: da, da, asa e, o sa fac si o sa dreg si constati ca isi baga picioarele si vine spasit peste 3 saptamani “ca nu s-a putut, ca e prea greu, ca scartz si martz”. Pe bune ca imi venea sa dau cu ei de pamant, unuia i-am si spus ca eu mi-am sacrificat doua ore din viata ca sa stau de vorba cu el si poate in orele astea am lipsit de la ora de instrument a copilului sau poate am renuntat la ceva important pentru mine si tu? tu ce faci?
4. Si eu am avut cativa mentori (profesori in scoala si doi dintre numerosii mei sefi de pe la multele mele joburi – exista si sefi exceptionali) care si-au consumat timpul si nervii cu mine si nu mi-au cerut nimic niciodata, ei bine, daca vreodata ar avea nevoie de ceva de la mine as face tot posibilul sa-i ajut. Nu cred ca as putea sa “ma rasplatesc” (scuze pentru regionalism) cu nici un fel de tarif.
Partial va dau dreptate, desi nu am fost niciodata in postura de mentor, ci in cealalta postura, cand nu am constientizat multa vreme ca aveam mare nevoie de un mentor bun, pana cand, intr-o zi am avut o revelatie 🙂 si din ziua respectiva m-am tot intrebat cum de am fost eu asa un privilegiat al sortii, cum de merit eu atata bucurie si cat de bogat sunt, pana la urma (am sanatate buna, oameni care tin la mine, adica aproape tot ceea ce este important in viata).
1) corect dpdv al mentorului, acesta se asteapta la rezultate cat mai rapide pe masura efortului depus, insa totodata sa nu uitam ca unii mentori, pe langa intelepciune si alte calitati, dispun si de multa rabdare, care tine de iubirea de semeni, intr-un final;
2) da, si compatibilitate sufleteasca reciproca, care este foarte rar intalnita, pentru ca nu oricine iti poate fi mentor si invers, nu orice mentor e potrivit pentru oricine;
3) corect, dar sa luam de ex cazul meu : constientizam si apreciam mult timpul, rabdarea, intelegerea, inteligenta, implicarea constanta si serioasa in procesul instruirii de care da dovada mentorul meu, etc, insa desi ma implicam si eu din ce in ce in ce mai mult si vroiam sa fiu perfect, imperfectiunea mea imi dadea mult de furca si implicit si mentorului meu, pentru ca inerent mai si greseam si cel mai mult ma durea faptul ca greselile mele il afectau pe mentorul meu. De multe ori, chiar ma gandeam cata rabdare poate sa aiba omul acesta cu mine, de ce face ceva din care nu castiga nimic, ba dimpotriva, doar multa bataie de cap, timp pierdut, nervi suplimentari si cat de mult se gandeste zilnic cum sa ma invete mai bine si eu, eu ce fac? Da, asa este! Nu-l rasplateam cu nimic pe mentorul meu pentru tot binele gratuit pe care il facea, ba dimpotriva, il enervam si ii dadeam aproape zilnic (inconstient) motive in plus sa ma lase balta si cu toate acestea, nu m-a lasat balta! (spre uimirea mea);
4) corect;
5) poate ar mai fi de adaugat : responsabilitate si de o parte si de cealalta in privinta asumarii angajamentului comun, pana la urma; invatare comuna, continua : poate ca si mentorul ar identifica macar cat de putin ceva de reflectat din noianul de tampenii spuse de cel mentorat, macar din anumite perspective/unghiuri noi aduse in discutie, din intrebarile puse, din ceea ce nu este clar si cum ar putea fi adaptat pentru o comunicare mai buna, etc, fiind un proces frumos de intelegere comuna interpersonala, pana la urma.
Si nu in ultimul rand, legat de idealul de perfectiune care exista in fiecare om si nu numai, chiar am avut un vis, destul de recent, din care m-am trezit realmente plangand (da, si barbatii plang cateodata si asta e un semn de putere, puterea de a-ti asuma sensibilitatea sufletului ranit de prea multe ori in viata si de a recunoaste asta, “anima” din fiecare barbat, mult prea reprimata de societate), care ar putea fi rezumat in cateva cuvinte cam asa : a nins aseara in sufletul meu…cu fulgi perfect geometrici…iar perfectiunea lor ma durea…si lacrimile mele se ridicau la Cer! dar ca sa nu ne intristam prea mult, mai e putin pana la zorii unei noi zile! asa ca, buna dimineata, dragilor! 🙂
Buna dimineata Dan! Pătrunzător, gratios si adevarat mesajul tau. Da, esti un mare norocos sa poti fi asa dupa cum exprimi si avea tot ceea ce spui. Parerea mea este ca desi tie ti se pare ca esti un privilegiat, tu chiar ai meritat sa intalnesti un asemenea mentor.
Legat de vis, lumea realității noastre in subconstient, eu cred ca visul tau este unul de bun augur. Bucuria si tristețea sufletească (cu lacrimi planse amar) sunt parti ale aceleasi monede numită viata. Pot sa ti mai spun ca in interpretarea viselor lacrimile reprezintă bucurie si veselie. Un motiv in plus sa fii si mai bucuros. O zi frumoasa si cu mici imperfecțiuni! 🙂
Sorry, nu-s de mine astfel de concursuri, dar daca “cel mai frumos” face eforturi sa devina “frumos egal” cine stie, poate-mi deschide apetitul sa particip la altfel de concursuri. 🙂 Altfel, e tot posibilul, sa se lase cu fumigene. 🙂
vezi ca se lasa cu licitatii 🙂 si, mai nou, calitatea este criteriul de baza. Asa ca, mare grija cu caietul de sarcini. Deocamdata Departamentul de Procurement, a stabilit ca participantii lasa de dorit. 🙂
Si calitatea este un termen generic licitatiile depinzand de cei care o definesc si conform caror caiete de sarcini. In functie de caiete unii se înghesuie altii deloc. Adevarul este ca se cam lasa dorita si calitatea 🙂
Cred ca esti o frumoasa toxică si probabil de aceea iti tot faci vânt cu evantaiul sa ti faci aer si sa ti dai aere. 🙂 Mare grija sa nu devii urata pe neobservate si sa te intoxici singura!
Te cam incadrezi in profil.
Uite, pentru ca mi e intr un fel de biete suflete rătăcite, iti recomand sa citesti sau recitesti Tehnicile de vanzare ale lui GB, poate asa reusesti sa ti cumperi sau sa ti se cumpere o blanita de Crăciun 🙂
Ti am dat cu lingurița, acum la munca!
De figurante m am plictisit. 🙂
Fugi si vezi ce faci cu figurantele, astea care ti le servesc, si nu ti se servesc, nu se incadreaza tocmai in profil. E chestie de nuanta. 🙂 Panarame sunt peste tot, le poti aduna cu usurinta. Succes! 🙂
@ Vantul si furtuna, pe astea cu respect de sine puternic dezvoltat, cam greu e sa le faci sa se simta prost. 🙂 Intelege si tu odata, vrei sa ti se dea mura-n gura, asa cum vor unii sa-i tragi de manecuta? 🙂 Iti spun eu, niciodata, nu se va intampla minunea. Poate cel mult sa le amuzi. Face studii de caz pe alde tine si te priveste ca pe un flaimuc, de ce nu vrei tu sa intelegi atata lucru? 🙂
Cel mai stralucitor ar fi cam imposibil, din mai multe puncte de vedere. 🙂 Pana atunci ar fi interesant cum se straduiesc unii sa devina stralucitori. 🙂
Mentoratul pe bani nu are sens. Rolul mentorului e sa te ajute sa te desprinzi de el in cele din urma, sa ajungi sa mergi pe propriile picioare. Ori el iti taie factura dupa fiecare intalnire, nu ? Cum s-ar zice: isi taie singur craca de sub picioare ?
Da si nu. Mentorat profesionist presupune anumite avantaje pe care un solicitant le are de pe urma acestor consultații care reprezintă timp alocat si transfer de anumite informatii importante pentru acesta ceea ce inseamna si o recompensare baneasca a acestora.
Mentorat voluntar se face la fel, daca persoana în cauza (mentorul) are înclinații altruiste sau cine stie ce altfel de convingeri care exclud remuneratia.
Ambele variante sunt viabile si pot aduce rezultate frumoase de ambele parti. Este o chemare si aceasta de a fi mentor asa cum si unii oameni au nevoie mai multa de îndrumare catre alegerea studiilor sau profesiei decat altii care stiu de la bun inceput care le este vocația.
Desigur este din convingere. Cand aceasta devine o profesie exclusivă mi se pare normal sa fie si remunerata. Si mentorii trebuie sa traiasca din ceva.
Da, aveti deplina dreptate. Ma gândeam ca poate sa devină o profesie moderna cu atâția oameni debusolați din varii motive. Multumesc pentru clarificare.
Aaa, va deveni, cu siguranta… Cei mai multi vor crede ca asa trebuie sa fie, de vreme ce nu vor sti cu ce sa compare – si nici nu le va da prin minte sa o faca, la urma urmei! GB
Oameni ce nu mint si nu manipuleaza spre a nu-si satisface propriile interese, nu se folosesc de altii stiindu-le situatia (divort, persoane carora le-a lipsit vreun parinte, etc.) Exact, aceste persoane devin iedera, si nu numai, nu vor avea capacitatea sa gandeasca cu capul lor, ci vor fi doar simple instrumente, fie ca sunt nevoiti, fie ca nu sunt constiente. Spre deosebire de gunoaiele ce se folosesc de aceste persoane, intr-adevar, oamenii de calitate, stiindu-le situația, ii ajuta, indiferent dacă aceștia “aleg” să le facă jocul gunoaielor,
Chiar dacă în acest fel rămân niste gunoaie. Oamenii de calitate insista să rămână așa, asta pentru că, nu au trăit , si refuza sa traiasca, în Junglă.
La cat de civilizat, educat si beneficiind de multe alte calitati absconse e Mike B, s-ar putea sa aiba inima deschisa si spre interdependente, nu numai spre mentorat. E o supozitie, desigur 🙂
Ideal ar fi fost ca fiecare sa reuseasca sa gandeasca pentru el tot timpul, “arta de a gandi pentru tine” fiind cam ca si cu “arta razboiului” sau alte tipuri de arte… Ideal ar fi fost ca pe orice copil, parintii sa-l invete (daca sunt in stare) de mic cum sa gandeasca independent, cum sa-si dezvolte o personalitate proprie, neinfluentabila/nemanipulabila (decat cel mult pozitiv,desi si aici e discutabil/interpretabil), nu sa fie doar o prelungire/extensie/anexa a personalitatii parintilor sau a altora, mai tarziu in viata (ca tipar de personalitati dependente). Ulterior, ideal ar fi fost ca sistemul educational sa fie in asa fel construit ca acel copil in continuare sa-si dezvolte gandirea analitica, critica, discernamantul, etc, nu sa se lase macinat in malaxor-ul imens de lobotomizare numit pompos “sistem educational” si sa iasa doar o alta “rotita” de care este nevoie pe piata, intrand implicit in legea cererii si ofertei…Ideal ar fi fost ca oamenii sa fie in general mai atenti la ceea ce fac altii oameni versus la ceea ce spun ..s.a.m.d. Concret : unii (din gama de mai sus) nu vor fi niciodata in viata in cautare de mentori care sa le spuna ei ce e mai bine sau nu pentru ei (mentorii, la randul lor, nefiind niste Dumnezei pe Pamant, fiind implicit limitati – poate mai putin ca altii – de nivelul lor de intelegere/percepere a lumii, de experientele avute anterior in viata, de sistemul de valori, etc), cel mult eventual daca ii intalnesc in drumul lor (sincronicitate), ar putea ajunge la o reciprocitate informationala, adaptata (bazata pe deschidere sufleteasca, incredere, etc) ca intre 2 fiinte independente, insa in nici un caz la un mentorat clasic, propriu-zis (ca flux unilateral informational cu sistem ierarhic prestabilit).
Da, este unul din motivele pentru care unii “culeg” drept personal, pe cei ce fac parte din familii dezorganizate (poate in acest mod le sugerez persoanelor respective, sa fie constiente de ceea ce copiaza/imita de prin jur; le dau o mana de ajutor spre constientizare, si, devin Alba ca Zapada 🙂 , intotdeauna mi-a facut placere sa deschid ochii altora, asta pentru ca-mi place sa traiesc printre oameni civilizati si educati – e adevarat, nu toti au sansa sa se bucure de o asemenea familie -, si nu in turma, in care unul sa-l imite pe celalalt, iar altul doar sa-l manipuleze, pardon, mentoreze 🙂 ) si le spun: ceea ce ti-a lipsit, aceea vei cauta. Prin urmare, ai grija draga mea si dragul meu, ce nevoi ai, si, cauta, sa ti le satisfaci singur(a), asta pentru a nu se ocupa altii, de nevoile tale. Asta inseamna adevarata “dezvoltare personala”, a fi in perfect acord cu tine insuti, si a avea coloana vertebrala. Ferice pentru cei ce au avut si au gandire independenta si s-au bazat doar pe ea, ei sunt cu adevarat liberi, atat in cuget, cat si-n simtiri, de aici vine adevarata libertate. Libertatea de a face propriile alegeri, dar, pentru asta trebuie sa ajungi la esenta. Ce gasesti acolo, vei umple doar tu! Ceilalati se pot doar bucura, asa cum te bucuri si tu cand vezi adevarata esenta a altuia.
Atentie, mare pe cine aserviti. Lasand la o parte diverse practici care mai de care, unii au “ales” inclusiv profesia parintilor. 🙂 Mai mult ca sigur, s-au bazat pe “mentor” ce le-a servit cu lingurita. 🙂 De la lingurita, se ajunge extrem de usor la tava. :))
Si ar mai exista si alte ipoteze, ca de exemplu : anumite idei ale unui om, la un moment dat, poate au fost preexistente, neexteriorizate (ex. poate visul din adolescenta de a avea o familie adevarata), nefiind contextul/momentul potrivit pentru discutii de acest gen si oricum nu cu toata lumea se discuta aceste aspecte si atunci din afara poate par pentru unii ca fiind preluate din exterior (prin manipulare/nu), doar prin simplul fapt al aderarii la ele. De asemenea, daca omul respectiv chiar nu si-ar fi dorit cu adevarat ceva, mai mult ca sigur ar fi spus-o foarte clar si foarte direct, indiferent de orice influenta/manipulare exterioara.In plus, daca un om ar fi fost intr-adevar o victima permanenta/ocazionala a tuturor manipulatorilor pana acum, poate ar fi fost intr-adevar demult infundat in vreo bodega sau in alte parti, ori nu e cazul. Seara buna!
@ Alte ipoteze, depinde ce intelege fiecare. Nu-i poti obliga pe unii sa distinga albul de negru, si nici sa vada in nuante, oricat te-ai stradui. E valabila si reciproca. 🙂 Avand in vedere faptul ca suntem fiinte superioare – la unii se demonstreaza adesea ca ramane doar la stadiu de simpla presupunere -, ( 🙂 ) , si, suntem independenti atat in cuget, cat si-n simtiri, nu-i putem obliga, si, nu ne poate obliga nimeni, sa gandim in alt mod, decat, poate prin manipulare si texte psihopupu. 😉 Astfel de texte, mai mult ca sigur, au mult succes la alte varste, sau la alte categorii unde nivelul de inteligenta e sub nivelul marii. 🙂 Acesta este motivul pentru care textele lui Butunoiu, si nu numai, au mare succes la unii. Altii, stau de straja, si se declara combatanti convinsi anti-indobitocire. 😉
Dimineata buna sa fie! Este adevarat ca ideal e cand cineva citeste o carte buna, preia informatia si o proceseaza in prealabil la modul critic (daca nu e implicat emotional in subiectul cartii, cand implicit i se diminueaza discernamantul), extragand doar ceea ce il/o intereseaza, selectiv (dar aici, desigur, e important sa stii cum departajezi exact forma de fond, aruncand implicit balastul). Ideal ar fi iar ca lucrurile sa fie ori albe, ori negre, fara nuante amestecate, pentru ca altfel e contradictie in termeni, e ca si cum ai spune : “sunt putin insarcinata!”:). Insa de la ideal la real e cale cam lunga de cele mai multe ori (asta nu inseamna insa sa nu tindem permanent spre ideal, ci dimpotriva), astfel incat, nexistand nimic ideal/perfect pe lumea asta, daca autorul cartii vrea intr-adevar sa-si ajute cititorii, insereaza constant cateva note de subsol/bibliografie clarificatoare (nu amestecate) pentru a-i orienta si a-i mentine constant in sensul corect (aici intervine empatia autorului daca e interesat, la randul sau, de empatia cititorilor sai). Altfel, exista riscul ocazional al reintrarii cititorilor in miriste, atata timp cat nu exista nicaieri in lumea asta comunicare perfecta/ideala si nici telepatie pentru sesizarea intregului spectru de nuante posibil existente pe lumea asta.Alt aspect remarcat la unele carti este ca unii autori creeaza reguli aplicabile unilateral cititorilor sai, reguli pe care ei insisi nu le respecta insa. De ex.daca in carte exista un disclaimer general/de principiu, de genul : nu citii anumite carti nocive, nu crede tot ce citesti nici aici, uita tot nociv ce ai apucat sa citesti pana acum, etc, inducand ideea ca autorul este detinatorul adevarului suprem si implicit sa te bazezi 100% pe el, adevar pe care il livreaza daca/cand/cum vrea, iar cititorul desigur trebuie sa sesizeze exact aceste aspecte.. si mai departe, pe parcursul lecturii, autorul interpreteaza subiectiv anumite citate, hiperbolizand si extrapoland mult anumite aspecte, netinand cont de notele de subsol constante de la acele citate, practica melanjul, cititorul ce poate sa inteleaga de aici?!! si atunci, se gandeste la solutii alternative : o varianta fiind ca acel cititor sa nu mai citeasca nimic scris de acel autor sau sa se detaseze complet de ceea ce scrie si daca intuieste totusi ca autorul nu este asa cum vrea sa para in cartile sale si este interesat de personalitatea acestuia, sa incerce sa-l cunoasca si sa-l inteleaga mai bine (ex prin participari la targuri de carte unde sunt lansate cartile autorului).
Orice om manifesta in personalitatea sa, mai mult sau mai putin, si trasaturi independente si mai putin, patologic fiind insa cand omul respectiv e 100% om-iedera, cazuri care nu sunt totusi intalnite destul de des in societate. Pe de alta parte, faptul de a replica ocazional anumite idei/comportamente bune/pozitive nu este un fapt condamnabil in sine, atata timp cat omul respectiv a inteles valoarea intrinseca a darului si i se potriveste personalitatii sale. De ex, noi toti suntem influentati, intr-o masura mai mare sau mai mica de ceea ce citim (carti de calitate), de un film bun de arta, muzica buna, arta de calitate, oamenii de valoare pe care ii intalnim si de la care putem invata enorm, etc.
& O alta opinie : Da, cred ca te-ai referit la interdependenta (ca nivel superior al independentelor individuale), de ex. daca reusesti sa te asculti si sa asculti, sa te intelegi si sa intelegi, intr-un final ai putea sa reusesti sa te bucuri impreuna cu altii de timpul prezent si de ceea ce ofera viata mai frumos, ca o expansiune a fericirilor individuale.
Am citit la un moment dat, o istorie emotionanta, prin complexitatea simbolistica, pe care o redau aproximativ din memorie : in 2001 un cutremur foarte puternic a avut loc in SUA. Orasul a fost aproape devastat, cutremurul avand loc la aprox. 50 km adancime. Patronul unui magazin (“Mind over matter”) avea expus la vanzare un pendul care trasa urme in nisip, printr-o greutate suspendata, ascutita, de la capatul sau. Acest pendul inregistrase vibratiile seismice ale cutremurului, iar acestea aratau ca un trandafir delicat, desenat in nisip.
“Pendulul a desenat modelul tridimensional al seismului. A fost un mic seismograf care ajuta oamenii sa inteleaga cum s-a miscat pamantul in timpul cutremurului. Trandafirul modelat de pendul reflecta valurile de frecvente inalte, resimtite la inceputul cutremurului, iar desenul din jurul florii, rezultat in urma unor oscilatii de mai mare amplitudine ale pendulului, inregistrase valurile seismice ulterioare, de joasa frecventa.” a declarat un seismolog.
“N-ai crede niciodata ca un cutremur ar putea crea aceasta minunatie, ca ar putea fi un artist genial, creator de lumi. Da, in mijlocul acelui haos, a fost creata aceasta frumoasa si delicata opera de arta.”, spunea un alt seismolog .
Cam asa e si cu cutremurele din viata oamenilor, cu indicatoarele miscarilor tectonice, cu operele de arta, cu creatorii de lumi, cu mentorii si mentoratii si cu multe altele, dupa imaginatia fiecaruia…O zi insorita, plina de incredere! 🙂 http://twistedsifter.com/2013/01/the-earthquake-rose-pendulum-art/
Buna dimineata!
1) Cum reperezi/depistezi un mentor? = cu mintea si cu sufletul (simti asta)
2) Va mai face cineva mentorat fara bani? = depinde de ce face ceea ce face, insa de principiu, voluntariat nu poti sa faci decat din dragoste pentru semenii tai. Desigur si pe semeni trebuie sa-i duca macar cat de cat capul cat sa inteleaga si sa aprecieze asta 🙂
Cum arata un mentor? Cum il reperezi? Va mai face cineva mentorat fara bani?
Un mentor iti spune ceea ce NU gasesti scris in carti, pe Internet, in media etc.
Daca gasesti in carti informatia de care ai nevoie ce nevoie ai de un mentorl?
Dar in ce carte, site Net, media etc. gasesti informatie EXACT specifica circumstantelor tale??
Un mentor, pe linga cunostiintele de care ai nevoie, are capacitatea sa iti te observe si sa distileze informatiile de asa natura incit sa iti ofere variante adaptate circumstantelor tale. Iar pentru asta trebuie cap!!
Charmul consta in faptul ca pentru a “te citi pe tine” in mod correct un mentor trebuie sa aiba inainte capacitatea de “a se citi pe sine insusi”.
Deci in circumstantele actuale, cu explozia de informatii, un mentor devine si mai valoros.
Iar cind vine vorba de bani, una exclude pe cealalalta. Odata introdus elementul pecuniar, obiectivitatea scade in mod natural.
Cei ce se cunosc pe sine insusi, ii cunosc si pe ceilalti, iar cei ce se “ocupa” cu asa zisa “dezvoltare personala” furnizeaza “cunostinte” (da, cu un singur “i” 😉 ) ce sunt in defavoarea “cunoasterii de sine”. Altfel spus, spalare pe creier. E o adevarata industie in materie, te poti cel mult distra, mergand la astfel de workshopuri si/sau conferinte, care mai de care, e o adevarata industrie. Butunoiu stie mai bine, nu stiu de ce a renuntat, sa-si mai faca astfel reclama. 🙂
Uite de asta ii pare rau lui Butunoiu. Informatia, din pacate, e pentru toata lumea, pe alese, si asa a fost mereu. 🙂 Dehh, biblioteci au fost dintotdeauna, ghinion, pentru de-alde Guru. Ce pacat, ca unii insista sa gandeasca cu capul lor. Nu-i asa? 🙂 Inclusiv pe Butunoiu îl citesc. :))
Da. Are si rubrica de consultanta si acompaniere în carieră. 🙂 Să recunoaștem, e concurenta cam mare în domeniu, si mancatoria pe măsură. Când apare unul din domeniu pe blog, vei constata asertivitatea în persoana_ si de o parte, si de alta. 🙂 Cum altfel?
În culise intr-un fel, pe scena in alt fel. În rest, aberații, cât cuprinde. 🙂 Ferice de cei ce se feresc de diverse măști care mai de care. Colecționarii să se bucure de ele, unii doar le recunosc. Pentru orice guru, există și un imbecil.
🙂 am fi interesati de principiu sa cunoastem mai bine si pe consultantii de care se vorbeste mai sus, din culise, cu siguranta mult mai fascinanti si reali decat cei care joaca pe scena teatrului, ca in rest, aveti dreptate, am constatat si noi, din experienta anterioara repetitiva, cum e cu aberatiile…pe ceas cronometrate! 🙂 spre deosebire insa de alti consultanti, care sunt in linii foarte mari (cu mici deviatii/exceptii, cauzate de prea mult amuzament), mai constanti in ceea ce afirma, neproliferand aberatii (decat exceptional, dupa cum se spune anterior, din prea mult amuzament acumulat). Si nu in ultimul rand, e logic ca daca nu ar exista imbecili, nu ar exista nici Guru! 🙂 unii fara altii nu se poate! 🙂 Spor la treburi!
Tinde către infinit. Depinde de asteptari, Guru 3. Când aberezi, te poți aștepta doar la aberații, altfel…asteptarile tale nu corespund realității. :))
Da, așteptările multor imbecili, desigur. Multi “domni” se află printre ei. :)) Sunt intr-atat de interdependenti între ei, încât funcționează în haite. Fara haita, nu stiu ce ar fi. Mă întreb cine o fi conducătorul haitei. :))
Poate ne răspunde “un domn”, nu oricare, ci, doar cel care face afaceri cu statul. Având în vedere că sunt mai mulți prin zona, 🙂 mă refer strict la cel căruia îi aparține acest blog. Fără stat, nu stiu ce ar fi. 🙂 Ar fi bun, doar să abereze, neîncetat. 🙂 E exact genul de persoană care apreciază oricând o limbă strecurată în ureche. 🙂
Va intreaba ‘Alte polaritati’ vorbeste agresivitatea, erosul sau asertivitatea din hipotalamusul dvs vis a vis de un anumit guru? 🙂 Pentru unii ar parea cumulate.
Guru 7, când nu reușești să descifrezi mesajul, începi să aberezi, si sa te dai cap în cap, cu cine reușești si îți permite. Așa că, atenție mare, se poate ajunge inclusiv la pierderea controlului conducerii firmei. Chiar dacă ești susținătorul anarhiei, si-ti faci legea ta, ajungi să mori exact pe legea ta, prin pierderea controlului, atunci când încep unii să te oglindească. Atenție mare, da? Unii, oglindesc, nu imita. 🙂 Să nu faci confuzii! 🙂
Ar trebui să te gândești mult mai bine la ceea ce faci, asta pentru a nu-și permite unii diverse. Controlul, stai fără grijă, unii nu si-l pierd după cum vor altii. Așa că, concentreaza-te mai bine pe cei ce si-l pierd, chiar și simulând, nu de alta, dar, te asigur, chiar nu are nici un efect, decât, poate, să aducă zâmbetul pe buze. Așadar, veghează asupra lor, în perfect tandem cu una alta, poate te invata cum să-i strunesti. 😉
Da si eu zâmbesc pentru ca m am nascut invatat 🙂 asa cum s au nascut unii justitiari. Lectii ne place insa sa luam de la oameni care credem noi ca au ceva de spus.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (90)
Cred ca numai in Romania putea aparea idea de a face bani din mentoring :). Suntem unici! Exista o relatie de mentorat intre orice doi profesionisti daca unul dintre ei invata din experienta celuilalt. Dar mi se pare cinic sa monetizezi asa ceva
Mentoratul fara bani va fi sansa oricui are un bagaj de know-how si un statut castigat intr-un mediu profesional sa iasa din amorteala. Va fi ca un fel de hobby. Si poate asta e viitorul acestei “activitati”, sa te detasezi de monetizare si chestii corporatiste intrate in reflex si, daca ai cu ce, sa ai si cu cine sa desenezi o viziune si niste strategii coerente in asa fel incat sa dai claritate celui mentorat. Consider ca, in prima faza, studentii reprezinta, in ordinea varstei, primii vizati numa’ buni de mentorat, asadar cadrele universitare cu expunere in fata studentilor pot influenta in bine destine, profesionale si nu numai. Dar in ultima instanta, doar gandu’ ca vrei un mentor poate fi un pas spre a vedea macar care sunt optiunile, diplome si facturi vs. ceva freestyle, informandu-te si invatand din mers de la cine apuci.
George, tu ai avut mentori ? Cum i-ai ales ? Ce ai invatat de la ei ? Tu faci mentorat acum ? Cum alegi invataceii ?
Nu am avut mentori inadevaratul sens al cuvantului, insa ceva pe aproape. Oricum, daca folosesti pluralul, te plasezi aproape automat in afara cadrului. Teoretic poti avea doi mentori, sau chiar mai mult, insa e foarte greu de imaginat cum ar fi asta – vorbesc aici de modelul clasic de mentorat. Insa vremurile par sa ne impinga catre varianta asta, e drept…
Si nu, nu fac mentorat, nu am anvergura intelectuala necesara pentru asta. Mai dau sfaturi cate unora care ma asculta, insa asta nu e mentorat. Poate ca in noul context imi voi putea gasi un rol mai activ. GB
Dragi angajatori, atentie mare la angajatii ce stau bine cu IQ +(IE & IC) , unii dintre voi chiar nu sunteti in stare sa gestionati conflictele din cadrul firmei, de cele mai multe ori le incurajati, atunci cand intelegeti ca angajatii mai sus mentionati, nu va vor face nicicand mizeriile si nici nu vor fi simple instrumente in jocurile voastre, asa cum se complac alti angajati. Atentie mare la cum va saboteaza angajatii, folosind propriile voastre tactici. 🙂 Pana atunci, mai puneti mana pe o carte si cititi. Tema pentru acasa, lectura unora de prin 2006: autor Peter Koestenbaum. Spor! 🙂 Poate aveti ceva revelatii. 😉
Da, am frunzarit. Esenta fiind H=Mc humanities are more cash ceea ce nu se intersectează cu scopul mentoratului. In
privința sabotarii, incep sa ma încrunt, semn ca dezavuez orice tentativă fie ea cu tactici pline de finețuri. 🙂
Uite eu am facut mentorat (si a fost gratis) si am avut marea placere sa vad cum niste oameni au crescut profesional prin munca lor si in acelasi timp folosind macar partial sfaturile mele (ideile mele, felul in care puneam problema in context ajutandu-i sa vada niste lucruri). Am cateva opinii aici:
1. Mentorul (pe bani sau gratis) e fix frectie diana la picior de lemn daca nu pui osul la treaba puternic.
2. Mentorul trebuie dovedeasca experienta reala si expunere in mediul respectiv (cum naiba sa “mentorezi” o echipa de fotbal daca n-ai tras si tu pe poarta in meciuri reale?), in plus trebuie sa fie un om curios din fire, sa ii placa sa auda povesti si sa spuna povesti (in care sa ambaleze idei).
3. Un mentor se enerveaza cel mai tare atunci cand isi raceste gura de pomana si isi consuma timpul aiurea, dar vine mentee-ul si zice: da, da, asa e, o sa fac si o sa dreg si constati ca isi baga picioarele si vine spasit peste 3 saptamani “ca nu s-a putut, ca e prea greu, ca scartz si martz”. Pe bune ca imi venea sa dau cu ei de pamant, unuia i-am si spus ca eu mi-am sacrificat doua ore din viata ca sa stau de vorba cu el si poate in orele astea am lipsit de la ora de instrument a copilului sau poate am renuntat la ceva important pentru mine si tu? tu ce faci?
4. Si eu am avut cativa mentori (profesori in scoala si doi dintre numerosii mei sefi de pe la multele mele joburi – exista si sefi exceptionali) care si-au consumat timpul si nervii cu mine si nu mi-au cerut nimic niciodata, ei bine, daca vreodata ar avea nevoie de ceva de la mine as face tot posibilul sa-i ajut. Nu cred ca as putea sa “ma rasplatesc” (scuze pentru regionalism) cu nici un fel de tarif.
Partial va dau dreptate, desi nu am fost niciodata in postura de mentor, ci in cealalta postura, cand nu am constientizat multa vreme ca aveam mare nevoie de un mentor bun, pana cand, intr-o zi am avut o revelatie 🙂 si din ziua respectiva m-am tot intrebat cum de am fost eu asa un privilegiat al sortii, cum de merit eu atata bucurie si cat de bogat sunt, pana la urma (am sanatate buna, oameni care tin la mine, adica aproape tot ceea ce este important in viata).
1) corect dpdv al mentorului, acesta se asteapta la rezultate cat mai rapide pe masura efortului depus, insa totodata sa nu uitam ca unii mentori, pe langa intelepciune si alte calitati, dispun si de multa rabdare, care tine de iubirea de semeni, intr-un final;
2) da, si compatibilitate sufleteasca reciproca, care este foarte rar intalnita, pentru ca nu oricine iti poate fi mentor si invers, nu orice mentor e potrivit pentru oricine;
3) corect, dar sa luam de ex cazul meu : constientizam si apreciam mult timpul, rabdarea, intelegerea, inteligenta, implicarea constanta si serioasa in procesul instruirii de care da dovada mentorul meu, etc, insa desi ma implicam si eu din ce in ce in ce mai mult si vroiam sa fiu perfect, imperfectiunea mea imi dadea mult de furca si implicit si mentorului meu, pentru ca inerent mai si greseam si cel mai mult ma durea faptul ca greselile mele il afectau pe mentorul meu. De multe ori, chiar ma gandeam cata rabdare poate sa aiba omul acesta cu mine, de ce face ceva din care nu castiga nimic, ba dimpotriva, doar multa bataie de cap, timp pierdut, nervi suplimentari si cat de mult se gandeste zilnic cum sa ma invete mai bine si eu, eu ce fac? Da, asa este! Nu-l rasplateam cu nimic pe mentorul meu pentru tot binele gratuit pe care il facea, ba dimpotriva, il enervam si ii dadeam aproape zilnic (inconstient) motive in plus sa ma lase balta si cu toate acestea, nu m-a lasat balta! (spre uimirea mea);
4) corect;
5) poate ar mai fi de adaugat : responsabilitate si de o parte si de cealalta in privinta asumarii angajamentului comun, pana la urma; invatare comuna, continua : poate ca si mentorul ar identifica macar cat de putin ceva de reflectat din noianul de tampenii spuse de cel mentorat, macar din anumite perspective/unghiuri noi aduse in discutie, din intrebarile puse, din ceea ce nu este clar si cum ar putea fi adaptat pentru o comunicare mai buna, etc, fiind un proces frumos de intelegere comuna interpersonala, pana la urma.
Si nu in ultimul rand, legat de idealul de perfectiune care exista in fiecare om si nu numai, chiar am avut un vis, destul de recent, din care m-am trezit realmente plangand (da, si barbatii plang cateodata si asta e un semn de putere, puterea de a-ti asuma sensibilitatea sufletului ranit de prea multe ori in viata si de a recunoaste asta, “anima” din fiecare barbat, mult prea reprimata de societate), care ar putea fi rezumat in cateva cuvinte cam asa : a nins aseara in sufletul meu…cu fulgi perfect geometrici…iar perfectiunea lor ma durea…si lacrimile mele se ridicau la Cer! dar ca sa nu ne intristam prea mult, mai e putin pana la zorii unei noi zile! asa ca, buna dimineata, dragilor! 🙂
Buna dimineata Dan! Pătrunzător, gratios si adevarat mesajul tau. Da, esti un mare norocos sa poti fi asa dupa cum exprimi si avea tot ceea ce spui. Parerea mea este ca desi tie ti se pare ca esti un privilegiat, tu chiar ai meritat sa intalnesti un asemenea mentor.
Legat de vis, lumea realității noastre in subconstient, eu cred ca visul tau este unul de bun augur. Bucuria si tristețea sufletească (cu lacrimi planse amar) sunt parti ale aceleasi monede numită viata. Pot sa ti mai spun ca in interpretarea viselor lacrimile reprezintă bucurie si veselie. Un motiv in plus sa fii si mai bucuros. O zi frumoasa si cu mici imperfecțiuni! 🙂
🙂
🙂
🙂 Vezi ca imi servesti drepturile de autor neintrebat 🙂
Asa-i mai bine? 🙂
Cel mai frumos!!!
Adevarate fineturi. 🙂
Chestie de gusturi si ambalaj. 🙂
Corect! 🙂
🙂 ‘Ma ucide ea!’ Corectitudinea, desigur. 🙂
🙂 🙂 🙂
🙂 Ei, (nici) 🙂 chiar asa! 🙂
🙂 Bine atunci! E conform cu: nu oricum 🙂 nu oricat 🙂 nu oricand 🙂 nu orice 🙂 …. Intr-adevar: cel mai frumos :)))
🙂 Daca participăm la concurs de frumusete, te las pe tine sa l câștigi, ajunge atata timp tot pe primul loc. 🙂
Sorry, nu-s de mine astfel de concursuri, dar daca “cel mai frumos” face eforturi sa devina “frumos egal” cine stie, poate-mi deschide apetitul sa particip la altfel de concursuri. 🙂 Altfel, e tot posibilul, sa se lase cu fumigene. 🙂
🙂 Daca definesti bine notiunea ta de ‘frumos egal’ este posibil sa ne înscriem pe lista. 🙂
vezi ca se lasa cu licitatii 🙂 si, mai nou, calitatea este criteriul de baza. Asa ca, mare grija cu caietul de sarcini. Deocamdata Departamentul de Procurement, a stabilit ca participantii lasa de dorit. 🙂
Si calitatea este un termen generic licitatiile depinzand de cei care o definesc si conform caror caiete de sarcini. In functie de caiete unii se înghesuie altii deloc. Adevarul este ca se cam lasa dorita si calitatea 🙂
De asta insista unii sa ramana aceiasi, iar altii se schimba dupa cum bate vantul. Calitatea intr-adevar chiar lasa de dorit. 🙂
Cred ca esti o frumoasa toxică si probabil de aceea iti tot faci vânt cu evantaiul sa ti faci aer si sa ti dai aere. 🙂 Mare grija sa nu devii urata pe neobservate si sa te intoxici singura!
Te cam incadrezi in profil.
cotcodaceste din invidie
Te am reperat, ‘sa fugi de cei care te fac sa te simti prost oricum, oricand, oriunde’.
Uite, pentru ca mi e intr un fel de biete suflete rătăcite, iti recomand sa citesti sau recitesti Tehnicile de vanzare ale lui GB, poate asa reusesti sa ti cumperi sau sa ti se cumpere o blanita de Crăciun 🙂
Ti am dat cu lingurița, acum la munca!
De figurante m am plictisit. 🙂
Fugi si vezi ce faci cu figurantele, astea care ti le servesc, si nu ti se servesc, nu se incadreaza tocmai in profil. E chestie de nuanta. 🙂 Panarame sunt peste tot, le poti aduna cu usurinta. Succes! 🙂
🙂 Butunoiu, vezi ca am demonstrat negru pe alb cine are nu personalitate bipolara, ci multipla. 🙂
@ Vantul si furtuna, pe astea cu respect de sine puternic dezvoltat, cam greu e sa le faci sa se simta prost. 🙂 Intelege si tu odata, vrei sa ti se dea mura-n gura, asa cum vor unii sa-i tragi de manecuta? 🙂 Iti spun eu, niciodata, nu se va intampla minunea. Poate cel mult sa le amuzi. Face studii de caz pe alde tine si te priveste ca pe un flaimuc, de ce nu vrei tu sa intelegi atata lucru? 🙂
🙂 Eu fac lumina in studiile de caz multiple si un caz anume il vreau cel mai strălucitor! Acum ai inteles, minune?
Cel mai stralucitor ar fi cam imposibil, din mai multe puncte de vedere. 🙂 Pana atunci ar fi interesant cum se straduiesc unii sa devina stralucitori. 🙂
Unele sunt nu trebuie sa mai si devină pentru cine are ochi de vazut.
Probabil au vedenii. 🙂
Mentoratul pe bani nu are sens. Rolul mentorului e sa te ajute sa te desprinzi de el in cele din urma, sa ajungi sa mergi pe propriile picioare. Ori el iti taie factura dupa fiecare intalnire, nu ? Cum s-ar zice: isi taie singur craca de sub picioare ?
Da si nu. Mentorat profesionist presupune anumite avantaje pe care un solicitant le are de pe urma acestor consultații care reprezintă timp alocat si transfer de anumite informatii importante pentru acesta ceea ce inseamna si o recompensare baneasca a acestora.
Mentorat voluntar se face la fel, daca persoana în cauza (mentorul) are înclinații altruiste sau cine stie ce altfel de convingeri care exclud remuneratia.
Ambele variante sunt viabile si pot aduce rezultate frumoase de ambele parti. Este o chemare si aceasta de a fi mentor asa cum si unii oameni au nevoie mai multa de îndrumare catre alegerea studiilor sau profesiei decat altii care stiu de la bun inceput care le este vocația.
Mentorat pe bani (sau pe faina, sex, excursii in strainatate etc.) e o contradictie in termeni. GB
Desigur este din convingere. Cand aceasta devine o profesie exclusivă mi se pare normal sa fie si remunerata. Si mentorii trebuie sa traiasca din ceva.
Nu exista mentorat “de profesie”! Nici Nae Ionescu sau Noica nu erau “mentori de profesie”, desi ar fi putut sa fie. GB
Da, aveti deplina dreptate. Ma gândeam ca poate sa devină o profesie moderna cu atâția oameni debusolați din varii motive. Multumesc pentru clarificare.
Aaa, va deveni, cu siguranta… Cei mai multi vor crede ca asa trebuie sa fie, de vreme ce nu vor sti cu ce sa compare – si nici nu le va da prin minte sa o faca, la urma urmei! GB
Pentru unii poate fi a doua natura/sensul vietii sau ma rog adevaratul sens dupa familie, desigur.
Mentoratul dacă-l faci e din convingere, spun eu, ca stiu mai bine. Le spui unora cum e, ca să nu facă alții ce vor din ei. 🙂
Oameni ce nu mint si nu manipuleaza spre a nu-si satisface propriile interese, nu se folosesc de altii stiindu-le situatia (divort, persoane carora le-a lipsit vreun parinte, etc.) Exact, aceste persoane devin iedera, si nu numai, nu vor avea capacitatea sa gandeasca cu capul lor, ci vor fi doar simple instrumente, fie ca sunt nevoiti, fie ca nu sunt constiente. Spre deosebire de gunoaiele ce se folosesc de aceste persoane, intr-adevar, oamenii de calitate, stiindu-le situația, ii ajuta, indiferent dacă aceștia “aleg” să le facă jocul gunoaielor,
Chiar dacă în acest fel rămân niste gunoaie. Oamenii de calitate insista să rămână așa, asta pentru că, nu au trăit , si refuza sa traiasca, în Junglă.
Mike B, m as bucura sa te am Mentor !
La cat de civilizat, educat si beneficiind de multe alte calitati absconse e Mike B, s-ar putea sa aiba inima deschisa si spre interdependente, nu numai spre mentorat. E o supozitie, desigur 🙂
Ideal ar fi fost ca fiecare sa reuseasca sa gandeasca pentru el tot timpul, “arta de a gandi pentru tine” fiind cam ca si cu “arta razboiului” sau alte tipuri de arte… Ideal ar fi fost ca pe orice copil, parintii sa-l invete (daca sunt in stare) de mic cum sa gandeasca independent, cum sa-si dezvolte o personalitate proprie, neinfluentabila/nemanipulabila (decat cel mult pozitiv,desi si aici e discutabil/interpretabil), nu sa fie doar o prelungire/extensie/anexa a personalitatii parintilor sau a altora, mai tarziu in viata (ca tipar de personalitati dependente). Ulterior, ideal ar fi fost ca sistemul educational sa fie in asa fel construit ca acel copil in continuare sa-si dezvolte gandirea analitica, critica, discernamantul, etc, nu sa se lase macinat in malaxor-ul imens de lobotomizare numit pompos “sistem educational” si sa iasa doar o alta “rotita” de care este nevoie pe piata, intrand implicit in legea cererii si ofertei…Ideal ar fi fost ca oamenii sa fie in general mai atenti la ceea ce fac altii oameni versus la ceea ce spun ..s.a.m.d. Concret : unii (din gama de mai sus) nu vor fi niciodata in viata in cautare de mentori care sa le spuna ei ce e mai bine sau nu pentru ei (mentorii, la randul lor, nefiind niste Dumnezei pe Pamant, fiind implicit limitati – poate mai putin ca altii – de nivelul lor de intelegere/percepere a lumii, de experientele avute anterior in viata, de sistemul de valori, etc), cel mult eventual daca ii intalnesc in drumul lor (sincronicitate), ar putea ajunge la o reciprocitate informationala, adaptata (bazata pe deschidere sufleteasca, incredere, etc) ca intre 2 fiinte independente, insa in nici un caz la un mentorat clasic, propriu-zis (ca flux unilateral informational cu sistem ierarhic prestabilit).
Da, este unul din motivele pentru care unii “culeg” drept personal, pe cei ce fac parte din familii dezorganizate (poate in acest mod le sugerez persoanelor respective, sa fie constiente de ceea ce copiaza/imita de prin jur; le dau o mana de ajutor spre constientizare, si, devin Alba ca Zapada 🙂 , intotdeauna mi-a facut placere sa deschid ochii altora, asta pentru ca-mi place sa traiesc printre oameni civilizati si educati – e adevarat, nu toti au sansa sa se bucure de o asemenea familie -, si nu in turma, in care unul sa-l imite pe celalalt, iar altul doar sa-l manipuleze, pardon, mentoreze 🙂 ) si le spun: ceea ce ti-a lipsit, aceea vei cauta. Prin urmare, ai grija draga mea si dragul meu, ce nevoi ai, si, cauta, sa ti le satisfaci singur(a), asta pentru a nu se ocupa altii, de nevoile tale. Asta inseamna adevarata “dezvoltare personala”, a fi in perfect acord cu tine insuti, si a avea coloana vertebrala. Ferice pentru cei ce au avut si au gandire independenta si s-au bazat doar pe ea, ei sunt cu adevarat liberi, atat in cuget, cat si-n simtiri, de aici vine adevarata libertate. Libertatea de a face propriile alegeri, dar, pentru asta trebuie sa ajungi la esenta. Ce gasesti acolo, vei umple doar tu! Ceilalati se pot doar bucura, asa cum te bucuri si tu cand vezi adevarata esenta a altuia.
Esenta si asertivitate. Dar, clar, nu cu oricine! 🙂 Altfel, e doar aservire. 🙂
Atentie, mare pe cine aserviti. Lasand la o parte diverse practici care mai de care, unii au “ales” inclusiv profesia parintilor. 🙂 Mai mult ca sigur, s-au bazat pe “mentor” ce le-a servit cu lingurita. 🙂 De la lingurita, se ajunge extrem de usor la tava. :))
Si ar mai exista si alte ipoteze, ca de exemplu : anumite idei ale unui om, la un moment dat, poate au fost preexistente, neexteriorizate (ex. poate visul din adolescenta de a avea o familie adevarata), nefiind contextul/momentul potrivit pentru discutii de acest gen si oricum nu cu toata lumea se discuta aceste aspecte si atunci din afara poate par pentru unii ca fiind preluate din exterior (prin manipulare/nu), doar prin simplul fapt al aderarii la ele. De asemenea, daca omul respectiv chiar nu si-ar fi dorit cu adevarat ceva, mai mult ca sigur ar fi spus-o foarte clar si foarte direct, indiferent de orice influenta/manipulare exterioara.In plus, daca un om ar fi fost intr-adevar o victima permanenta/ocazionala a tuturor manipulatorilor pana acum, poate ar fi fost intr-adevar demult infundat in vreo bodega sau in alte parti, ori nu e cazul. Seara buna!
@ Alte ipoteze, depinde ce intelege fiecare. Nu-i poti obliga pe unii sa distinga albul de negru, si nici sa vada in nuante, oricat te-ai stradui. E valabila si reciproca. 🙂 Avand in vedere faptul ca suntem fiinte superioare – la unii se demonstreaza adesea ca ramane doar la stadiu de simpla presupunere -, ( 🙂 ) , si, suntem independenti atat in cuget, cat si-n simtiri, nu-i putem obliga, si, nu ne poate obliga nimeni, sa gandim in alt mod, decat, poate prin manipulare si texte psihopupu. 😉 Astfel de texte, mai mult ca sigur, au mult succes la alte varste, sau la alte categorii unde nivelul de inteligenta e sub nivelul marii. 🙂 Acesta este motivul pentru care textele lui Butunoiu, si nu numai, au mare succes la unii. Altii, stau de straja, si se declara combatanti convinsi anti-indobitocire. 😉
Dimineata buna sa fie! Este adevarat ca ideal e cand cineva citeste o carte buna, preia informatia si o proceseaza in prealabil la modul critic (daca nu e implicat emotional in subiectul cartii, cand implicit i se diminueaza discernamantul), extragand doar ceea ce il/o intereseaza, selectiv (dar aici, desigur, e important sa stii cum departajezi exact forma de fond, aruncand implicit balastul). Ideal ar fi iar ca lucrurile sa fie ori albe, ori negre, fara nuante amestecate, pentru ca altfel e contradictie in termeni, e ca si cum ai spune : “sunt putin insarcinata!”:). Insa de la ideal la real e cale cam lunga de cele mai multe ori (asta nu inseamna insa sa nu tindem permanent spre ideal, ci dimpotriva), astfel incat, nexistand nimic ideal/perfect pe lumea asta, daca autorul cartii vrea intr-adevar sa-si ajute cititorii, insereaza constant cateva note de subsol/bibliografie clarificatoare (nu amestecate) pentru a-i orienta si a-i mentine constant in sensul corect (aici intervine empatia autorului daca e interesat, la randul sau, de empatia cititorilor sai). Altfel, exista riscul ocazional al reintrarii cititorilor in miriste, atata timp cat nu exista nicaieri in lumea asta comunicare perfecta/ideala si nici telepatie pentru sesizarea intregului spectru de nuante posibil existente pe lumea asta.Alt aspect remarcat la unele carti este ca unii autori creeaza reguli aplicabile unilateral cititorilor sai, reguli pe care ei insisi nu le respecta insa. De ex.daca in carte exista un disclaimer general/de principiu, de genul : nu citii anumite carti nocive, nu crede tot ce citesti nici aici, uita tot nociv ce ai apucat sa citesti pana acum, etc, inducand ideea ca autorul este detinatorul adevarului suprem si implicit sa te bazezi 100% pe el, adevar pe care il livreaza daca/cand/cum vrea, iar cititorul desigur trebuie sa sesizeze exact aceste aspecte.. si mai departe, pe parcursul lecturii, autorul interpreteaza subiectiv anumite citate, hiperbolizand si extrapoland mult anumite aspecte, netinand cont de notele de subsol constante de la acele citate, practica melanjul, cititorul ce poate sa inteleaga de aici?!! si atunci, se gandeste la solutii alternative : o varianta fiind ca acel cititor sa nu mai citeasca nimic scris de acel autor sau sa se detaseze complet de ceea ce scrie si daca intuieste totusi ca autorul nu este asa cum vrea sa para in cartile sale si este interesat de personalitatea acestuia, sa incerce sa-l cunoasca si sa-l inteleaga mai bine (ex prin participari la targuri de carte unde sunt lansate cartile autorului).
Chestie de gusturi si de autenticitate. Si, desigur de ambalaj. 🙂
ce stii tu…
Orice om manifesta in personalitatea sa, mai mult sau mai putin, si trasaturi independente si mai putin, patologic fiind insa cand omul respectiv e 100% om-iedera, cazuri care nu sunt totusi intalnite destul de des in societate. Pe de alta parte, faptul de a replica ocazional anumite idei/comportamente bune/pozitive nu este un fapt condamnabil in sine, atata timp cat omul respectiv a inteles valoarea intrinseca a darului si i se potriveste personalitatii sale. De ex, noi toti suntem influentati, intr-o masura mai mare sau mai mica de ceea ce citim (carti de calitate), de un film bun de arta, muzica buna, arta de calitate, oamenii de valoare pe care ii intalnim si de la care putem invata enorm, etc.
& O alta opinie : Da, cred ca te-ai referit la interdependenta (ca nivel superior al independentelor individuale), de ex. daca reusesti sa te asculti si sa asculti, sa te intelegi si sa intelegi, intr-un final ai putea sa reusesti sa te bucuri impreuna cu altii de timpul prezent si de ceea ce ofera viata mai frumos, ca o expansiune a fericirilor individuale.
Trist dar real. Mentoratul adevarat a devenit o loterie.
Am citit la un moment dat, o istorie emotionanta, prin complexitatea simbolistica, pe care o redau aproximativ din memorie : in 2001 un cutremur foarte puternic a avut loc in SUA. Orasul a fost aproape devastat, cutremurul avand loc la aprox. 50 km adancime. Patronul unui magazin (“Mind over matter”) avea expus la vanzare un pendul care trasa urme in nisip, printr-o greutate suspendata, ascutita, de la capatul sau. Acest pendul inregistrase vibratiile seismice ale cutremurului, iar acestea aratau ca un trandafir delicat, desenat in nisip.
“Pendulul a desenat modelul tridimensional al seismului. A fost un mic seismograf care ajuta oamenii sa inteleaga cum s-a miscat pamantul in timpul cutremurului. Trandafirul modelat de pendul reflecta valurile de frecvente inalte, resimtite la inceputul cutremurului, iar desenul din jurul florii, rezultat in urma unor oscilatii de mai mare amplitudine ale pendulului, inregistrase valurile seismice ulterioare, de joasa frecventa.” a declarat un seismolog.
“N-ai crede niciodata ca un cutremur ar putea crea aceasta minunatie, ca ar putea fi un artist genial, creator de lumi. Da, in mijlocul acelui haos, a fost creata aceasta frumoasa si delicata opera de arta.”, spunea un alt seismolog .
Cam asa e si cu cutremurele din viata oamenilor, cu indicatoarele miscarilor tectonice, cu operele de arta, cu creatorii de lumi, cu mentorii si mentoratii si cu multe altele, dupa imaginatia fiecaruia…O zi insorita, plina de incredere! 🙂
http://twistedsifter.com/2013/01/the-earthquake-rose-pendulum-art/
De-a dreptul abscons!
Buna dimineata!
1) Cum reperezi/depistezi un mentor? = cu mintea si cu sufletul (simti asta)
2) Va mai face cineva mentorat fara bani? = depinde de ce face ceea ce face, insa de principiu, voluntariat nu poti sa faci decat din dragoste pentru semenii tai. Desigur si pe semeni trebuie sa-i duca macar cat de cat capul cat sa inteleaga si sa aprecieze asta 🙂
Cum arata un mentor? Cum il reperezi? Va mai face cineva mentorat fara bani?
Un mentor iti spune ceea ce NU gasesti scris in carti, pe Internet, in media etc.
Daca gasesti in carti informatia de care ai nevoie ce nevoie ai de un mentorl?
Dar in ce carte, site Net, media etc. gasesti informatie EXACT specifica circumstantelor tale??
Un mentor, pe linga cunostiintele de care ai nevoie, are capacitatea sa iti te observe si sa distileze informatiile de asa natura incit sa iti ofere variante adaptate circumstantelor tale. Iar pentru asta trebuie cap!!
Charmul consta in faptul ca pentru a “te citi pe tine” in mod correct un mentor trebuie sa aiba inainte capacitatea de “a se citi pe sine insusi”.
Deci in circumstantele actuale, cu explozia de informatii, un mentor devine si mai valoros.
Iar cind vine vorba de bani, una exclude pe cealalalta. Odata introdus elementul pecuniar, obiectivitatea scade in mod natural.
Cei ce se cunosc pe sine insusi, ii cunosc si pe ceilalti, iar cei ce se “ocupa” cu asa zisa “dezvoltare personala” furnizeaza “cunostinte” (da, cu un singur “i” 😉 ) ce sunt in defavoarea “cunoasterii de sine”. Altfel spus, spalare pe creier. E o adevarata industie in materie, te poti cel mult distra, mergand la astfel de workshopuri si/sau conferinte, care mai de care, e o adevarata industrie. Butunoiu stie mai bine, nu stiu de ce a renuntat, sa-si mai faca astfel reclama. 🙂
Cine practica voluntariatul.
Uite de asta ii pare rau lui Butunoiu. Informatia, din pacate, e pentru toata lumea, pe alese, si asa a fost mereu. 🙂 Dehh, biblioteci au fost dintotdeauna, ghinion, pentru de-alde Guru. Ce pacat, ca unii insista sa gandeasca cu capul lor. Nu-i asa? 🙂 Inclusiv pe Butunoiu îl citesc. :))
Da. Are si rubrica de consultanta si acompaniere în carieră. 🙂 Să recunoaștem, e concurenta cam mare în domeniu, si mancatoria pe măsură. Când apare unul din domeniu pe blog, vei constata asertivitatea în persoana_ si de o parte, si de alta. 🙂 Cum altfel?
În culise intr-un fel, pe scena in alt fel. În rest, aberații, cât cuprinde. 🙂 Ferice de cei ce se feresc de diverse măști care mai de care. Colecționarii să se bucure de ele, unii doar le recunosc. Pentru orice guru, există și un imbecil.
🙂 am fi interesati de principiu sa cunoastem mai bine si pe consultantii de care se vorbeste mai sus, din culise, cu siguranta mult mai fascinanti si reali decat cei care joaca pe scena teatrului, ca in rest, aveti dreptate, am constatat si noi, din experienta anterioara repetitiva, cum e cu aberatiile…pe ceas cronometrate! 🙂 spre deosebire insa de alti consultanti, care sunt in linii foarte mari (cu mici deviatii/exceptii, cauzate de prea mult amuzament), mai constanti in ceea ce afirma, neproliferand aberatii (decat exceptional, dupa cum se spune anterior, din prea mult amuzament acumulat). Si nu in ultimul rand, e logic ca daca nu ar exista imbecili, nu ar exista nici Guru! 🙂 unii fara altii nu se poate! 🙂 Spor la treburi!
🙂 Corect ultima parte!
O zi fara aberații va doresc, cred ca a început bine!
Continuați, continuați… 🙂 Trebuie doar să te ducă si bibilica, ca daca nu te duce, aveți așteptări. 🙂
… 🙂 si pe tine te duce (bibilica) si nu ai asteptări? Hm, plictisitor de predictibil succesul unora in materie de aberații si nu numai 🙂
Tinde către infinit. Depinde de asteptari, Guru 3. Când aberezi, te poți aștepta doar la aberații, altfel…asteptarile tale nu corespund realității. :))
… in acest caz este o realitate defectă si trebuie reparata. 🙂
La fel si asteptarile. :))
Da, așteptările multor imbecili, desigur. Multi “domni” se află printre ei. :)) Sunt intr-atat de interdependenti între ei, încât funcționează în haite. Fara haita, nu stiu ce ar fi. Mă întreb cine o fi conducătorul haitei. :))
Poate ne răspunde “un domn”, nu oricare, ci, doar cel care face afaceri cu statul. Având în vedere că sunt mai mulți prin zona, 🙂 mă refer strict la cel căruia îi aparține acest blog. Fără stat, nu stiu ce ar fi. 🙂 Ar fi bun, doar să abereze, neîncetat. 🙂 E exact genul de persoană care apreciază oricând o limbă strecurată în ureche. 🙂
Va intreaba ‘Alte polaritati’ vorbeste agresivitatea, erosul sau asertivitatea din hipotalamusul dvs vis a vis de un anumit guru? 🙂 Pentru unii ar parea cumulate.
Guru 7, când nu reușești să descifrezi mesajul, începi să aberezi, si sa te dai cap în cap, cu cine reușești si îți permite. Așa că, atenție mare, se poate ajunge inclusiv la pierderea controlului conducerii firmei. Chiar dacă ești susținătorul anarhiei, si-ti faci legea ta, ajungi să mori exact pe legea ta, prin pierderea controlului, atunci când încep unii să te oglindească. Atenție mare, da? Unii, oglindesc, nu imita. 🙂 Să nu faci confuzii! 🙂
Da si eu ma intreb cine isi pierde controlul pe aici si cum de isi permite. Ar trebui sa va dea de gandit Guru 6!
Ar trebui să te gândești mult mai bine la ceea ce faci, asta pentru a nu-și permite unii diverse. Controlul, stai fără grijă, unii nu si-l pierd după cum vor altii. Așa că, concentreaza-te mai bine pe cei ce si-l pierd, chiar și simulând, nu de alta, dar, te asigur, chiar nu are nici un efect, decât, poate, să aducă zâmbetul pe buze. Așadar, veghează asupra lor, în perfect tandem cu una alta, poate te invata cum să-i strunesti. 😉
Da si eu zâmbesc pentru ca m am nascut invatat 🙂 asa cum s au nascut unii justitiari. Lectii ne place insa sa luam de la oameni care credem noi ca au ceva de spus.
ma intreb daca Guru 5 este in perioada lunara…sau nu..
Trebuie neapărat să-i întrebi pe ei, ei stiu mai bine ce se întâmplă prin haita.
…intre ei.
Tot din acelasi considerent abereaza si alții. 🙂 Se amuza din plin de imbecilii care mai de care, ce au anumite așteptări, si, se bazează pe ele. 🙂
Te motivează Butunoiu… :))