(sau Mosule, conteaza ce stiu EU sa fac, nu peticul asta de hartie)
Dupa cum am spus-o de multe ori, e clar, logica nu e chiar la indemana oricui…
Pentru un recruiter cu experienta, un CV prost facut e cel mai mare ajutor (involuntar) pe care il poate primi de la un candidat. Mai ales ca din scris poti trage adesea concluzii mai solide si mai valoroase despre cineva. Asadar, cu cat CV-ul e mai « prost », cu atat mai bun e pentru mine. Ganditi-va ca primesc in medie 50 de CV-uri pe zi, iar, uneori, si mai mult de 100. In 30 de secunde, sau, hai sa zicem, intr-un minut, cel mult, trebuie sa-l citesc, sa trag toate concluziile care pot fi trase, sa-l evaluez si sa-i dau trei coduri dupa care sa-l regasesc atunci cand caut candidati pentru vreo recrutare. Daca il pun un cod « superior » nivelului real, pierd eu, pentru ca o sa-l chem la o intalnire si o sa-mi dau seama ca e mai slab decat crezusem, adica ceva timp irosit. Daca ii pun un cod « inferior », pierde el, pentru ca nu o sa-l selectez pentru un post pe care poate s-ar fi potrivit si l-ar fi interesat, insa cine sa stie asta daca nu ajunge la interviu?
In marea majoritate a cazurilor, convingerea candidatilor e cea pe care un tocmai absolvent de particulara, deja suparat pe viata, mi-a sintetizat-o foarte plastic: « Mosule, conteaza ce stiu EU sa fac, nu peticul asta de hartie! » (sic!) Gagiul isi inchipuia, probabil, ca o sa angajez cate o saptamana pe fiecare dintre cei care mi-au trimis CV-ul – si el printre aceia – ca sa vad « ce stie » omu sa faca, si apoi sa iau o decizie finala, perfect « obiectiva », in deplina cunostinta de cauza, adica. Cred ca nu i-a trecut prin minte ca pe un angajator nu il intereseaza doar « ce stie » sa faca angajatul lui, ci si « cum e ».
Or, dintr-un CV afli, mai intai, ce « a facut », ceea ce nu e chiar acelasi lucru cu « ce stie sa faca ». Trecerea de la ce a facut la ce stie sa faca nu e atat de evidenta si de « automata », pe cat isi inchipuie multi. Apoi, incerci sa iti dai seama « cum e » omu, adica ceva ce multi nici nu s-au gandit pana acum ca se poate deduce atat de usor. Daca nu as face asta si ar trebui sa ma intalnesc cu candidatii ca sa aflu abia la interviu « cum sunt », as avea intalniri fara pauza de dimineata pana noaptea si ar trebui sa ma mut la sanatoriu. Asadar, ca sa nu dau faliment in cateva luni, sunt obligat sa fiu productiv si sa trag cat mai multe concluzii direct din CV, si nu la interviu. Adica o crestere de productivitate de vreo 4000% (de 40 de ori, daca va ganditi ca am pus un 0 in plus, din greseala).
– Dar e imposibil asa ceva! – vor striga toate asociatiile candidatilor in cor.
– Da, evident ca e imposibil! Dar daca in 50% din cazuri trag niste concluzii cat de cat valide, eu sunt multumit.
– Cuuuuum? Si cu ceilalti 50% despre care trageti concluzii gresite direct din CV cum ramane? Pe unii dintre ei nu ii veti mai chema la interviu, crezand ca sunt superficiali, nu-tocmai-destepti, sau cine mai stie cum, cand, de fapt, nu sunt asa in realitate.
– Da, asa e, victime colaterale. Imi pare rau pentru ei…
– Dar astfel sunt incalcate flagrant drepturile candidatilor! E inadmisibil!
Etc., etc.
De aceea, partea cea mai amuzanta din sedintele sau seminariile mele de consultanta in cariera e atunci cand le spun ce concluzii trasesem eu deja din CV-ul lor, inainte sa-i vad, si cam cum arata si cat de clara era imaginea pe care mi-o facusem despre ei. Si cand le vad ochii marindu-li-se si gura intredeschizandu-se… Micul meu moment de satisfactie cinica in fata arogantei si a superficialitatii.
Ati aflat, deci, unul dintre motivele pentru care recruiterii sunt prosti, nu va evalueaza la adevarata valoare si nu va cheama la interviurile la care va simtiti indreptatiti sa ajungeti. Pentru ei – pentru recruiteri, adica – nu exista CV-uri « proaste » sau prost facute, ci doar candidati orgoliosi, superficiali, nu foarte inteligenti sau, pur si simplu, fara noroc…
Comentarii (74)
De nenumărate ori, am pretins că sunt un cunoscător al celor care îşi caută să intre înt-o altă colectivitate. Alta decât cea în care se află şi sunt nemulţumiţi. Imediat am mai primit un răspuns. Mă înşelasem. Nu cred că există o reţetă. Ai şansa să descoperi un candidat bun sau nu ai şansa. Important, în opinia mea, e altceva! Să nu-ţi pierzi speranţa, să continui să crezi că ceea ce faci va avea un rezultat, şi ceilalţi vor fi recunoscători. Nu trebuie să-ţi pese de invidioşi, sau de cei care nu ” împărtăşesc” aceleaşi valori. După o lungă experienţă managerială îmi doresc să fac resurse umane. Sper, să am şansa. Iulian BOLOZAN
Un batranel adus de spate, usor sfornaitor de la astm, fara clienti , cu un tipic usor comunistoid, zeflemist si bineinteles infailibil. Noroc ca apune soarele si mai mor astfel de specimene, pentru a elibera pamantul si a-l lasa sa evolueze liber si fericit.
Inca nu… Mi-am facut analizele, au iesit bine toate, forma e inca buna, asa ca mai ai de asteptat putin. GB
George, tu te-ai regasit in postarea de mai sus? Nu despre tine era vorba. Dar daca vezi asemanari…..
are dreptate GB.
cv-urile au devenit niste fituici SF pentru recruiteri.In aceste fituici candidatul este un superman,superscolit de iti este rusine sa il chemi la interviu 😉
In realitate majoritatea nu prea stiu sa faca ceea ce scrie in hartiile prezentate si e pacat.
Va doresc doar atat: sa va spuna medicul ca daca 50% din operatii reusesc e ok…constructorul de case ca daca 50% din cele pe care le-a construit mai stau dupa un cutremur mai serios e ok pentru el..samd…
De asta trebuie lucrat direct cu angajatorii si ocoliti profitorii. Sunt socat sa vad ca spuneti cu subiect si predicat ca va bateti joc de clientii dumneavoastra.
Toate bune !
Da-da,tare-mi place! Cand nu se lasa cu valuri de simpatie si cu valuri de aplauze e tare bine,cu atat mai mult cu cat dincolo de umor vad (pe ici,pe colo:))) putintica zeflemea-cu umorul mai treaca-mearga,dar cu zeflemeaua treaba este muuult mai delicata.
Uite-asa ii cerne ea pe cei care nu sunt pasionati cercetatori ai autoevaluarii si autocontrolului !
Si cum departe de mine orgoliul,superficialitatea,inteligenta putina si lipsa de noroc,cine stie?
Am avut rabdarea sa citesc tot.
Am inteles ca Madalina a fost indragostita de George Butunoiu sau de umbra sa dar a suferit o dezamagire. Pasiunea s-a nascut din admiratie (si oare cum apar emotiile pozitive?). Insa pasiunea nu a lasat-o sa inchida conturile. Atentie, exista o diferenta intre emotie si sentiment. Dragostea este o emotie, deci dispare in timp.
Cum ma descurc, domnule Butunoiu? Cum ma descurc, Madalina?
Daca tot tragem din scris “concluzii mai solide si mai valoroase despre cineva”, trebuie sa spun ca “marea majoritate” este un pleonasm.
Profesorii de la Litere numesc asta “hipercorectitudine” si tot ei ne sfatuiesc sa o evitam. Aveam mai multe exemple, dar acum vad ca nu-mi vine niciunul in minte. GB
Poate ca sa poate scrie – in general, cu o larga majoritate – expresii care nu exclud exceptiile…
,marile’ firme de recrutare au demonstrat incompetenta cand au recrutat managerii privati la firmele de stat
a fost un fiasco
daca nu reusesc sa recruteze corect la cel mai inalt nivel ce sa mai discutam in functii mai mici unde competenta este aproape la acelasi nivel
Absolut corect.
Daca imi amintesc bine, GB a luat o gramada de bani de la CFR pentru a recruta in functia de Manager General (manager privat) pe adjunctul MG de la acel moment.
Se pare ca GB e un pic mai bun decat departamentul de Resurse Umane al CFR dar, foarte sigur, mult mai scump. Va las pe dumneavoastra sa evaluatei raportul calitate / pret.
interesele pot sa poarte uneori diferite culori…
Am descoperit aceasta meserie intimplator, o fac din pasiune si ajut dezinteresat cu sfaturi si atit cit ma pricep oamenii care ma solicita, m-am perfectionat ajutind pe altii, am invatat de la toti, acesta lume e fantastica…reteta miracol nu exista…nu exista headhunter senzational….dar trebuie sa recunosc ca sunt unii care m-au uimit…..ei sint cei care..m-au facut sa doresc …sa fiu cit mai informat….in pas cu tot ceea ce este nou…..sint la prima experienta pe un blog….am considerat ca sint departe de aceasta lume aparte…acum parca vad lumea prin ochii dumneavoastra….ma bucur ca existati ..ma bucur ca existati DOMNULE GEORGE BUTUNOIU…SI CA…FACETI ACEST LUCURU..PENTRU NOI…adica sa existam sa comunicam sa ne intelegem…, pentru ca pentru mine aceasta meserie este doar PASIUNE…ARTA.
Oauu! …. Câtă dezbatere.
Prea multă metafizică pentru niste evidenţe.!
Prea puţin rafinament şi toleranţă limitată.!
Când esenţialul nu mai este o referinţă, el rămâne dincolo de evocare şi de presimţire.
Şi uite aşa e înlocuit de către metafizică. După care metafizica este intens cultivată şi la un moment dat este definită de către breaslă drept o trăsătură culturală sau o zestre spirituală.
Profesionismul poate avea mai multe niveluri şi stadii:
– de la debutant => până la expert;
– de la aflarea în trebă => pînă la căderea în derizoriu.
Însăși cultura spaţiului mioritic prin “născut nu făcut” atinge tangenţial atât noţiunea de profesionism cât şi de aflare în treabă.
Pentru oameni aflarea în treabă este o practică fara plus valoare şi în consecinţă trebuie evitată.
Aflarea în treabă la maşini se cheamă ’’mers in gol’’ şi de multe ori acesta este necesar sau inevitabil. Imită omul maşina?
In management se numeste ’’dezvoltare şi implementare strategii de schimbare si optimizare organizatională’’. Simplu, normal si natural.?
In politică se manifestă prin fetivismul puterii şi populismul opoziţiei.
Aflarea în treabă pentru om poate fi o capcană sau o formă de salvare in-extremis.
Spre exemplu: eu acum sunt aproape de a pica în capcană. Ca să evit: mă opresc.
În incheiere, Vă doresc dumneavoastră la fel ce-mi doresc şi mie: să putem trece cu demnitate şi bun simţ peste situaţiile în care ne poate induce în eroare: interesul, stresul sau palmaresul.
Un comentariu amuzant pe site-ul de la Adevarul, unde a fost publicat articolul: “Era vorba aceea (banc ?): un recrutor arunca din start cam jumatate din cv-urile primite, fara macar sa se uite pe ele (avea, intr-adevar, zeci si zeci pentru fiecare job afisat). La intrebarea de ce face asta, spunea “Nu am ce face cu ghinionistii”. Am lucrat ca free-lancer, deci mi-am cautat singur contracte – zeci si zeci. Asadar, am trecut prin procesul acesta de sute de ori. Ei bine, parerea mea este ca bancul de mai sus nu este chiar departe de adevar. Este intr-adevar si o foarte mare parte de loterie.” Mai sunt si altele la fel de interesante… 🙂
Ei, vezi GB, exact de aceea eu nu ma pot baza pe recrutori, ci tintesc direct la angajator, sus. El stie mai bine ce vrea el insusi, contactul direct e cel mai sigur si nu se pierd vreme, bani, explicatii si relee inutile!
Angajatorul stie cel mai bine cu cine vrea sa lucreze, vede rapid personalitatea candidatului, competenta concreta, nu are nevoie de intermediari sa ii spuna ei ce vrea el si sa ii comunice rezultate de teste psihologice scolare.
Si sfatuiesc pe oricine sa evite “ghinionul” loteriei HR!
Rolul vostru ar trebui sa se indrepte spre consultanta, acolo e un vid inca…
Articolul si comentariul asta m-a facut sa ma gandesc serios sa public pe blog si peste tot unde am posibilitatea un ghid pentru bezmeticii care cred ca au nevoie de asemenea indivizi si de asemenea firme de recrutare. Daca de o asemenea atitudine se loveste studiul si experienta unor oameni, e nasol pentru toti, in special pentru angajatori. Sa speram ca, treptat, vor sti si ei asta.
Radu T., din experienta mea de neprofesionist in domeniul recrutarii, acesti oameni pot face diferenta dintre a face sau nu o investitie ! De a reusii intr-un business sau nu !
Exemplu: Eu sunt din domeniul proceselor, organziarii manageriale samd… toti clientii mei care au nevoie de suportul meu tehnic pentru a ii ajuta in conversia businessului spre eficienta si profitabilitate, ma intreba cu cine??? oamenii mei nu sunt in stare sa lucreze intr-un viitor sistem, nu am cu cine?….. nu pot realiza un asemena proiect fara oamenii potriviti care sa aiba mentalitatea potrivita ……… de unde pot avea asemena oameni ?
De aceea m-am apucat sa fac si eu la nivel neprofesionist aceste tipuri de recrutari ! Nu sunt multe pentru ca le fac doar pentru proiectele mele si raspund pentru ele…. Cred ca am facut diferenta in multe companii la care am livrat serviciile mele, deoarece ele in loc sa faca exitul din piata au ajuns sa aduca businessuri noi si si-au multiplicat veniturile……
De cele mai multe ori un angajat cheie fie el operational sau bazat pe dezvoltare daca actioneaza in spiritul dorit, binenteles constructiv va face diferenta intr-un business ! Actionarii sau HR-isti de cele mai multe ori nu pot pune pret pe asemenea scenarii nefiind ei regizorii jucatori, sunt doar simpli clienti care cumpara servicii, ei doresc sa cumpere schimbarea unui trend, de aceea este nevoie de o forta externa……
ok… pot sa inteleg si pot accepta continutul postului…. din pacate, nu il pot “lega”de titlu… “Un CV prost e un CV bun” meaning ?? Pot sa inteleg, pe de o parte, business-ul pe care il dezvolta un recruiter, insa iau in considerare faptul ca ultimately (sau…. ca sa folosesc sintagma foarte “IN” in momentul acesta, la sfarsitul zilei….) recruiterul are un business fluctuant…. De aici vine si o mare dilema: DE CE se plange un recruiter ca primeste mai mult de 50 de CV-uri pe zi? Personal, (daca as fi recruiter) m-as bucura sa am de unde alege….. Recruiterii sunt intermediari, care depind de resursa umana existenta pe piata din Romania – in cazul de fata – si pe care reusesc sa o recruteze pentru un post definit de o anumita companie pentru care presteaza serviciul de recrutare (regardless if state-owned enterprises or private ones)…. Din punctul asta de vedere, consider ca “resursa umana”- reprezentata, in cazul de fata, de CV- este un potential “asset”(ma rog… “romanizati” voi cuvantul asta) al recruiterului, care, in principal, nu ar trebui sa se planga de numarul foarte mare de CV-uri primte, ci ar trebui sa se bucure…. regardless if these are pertinent or not, only considering the fact that…. in spatele unui CV mai “gresit”structurat (care, cu siguranta nu trebuie sa includa adrese de e-mail in care sa fie regasite ID-uri gen “pisi” “sweet ….”whatsoever), se poate ascunde un profesionist excelent. Mie personal, faptul ca un recruiter de talia “George Butunoiu” posteaza pe blogul personal o…. plangere….. 🙂 de genul: “Ganditi-va ca primesc in medie 50 de CV-uri pe zi, iar, uneori, si mai mult de 100″mi se pare o formula fantastica de …. self-sufficiency. Din pacate, multi profesionisti au ajuns, in Romania, in acest punct si, parerea mea….. ;), …. D’aia merge treaba asa in tara asta…. pentru ca suntem auto-suficienti…..
– Nu am spus nicaieri ca ma plang ca primesc 50 de CV-uri pe zi. Dimpotriva, ma bucur, asta ma ajuta foarte mult in ceea ce fac.
– Un CV “prost” pentru candidat (= unul din care evaluatorul isi face o impresie proasta despre el din alte detalii decat continutul propriu-zis al joburilor/ experientei) e un CV “bun” pentru evaluator pentru ca trage mai multe concluzii decat din unul “bun” si, astfel, evita o eventuala pierdere de vreme cu un interviu la care sa afle aceste lucruri.
GB
Daca s-ar fi uitat cineva in CV-ul dv la inceputul anilor 90, ce va recomanda pentru pozitia de headhunter?
Faptul ca eu nu imi cautam de lucru, ci mi-am facut singur firma asta de head-hunting. GB
si e admirabil!!!
Cred ca urmatoarea idee e incorecta: ” Daca ii pun un cod « inferior », pierde el, pentru ca nu o sa-l selectez pentru un post pe care poate s-ar fi potrivit si l-ar fi interesat, insa cine sa stie asta daca nu ajunge la interviu?”
Daca unui candidat ii pui un cod inferior, pierde el (da), dar pierzi tu mai mult. El/ea daca e bun/buna isi va gasi ceva, tu in schimb s-ar putea sa fi refuzat cel mai bun candidat. (Eu nu am o firma, dar imi inchipui ca un sef vrea cei mai buni angajati)
Corect daca ii priviti cu echidistanta pe cei doi, DAR GB privea tranzactia strict din unghiul lui, se referea doar la pierderea LUI de TIMP, timpul fiind evident bani pentru un businessman.
– pierde GB TIMP daca il vede pe unul codat superior din eroare, pentru ca nu il poate plasa (si e un timp pe care l-ar fi putut folosi pentru unul bine codat)
– pierde candidatul un post daca e codat inferior din greseala, dar GB castiga acest TIMP prin evitarea intalnirii si nici nu pierde candidati! pentru ca are de unde alege (pool-ul e de 100 x nr de zile).
Totul e unghiul din care privim, Dana… eu desigur ma coalizez cu dvs, cu pozitia candidatului, iar ideea ca suntem vazuti ca marfa a carei vanzari trebuie sa dea randament de 100% – acesta neexistand nici macar in fizica – e total neconforma cu abordarea RH din Vest. Acolo randamentul plasarii e mic, dar se castiga enorm la un candidat, ceea ce la noi nu cred.
Asa e, tu ai ochiul format, ai si o inclinatie spre a analiza, a elabora inferente, e normal in cazul tau si ti se si potriveste, e la pachet cu inteligenta, charisma, introspectiile, etc.
CV-ul e important, categoric, mai ales cum e scris, ce atuuri bagi sub nasul angajatorului, ce vrei sa vinzi cu adevarat sau ce pui pe raftul cel mai vizibil…
Eu recunosc ca nu am stiut niciodata sa fac unul si mi-a fost si lene, asa ca am luat modelul unuia din profesorii mei din State, apoi am tot adaugat si cand o colega australianca a vazut ca nu e scris “excellent skills” undeva, a adaugat ea, spunand ca la anglofoni daca nu e superlativul absolut, nimic nu e 🙂
De acord ca e mare diferenta intre ce am facut si ce stiu cu adevarat sa fac!
Dar pe langa analiza CVului, draga George – flairul tau, simtul tau pentru detalii, exigenta ta proverbiala, convingerea ta ca noi muritorii suntem capriciosi si sentimentali – deci slabi, toate astea fac parte din valoarea ta profesionala incontestabila si ne dau noua muritorilor teama ca vom fi “disecati”, descompusi, desfiintati in 10 secunde…
🙂 nu-i asa?
ce echipa competenta!!! unul a scris “nu” si celalalt “-i asa”? Tare!
nu, nu …era doar o opinie la puterea a 2-a 🙂
🙂 🙂 de la tine e intotdeauna la puterea n unde n tinde la infinit 🙂
🙂
sper ca nu confunzi lucrurile. Opinia e diferita de ceea ce inseamna simulare. Una poate fi interpretata la nivel binar, cel mult, pe cand alta, ai dreptate, tinde catre infinit.
ai respins CV-uri doar pe simplul considerent ca nu corespundeau criteriilor tale subiective, si nu ma refer neaparat la continut?
Si forma CV-ului tot “continut” e! Si nu prea cred eu ca stii tu din ce poate trage concluzii un evaluator profesionist. GB
ei, mai stim, ca si noi mai tragem concluzii… tot din detalii.
Ce e greu e ca la interviu tu taci si asculti de undeva din umbra, in timp ce “victima” asezata in bataia luminii, desarta uneori neselectiv sacul, cu trac si cu fixatia ca orice spune poate fi folosit impotriva lui, osciland intre continut si forma – nereusind sa se concentreze pe amandoua concomitent, nestiind exact partea nescrisa a JD, iar tu tocmai asta speculezi… e un joc, dar unul “slightly unfair”, pentru ca tu il faci regulile, candidatul le poate doar intui.
🙂
orice evaluare e subiectiva! ca e facuta de om, sau de computerul facut de om.
dar criteriile lui GB devin quasi-obiective pentru ca el COMPARA calitatile candidatului cu cele cerute in JD si cu ale competitorilor, iar JD e un dat, e fix.
Un juriu nu iti spune ca esti un bun dansator, el doar te compara.
Balta are peste suficient- la o extragere pot sa existe pesti suficienti pentru o cina si deci ce atata discutie – curat ghinion!
1. ai intalnit candidati cu CV bine facut . . . de altii (consultanti etc), punctajul tau fiind conform cu documentul?
2. exista pericolul generalizarii modului tau de lucru: specialisti in recrutare vor aprecia metoda, nefiind insa inzestrati cu cele necesare aplicarii acesteia: analiza si sinteza nu se deprind pe filiera umana, iar rezultatul se compara la final cu ceva din “biblioteca de modele” cladita prin experienta si citit; citi din cei implicati in selectia de CV-uri au “biblioteca de modele” similara cu a ta?
Nu stiu cine mai evalueaza CV-urile la fel ca mine si, foarte probabil, nu voi sti niciodata. Si nici altii nu vor sti cum le evaluez eu, pentru ca nu e o metoda structurata, pe care sa o pot detalia si explica. E vorba de foarte multe mici detalii, care, puse cap la cap, pot conduce in directia buna. Sunt mai mult niste reflexe conditionate, formate in timp. GB
nimeni, George! fii sigur!
si tocmai de asta e asa de interesant pentru unele dintre noi 🙂
unii, unele, oricine! el E cu adevarat unic, doar ca ne-o tot spune… ca sa ne enerveze 🙂
🙂 🙂
da, e in plin proces de creativitate …al emotiilor, desigur. 🙂 Dar, nu-i asta o problema, ci alta, care merita rezolvata sau macar probata :))
“problema” e ca uneori am tendinta sa cred in altii, in ideile lor, pentru ca in ale mele nu prea cred… si apoi sunt dezamagita cand vad ca acea persoana nici macar nu ne ia in seama, ca pentru ea nu contam…
e frumos la mare? 🙂
Candidatii rareori inteleg ca majoritatea preselectiilor facute de head-hunteri se ghideaza pe directivele date de firma angajatoare. Aceste directive se limiteaza in multe cazuri la nivelul de calificare si la nivelul de experienta necesar pentru job. Asta tine de faptul ca nu se mai angajeaza oameni pentru cariere pe termen lung (“pe viata”), ci se doreste pur si simplu un om capabil sa faca treaba acum si cu cat mai putin training. Judecata referitoare la “cum e omul” se face doar asupra celora care ajung la interviu, ca fiind deja confirmati din punct de vedere profesional pe baza CV-ului. Inevitabil si instinctiv clasificam si judecam oamenii mai intai dupa aparente pana ajungem sa ii cunoastem. In sensul asta un CV foarte bun reprezinta cel mai bun costum, manechiura, frizura si postura :).
Mr GB,cu siguranta stiti pe ce se bazeaza procesul de recrutare la o companie de top ca McKinsey: au 4 cerinte-nucleu ce zic ei ca graviteaza tot procesul si alte detalii descrise pe site-ul lor dar care ascund multe trick-uri;majoritatea sunt de citit printre randuri.Cu toate acestea,au totusi un “pattern”un sablon pe care-l aplica.La companii de top se aplica CV prost e CV bun?? greu de zis.Pot analiza cei ce studiaza Resume-uri la ei,printre randuri,sa poata “extrage” skills-urile si competente?iarasi nu stiu.Daca incerci sa iti faci un Resume “pe placul” lor iti vei schimba optica zilnic sau de fiecare data cand incerci sa il scrii.Cum sa te vinzi bine la cei de top si sa intri la prima intalnire??urmand “pattern-ul” dar punandu-ti amprenta?Oricum studiind randurile si printre randurile unei companii de top de “teapa” celei de mai sus,iti dai seama de mediocritatea in care lucrezi.sau nu si sunt cei mai buni vanzatori?Merci si spor
Firmele de genul acesteia, si toate marile corporatii, de altfel, sunt OBLIGATE sa procedurizeze tot, deci si tot procesul de recrutare, evident! Insa, tot evident, ei extrag informatiile exclusiv pe baza a ceea ce ai facut, pe ce joburi ai avut, nu pe altceva – asta nu au cum sa procedurizeze, pentru ca nu prea poate sa fie descris si clasificat. Si procedurile astea sunt facute si pentru (sau mai ales pentru) situatiile in care recrutarea sa poata sa fie preluata de oricine, la un moment dat. Cu alte cuvinte, la ei un CV “prost” e unul care nu contine toate informatiile de care au ei nevoie, care apar in lista de proceduri. GB
“prodedurizeze”? pot sa il folosesc? am girul tau? 😉
“Dar daca in 50% din cazuri trag niste concluzii cat de cat valide, eu sunt multumit.”
Ceea ce inseamna ca din start ai 50% sansa sa nu ai sansa (noroc).
Citind ultimele articole de pe acest blog, mi-au atras atentia doi termeni: noroc si victime colaterale. Sunt “variabile” pe care trebuie sa le avem constant in vedere. Mie acest articol imi da masura onestitatii tale! Felicitari! MN
Nu de 50%, ci 25%, pentru ca in 25% din cazuri ai putea fi supraevaluat din CV si atunci ghinionul e al meu… 🙂 GB
Si totusi, in caz de nevoie, nu mai iei anumite CV-uri la mana inca o data … pentru o evaluare suplimentara daca printre “norocosi” nu se nimereste ce ai nevoie pe moment?
Evident ca da, de mai multe ori, de cate ori e nevoie, pana gasesc ce caut. Ma duc din ce in ce mai “jos”, in ideea ca i-am dat vreunuia un cod gresit, mai jos decat era cazul. GB
”nu exista CV-uri « proaste » sau prost facute, ci doar candidati orgoliosi, superficiali, nu foarte inteligenti sau, pur si simplu, fara noroc…” cool, daca sunt orgoliosi , superficiali, nu foarte inteligenti, dar cu noroc e de bine pentru ei, recruiterul ii selecteaza, l-a pacalit caitza…daca sunt orgoliosi, superficiali, nu foarte inteligenti, dar cu ghinion, pica la testul recruiterului, nasol…ok, si daca nu sunt nici orgoliosi, nici superficiali, nici foarte prosti, ci doar ghinionisti? aici intervine 50% ala magic… inteleg…si asta numiti profesionalism?:D 50% victime colaterale cred ca este enorm, oricine cu un astfel de procent de ratari ar fi zbura din orice companie, cred ca nici in administratie nu se poate rezista cu un astfel de scor…50% ghinionisti de a se fi increzut intr-un recruiter care are ”momente de satisfactie cinica in fata arogantei si a superficialitatii” inseamna multi prosti, intr-adevar…
Te salut George,
cum iti poti da seama intr-un interviu despre „cum e” omul? Ce intrebari ai putea sa folosesti ca sa iti dai seama daca omul are cei sapte ani de acasa?
Mersi.
Nu am auzit sa existe “un set de intrebari” care sa te faca sa intelegi cum e omul. Intrebarile decurg una din alta, in functie de context, de ce a raspuns la una de dinainte, la ce reactii a avut etc. De fapt, analiza asta o faci mai mult in “background”, pe baza experientei, subconstient sau semiconstient, adesea. Ar fi prea simplu daca ar exista niste proceduri bine definite cu ajutorul carora sa poti “descoase” pe oricine. Le-ar folosi si oamenii inainte sa se casatoreasca, si intr-o multime de alte situatii. Probabil ca e mai bine ca nu exista… GB
da, nimic nu e standardizat in contactele umane, joaca doar impresia generala, cred eu.
Nici o carte nu o evaluam dupa criterii prestabilite, imuabile, doar o simtim, o analizam de fapt prea complex in interior ca sa o definim, ca sa o clasificam.
E gustul pe care ea ni l-a lasat. Potrivirea sau nu cu principiile noastre sau surpriza ideilor la care nu ne-am gandit. Totul e constient, dar involuntar, ne lasam dusi cu buna stiinta pe panta admiratiei sau a repulsiei.
Asa si cu oamenii, George, ii SIMTIM mai mult decat ii VERIFICAM prin teste!
Foarte interesant, asta inseamna antreprenoriat, sa iti poti faci singur strategia, spun asta pentru ca am o frustrare in calitate de proaspat “fost”corporatist ce am activat in vanzari und enu eram lasat sa am o prima impresie despre client si sa fac o triere initiala in vederea eficientizarii timpului alocat si respectiv performantei, ci eram fortat sa nu las pe nimeni din cei care doar puneau o intrebare sa nu treaca prin toata procedura de vanzare, chiar daca nu le dadeam nicio sansa, strategia care m-a facut sa acumulez atatea frustrari ca am renuntat…
Oare drumul meu este sa fiu antreprenor sau sunt eu inadaptabil si trebuie sa-mi reconsider pozitia si valoarea pe care cred ca o am dupa 11 ani de vanzari?
Salut, GB!
Daca-ti trimit CV-ul meu, iti arunci o privire pe el? … sa-ti faci o imagine…
…poate si eu sunt arogant si superficial si nu-mi dau seama…
Mersi.
Evident ca imi arunc, citesc toate CV-urile pe care le primesc. Ca doar asta e “materia prima” in afacerea noastra… GB
Serios?! Chiar nu as fi indraznit sa va trimit CV-ul meu daca nu citeam acest reply…
Promiteti insa si un reply la e-mailul meu? Macar ceva scurt de genul:
– talent, dar atat
– praf in ochi
– fara speranta
– vino sa te cunosc cu 200 lei/ora si poate iti dau un sfat
– multumesc pt cv, o zi buna.
Nu, evident ca nu! De ce ti-as face serviciul acesta (pe gratis)? GB
Scuze, nu am fost foarte clar si mi-o asum, de fapt intrebarea era daca in urma continutului si aspectului CV-ului primit de dvs ma invitati la o discutie sa ne cunoastem cu tariful mentionat (200 lei/ora – prima intalnire) sau poate veni oricine la consiliere indiferent de CV, aspiratii, pregatire etc?
Multumesc.
Nu sunt sigur ca am inteles ce spui. Ma intalnesc cu cineva care imi cere o consultanta (de cea platita vorbesc) la cererea lui, nu ii sugerez eu asta. In principiu, accept majoritatea cererilor pentru o intalnire preliminara, in primul rand ca sa ma lamuresc ce vor. GB
Bun și care-i noutatea in toata postarea asta extrem de lunga ? Ce crezi ca ne-ai zis si noi nu stiam ? A, da, faptul ca primesti doar 50 de cv-uri pe zi, asta da nouate. Probabil ca primesti doar 5, dar asta nu-i treaba noastra.
Mult succes iti uram noi, ‘catindantii”…
Cu siguranta sunt foarte multi candidati care sunt specializati in anumite domenii,nu-si gasesc la momentul potrivit jobul dorit,accepta cu totul altceva,incep sa se obisnuiasca cu locul respectiv , cu personalul si mai ales cu managerul si patronii si in ciuda faptului ca intre timp apar oportunitati din domeniul in care au excelat si pe care initial l-au urmarit,raman in continuare atasati noii provocari.
Si atunci de ce este atat de important CVul si nu omul ?
Cum se poate rezolva problema cunoasterii si aprecierii individului inaintea studierii unui CV ?
Nu prea se poate rezolva! GB
de ce alternativa CV sau OM??? de ce nu armonia CV-OM?
CVul e de cele mai multe ori, pe langa cartea de vizita fabricata, si o baza de discutie la interviu! Cum e un ppt – baza unei comunicari orale, slide-urile per se nu au sens fara prezentare, fara persuasiunea prezentatorului, fara charisma, prezenta, prestanta lui.
Insa profit aici sa iti semnalez, George, cat e de important pentru un candidat sa i se puna intrebari punctuale dar deschise, intrebari specifice, mature, e important ca o conversatie la interviu sa curga, sa fie profitabila pentru ambele parti.
Daca intrebarile sunt penibile, candidatul nu se poate valorifica, el e pierdut pentru postul respectiv cand intervievatorul pune intrebari prea vagi sau inchise, sau deloc, cand intervievatorul nici nu stie ce fel de profil ar vrea, dar si cand intrebarile sunt prea rigide si infantile – “cum reactionati cand vedeti un accident pe strada”, sau “ce animal de companie va place”… ,”va place sau nu simetria”, “stiti sa va motivati echipa”, am vazut de toate pana la varsta mea… matusalemica 😉 Discutia trebuie sa fie mai putin bruta, discriminarea mai fina, intrebarile personale mai discrete.
Am vazut si multi impecabili, dupa discutia cu care iesi imbogatit spiritual, oameni bine cu ei, dezinvolti, cu experienta, cu intelepciunea de a cerne ce e important de ce nu, care nu au nevoie sa te treaca prin tot chestionarul ieftin pe care l-au memorat in ajun.
Rolul interviului nu e sa-i faca placere candidatului, sau sa-l faca sa plece “imbogatit” de acolo. GB
dar nici sa plece dezgustat si dezamagit de nivelul intervievatorului care nu e capabil sa scoata doua vorbe…
interviul are scopul sa ii ridice pe amandoi, sa ii imbogateasca pe amandoi, e un DIALOG – notiune aproximativ necunoscuta in patrie, stiu… un dialog intre doi oameni cultivati, scoliti, educati, care invata unul de la altul, ca si tu inveti enorm de la noi…
Interviul nu e inchizitie si nici chestionar gestapovist… asta doar in afara Romaniei, desigur.
Daca vezi lucrurile atat de static si la nivel de pur targ e intr-adevar o pierdere pentru noi toti… o mare dezamagire… meseria ta e superba si ar trebui sa implice comunicare, schimb cultural, placere… da, placere, e tocmai un subiect pe care l-am abordat cu RH de la BMS unde lucram si care erau de acord: la locul de munca, in viata, placerea e esentiala. Si ea exista, George, chiar daca tu nu o poti vedea! Viata e frumoasa, crede-ma! Si omul e mai important decat cainele sau computerul! Omul are pasiuni, idei, sentimente, visuri, cunoaste mai mult decat un singur domeniu, calatoreste, picteaza, scrie eseuri, face sport, fotografii, iubeste natura si muzica diversa, crede, spera, construieste… doar in societatile tribale omul e vandut, detestat, ignorat, folosit.
Ca sa faci un bun interviu ca headhunter, trebuie deschidere, abilitati de comunicare, zambet, dezinvoltura, suplete, intelegere, cunostinte multidisciplinare, fluenta in limbaj, sa mergi spre oameni, si nu doar obsesia banului sau teama de esec!!!
In aceste situatii nu se pune virgula inainte de ‘sau’ 🙂
“George Butunoiu : 26-Jun-2013
Rolul interviului nu e sa-i faca placere candidatului, sau sa-l faca sa plece “imbogatit” de acolo. GB”
“– Cuuuuum? Si cu ceilalti 50% despre care trageti concluzii gresite direct din CV cum ramane? Pe unii dintre ei nu ii veti mai chema la interviu, crezand ca sunt superficiali, nu-tocmai-destepti, sau cine mai stie cum, cand, de fapt, nu sunt asa in realitate.”
Sunt multe situatii in care se pune virgula inaintea lui “sau” si a lui “si”. Vezi ca am un blog separat de gramatica. Doi: eu nu-mi caut job. GB