Mi-am facut un obicei din a astepta restul intreg, cand merg la cumparaturi, si de a-l cere, cand nu ajunge la mine pe caile lui naturale. Sa presupunem ca lucrurile cumparate fac 17.96 lei, sunt scanate. In acest moment, intri in unul dintre urmatoarele scenarii: “optsprezece lei!”, “saptesprezece lei si nouazeci si sase”, sau nicio vorba. Bagi mana in portofel, scoti 20 de lei si ii dai casierului, respectiv casieritei. In 99,9% din cazuri urmeaza sa primesti doi lei si un “urmatorul!”, sonor, poruncitor, fara drept de apel. Abia la a o mia cumparare cu aceasta suma, primesti, in sfarsit, doi lei si patru bani.
Cand nu sunt in anul in care mi se inapoiaza si cei patru bani, raman in continuare in fata casierei, asteptand. “Ce-i? Ce s-a intamplat?” “A, nimic, asteptam restul”. “Care rest, pai nu vi l-am dat?” “Mi-ati dat 2 lei.” “Si cat mi-ati dat?” “20.” “Pai vedeti?” “Ce sa vad, va rog sa imi dati restul cum trebuie!” “Pai, uite, domle…, face opspe, mi-ati dat douazeci, v-am dat doi lei inapoi, ce mai vreti?” “Care opspe? Unde scrie opspe?” “Uite aicea!” – si pune degetul pe bon, in dreptul totalului. “Uite!” “Eu nu vad niciun opspe aici…” “Da, sapspe nouasase, deci opspe!” “Pai e sapspe nouasase, ori opspe?” “Cum???” – gata sa ma ia de nebun, cand, deodata, are o strafulgerare: “Aaaaaa…, vreti sa spuneti ca daca e sapspe si nouasase tresa va dau patru bani restu???” “Da, asta spun!” Stupefactie, respiratie taiata, ma masoara din cap pana in picioare, abia acum ma ia de nebun, i se citeste pe fata…
Reactiile de dupa revenirea din uluiala sunt semnificative. “Lucicooooo… (strigat dupa Lucica, in celalalt capat al magazinului, suficient de tare cat sa fie sigura ca niciun client nu ramane neinformat), adu-mi, fata, patru bani, e unu aicea care are nevoie de ei!” Sigur, intotdeauna imi arunca o moneda de 5 bani, nu patru de cate un banut. Teatral, ostentativ, compatimitor. Lista replicilor ulterioare e nesfarsita. Unii se lanseaza in argumentatii socio-economice, intra si ontologia in discutie, din cand in cand, via analize si reinterpretari axiologice, se compara ziua de azi cu vremurile trecute, oamenii de azi cu ceilalti, sau se analizeaza un singur individ in etape distincte si bine delimitate ale existentei sale, si cate si mai cate. Orice, numai o scuza nu! In ani de zile, o singura data am auzit o scuza, era o farmacista tanara de la Belladona din Beller.
Dar, uite, m-am lungit cu scrisul, tot vorbind despre vanzatoare, cand e voiam sa scriu despre ceilalti clienti, de fapt. Unii, plini de bunavointa, vor sa ajute, se uita si ei la bon, se uita in mana mea, la rest, fac repede calcule in minte… “E bine, domle, opspe, ati dat douazeci, deci doi.” “Da, dar bonul meu de de sapspe nouasase.” “Pai da, sapspe nouasase, deci opspe, si v-a dat doi inapoi!” “Da, dar trebuie sa-mi dea mai mult.” “Aaaaaa…, vreti sa spuneti ca daca e spspe si nouasase tresa va dau patru bani restu???” “Da, asta spun!” Stupefactie, respiratie taiata, ma masoara si cumparatorul din cap pana in picioare, ma ia de nebun, i se citeste pe fata. Si incep si ei cu aceleasi explicatii ca ale vanzatorilor, dar aceleasi-aceleasi, niciun cuvant schimbat, doar ordinea difera. Parca s-au vorbit cu totii inainte, stiind de undeva ca voi veni eu la magazin. Daca de partea cealalta a tejghelei a fost o farmacista, totusi, care mi-a spus ca am dreptate, de partea asta, pe unde trec clientii, nu a fost niciodata cineva care sa imi dea dreptate. Niciodata! In cel mai bun caz au tacut, insa cei mai multi au sarit sa o apere pe vanzatoare, agresiunea la adresa ei fiind mai mult decat evidenta in constiinta colectiva.
Azi am intrat la magazinul Gemini din Piata Floreasca sa cumpar paine. In spatele meu niste susoteli si chicoteli, si un ras infundat, acoperit cu mana, ca sa nu se auda prea tare: “Uite-l, fata, pe ala care cere restul!” Dar ce mai radeau, cu sughituri…
(poza lui Lea-Maria de pe www.deviantart.com)
Comentarii (67)
Sa platesti cu cardul pentru 10-20 lei mi se pare aiurea..se poate intampla sa nu ai, asa este, insa cand vad corporatistii cum asteapta sa li se puna si in punga produsele inebunesc. Generatie de ratati.
Cat despre cei care cereti si doi bani sunteti ….uhh…..voi va faceti rau singuri si nervi.
Eu traiesc in Ungaria, unde acum vreo 8-10 ani s-a renuntat la monedele de 1-2 forinti, si cea mai mica denominare actuala e de 5 forinti (care nu inseamna mai nimic, 1Euro fiind acum cotat la 310 forinti). Si eu platesc cu cardul in magazinele mari, dar in cele mici, de coltul strazii, de obicei nu se poate plati cu cardul. Ce voiam sa spun e ca si aici ma intilnesc cu aceeasi boala a rotunjirii. Recent mi-am luat un covrig si un iaurt, si suma totala de platit era ceva gen 385 HUF. Vinzatoarea imi spune “390”. Ii dau doua monede de 200, si ea imi returneaza o moneda de 10, apoi ma priveste intrebator, vazind ca nu plec. Ii spun ca astept cei 5 HUF, intrucit masina de marcat arata 385, nu 390. “Aaaah, bine” pufaie cucoana, si scoate o moneda de 5 dintr-o punguta. “Am destule din astea”, continua, insinuind ca nu ii trebuie ei cei 5 HUF ai mei.
Acuma, ca sa fiu sincera, de obicei las eu de buna voie cei 5 HUF vinzatorilor. Dar e o mare diferenta de atitudine: una e cind vinzatoarea imi da restul corect, si eu aleg sa ii las 5 HUF bacsis ca a fost draguta, si alta e cind ea, de la sine putere, isi atribuie cei 5 HUF. In cazul asta, INTOTDEAUNA cer restul, pentru ca ma enerveaza autosuficienta vinzatoarei, care se considera a prioric indreptatita la cei 5 HUF, desi nu a facut altceva decit sa tasteze in casa pretul covrigului si al iaurtulu, ceea ce, in fapt e meseria pentru care primeste salariu.
Practic, e la fel ca la restaurantele unde se percepe 10% service tax in meniu. Nu stiu cum mai e in Bucureasti, dar in Budapesta ai mult mai multe sanse sa fii servit cu atentie si grija de un chelner dintr-un restaurant unde trebuie sa munceasca pentru cei 10% bacsis (pe care vreau sau nu sa ii las), decit in restaurantul unde scrie pe prima pagina a meniului ca 10% se adauga automat la nota ta de plata.
Ma rog, asta a fost o paranteza, ideea e ca si pe mine ma amuza razboiul rece pentru maruntis pe care il port cu vinzatoarele/vinzatorii.
Si eu as fi facut la fel, sa cre restul pina la ultimul banut. E vorba de respectul pt. cineva sa-i dai inapoi banii lui pina la ultimul ban. Si apoi e vorba de respectul pt. munca si bani, care daca lipseste e foarte grav.
Intamplator am dat peste articolul asta… George, ii intrebi pe oameni de ce nu cer restul pana la ultimul banut, dar eu tot nu m-am prins de ce-l ceri tu. Inteleg ca “asa e corect”, dar corect pentru cine?
Poate ca simti ca n-ai fost tras in piept, dar nu cred ca cineva nu ti-a dat restul cu gandul sa te traga in piept. Din punct de vedere economic, daca pierzi 30 sec pentru cei 4 banuti inseamna 4.8 RON/h. Cred ca timpul tau face mult mai mult de atat.
Acum daca stai un pic sa te gandesti la ceilalti… Vanzatorul de la supermaket care dupa 6 ore de scanat, dar rest etc, trebuie sa mai si zambeasca… Ceilalti oameni de la coada care trebuie sa astepte si ei sa primesti rest…
Inteleg temerea ca daca azi nu primesti 4 bani rest, maine ai putea sa nu primesti 50 de bani, iar peste o saptamana preturile s-ar putea rotunji la 1 leu. Personal nu cred ca se va ajunge acolo.
[…] am scris, acum cateva zile, articolul acela care m-a facut faimos in cartier (si nu numai acolo), “Uite-l, fata, pe ala care cere […]
[…] am scris, acum cateva zile, articolul acela care m-a facut faimos in cartier (si nu numai acolo), “Uite-l, fata, pe ala care cere […]
Nu ești singur.
[…] Date).getTime(); Cand am scris, acum cateva zile, articolul acela care m-a facut faimos in cartier (si nu numai acolo), “Uite-l, fata, pe ala care cere […]
[…] am scris, acum cateva zile, articolul acela care m-a facut faimos in cartier (si nu numai acolo), “Uite-l, fata, pe ala care cere […]
[…] am scris, acum cateva zile, articolul acela care m-a facut faimos in cartier (si nu numai acolo), “Uite-l, fata, pe ala care cere […]
Constantin are dreptate. La fel ca si el , eu platesc cu cardul de fiecare data si atunci sunt obligati sa foloseasca suma integrala din bonul fiscal. Veti spune ca nu tot timpul platesti intr-un magazin dotat cu POS, asa este, insa prefer sa le evit pe cele fara, ma gandesc ca pierd timp pentru asteptari, timp pentru tatonari, timp pentru discutii in contradictoriu, energie pentru gandurile negative pe care le am, posibila stare de nervozitate care din pacate te urmareste si dupa depasirea momentului.
Deci plata cu cardul = beneficii pe toate planurile.
Normal ca cer restul. Oricand, oriunde. E normal, firesc. Si apoi mai e ceva, se spune ca cei care se adapteaza supravietuiesc si nicidecum cei puternici. Sunt foarte multi cei care inca nu s-au adaptat, sunt cei care nu cer restul inca 🙂
Maruntisul? In niciun caz, cade greu nu la stomac, ci, la buzunar. 🙂
E ca si cum primesti mita, 3 lulele…pardon, 3 salarii. 🙂
Mai frumos este cand primesti o guma de mestecat in loc de 15 bani…. Guma pe care ti-o ofera din mana…. Si tu zici: nu multumesc, prefer restul ca …nu fumez!
Da’, vezi, inainte de toate trebuie musai sa le aranjezi mai bine in fraza, ca sa aiba si sens, ca altfel…nu se pune. 🙂 Acum a vorbit spiritul critic. 🙂
🙂 Da, asta daca cauti sensurile in toate, dar la cate non-sensuri cu sens sunt si cate sensuri fara sa le dai de sens, il las pe Sandel sa se elucideze cu spiritul critic si civic. Surprinzator ca a inteles demult limbajul celor mari cu toate detaliile verbale si non verbale.:)
Tatal lui Sandel, ohhh…da, unde mai pui ca unii sunt de-a dreptul dezactivati neuronal, si li se scurtcircuiteaza circuitele neuronale, doar daca ii privesti. :)))Daca, cumva, toata strategia pusa la cale, da gres, asta doar pentru ca, nu are impactul cautat si dorit, cealalta parte lucrand insistent asupra stimularii, dehhh…este curioasa sa vada limita, nu cea de sus, hmmm…e de un real pericol, exista posibilitatea sa sara stecherul de la tensiunea mult prea ridicata. 🙂 Trebuie neaparat vorbit cu cei de la Enel, sa se puna de-o fratie cu ei (in vederea functionarii la capacitati normale, nu pentru altceva), ca cu altii…putine sanse. :))
P.S. A se contacta bunica lui Sandel 🙂 , este singura care-l poate intelege in toata plenitudinea, si, prin urmare, il poate ajuta. 🙂
Magistrala pledoaria, ne-ai convins, Sandel si prietenul Balanel intra in vacanta 🙂 pe perioada nelimitata.
Ca tot era vorba de detalii…verbale si non verbale. 🙂 ))
Si, cam asa e, trebuie musai sa-ti dau dreptate. Unii se confunda si cu Sandel, si cu Balanel. 🙂 Cand recunosc singuri, e mai mult decat minunat.Ar lipsi Suzana :)), dar, nu-i problema prea mare, sunt multe care joaca rolul ei, si se incadreaza de minune in peisaj. 🙂
Mi-l imaginez pe Butunoiu, asteptand maruntisul. Cam cum o face? Blocheaza coada, o hipnotizeaza pe casierita, sau cere pur si simplu restul? Eu credeam ca un head-hunter ar trebui sa ne propovaduiasca cate ceva despre fluidizare in actiuni, nicidecum sa fie el un exemplu inspre blocarea lor…pentru un simplu maruntis. :))) Mai mult ca sigur vrea sa faca senzatie, nu doar pe blog. 🙂
problema cea mai grea, grava, cel mai rau de suportat, este ca trebuie sa inghiti, induri si oprobiul cumparatorilor din spatele tau!! de aceea ce ziceti!! Ei sunt tradatorii!!
fara niciun un interes direct ei te considera nebun, te hulesc, te “scuipa” , ” hai dne, uiteti dau eu, dar lasa-ne” ei. furatii ca tine, injositii, ei sunt zmeii!!!! asta este “cancerul ” acestei societati, lipsa opiniei , sanatoase, civice, civile, a semenilor tie!!
Da, ai inteles ce era mai important, intr-adevar! Nu la vanzatori e problema, acolo te si astepti sa fie astfel, ci la ceilalti… GB
@ Viorica & George,
Culmea e ca aici, in America de Nord, acuma citiva ani un domn, om de afaceri de success, imi spunea exact acelasi lucru !!
Cum ca il lasa perplex, “scot din pepeni” etc. ( ‘drive me crazy, nuts” etc.) femeile, mamele de familii care vin cu maruntis, asteapta restul, vin cu cupoane etc.
Anumite “atribute” sint universale….
Buna dimineata Mike B.,
Da, asa o fi in America de Nord, dar in general banii sunt bani si implica precizie matematica. Asa cum oriunde in lume nu poti cumpara un covrig daca nu ai fix 1 leu/euro/dollar este normal sa ti se restituie fix un ban/cent/penny atunci cand trebuie sa ti dea inapoi ceva. Faptul ca multi prefera sa nu-i mai ia sau sa nu faca caz despre asta, este altceva, ramane la latitudinea fiecarui client dar nu este nimic de la sine inteles si fiecare comerciant asa cum cere, trebuie sa si dea inapoi. Adevarat, maruntisul si gestionarea lui este un lucru iritant, de multe ori.
Cat despre galagiosi, da, e mult de spus, pentru ca “time is money” si fiecare vrea banii lui 🙂 insa ce as propune eu ar fi si introducerea de ore de bune maniere in societate. Putin cate putin, poate prinde radacini si comportamentul mai civilizat iar fiecare drum incepe cu un pas, pasul oricui/fiecaruia din noi.
O zi banoasa si fara perplexitati!
Tu nu esti “Uite-l pe cel care cere restul” tu esti “Om de maruntis!” sau “Maruntis de om”, cum vrei s-o dai. E o mica diferenta.
tradus din limbajul tau si reformulat, un om cu ochi pentru detalii.
In limbajul meu, pe intelesul tau, un om meschin si avar. E diferenta. In orice caz nu se gandeste sa respecte legea si sa-i faca si pe altii s-o respecte. E tot un mic detaliu.
si tu esti o paracioasa 🙂 tot detaliu e si asta, fara suparare.
Hmm, eu credeam ca cel care a scris articolul. :))))
Acolo e vorba de big picture, nu de detalii, asta face diferenta intre tine si autor – intre spiritul critic cu o tenta puternic fluidizata subiectiv 🙂 si cel civic adus in discutie pe baza unui banal rest de plata.
DA, nu-i asa? Intodeauna spiritul critic cu o tenta puternic fluidizata subiectiv 🙂 , denota exagerare, de unde rezulta si spiritul civic, nu pentru un banal maruntis, ci, pentru manipulare. 🙂
Bancile nu au masini din acelea in care “arunci” o punga de maruntis si iti dau citeva hirtii (minus un “comision”)?
Acolo ajung mai toti banii din cutiile acelea in care lasi restul pentru toate chestiile caritabilw
eu primesc cel mai des restul; cam mereu ma enervez cand vad monedele de 10 bani – ma incurca pentru ca daca ii las in urma ma gandesc ca jignesc omul lasandu-i ‘spaga’ 10 bani asa ca ii iau mereu. pe urma se acumuleaza si fac zgomot in buzunar… tot nu e bine.
cateodata ma gandesc sa ii arunc. cred ca, din cauza unei ‘lectii’ dintr-un manual de scoala generala care m-a marcat, nu reusesc sa trec peste bariera si sa arunc monedele astea din buzunar direct la gunoi. comparativ, valoarea ambalajelor care fac ‘cosul zilnic’ catre ghena e in mod cert mai mare decat ce acumulez dupa o zi de luat restul de la magazine, dar cu alea nu stiu de ce nu am nici o problema sa le arunc – de ce nici macar nu ma simt vinovat cand nu incerc sa reciclez? ciudat.
dupa ce am spus o poveste lunga iata si ce ma doare defapt la acest articol: noi (romanii?) ne asteptam ca cel/cea din fata noastra, cu care vorbim, “nu e prost/proasta”, si trebuie sa inteleaga tot ce vrem noi sa ii spunem, asa, fara sa ii spunem.
dupa trei paragrafe lungi, ati inteles ce ma doare defapt la acest articol, nu ?
probabil … ca nu.
asa ca hai sa incerc altfel: mai bine spunem: “va rog sa imi dati si cei patru bani” cand acestia lipsesc din rest. efectul didactic s-ar putea sa fie acelasi sau chiar mai bun. da, nu mai face nimeni rebus in palma noastra sa vada daca da suma si pe verticala si pe orizontala si cu ce e dupa virgula… – cateodata e interesant si haios si asta.
ah, daca am folosi cardul, am scapa cu totul de sado-masochismul situatiei…
cum zicea Isarescu: ‘cu denominarea am castigat banutul din 1,99… da, e important sa il protejam !
v.
E bine sa iti ceri dreptul cand ti se cuvine si sa dai un exemplu dar e bine sa il pastrezi pentru lucruri care conteaza, viata e prea scurta pentru maruntisuri.
Bravo Gigi, o remarca inteleapta! Probabil ai varsta senectutii sau te-au maturizat prematur maruntisurile! 🙂
Pai, si…? Nu le-ai dat 1 ban restul? :))
…ca sa nu iasa fetili, pe minus in casa, nu pentru altceva…Offf…Vezi, ce faci, maine poimaine sunt acuzate ca fac evaziune fiscala. Adevarul e ca tu te-ai gandit sa nu iasa cumva pe plus, ca nici asa nu da bine. Asa-i? :)))
ai dreptate.asa trebuie facut cu insistenta.dar sa ti prezint cateva situatii care au loc zilnic in lidl.
intr un magazin de marime medie lucreaza maxim 3 angajati la schimbul 2. si se intampla de multe ori ca ambii casieri plus seful de tura sa fie la casa si sa nu faca fata. mai mult, unui client nu i se scaneaza produsul si ai nevoie de cod? ce faci? de la casa nu ai voie sa pleci. sa presupunem ca pleaca seful de tura sa caute codul si revine intr un minut. ceilalti clienti isi pierd rabdarea pe buna dreptate.
Insa cel mai frumos e cand rogi clientul sa se duca si sa ti aduca un produs identic dar cu cod de bare, blocandu se in felul asta casa si cate3-4 minute. Si colac peste pupaza, daca respectivul a luat un produs congelat spre exemplu un pui pe care il duce la loc, la rugamintea ta,sigur o sa dai de el iar,in urmatoarea jumatate de ora.
La nu mai stiu care lant de statii de benzina, tooooooate preturile sunt in 69 sau 99. Nu pupi niciodata restul. Cati bani le raman in plus in casa. Si eu fac la fel cer restul pina la ultimjl ban. Decta la ei mai bime la mine.
Atata timp cat am muncit pentru banii aceia, mi se pare normal sa primesc pana la ultimul banut, daca vreau eu sa las bacșiș, este alta treabă, dar ca sa îmi bagi mâna in buzunar este tipic “romanesc” sau “rommanesc” (nu mai stiu cum se zice).
Educația financiară lipsește populației, asa se leagă totul, de la o treaba infima, se observa ca
lucrurile nu merg bine in tara asta. Poate măcar asa învățăm sa folosim mai mult cardul, dar si de acolo te fura băncile, ca de trăim in Romania si e loc de “furat legal”.
Ceea ce ai scris aici reflecta atât de bine mentalitatea romanului- lipsa de respect. În orice tara civilizata, vei primi restul pana la ultimul cent. Dau exemplu Anglia, aici am ales sa locuiesc momentan, sătulă de continua lupta pentru normalitate în tara de baștină. Aici primești și un penny rest…nomeni nu rade în spatele tău și nu intra în polemici. Aici e ceva normal sa primesti fix restul care ti se cuvine. Dar în definitiv, ce înseamnă normalitate în Romanica?? George, felicitări pentru articol!
1000 de cumparari, daca luam in considerare o medie de 1 cumparatura/zi, inseamna aprox 3 ani, cu 4 bani pierduti pt ca nu primiti restul corect, inseamna 4000 de bani, adica 400 de lei. Acum stabiliti fiecare din voi, daca merita sau nu sa asteptati restul.
Dane, vezi ca articolul e despre altceva, nu despre banuti sau lei… GB
Am ras copios la modul cum ai prezentat intamplarile. Sunt convins ca si farmacista a spus colegei la schimbarea turei:”Fata, a venit azi un nebun si mi-a cerut rest 4 banuti hahaha hihihi!.
De fapt, cred ca ai obtinut exact reactia pe care te asteptai sa o primesti.
Da, stiam ce urmeaza, care sunt reactiile… Cat despre farmacista, cred ca nu a ras dupa, parea sa fi luat foarte in serios discutia. GB
Farmacista nu a ras pentru ca a avut contact mai des cu “patologia”. Spitalul nr.9 mai face si externari. Asa ca a fost doar precauta. 🙂
Asadar, George mai mult grija! 🙂
La lidl intotdeauna au dat restul la fix, fara comentarii. La alte magazine rotunjesc asa ca mai sus, dar nici eu nu stau dupa banuti 🙂
De ce “nu stai dupa banuti”? GB
Sa va spun eu cum sta treaba la Lidl. La training ti se spune sa dai pana la ultimul banut clientului, insa in practica e altceva. Pentru ca sunt foarte putini muncitori si un volum imens de munca inveti singur sa rotunjesti restul. Si chiar daca stii ca nu e bine, o faci pentru ca ai un target de 32 de scanari pe minut si sefi care tipa tot timpul sa dai mai repede din mana( desi sunt produse care nu merg scanate nici sa le rogi;nu mai spun cat dureaza sa cantaresti legume sau fructe)
Daca ai sta sa dai si 4 bani (ceea ce e corect) , cozile interminabile s-ar mari considerabil iar lumea si-ar pierde rabdarea. Nu mai spun ca sunt momente cand nu ai bani sa dai rest clientilor, pentru ca ori nu a venit banca ori toata lumea e la casa inclusiv seful adjunct care nu are cum sa-ti aduca banii necesari. Si sa vezi atunci distractie cand incepi sa te rogi de clienti sa-ti dea un 50 de bani sau 5 lei ca sa poti sa o scoti la capat. Dar sa ne gandim si la cei care dupa ce primesc restul il arunca inapoi pe masa sau si mai frumos, stau sa se caute prin pumn de toate monedele de 1 ban care sunt de prisos, pierzandu-se in felul asta mult timp atat de pretios tuturor.
Nu de putine ori am patit ca o persoana careia i-am dat rest si cativa banuti sa-mi raspunda ca nu are ce face cu ei, iar in zilele urmatoare sa revina si sa-mi atraga atentia ca ar mai trebui sa-ai dau 4 bani.
Si ca vanzator nu trebuie sa iesi cu mai mult de 5 lei pe plus, pentru ca se considera ca ai inselat clientul si ti se face mustrare sau ti se da avertisment. Ideal e sa fie destui oameni pe tura cara sa dea pana la ultimul banut stapanului lor, clientul.
P.S. Mi-am dat demisia pentru ca mi s-a cerut sa stau nepontat peste program si nu am acceptat iar postul de sef adjunct spre care tindeam insemna sa nu mai ai viata personala. Sefii adjuncti vin de multe ori la 6 dimineata si muncesc nepontati, in hainele de acasa ca nu cumva sa i vada seful de vanzari, iar la ora 2 se ponteaza si raman la program pana la 10 seara. Insa sistemul merge bine si cei mai in varsta care stiu ca pot zbura oricand, accepta ca niste dobitoci cu functie sa-si bata jc de ei.
Pe mine ma exaspereaza cand imi cer bani ca sa-mi dea restul. Aveti doi lei, sa va dau 10? Le explic ca nu contribuie la o experienta buna de cumparare, ca ma pun sa caut prin buzunare, ceea ce ne face sa pierdem timp si energie, plus ca se uita ca si cum eu as fi de vina ca nu au ei banii potriviti. Daca le mai spun ca le strica afacerea patronilor, e si mai rau.
Mai e si situatia in care intri intr-un magazin mic – de cele mai multe ori vanzatorul nu zice nimic, te asteapta pe tine sa dai buna ziua. Eu intreb de ce, pentru ca mi se pare ca e invers. Raspunsul, aici in Bucuresti cel putin: intri la cineva, trebuie sa saluti.
Pentru ca, dacă nu ati aflat inca, cel care intra intr-o incapere are obligatia (bunului simt si a codului bunelor maniere) de a saluta primul. CB
Nu e chiar atat de simplu pe cat ti se pare. Cei care lucreaza in spatii de client service cu trafic (retail, hospitality, ghisee etc.) sunt invatati sa salute ei primii, chiar daca ei stau in incapere si clientul e cel care intra pe usa – si vei vedea ca asa se intampla mai peste tot in Occident. GB
Citeste ce am scris eu in comentariul de mai sus si ai sa vezi de ce ti se intampla asta in marile magazine.
Sint citeva tari, Canada fiind una, in care banii de 1 cent au fost, oficial, scosi din circulatie si preturile au fost rotunjite la nivelul de 5 centi.
In anumite cercuri sint tot felul de discutii, interesante, despre relaxarea monetara si relevanta sumelor foarte mici. Asta in contextul in care marimea/importanta unei sume este relativa la perceptie dar si la sistemul numeric folosit. Babilonenii foloseau un system bazat pe 60 de unitati, si de acolo ne vine si ora de 60 de minute, Mayasii foloseau un system bazat pe 20 de unitati, si s-a ajuns pina la systemul binar!
Oare unde se va ajunge in contextul in care sumele mici, sub 5 bani sau centi, nu mai sint relevante, cartile de credit sint sub atacul platilor prin telefon, relaxarea monetara este singura politica monetara pe care creierul celor din bancile centrale pot sa o conceapa?
@all , PS:ma indoiesc ca Doamnele casiere sint prea preocupate de relaxarea monetara, systemul Mayas sau cel binar :)))
George, esti retard de toti cei 4 banuti si chiar mai mult
Nu te sprijina colegii cumparatori ? Pai unde traiesti, George ? De-asta de 25 de ani traim cum traim: mentalitatea e praf. Daca maine ajungi ministru de finante si aplici legea ca la carte (ca, surpriza: legea care reglementeaza restul e clara !), te injura toti cumparatorii ca te-ai gasit tu destept.
Am patit la fel la Tarom pe un zbor intern cand au vrut sa ne inghesuie claie peste gramada intr-un singur autobuz (desi pana atunci de fiecare data folosisera doua autobuze !): cand cativa pasageri am refuzat sa urcam in autobuz cerand un al doilea, toti ceilalti pasageri (inghesuiti ca sardelele ) au inceput sa ne apostrofeze.
ai dreptate.asa trebuie facut cu insistenta.dar sa ti prezint cateva situatii care au loc zilnic in lidl.
intr un magazin de marime medie lucreaza maxim 3 angajati la schimbul 2. si se intampla de multe ori ca ambii casieri plus seful de tura sa fie la casa si sa nu faca fata. mai mult, unui client nu i se scaneaza produsul si ai nevoie de cod? ce faci? de la casa nu ai voie sa pleci. sa presupunem ca pleaca seful de tura sa caute codul si revine intr un minut. ceilalti clienti isi pierd rabdarea pe buna dreptate.
Insa cel mai frumos e cand rogi clientul sa se duca si sa ti aduca un produs identic dar cu cod de bare, blocandu se in felul asta casa si cate3-4 minute. Si colac peste pupaza, daca respectivul a luat un produs congelat spre exemplu un pui pe care il duce la loc, la rugamintea ta,sigur o sa dai de el iar,in urmatoarea jumatate de ora.
concluzia e ca neamtului nu i pasa ca tu stai la coada si oricat te ar sprijini colegii cumparatoru nu s ar rezolva nimic. o solutie ar fi ca lumea sa inceapa sa faca plangeri la protectia consumatorului, bine unsa si ea de catre cei din conducere. dar e usor sa dam din gura sau sa scriem pe forumuri. e mai comod. lasam pe altul sa rezolve.
Sa nu-mi spuneti ca ati trecut si pe la Mega Image, in mai multe randuri, sau pe la Auchan, de cateva luni primesc restul pana la ultimul ban fara sa il fi cerut vreodata. 🙂
Platiti cu cardul. Eu si o paine platesc cu cardul, special sa ma asigur ca las fix cat trebuie. Ba mai si economisesc comisionul de scoatere a banilor respectivi de la bancomat (comisionul il suporta comerciantul).
Simplu, modern si eficient 🙂
Eu am altă boală : când vad mai mult de trei sau patru oameni la o casă, intreb in gura mare : ce casă mai deschideți? Și, la fel ca tine, George, de fiecare dată când există o indavertență in răspunsul personalului magazinului, iar eu insist, nu am niciodată, dar niciodată!- sprijin din partea cumpărătorilor…. Chiar imi aduc aminte de frazele cu “Muncesc și ei, săracii!”….
Stiti pe cineva sa fi primit restu si la Hanul lui Manuc? 🙂
Ce e la Hanul lui Manuc? Nu-mi aduc aminte, insa am cerut restul si acolo? Am fost acum vreo doua saptamani, intr-adevar… GB