Pentru cei mai multi, pe la 50 de ani se opreste evolutia profesionala si in cariera, se instaleaza o oarecare stagnare, dupa care urmeaza declinul, mai mult sau mai putin accelerat. E normal asa, in contextul socio-economic occidental in care traim, care defineste, promoveaza si masoara performanta in business asa cum stim cu totii foarte bine. In alte domenii, cum ar fi politica, academia, sportul, cifrele sunt diferite, insa forma curbei e intotdeauna aceeasi.
“Profilul ideal” al actorului de pe aceasta mare scena romaneasca a pietei muncii e evident. Pana la 40 de ani nu are de ce sa caute noduri acolo unde nu sunt, asa ca isi vede de alte treburi. Dupa aceea, incepe sa i se para ca papura nu e chiar atat de dreapta pe cat zice lumea, si pune acest spirit de observatie pe seama “experientei”. Iar dupa 50 chiar se apuca sa demonstreze asta, ies in public si o spune in gura mare.
E incredibil cat de putini sunt cei lucizi de la un capat la altul, pentru ca aceasta e natura lor. Altii devin lucizi cand nu mai au scapare, in fata evidentei fizice, si incep sa-si pregateasca o iesire onorabila din scena. Vestea buna e ca acestia sunt din ce in ce mai multi. Anul acesta, pentru prima data in cariera mea, au venit oameni de 50, sau chiar de 40 si, la mine ca sa discute despre declinul asumat si programat al carierei lor.
Ce se intampla cu cei care nu au aceasta luciditate e dramatic pentru ei si trist pentru cei din jur, pentru ca isi risipesc si sansa unui declin lent si prelungit. Vad aproape zilnic astfel de “sinucideri” profesionale, si acum cred ca pot chiar sa le anticipez cu multa precizie. Iata de ce:
Am inceput activitatea de recrutare imediat dupa Revolutie, acum 23 de ani. Atunci totul si toti erau “la zero”, toate au pornit din acelasi punct. Pe multi dintre cei care acum sunt, sau care au fost in pozitii importante in businessul romanesc, fie ca antreprenori, fie ca angajati, i-am cunoscut inca de atunci, si le-am urmarit evolutia. Profilurile s-au schimbat foarte putin. Ce scrisesem atunci, si de-a lungul timpului despre personalitatea lor si despre profilul managerial e la fel de valabil si acum, doar ca adesea trasaturile care ii individualizeaza sunt mai accentuate, aproape niciodata invers. In particular, acele trasaturi asociate, de regula, inadaptabilitatii la modelele social, cultural, economic etc. de referinta, se accentueaza intr-o progresie exponentiala, adica mai lent pana pe la 40 – 50 de ani, dupa care incep sa urce brusc, in momentul in care se intra in cercul vicios.
Ma reintalnesc des cu cei despre care am scris in banca de date, la un moment dat, “inadaptat”. Uneori dupa multi ani, cinci, zece… Aproape toti sunt acum limitati sau chiar marginalizati profesional, sau inscrisi definitiv pe aceasta traiectorie. Si, cu cat trece timpul, cu atat vin cu idei si cu proiecte mai ciudate, care isi propun sa schimbe mersul lucrurilor in firme, in societate si in lume, o apuca pe calea consultantei necerute si pe cea a filosofiei din afara bibliotecii. Iar ceea ce ei socotesc drept trecerea, aproape initiatica, “la o etapa superioara” nu e, de fapt, dacat inceputul sfarsitului. Cand faci pasul de la “inadaptat” la “ciudat”, s-a terminat, nu mai ai cale de intoarcere profesionala decat, poate, prin antreprenoriat sau prin mutarea din business in alta sfera: cultura, politica…
Eu stiam demult ca nu voi fi vreodata angajat, de aceea m-am facut antreprenor inca de la inceput. Dar, vorba lui Adi: “Ei si, la ce iti foloseste luciditatea? Ca sa te chinui de pe pe la 15 ani, in loc de 50…”
(poza lui aragnael de pe www.deviantart.com)
Comentarii (39)
Domnule Butunoiu,
O mentiune: am fost/sunt corporatist de mai mult de douazeci de ani.
O intrebare retorica: daca ar fi adevarata teoria dvs. expusa in material. cum se explica faptul ca am fost “vanat” in intervalul de varsta 28 – 40 ani de mai multe somitati de companii in materie de executive search (ca exemplu Heidrick & Strugles), direct din strainatate, numai pentru joburi in Romania si la 45 de ani exista inca oferte pe masa, tot din strainatate, asta in conditiile in care “gurul” sau durul GB nu a venit cu nimic la respectivele varste?
O promisiune: voi filtra mai atent mesajele de profesionist pe care le veti face de acum inainte.
Toate bune.
asta este, in Romania au avut parte de ascensiune si bisnituri dubioase dar de “succes”, tot felul de impostori .. ma intreb daca acesti guru ar fi recrutati in vreo tara normala de o agentie mediocra europeana de recrutare ? ciobani de Romania, cu mentalitate de ghetto
In Europa , nu se face discriminare de sex sau varsta.. la 45-50-55-60 de ani, daca esti bun ai tot atatea sanse cat unul de 30, ba inca se apreciaza si experienta si capacitatea de analiza pe care n-o prea ai inperioada efuziunilor si exaltarilor tineretii..dar, daca recrutorii sunt depasiti si deja anchilozati in prejudecati, ce sa mai asteptam? in aceasta logica si dl. Butunoiu e expirat si sclerozat pt societatea asta si debiteaza, deja, numai ineptii legate de complexul pe care si-l flutura peste tot, de pm imbatranit prematur
In text, “Sistemul “este o notiune nedelimitata….poate fi la inceput sau la sfarsit , poate fi “alterat” sau “corupt” , poate fi in evolutie sau catre disparitie….etc….
Cum sa iti planifici cariera ? Mai corect ar fi sa sfatuiti oamenii sa-si foloseasca aptitudinile cand si unde se poate….De fapt asta si presupune ocupatia dvs….
Apoi….parca niciodata ca acum varsta intelectuala ..si chiar cea biologica nu mai este evident racordata cu varsta calendaristica…..
George, pana la ce varsta intentionezi sa faci recrutari? 🙂 Intreb, nu dau cu parul. 😉
P.S. Ma gandeam sa pun problema la fel ca tine. 🙂
Deja nu te mai incadrezi. Vezi ce faci. 🙂
buna seara,
ce credeti ca mai poate face o femeie dupa 45 de ani dpdv profesional(angajata la patron), in conditiile in care angajatorii doresc asistente de maxim 35 de ani?recalificare?cum unde? de ce sa ma apuc ca sa pot plati ratele la banca?
Intrebarea asta trebuie pusa pe la 30, iar pe la 35 trebuie sa inceapa deja pregatirile pentru ce se va intampla peste 10 ani. Daca nu, atunci intrebarea nu are raspuns. Cat despre ratele la banca, cine o pune sa le faca? GB
am si eu o intrebare pentru tine. Cand ti-ai facut ultimul control?
merci pt opinie GB, din fericire nu esti detinatorul adevarului absolut si nu ai nicicum solutii pentru situatii ca cea descrisa de mine sau de altii…
sa ti spun o noutate, mai sint si oameni simpli care stau cu chirie sau platesc rate la banca pentru o casa.
Oare nu este obositor sa fii un Guru tot timpul ?Imi pare rau sa o spun ,dar gradul meu de apreciere pentru George Butunoiu era aproape de maxim …pana la acest articol , cand mi-am dat seama ca oamenii reprezinta un business iar aprecierea pentru o persoana este similara cu cea pentru o masina sau un alt obiect ce face subiectul unei tranzactii.Oare cum este acum , rulaj mai mare si beneficii mai mici sau invers ?!!! Chiar daca nu o sa ma mai doriti in lista dvs de contacte eu raman totusi un fan in ceea ce va priveste .
Cinismul celor care lucrează în resurse umane e proverbial…
cineva vorbea de o pasare si de limba ei, se zice ca ar fi o asociere, eu inca mai cercetez…
Nu e domnule, pentru ca altfel s-ar lasa de meserie! De ce vreti sa-i luati locul ?
Ma gindeam, de multe ori, daca acest termen de “cariera” nu este un fel de “frectie la piciorul de lemn”, sau morcovul cu care Don Quixote facea calul sa miste?! Voi ce spuneti?
Intr-o lume in care in mod natural exista structuri piramidale si unde avansarile in ierarhie se fac pe baze de “esti in gasca…nu esti in gasca”, “imi va baga cutitul in spate sau nu…” etc. sa crezi in chestii ca cariera ( cacofonia este chiar la locul eu aici!) nu este de fapt un semn de lipsa de acuitate mentala?
Nu este mai logic, important si util sa consideri daca munca care o faci iti place sau nu, daca intrinsic gasesti o satisfactie in munca?
7* de la mine. Se vede ca “lumesti” prin alte “lumi”
Cariera inseamna planificare, si pentru angajat, si pentru angajator, si pentru societate. Fara o astfel de planificare ar fi un haos absolut in scurt timp. GB
Daca piata se misca liber, daca firmele incearca sa raspunda la schimbarile de pe piata, cum poate cineva crede ca e realist sa iti “planifici cariera”?
Da, firmele mari incearca sa “planifice” cariera cadrelor din “talent pipeline”-ul lor pina in momentul in care sint cumparate si toate “cadrele” devin disponibilizate.
Nu este mai realist sa vezi viata, si “cariera”, ca un surf …..cind vezi un val bun te sui pe el…. cind scade valul incerci sa sari de pe el….si intre timp ai fun?!
Esti obligat sa incerci, sa o faci, nu ai alta solutie, chiar daca esti constient ca sansele sa iti iasa cum ai anticipat sunt mici. Insa altfel nu se poate. GB
+1 Mike, v-am simtit lipsa in ultima vreme. Abia astept cartile dvs., parca spuneati ca aveti de gand sa ne impartasesti din experienta. Ce trebuie sa fac sa ajung sa asimilez cat mai multe din experienta dvs.?
George, ce e daca si majoritatea tinerilor, chiar de 20 si 30 de ani, sint frustrati, in mai mare sau mai mica masura, in functie de personalitatea lor?
Ce ar fi daca aceasta majoritate se angajeaza unde se angajeaza din lipsa de altceva? Sint frustrati de la inceput, dar au mult mai putine posibilitati de a se exprima, si aceasta frustrare creste an de an, pina la virsta de 50 cind ia o alta trajectorie.
Pai chiar sunt, nu e nicio noutate, si e normal sa fie asa! Doar ca nu stiu de unde li se trage si isi indreapta frustrarea exact acolo unde nu trebuie. GB
Atunci ce crezi ca prefera companile, tineri fara experienta si cu salariul mic dar energici sau indivizi trecuti de prima tinerete cu experienta si salariul normal (!?)?
Suntem, marea majoritate, inrolati in batalionul disciplinar numit SISTEM.
Un sistem sanatos, te insanatoseste, un sistem, te imbolnaveste… Mai ramane partea cu norocul… care face diferenta: cine-l are, poate da sfaturi, cine nu-l are, asteapta o noua “reincarnare” ;-))).
Felicitari pentru articol!
Dana International, da, se explica “reincarnarea ta pe sistem” 🙂
la mine sunt mai multe SISTEME si, in functie de sistem, ma incarnez/incadrez in batalion. Acum ca e disciplinar, sau nu, tine de noroc. 🙂
Replica este interesanta, dar nu-mi apartine. 🙂
Cine stapaneste aparentele, stapaneste lumea…. si cei de 40+ ani inteleg ce spun!
Superficialitatea este pe val si daca o accepti, cred ca, asta-i cea mai “amorala” forma de sinucidere profesionala…
Superficialitatea e pe val si se imbina cu norocul? Vezi si tu cum stapanesti aparentele, atunci cand le imbini 🙂 , sa nu fie prea amoral.
Superficialitatea e pe val si se imbina cu norocul? 🙂 Vezi si tu cum stapanesti aparentele si cum se imbina una cu alta, sa nu fie prea amoral. 🙂
dar nu uita, te rog, SISTEMUL 😉 ))
George, cred ca multi slabuti…de ingeras, de uita direct in gura ta. Crezi ca sunt angajatii perfecti? Doar “nu orice cretinitate este imorala” ci, doar, poate, amorala. 🙂
George, tu te simti bine cu tine? Eu cred ca nu. Un spirit mai tanar, te-as ruga, si sa nu fie contrafacut sau imprumutat de prin preferintele “pedofile”, da? De acolo iti vine si puterea, si energia, si placerea (asta ca sa nu-i spun satisfactia 🙂 ) si amuzamentul de a te “lupta” cu “morile de vant”, acelea care-ti spun ca dupa 40 de ani, trebuie sa-ti gasesti locul…de veci. 🙂 😉
oare George l-a gasit??? 😉
Nu se stie sigur. Cu toate ca … merge pe 50+, deocamdata, se pare, are mare grija de al altora. Asa e cu astia care se ocupa cu “sapatul”, ma intelegi? Eu ma gandesc la el, totusi, sa nu cada in vreuna, nu de alta, dar, in functie de coada, s-ar putea sa se inghesuie unii, si sa-l ajute sa-si gaseasca locul…potrivit. 😉 🙂
Master, aveti grija cu inghesuitul, doar v-am spus “Life is not a path of roses”. 🙂
Ai dreptate. Depinde cine o zice. 🙂 Dar, mare grija cu cine te straduiesti, sa nu te intepi. 🙂
Salut George,
Un articol interesant, sa cred ca de la 40 si ceva de ani incolo nu prea mai ai sanse in fata celor tineri/absolventi? Eu refuz sa cred asta… si ce facem cu acestia, unde ii trimitem?
stai linistit, nici ei nu sunt buni. Nu au experienta. 🙂
Asadar, domnul George Butunoiu a fost dintotdeauna ceea ce considera dansul a fi un ciudat. 🙂