Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel mai distant si mai coborat nivel de la revolutie incoace, de cand sunt eu cu ochii pe ei si pe ele. Si, din ce vad si aud, se intampla la fel cam peste tot in societate, oriunde e vorba despre incredere si despre mai multi oameni care trebuie sa faca ceva impreuna, sau chiar doar sa-si vorbeasca.
Nici nu e nevoie sa stai dupa o perdea si sa-i observi ce fac si cum isi vorbesc, si apoi ce spun unii despre ceilalti cand nu mai sunt fata in fata. E de ajuns sa vezi cum se polarizeaza totul in patria noastra ca sa iti dai seama cum stau lucrurile si, mai ales, incotro se indreapta.
Toate par sa se separe si sa se distanteze la noi: elevii buni sunt din ce in ce mai buni, iar cei slabi din ce in ce mai prosti, orasele si regiunile sarace se indeparteaza din ce in ce mai mult de cele instarite, opiniile politice si discursul public, pozitiile pro si anti DNA, accesul la resurse, sansele de evolutie in cariera si de succes in viata, diferenta dintre angajatii buni, care duc businessul inainte, si ceilalti e din ce in ce mai vizibila si mai mare…
Nu e nevoie sa fii doctorand in stiinte sociale sau un mare specialist in teoria sistemelor ca sa intelegi ca o polarizare scapata de sub control si un cerc vicios al deteriorarii increderii si calitatii relatiilor sociale nu se mai pot opri de la sine, si ca una o alimenteaza pe cealalta. Si polarizarea si deteriorarea relatiilor sociale sunt si cauza si efect. Oricare dintre ele apare mai intai, hop si cealalta dupa ea, ca si cum ar fi o consecinta.
Si cand se intampla asta, se pune presiune pe salarii. Angajatii nu mai cred in promisiunile angajatorilor, nici angajatorii in cele ale angajatilor, relatiile tind sa se concentreze pe concret si pe imediat, aici si acum. Pe bani, in primul rand, pentru ca ce-i in mana nu-i minciuna, desigur. Daca tot nu pot avea atmosfera si relatiile cu ceilalti asa cum le-as vrea eu la servici’, macar sa iau mai multi bani, ca sa pot sa mi le cumpar din alta parte. Cercul vicios e multumit.
E de asteptat ca ceva bun sa se intample de la sine? Sau sa se poata intampla, mai exact spus? Nu, evident ca nu, si nu e nevoie sa fii doctorand in stiinte sociale sau un mare specialist in teoria sistemelor ca sa iti dai seama ca iesirea din carusel se face cu smucituri serioase si, mai ales, doar daca mai intervine cineva sa-l opreasca. Deocamdata nu se grabeste sa o faca, ba dimpotriva, pare ca se amuza si e multumit sa-l vada invartindu-se.
Acum, mai mult decat oricand, angajatorii au o mare dilema: ce sa faca, sa angajeze oameni care le plac, cu care se simt confortabil si in siguranta, pe care ii face placere sa-i vada prin preajma, sau din cei cu experienta si cu rezultate dovedite, care ar vinde-o si pe maica-sa, chiar daca omu te indispune si fara sa faca sau sa spuna ceva? Grea intrebare…
Si pentru angajati, in egala masura: ce sa fac, oare, sa renunt la o parte din salariu pentru un angajator mai putin nesuferit, neciolplit si stresant? Grea intrebare si aceasta…
Toate studiile au aratat ca ceea ce ii face pe oameni sa se simta cel mai bine in viata e calitatea relatiilor sociale. Cel mai complex studiu despre fericire, care a durat 80 de ani si care s-a incheiat de curand, facut de cei de la Harvard, arata exact acelasi lucru. Concluziile dupa 80 de ani de munca si cam tot atatea zeci de milioane de dolari cheltuite au incaput pe jumatate de pagina. Frustrant trebuie sa fie…
Intr-adevar, ce poate sa fie mai placut si mai reconfortant pentru un angajator decat sa fie inconjurat de oameni placuti, inteligenti, educati si civilizati, in care sa aiba toata increderea, fara nicio rezerva, pe care sa nu trebuiasca sa-i controleze si sa-i ameninte? Dar vor oare angajatorii sa fie fericiti? Aceasta-i intrebarea…
Si inca vreo cateva intrebari:
Comentarii (19)
Domnul Butunoiu, analizati minunat efectele (ma mir ca nu sunt mai multe voci care sa spuna mai multe in aceasta privinta) insa nu spuneti nimic de cauze. Nu ca ar fi foarte relevant pentru munca efectiva a unui recrutor, dar s-ar putea sa se explice mult mai bine cele semnalate de dvs. Imi permit o analogie: daca un pacient se prezinta la medic cu plamanii bolnavi, medicul va pune urmatoarele intrebari: fumati? faceti sport? unde locuiti ? unde munciti ? Daca ultimele 2 intrebari au legatura mai mult cu mediul pacientului unde el nu prea are de ales, primele 2 au legatura mai mult cu vointa lui (sau in contextul care ne intereseaza aici – cu imaginea lui despre sine si cu actiunile lui in acest sens). Or tocmai acesta este elefantul din mijlocul camerei de care nimeni nu mai vrea sa vorbeasca: imaginea eronata pe care au avut-o romanii dupa ’89 despre ei insisi: persecutati, saraciti, cu mult potential care le-a fost in mod dusmanos furat. De aici drumul dezastruos (actiunile) care a urmat – delasare (nu mai vrem sa muncim in fabrici si pe ogoare, vrem sa facem comert), toleranta gresita (vindem fabricile pe nimic ca ne amintesc de comunism), obtuzitate (tot ce e vestic e bun, tot ce e estic e prost). Rezultatele sunt: prapastie enorma intre clasele sociale,protectie sociala aproape inexistenta, nivel de trai scazut. Ca acest rezultat a fost influentat si de contextul istoric si economic general e una, insa gravitatea lui este totusi mult influentata de acesti factori – sa-i numesc asa – voluntari. Lucrez in Romania din 1993 si am prins toate etapele posibile pe piata de munca, si va spune sigur: fara o protectie sociala decenta (adica ajutor de somaj, drepturi si beneficii ale angajatului rezonabile si respectate, salarii realiste, etc.) NU se va schimba nimic semnificativ in Romania.
Pai cauzele sunt evidente, atat de evidente incat nici nu mai e cazul sa fie amintite. Numai politicienii pot rezolva asta, deci cauzele si originile tuturor problemelor acolo sunt. GB
1. Eu nu impartasesc siguranta dvs. in ceea ce priveste consensul privind cauzele. Exemplul dat de mine cu imaginea despre sine eronata il vad in permanenta zi de zi, la tot felul de oameni. Fara o acceptare mai generala a unei viziuni mai obiective asupra cauzei, nu prea se poate.
2. Politicieni sunt dintre noi, dupa chipul si asemanarea noastra. Deci de ce suntem noi in stare, vor fi si ei, cu mici exceptii poate, pe ici pe colo.
3. Ca sa nu vorbesc numai in generalitati, sa ma si refer efectiv la continutul articolului dvs:
– angajatorii: sa se uite mai atenti la detaliile sociale din Romania. Foarte des am (si eu si altii) primit disertatii despre munca si rasplata in economia de piata de pe marginea piscinei proprii din partea unor oameni care au ajuns acolo altfel decat prin munca efectiva. Ca o faceau din prostie sau din nesimtire, nu ma intereseaza, ambele scenarii sunt inpardonabile pentru mine.
– angajatii: pe de o parte sa incerce sa fie pe de o parte mai realisti in legatura cu propria valoare, sa nu se mai victimizeze si sa fie mai bataiosi (nu au vrut dupa ’89 cu tot dinadinsul equal opportunity si pursuit of happiness?, pai atunci sa-si puna “money where their mouth is”), iar pe de alta parte sa nu se mai lase calcati in picioare de angajatori.
Politicienii sunt singurii care pot face ceva semnificativ ca sa se schimbe lucrurile – nu conteaza ca sunt sau nu dintre noi, mai destepti sau mai prosti etc. GB
Acel Oskar de pe blogul asta era acuma bun de explicat ce se intimpla si prognozat….
“Aveti putintica rabdare” si o sa vedeti ce va urma :)))) Vorba aia din Romania “Viata bate filmul” :))
Relatii sociale….angajat-angajator….termeni noi, contemporani, de MBA-uri si de “management Gurus”….:))
Relatii de productie….plus produs…capital…termeni vechi….Das Kapital :))
Digital…FB…”fake news”….verificarea “foot print”-ului digital …alegeri influentate…
“silent majority”….
“Aveti putintica rabdare” sa vedeti cum “filmul va bate realitatea”…..dar mai ales, nu va pierdeti calmul si serenitatea…..
Iar tu, George, dramuieste-ti doza de uimire caci mai sint multe de vazut :))
servus Mike B
pacat ca nu ai savurat spriritul Oamenilor din Strada ! de la 18 la 22 a fost o miscare foarte faina, Viata a Batut Filmul celor de la Antena 3 (s a scandat cu mare placere : Antena 3 niste derbedei !) si Romania teve. Acum asteptam replica P$D sau poate vine alt film..Asaltul final peste politicieni !
Servus “un domn”,
Si eu sa stii ca ma bucur ca s-a mai schimbat din monotonia mic burgheza a ultimilor ani! Demonstratii, proteste …si slava Domnului mai iesim din digital.
Exista oportunitatea sa il iei pe unul de guler “live” :))))
este pe lista – luatul de guler, P$D Insista, cere asta ))))
Era si Catalin printre voi?
:))) Foarte amuzant. Dar, esti oarecum in eroare. Asta deja se intampla, si nu de ieri de azi.
Ca sa te faci/ fii placut e nevoie sa ai un anumit nivel de dezvoltare in ce priveste : inteligenta (EQ si IQ), cunoastere de sine, empatia, maturitate emotionala. In acelasi timp cand esti relaxat, in acord cu tine si cu ce este in mediul tau, evident ca iti este usor sa fii placut de ceilalti. Si nu este o masca ci o stare de spirit. Sigur nu e obligatoriu sa placem tuturor.
Nu inseamna ca oamenii eficienti nu pot fi placuti. Unele studii afirma ca cei axati pe partea profesionala au mai putin dezvoltate abilitatile sociale…tocmai pentru ca nu si le exerseaza in contextul social. Nu inseamna ca nu au acest potential/ capacitate. In plus un angajat placut si mai putin experimentat isi poate completa cunostintele …. deja are aceasta deschidere spre evolutie. In plus cand omul e relaxat este mai creativ.
Exista si persoane care dau randament mai bun sub infuzie de adrenalina.
…Cand angajatorii vor accepta omul ca pe o resursa ai nu ca pe un mijloc pentru a-si atinge obiectivul e posibil sa isi redirectioneze investitia.
Si, cam cum stii tu sa te faci placuta? Esti resursa sau mijloc, sau, doar iti doresti resurse, cu care, bineinteles sa te faci placuta. 🙂 Cred ca esti mult prea relaxata, si incepi sa debitezi mizerii. 🙂
Si-a spus si ea opinia. Doar atat!
Cristinel, ia lectii de la mine. Cand esti in acord cu tine insati, nu te faci placuta 🙂 , nu de alta, dar, te-ai transforma in altceva. Ti-as spune in ce, dar, mi-e teama ca Butunoiu NU cenzureaza mesajele. 🙂
Nu se intelege exact, in fotografie sunt doi angajati care colaboreaza, doi angajatori (pot fi si asociati) care-si impart unul altuia diferite strategii (cam rar gasesti ce-i drept), sau un angajato(a)r(e) si un angajat(a) intre care exista o dragoste mare?
Am pus un text clarificator… GB
Butunoiu, chiar esti asa usor de influentat?
Am votat “Pe cei mai eficienti” insa sunt anumite posturi in firma care trebuie ocupate si de cei platiti ieftin.
Intre un maturator eficient si un maturator normal nu vad o mare diferenta.