Am scris un articol despre varsta si despre poza din CV si i-am intrebat pe cei care nu si le pun de ce au decis sa faca astfel. Am primit cateva sute de raspunsuri, si pe blog, si site-urile care au preluat articolul, pe Facebook si chiar prin e-mauri adresate direct.
Aproape fara nicio exceptie, aceste raspunsuri au putut sa fie grupate in trei categorii:
cele mai numeroase de la aceia care spun ca pentru un job conteaza doar experienta, competentele, ceea ce stii sa faci, in general, si nu lucruri care nu au legatura cu activitatea pentru care esti angajat;
cele in care sunt amenintat cu puscaria, la un loc cu cei care nu au destul respect pentru intimitatea angajatului, cu trimitere la legile impotriva discriminarii de la noi, din Europa si de aiurea;
cele in care eram intrebat de ce nu iau un calculator ca sa scad din anul curent data la care a terminat facultatea, sa adun 22 si sa aflu varsta omului; cat despre poza, ca de ce nu bag numele pe Internet si gasesc acolo nu una, ci multe poze, si pe Facebook si prin alte parti pe unde isi mai lasa omul urmele.
Si, aproape tot fara exceptie, din mesaje se puteau citi cu usurinta, printre sau direct din randuri, iritarea si frustrarea, de la constatarea si zugravirea resemnata a nedreptatii in lume, pana la revolta vindicativa si razboinica, buna cunoscatoare si manuitoare a panopliei luptei de clasa, din care nu lipsesc intoarcerea logicii cu susul in jos, injuraturile si afuriseniile, indemnurile la nemunca subversiva si la sabotaj, fraze construite in jurul termenilor “ITM”, “tribunal” sau “puscarie”.
Daca mai sunt angajati care nu stiu, le spun ca unul dintre principalele roluri ale recrutatorilor si ale oamenilor de la HR este sa depisteze si sa evalueze frustrarea. Cand ma plateste un angajator, eu trebuie sa-l pazesc de frustrati si de cei cu rezistenta scazuta la frustrare. Or fi frustrarea, greselile si crizele surse de creativitate si de progres, insa nu sunt angajatorii atat de filosofi pe cat credeti. Asa ca, chiar daca ajung sa ma injure toata viata, nu trec frustratii de mine cu usurinta si nu prea ajung la angajator, pentru ca sunt bine antrenat sa depistez frustrarea si dorinta de razbunare sub toate formele ei.
Mai sunt si unii care nu ies bine in poza. Da, in pozele facute de nevasta cand sunt abia treziti din somn, cu ochii carpiti si cu parul ciufulit, punandu-si repede pe ei prina camasa botita care le iese la indemana fiindca trebuie sa faca repede poaza, sa o puna in CV si sa trimita e-mailul. Insa cu tehnica de acum, trebuie sa fii nestiutor de-a binelea, sau chiar indolent ca sa nu reusesti sa-ti faci o poza in care sa arati foarte bine, expresiv si “comercial”, indiferent cat de carn iti este nasul si cate cosuri ai pe fata. Sunt fotografi care stiu bine sa manuiasca aparatul si lumina si sunt atat de buni incat pot face minuni cu fata, cu freza si cu hainele tale fara sa fie nevoie sa deschida Photoshopul. Sigur, e nedrept ca unii isi pot face o poza doar cu telefonul, sa o puna direct in CV si sa faca impresie foarte buna, pe cand altii trebuie sa stea doua ceasuri intr-un studio foto si sa mai si bage mana adanc in buzunar dupa aceea. Insa nedreptatea din lume nu e nici treaba si nici responsabilitatea angajatorului. Cu mai putine cuvinte spus, nu exista om care sa arate prost intr-o poza de CV, daca nu e indolent sau daca nu vrea chiar el asta.
Asadar, cand primesti un CV fara varsta si fara poza, ce sa-ti treaca mai intai prin minte, tinand seama de raspunsurile celor in cauza si de ce am tot scris in ultimele articole, pornind tot de la aceste raspunsuri?
ca isi inchipuie ca acela care citeste nu stie sa foloseasca corect informatiile, ca are prejudecati care il impiedica sa ia decizii folositoare chiar firmei pe care o reprezinta, sau ca e rau intentionat de-a binelea;
ca scriitorul CV-ului nu isi asuma conditia, ca incearca sa para altceva decat este; si cine stie ce nu isi mai asuma…
ca nu stie prea bine cum stau si cum merg lucrurile intr-o firma, daca e convins ca doar experienta si cunostintele tehnice conteaza;
ca omul a suferit de o lipsa temporara de inteligenta daca isi inchipuie ca cineva se bucura ca are ocazia sa faca tot felul de calcule mintale sau cu calculatorul ca sa afle ce varsta are el, sau ca se amuza cautandu-i figura pe Internet;
ce e ceva nepasare acolo, superficialitate sau chiar lene, daca nu a fost in stare sa-si faca o poza in care sa arate bine sau chiar foarte bine;
ca e frustrat, suparat pe cineva sau chiar pe viata, ca nu isi poate controla frustrarea sau chiar ca vrea sa si-o arate la modul ostentativ;
ca e un om informat, ca isi cunoaste bine drepturile, ca stapaneste jurisprudenta, atat cea nationala, cat si, mai ales, pe cea internationala, si ca nu va ezita sa faca trimitere la ea in caz ca.
Ca unii (candidati sau angajatori, deopotriva) le socotesc pe toate acestea mai degraba avantaje decat semne de intrebare in sustinerea unei candidaturi, nu am nicio indoiala. S-au schimbat mult lucrurile de cand am terminat eu o facultate de stiinte exacte, asa cum se facea ea pe vremuri, e drept…
Din ciclul “ma doare in cot de problemele altuia” nea George contribuie si el cum poate la escaladarea frustrarii generale. Sincer, spune mai bine ca ai debita orice ca sa iti justifici banii nemeritati.
Pai daca le știi tu așa de bine pe toate de ce mai întrebi cititorii ? Just asking. Ups, nu merge să îmi pun poza in comment dar mă jur că sunt blonda cu ochi albaștri și balcoane mari.
George, ti-ai pus intrebarea, oare, ca unii dintre cititorii blogului tau, comenteaza, nu din revolta, nu din iritare, si nu din orice vrei tu sa invoci? Poate unii dintre noi, astia, cititori ai blogului tau, doar comentam, atunci cand ni se pare noua ca exagerezi in modul in care expui problema. Te-ai gandit la asta? Nu de alta, dar, in functie de cum pui tu problema, ti se si raspunde. Mie mi se pare super OK.
[…] Am scris un articol despre vârsta și despre poza din CV și i-am întrebat pe cei care nu și le pun de ce au decis să facă astfel. Am primit câteva sute de răspunsuri, și pe blog, și site-urile care au preluat articolul, pe Facebook și chiar prin e-mailuri adresate direct. Aproape fără nicio excepție, aceste răspunsuri au putut să fie grupate în trei categorii, a scris George Butunoiu. […]
Cu poza sau fara poza este o discutie care a inceput cu multi ani in urma. A fost chiar moda CV-urilor cu poza, altfel ajungeau la marele cos.
Din cate am citit prin varii locuri, inca nu s-a ajuns la o concluzie.
Unii specialisti recomanda lipsa pozei pentru a se evita filtrarea (din start) pe motiv de rasa sau culoare a parului sau lunfime a nasului sau lobului urechii, ideea fiind ca, daca se ajunge la discutie pe viu (fata in fata sau telefonic, impresia lasata in urma unui dialog este mai buna fata de impresia lasata de o poza.
Altii recomanda prezenta pozei, astfel dandu-se pozibilitatea recruiterului de a-si face o prima impresie despre persoana respectiva. Multi recunosc insa ca aceasta prima impresie ar putea duce la o crestere a subiectivismului, stiindu-se ca persoanele atragatoare ca fizionomie au sanse mai mari de a fi chemate la interview.
Evident, discutia ramane deschisa. Cu corolarul ca poza este obligatorie in CV-urile trimise pentru solicitari de job in industriile in care aspectul exterior este primordial (TV, moda, etc).
Varsta este iarasi o mare discutie si nu vreau s-o continui.
As fi ultimul care as nega cele scrise de George. Din pacate, in ziua de astazi, sunt foarte multi recruiteri care chiar ca nu au habar de ce si cum. Nu vorbesc despre recruiterii din Romania penru ca nu am avut de a face cu ei, ma refer la recruiterii din Occident. Cu astia am avut mult de a face si sunt putini cei care stiu sa conduca un interview sau sa evalueze discutia avuta. Si, in acest caz, cu poza sau fara poza, cu varsta sau fara varsta, devine o loterie.
Asa e, cum spune George in articol. Din pacate, pana sa ajungi la interviu, primul impact este cel al Cv-ului care este analizat exact cum spune George. Daca as fi somer tot mi-as pune cea mai buna poza in CV si tot as indica varsta si in plus as spune si ce tip de job imi doresc, asta ca sa nu pierdem vremea nici eu si nici altii. Ca in Romania exista discriminare este adevarat. Poti sa te uiti in jurul tau si sa vezi cati colegi trecuti de 50 de ani ai si sa te intrebi de ce.
Unul e frustrat din ceva cauze si o arata…. “partenerul” lui de comunicare sesizeaza frustrarea si reactioneza in “sens opus”
Rezultatul, de obicei, este o amplificare a frustrarii.
Frustrarea amplificata se defuleaza altundeva…. de la batut nevasta la comportament social abject trecind prin comentarii de cum e si cum nu e George Butunoiu, care este frustrat ca in Romania lucrurile functioneaza cum functioneaza, lumea nu are comportament civic lumea il considera cum il considera….
tocmai de aceea, noi cititorii, il intrebam pe prietenul tau G.B., una-alta. Ne place mult prea mult cum pune problema, ne este foarte util. E adevarat, uneori amuzamentul se combina cu o anumita senzatie, dar e bine ca ne trece repede. Asta ca sa nu “defuleze” altundeva.
P.S. George, nu te prea bucuri de spirit, pardon, comportament civic!!! Te asteptam pe tine sa ne educi, dar, pana atunci, unii dintre noi ne facem ca nu stim nici de Codul Penal, Codul Fiscal, Codul Insolventei, etc, etc. De Codul bunelor maniere, doamne fereste. Ce naiba, s-au schimbat vremurile.
E o poveste gen “visul american” , frumoasa ce-i drept, dar….in fabricile nemtilor in general, si mai ales in cele din tari ca Romania, lucrurile sunt atat de bine organizate si reglementate incat nu trebuie sa fi geniu ca sa conduci o unitate de productie (fie ea fabrica, sectie, etc.), ci trebuie doar sa fi disciplinat (la nivel nemtesc !) si , vorba cuiva de pe blog, SA NU FURI !
Altfel, tot respectul pentru el . Oricum diploma de la UTCN e de panoplie, altfel nu au ce sa-l invete dinozaurii de acolo despre productie.
Frustrari de blogger ce constata ca cititorii au o viziune diferita.
Vezi modul golanesc de a se rafui cu propriii cititori in articolul “Ce au in comun toate aceste raspunsuri?” ..pentru ca asta era numitorul comun al acelor raspunsuri – aveau un punct de vedere diferit de cel al autorului.
Trebuie sa-ti dispretuiesti cititorii daca ajungi sa-i numesti “frustrati” cu atata superioritate.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (17)
Din ciclul “ma doare in cot de problemele altuia” nea George contribuie si el cum poate la escaladarea frustrarii generale. Sincer, spune mai bine ca ai debita orice ca sa iti justifici banii nemeritati.
Pai daca le știi tu așa de bine pe toate de ce mai întrebi cititorii ? Just asking. Ups, nu merge să îmi pun poza in comment dar mă jur că sunt blonda cu ochi albaștri și balcoane mari.
Much Ado About Nothing !
it”s most about our everyday life
mult zgomot pentru nimic, vorba maestrului Shakespeare
George, ti-ai pus intrebarea, oare, ca unii dintre cititorii blogului tau, comenteaza, nu din revolta, nu din iritare, si nu din orice vrei tu sa invoci? Poate unii dintre noi, astia, cititori ai blogului tau, doar comentam, atunci cand ni se pare noua ca exagerezi in modul in care expui problema. Te-ai gandit la asta? Nu de alta, dar, in functie de cum pui tu problema, ti se si raspunde. Mie mi se pare super OK.
[…] Am scris un articol despre vârsta și despre poza din CV și i-am întrebat pe cei care nu și le pun de ce au decis să facă astfel. Am primit câteva sute de răspunsuri, și pe blog, și site-urile care au preluat articolul, pe Facebook și chiar prin e-mailuri adresate direct. Aproape fără nicio excepție, aceste răspunsuri au putut să fie grupate în trei categorii, a scris George Butunoiu. […]
Cu poza sau fara poza este o discutie care a inceput cu multi ani in urma. A fost chiar moda CV-urilor cu poza, altfel ajungeau la marele cos.
Din cate am citit prin varii locuri, inca nu s-a ajuns la o concluzie.
Unii specialisti recomanda lipsa pozei pentru a se evita filtrarea (din start) pe motiv de rasa sau culoare a parului sau lunfime a nasului sau lobului urechii, ideea fiind ca, daca se ajunge la discutie pe viu (fata in fata sau telefonic, impresia lasata in urma unui dialog este mai buna fata de impresia lasata de o poza.
Altii recomanda prezenta pozei, astfel dandu-se pozibilitatea recruiterului de a-si face o prima impresie despre persoana respectiva. Multi recunosc insa ca aceasta prima impresie ar putea duce la o crestere a subiectivismului, stiindu-se ca persoanele atragatoare ca fizionomie au sanse mai mari de a fi chemate la interview.
Evident, discutia ramane deschisa. Cu corolarul ca poza este obligatorie in CV-urile trimise pentru solicitari de job in industriile in care aspectul exterior este primordial (TV, moda, etc).
Varsta este iarasi o mare discutie si nu vreau s-o continui.
As fi ultimul care as nega cele scrise de George. Din pacate, in ziua de astazi, sunt foarte multi recruiteri care chiar ca nu au habar de ce si cum. Nu vorbesc despre recruiterii din Romania penru ca nu am avut de a face cu ei, ma refer la recruiterii din Occident. Cu astia am avut mult de a face si sunt putini cei care stiu sa conduca un interview sau sa evalueze discutia avuta. Si, in acest caz, cu poza sau fara poza, cu varsta sau fara varsta, devine o loterie.
Asa e, cum spune George in articol. Din pacate, pana sa ajungi la interviu, primul impact este cel al Cv-ului care este analizat exact cum spune George. Daca as fi somer tot mi-as pune cea mai buna poza in CV si tot as indica varsta si in plus as spune si ce tip de job imi doresc, asta ca sa nu pierdem vremea nici eu si nici altii. Ca in Romania exista discriminare este adevarat. Poti sa te uiti in jurul tau si sa vezi cati colegi trecuti de 50 de ani ai si sa te intrebi de ce.
Unul e frustrat din ceva cauze si o arata…. “partenerul” lui de comunicare sesizeaza frustrarea si reactioneza in “sens opus”
Rezultatul, de obicei, este o amplificare a frustrarii.
Frustrarea amplificata se defuleaza altundeva…. de la batut nevasta la comportament social abject trecind prin comentarii de cum e si cum nu e George Butunoiu, care este frustrat ca in Romania lucrurile functioneaza cum functioneaza, lumea nu are comportament civic lumea il considera cum il considera….
tocmai de aceea, noi cititorii, il intrebam pe prietenul tau G.B., una-alta. Ne place mult prea mult cum pune problema, ne este foarte util. E adevarat, uneori amuzamentul se combina cu o anumita senzatie, dar e bine ca ne trece repede. Asta ca sa nu “defuleze” altundeva.
P.S. George, nu te prea bucuri de spirit, pardon, comportament civic!!! Te asteptam pe tine sa ne educi, dar, pana atunci, unii dintre noi ne facem ca nu stim nici de Codul Penal, Codul Fiscal, Codul Insolventei, etc, etc. De Codul bunelor maniere, doamne fereste. Ce naiba, s-au schimbat vremurile.
Lizuca, harasho,
uite o istorie/poveste care ..nu e in tiparul tau !
http://www.businessmagazin.ro/lideri/a-ajuns-la-30-de-ani-sef-peste-cea-mai-mare-investitie-mercedes-benz-din-romania-nu-a-facut-facultate-si-a-fost-muncitor-in-fabrica-12637682
bravo lui
stirea asta ar trebui sa ajunga in toate liceele care dau grosul studentilor din universitatile de mana a 4-a
E o poveste gen “visul american” , frumoasa ce-i drept, dar….in fabricile nemtilor in general, si mai ales in cele din tari ca Romania, lucrurile sunt atat de bine organizate si reglementate incat nu trebuie sa fi geniu ca sa conduci o unitate de productie (fie ea fabrica, sectie, etc.), ci trebuie doar sa fi disciplinat (la nivel nemtesc !) si , vorba cuiva de pe blog, SA NU FURI !
Altfel, tot respectul pentru el . Oricum diploma de la UTCN e de panoplie, altfel nu au ce sa-l invete dinozaurii de acolo despre productie.
George, tu ce frustrari ai? Ni le poti spune? Te intreb asta pentru a nu cauta prin articolele tale. 😉
Frustrari de blogger ce constata ca cititorii au o viziune diferita.
Vezi modul golanesc de a se rafui cu propriii cititori in articolul “Ce au in comun toate aceste raspunsuri?” ..pentru ca asta era numitorul comun al acelor raspunsuri – aveau un punct de vedere diferit de cel al autorului.
Trebuie sa-ti dispretuiesti cititorii daca ajungi sa-i numesti “frustrati” cu atata superioritate.
Georgica, talentatule.