In urma unui caz destul de mediatizat si de dezbatut pe toate partile in Franta, o echipa de juristi a demonstrat ca, dupa legislatia in vigoare, teoretic, toti candidatii respinsi in urma unui interviu te pot da in judecata pentru prejudicii morale (cel putin), indiferent de motivul pentru care au fost respinsi, iar instantele trebuie sa admita cauzele respective. Iata intamplarea, pe scurt:
O mica firma de familie din Franta, sase angajati, ceva in domeniul tipariturilor; au pus un anunt de angajare pentru un job marunt in depozit. Printre altii, s-a prezentat si o cetateanca insarcinata in luna a saptea. Cand a vazut-o, patronul i-a spus de la inceput ca nu o poate angaja, fiindca acolo e munca fizica. Cetateanca s-a dus glont la tribunal si a depus plangere impotriva patronului. Patronul a spus judecatorilor ca erau pachete cu tiparituri care trebuiau mutate de colo – colo, incarcate in masini, si, prin urmare, nu avea cum sa o angajeze pe cetateanca insarcinata pe un astfel de post. Judecatorii au analizat, au dezbatut si au ajuns la concluzia ca doamna a fost discriminata si afectata emotional de refuz, si l-au condamnat pe patron sa-i plateasca despagubiri. Patronul a ramas cu gura cascata, dupa care a dat faliment, fiindca in loc sa muncesca in depozitul lui, a trebuit sa umble prin tribunale, sa plateasca avocati si compensatii emotionale. Ziarele au scris pe larg despre asta si televiziunile au luat interviuri patronului si cetatencei, care au devenit mici vedete fara sa vrea. Cetateanca nascuse intre timp.
Legislatia din Franta, din Italia si din alte cateva tari, e foarte asemanatoare cu cea de aici cand e vorba despre discriminare. Tendinta este sa se generalizeze la nivel european, asa ca vorbim despre acelasi lucru. Daca nu esti foarte, foarte atent la ceea ce scrii si ce spui, poti produce suferinte psihice unora si altora, si apoi tu trebuie sa demonstrezi ca nu e asa si sa vii cu probe in instanta. Sigur, daca nu ai altceva de facut, poti sa-l dai si tu in judecata pe suferind, spunand ca si el te-a afectat emotional pe tine.
Si uite asa ajungi sa nu mai discuti omeneste cu candidatii, ci oficial, institutional, de la institutia Angajator la institutia Candidat, cu notite indosariate pentru a putea fi aratate judecatorului in caz de, cu martori, la o adica. Si sigur ca nu-i vei mai spune candidatului ca daca are un inel in nas te gandesti sa nu-ti sperie clientii, ci va trebui sa-i zici ca nu-l poti angaja fiindca e supracalificat. Altfel, va trebui sa dovedesti la tribunal ca un client s-ar putea speria de inelul din nasul cuiva. Si sa va vad cum faceti asta… Si asta nu e tot. In Franta, din nou, un avocat bun a demonstrat in tribunal ca “supracalificarea” nu poate sa fie un motiv de respingere, atata timp cat candidatul accepta conditiile impuse si oferta facuta unuia mai putin “calificat”. Ceea ce este cat se poate de logic, fie vorba intre noi. Asa ca aceia care folosesc frecvent trucul cu “supracalificarea” sa se gandeasca bine.
Nu stiu altii cum sunt, insa eu m-as simti lamentabil in postura de candidat daca as vedea ca cel cu care stau de vorba se teme de mine si de ce as putea sa-i fac inca inainte sa ma cunoasca. Si sa nu mai stiu daca ceea ce imi spune e adevarat, sau o face doar ca sa nu isi asume vreun risc si sa fie acoperit. Mie, ca om rational, mi se pare destul de clar ce am de castigat si de pierdut atunci cand cineva imi spune clar si direct ce ii place si ce nu la mine, de ce nu ma potrivesc unde eu credeam ca as fi angajatul de vis. Mi s-ar parea ca invat ceva ce imi va fi util a doua zi. Insa, in primul rand, nu as vrea sa intru cu forta in casa cuiva caruia nu-i place de mine, indiferent din ce motiv, doar pentru ca legea ma poate impinge de la spate pe usa sa intru impotriva vointei lui.
Ineteresant e ca aproape toata lumea tanjeste dupa “tratament uman” din partea firmei, dupa “relatii umane” in interiorul acesteia, insa numai DUPA ce semneaza contractul de muca. La angajare, insa, trebuie sa fie intervievat de niste roboti, eventual si cu niste procurori in camera de alaturi, gata sa intervina…
(poza lui girltripped de pe www.deviantart.com)
Comentarii (18)
Avem o sursa pentru cazul ala “foarte mediatizat” din franta? Nu gasesc nimic pe google.
Eu am vazut toate astea la televizor la ei, acum 6 sau 7 ani. GB
🙂
Franta a implementat conceptul Liberte, egalite, fraternite…a dat cetatenie milioanelor de indivizi din fostele colonii, drepturi peste drepturi, politici socialiste de protectie sociala,marriage pour tous, chomage pour tous, protectia rromilor si a multor alte etnii, protectia animalelor fara stapan…
Acum se vede clar ce succes deosebit au avut cu aceste idei marete. Atat de mare succes ca l-au exportat si la altii.
Inseamna ca noi ar trebui sa-I dam in judecata pe toate gunoaiele care se numesc angajatori si nu numai ca nu respecta CIM ore suplimentare,concedii de odihna,plata pentru zilele lucrate in zilele de odihna,etc.Daca va uitati in anunturi din start esti discriminat,vezi anunturi referitoare la virsta,sex.
cred ca nu intelegi ironia
De oriunde ar veni socialismul e lucrul ala mizerabil si criminal care nu da doi bani pe proprietate. Asta e deja o chestiune stiuta, ceea ce e insa mai nasol e ca pot sa pun pariu ca unii care vor fi citit articolul nu vor sesiza “ironia” si vor confunda cu normalitatea situatia descrisa mai sus! 😀
clar, ironia e tratata cu ironie, normalitatea cu normalitatea. Dar, depinde cum definim normalitatea. Unii o “schimba” in functie de “vremuri” 🙂
…pentru tine
Cui nu-i convine tratamentul de la actualul loc de munca, poate sa plece. Traim intr-o tara libera.
Si daca nu ii place cum este tratat de catre angajatori in general, nu il opreste nimeni sa isi faca propria afacere. Si atunci nu mai poate da pe nimeni vina ca are castigul x sau ca e discriminat.
Toti retarzii care nu sunt in stare de nimic se plang ca sunt discriminati, ca desii sunt genii, lumea e rea si nu le recunosc meritele.
Daca ar fi dupa mine as desfiinta conceptul de angajat si l-as inlocui cu PFA. Primesti atat cat muncesti. Nu salarii compensatorii, nu concedii platite, nu beneficii. Nu muncesti, nu primesti.
Sistemul asta de gandire socialist este foarte pagubos.
Felicitari domnule GB pentru articol(e). Imi merg la suflet. Insa cand citesc majoritatea comentariilor pe care le aveti de la cititori, ma apuca nervii. Sunt oameni care isi merita soarta!
e mai mult decat perfect sistemul PFA. Pentru angajatori. 🙂 )) In rest, iti dau si o sursa de inspiratie 🙂 . Sper sa-mi multumesti.
“Exista doua ipoteze – ori tipul e tampit si te-ai fript cu el – ori ai tu o problema de management – oamenii nu se radicalizeaza chiar asa decat daca se simt tratati ca sclavii sau daca au un caracter de doi bani . Asta numai tu o poti sti dar mediteaza un pic mai adanc unde e problema . Daca problema e la el atunci sfatul meu este sa fi cat se poate de dur si sa simta ca nu glumesti. In primul rand nu esti obligat sa ii dai salariul . Personal as juca foarte dur. Efectiv nu i-as plati salariul , contributii absolut nimic . As astepta sa ma dea in judecata si m-as duce in proces cu el . Daca e nesimtit rau poti sa ii faci o inscenare de furt . Ia-l martor pe asociatul tau , fa plangere la politie ca ti-a furat nu stiu ce sau mai simplu poti sa faci PV de constatare ca ti-a stricat ceva scump si ca si-a luat concediu medical . Anunta si la politie , fa plangere doctorului care i-a dat concediu medical , cere daune inchipuite, fa-i viata un iad si toate astea cu zambetul pe buze.
Tu esti seful si cu gunoaiele trebuie sa joci dur. La santaj se raspunde cu santaj si eu am o vorba “nu negociez cu teroristii ”
Mai sunt si alte variante dar data viitoare”
Sper sa fie destul de inspirational pentru tine. 🙂 Trebuie sa recunosc ca pentru mine e mai mult decat amuzant. Are imaginatie bogata. Exista, desigur si alte tactici de “inginerie umana” – termen ce nu-mi apartine. Eu sunt de acord cu semntarul. Exista si alte variante. 🙂
da’ ma gandesc ca ar trebui si contabilul sa fie de acord sa-i faca jocul, ca singur … nu prea merge 🙂
deja mi-e frica … sper ca nu o considera santaj 🙂 ))
“desii” unii sunt retarzi, altii vor neaparat sa le ia locul. E intrecere.
Asa e nenea Constantine. George, vezi ce faci? Numai vina ta e.
Le GAGA, revino-ti in simtiri, ti s-au urcat drogurile la cap? Nenea C-tin are fata de mine. Apropo, cat mai e subventia pe cap de animal? Nu conteaza felul, animal sa fie.
George, stiu ca ma repet, tu ai angajati? 🙂 )) As vrea sa cred ca ne “povestesti” din proprie experienta. Relevant, insa, nu este articolul, ci poza. Descrie probabil un posibil “tratament uman” acordat de tine, ca angajator/intervievator care, am inteles, nu se considera robot, dar are pretentia de la angajati sa devina resurse. 🙂 )) Hmm … m-ai si pus pe ganduri, dar stai linistit, nu de azi. 😉
aveti dreptate George, in concluziile pe care le trageti. De asemenea trebuie spus ca in lumea businessului si grosso modo numarul angajatilor umani care primesc tratament inuman depaseste cu mult pe cel al angatorilor umani care primesc tratament inuman. Sunteti de acord cu mine ?