Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tara, un bec cu senzor de miscare. Noi stam pe langa Targu Bujor. Fratele meu l-a instalat in cateva minute. El e foarte priceput si ii si place sa mestereasca. Si eu sunt, dar mie mi-ar fi luat mai mult.
Te apropiai de bec, se aprindea. Cand te duceai mai incolo, se stingea. Iar se aprindea daca te apropiai, si tot asa… Facea, adica, ceea ce era si de astepat sa faca.
Apoi am plecat, am luat-o si pe maica-mea, sa o duc la spital. In ultimii douazeci de ani de viata a stat mai mult prin spital decat acasa. Taica-meu era si el la spital. In alt spital, asa au fost ei in ultimii douazeci de ani, fiecare cu spitalul lui. Au fost de cateva ori si in acelasi spital, unul la un etaj, celalalt la altul.
Acolo, la ei, cand pleci din sat, toata lumea e pusa la curent. Nu se stie cand ai nevoie de o asemenea informatie. Asa e pe langa Tragu Bujor.
Pe seara, vine Nea Sandica, vecinul din vale, sa ia apa de la fantana noastra. Noi avem fantana in curte, altii nu au. Suntem oameni buni si ii lasam pe vecini sa ia apa. Fiindca nu se termina. Daca iau unii cateva galeti, pana dimineata izvoraste alta apa la loc si nu e nicio paguba. Asa izvoraste apa langa Targu Bujor, de cand e lumea.
Intra Nea Sandica in curte, deci, merge cativa pasi, si senzorul face ceea ce era de asteptat sa faca, adica aprinde becul. Nea Sandica isi insusise informatia susmentionata, si a fost foarte surprins sa constate ca era eronata. Adica asa a crezut el, la inceput.
– Aaa, doamna Butunoiu, crezusem ca ati plecat, v-am si vazut in masina, de altfel… Dar nu e nevoie sa imi aprindeti becul, ca vad si asa.
Din casa nimica… Nea Sandica se duce la fantana. Senzorul considera ca nu mai e nevoie de lumina si stinge becul. Nea Sandica isi vede de treaba. Cand se intoarce cu galetile (vine intotdeauna cu doua, e mai avantajos, chiar daca e ceva mai greu, insa Nea Sandica era atunci in putere) si sa o ia spre poarta, iar se aprinde becul. Asta a declansat o disonanta cognitiva serioasa in mintea lui Nea Sandica, si instinctul a intrat in functiune.
– Doamna Butunoiu, va e bine?
Iar nimica… Atunci Nea Sandica ia decizia sa bata la usa. Bate, bate, nimica… Foarte descumpanit si asudat deja de atata gandit, da sa plece spre casa. Face Nea Sandica vreo doi pasi, si pac! becul se stinge… I s-au taiat picioarele atunci lui Nea Sandica, fiindca l-a strafulgerat un gand.
– Gherghinoooo, fa muiere, (Tanti Gherghina era nevasta lui Nea Sandica, o femeie grasa si rosie in obraji) ada repede toporul, ca e cineva in casa la doamna Butunoiu!
Vine Tanti Gherghina intr-un suflet, cu o furca in mana. Nu gasise toporul in apropiere, insa si furca e foarte buna in atare situatie. Ba chiar mai buna, as putea spune, ca are coada mai lunga si iti da o marja de manevra substantial superioara. Intr-adevar, statisticile confirma ca, langa Targu Bujor, numarul impunsurilor cu furca il surclaseaza clar pe cel al topoarelor in cap.
– Ce-i, omule?
– Uite, fa, e un hot in casa la doamna Butunoiu!
– Da de unde stii?
– Pai nu vezi, fa, cum aprinde si stinge lumina?
– Pai daca e hot de ce sa aprinda lumina? Nu ar trebui sa o tina stinsa, ca sa nu stim ca e acolo?
– ?!?!?! Ca bine zici fa… Dar atunci ce sa fie?
– Nu stiu, omule, dar mie nu mi se arata a bine…
– Du-te, fa, repede, si cheama-l si pe Costica!
Vine si Nea Costica intr-un suflet si se inscrie in experiment. Bate si el in usa, vorbeste cu o doamna Butunoiu imaginara, ba chiar opineaza ca s-ar fi intors taica-meu intre timp acasa, pe nestiute (ceea ce ar fi fost imposibil sa se intample acolo, langa Targu Bujor, adica sa se intoarca cineva inapoi in sat si sa nu afle nimeni). Si-au facut cateva cruci mari, s-au dat cativa pasi inapoi (becul s-a stins), si Tanti Gherghina s-a dus sa cheme popa (popa statea chiar pe ulita noastra). Nu era acasa popa, insa a venit preoteasa, care preoteasa a conchis, dupa experimentul practic si o mica analiza, ca exista o conexiune directa cu necuratul. Intre timp s-au adunat si alti vecini. Stateau aproape de poarta, apoi unul cate unul se apropia, dupa care se intorcea la loc, si lasa pe altul sa faca testul. Au constatat ca duhul de la intrerupator nu facea discriminari dupa varsta, sex sau infatisare, le aprindea lumina in mod nepartinitor. Insa asta era doar o constatare colaterala, dovedita a nu fi avut vreo contributie in rezolvarea problemei. Mi s-a spus ca s-au mai facut atatea cruci in sat doar in urma cu cativa ani, cand au fost cu totii convinsi ca vine sfarsitul lumii.
Au stat acolo pana dupa miezul noptii, apoi cei mari s-a dus sa se culce, pentru ca a doua zi se sculau la cinci. Asa se scoala toata lumea acolo, langa Targu Bujor, fie ca au ceva de facut sau nu. Insa acolo iti gasesti tot timpul cate ceva de facut, chiar daca nu ai. Ca in reclama aceea de la Hornbach…
Copiii au stat pana dimineata. Ei nu se scoala la cinci. Apoi, vreo saptamana, s-au tot adunat la noi in batatura, cand se lasa seara…
Comentarii (105)
Cuvinte si exprimari “bombastice” analize profunde si comentarii “stiintifice” de la persoane care nu inteleg faptul ca aceste scrieri sunt nostalgice, reale si reprezinta amintirile lui George povestite cum mult haz. Cine nu a trait acolo, cine nu a trait acele vremuri, nu ar trebui sa vorbeasca. Traim vremuri moderne, ne-am invatat sa facem filozofie pe orice tema! Nu mai stim sa intelegem lucrurile simple, cu haz, cautam ascunzisuri in orice.Draga George, continua sa scrii, mi-au dat lacrimile rememorand anii copiariei, mi-e dor de vremurile de atunci, de curatenia si puritatea taranului roman, mi-e dor de bunici, mi-e dor ……
[…] celor care s-au luptat atunci cu cartile nu par sa se fi schimbat prea mult. Am scris si despre ei aici, am povestit cum s-au luptat ei cu becul cu senzor al maica-mii… (Lupta cu becul) (poza lui […]
Superba radiografie a unei parti de lume…Felicitari pentru modul in care transpuneti realitatea in citeva randuri.
M-am amuzat copios. Ai talent de povestitor.
🙂 Ehehe, unii chiar par destul de bine convinsi ca altii chiar nu inteleg procedurile sau interpreteaza eronat 🙂 tare amuzant! 🙂 insa intotdeauna mai exista si variante alternative, de care acestia “unii” sunt perfect constienti de altfel, insa nu vor sa stie de acestea 🙂 Exemplificativ, procedurile nu sunt imuabile (neexistand evolutie, progres, in caz contrar, ci doar rigiditate, conservatorism prost inteles), chiar si legile sunt facute pentru si de oameni, fiind adaptabile nevoilor poporului guvernat, nu oamenii “sunt dresati” dupa/de legi (cel putin nu in sistemul celor care nu functioneaza dupa “legea cererii si ofertei”/legea pietei). Iar dpdv interpretare, este adevarat ca principiile de drept/sistemele de valori (fixe, universale, perene, autentice) nu pot fi interpretabile, insa alte aspecte (din afara sferei celor anterior mentionate) pot fi reformulate, imbunatatite, de comun acord, pentru “win-win solution”. Cateva dintre cele mai importante premise ale procesului legislativ ar fi : intelegerea cat mai exacta a nevoilor oamenilor, comunicare decenta, respectuoasa si cu bun-simt (ne respectam pe noi astfel, in primul rand – desi unii si aici au ceva dificultati de implementare constanta – si apoi, pe ceilalti), rabdare (din partea tuturor), timp pentru vindecarea tuturor de ranile din sistemele legislative trecute, marsave, bolnave si corupte…Zi senina in continuare! 🙂
eu amcitit ciclicitatea clisheelor, nu cred ca am gresit
De ea nu ne-ai zis nimic. 🙂 Dar, oricum, pute! :)Ti-am zis, unora chiar nu le plac gunoaiele! Si, fac curat, nu dupa jeguri, ci, ii desfiinteaza pe cei care le produc. Merg direct la cauza! 🙂
Tu nu ai inteles ceva! Butunoiu sau, cum ii spui tu 🙂 a ajuns in stadiul in care se duce el sa instituie proceduri si, se pare, da peste autisti. 🙂 In haznaua lui, pardon, mintea lui, aceleasi proceduri care merg la o companie, merg si la o alta. Daca nu e bagat in seama sunt niste autisti, daca indrazneste vreunul sa le comenteze, iese cu “curat, murdar”. Nu prea le are! Butunoiu face parte din ” increngatura” securistilor ce, au nevoie de confirmari si de “yesman-i” prin preajma. Bleahhh. 🙂
🙂 Mai cunosc eu niste bolanzi a caror zi este astazi si care se cred tari in proceduri si au liber de ziua lor! 🙂
Daca te referi la cei care privesc peisajul din umbra si, de la distanta, asa e! 🙂 Oricum, ei sunt intr-o pauza continua. Nu intra in calcul, ca se lasa cu erori in proceduri si, in interpretare. :)))
🙂 Nici nu ne am propus dar in pauza mare dezbatem conform rigorilor retoricii adică cu logos, pathos si ethos ceea ce procedural trebuie confirmat fara a lasa lor interpretărilor.
Bine ca recunoasteti :)…partial. Pathos-ul lasati-l mai la vale, starneste hazul celor cunoscatori si, strica tot efectul. Rezultanta? Pacat de logos, in rarele ocazii, cand e facut cu cap, da pe afara. Fapt ce le rezerva altora accesul la punctul culminant. 🙂
Ce e drept eu m-am amuzat … poate pentru bucuria ta si a altora, scrie domnule GB!
Well done! Tot inainte! 🙂
E un amuzament generalizat!
GB, ce-ar fi sa te apuci de scris fictiune?
Da e o idee pentru scriitorii pasionați, material si idei din plin in lumea reală si imaginară. Mai interesant este sa faci pe unii sa trăiască ficțiunea. 🙂
cea mai amuzanta “fictiune ” e “realitatea” insasi 🙂 asa ca, nu stiu care e mai incitant/provocator : sa influentezi pe unii (aceeasi sau altii:) sa traiasca fictiunea sau realitatea? 🙂
Se exclud reciproc insa se si pot întrepătrunde destul de frumos, depinde de domeniul de aplicabilitate, scrisul de exemplu.
Da, da, sigur! 🙂 cum le intorc unii din condei, mai rar asa talent 🙂 Mi-am luat notite data trecuta : echilibrul! (dansand pe sarma 🙂
Ce sa spun daca ti a placut multumesc si sa o folosesti. Cu practica la propriu sunt alți pro, la figurat putem tine cont de ea oricand. Cu cat mai des cu atat mai bine. Hai sa tinem! Ma iau dupa tine! 🙂
De fapt, raspunsul nu a fost dat raportat la sistemul de mai sus (ultima parte fiind usor si voit paradoxala, ce-i drept:), ci la sistemul utilizat de catre respondent 🙂 Nu conteaza, a fost depasit momentul, oricum! 🙂
Colateral/tangential : prin anii 60, un om a descoperit/inventat ceasul digital si a aratat fericit descoperirea sa sefilor sai. Sefii sai insa, fiind oameni pragmatici, lucizi, cu predominanta emisferei stangi au spus ceva de genul : “este o tampenie! asta nu un ceas autentic! nu se misca nimic, nu luceste nimic, e mort!” 🙂 Era de inteles! Ei nu puteau sa vada mai departe de limitele “luciditatii”/”realitatii” lor, asa-zis normale 🙂
Eram conectata la vis in vis, ne gandeam la mecanismele ceasului digital. Ce coincidenta! 🙂
Zise, dupa o cugetare profunda si extenuanta : “Pus astfel in lumina, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludeaza meandrele concretului” 🙂
Vedeti ca v ati facut u cu mana domniei voastre? 🙂 acum studiati cazul stiintific, raportat, din ce in ce mai stiintifico-fantastic, atat a mai rămas in meandrele concretului. O sa mai adunați probabil ceva maculatură pana se da disparut cazul de tot.
Domne chiar si pe mine ma depăsesc rapoartele unor colega raportori pe cat de prof i pe atat de amatoristi in ale cunoasterii altor universuri in scris si pe viu. Cred ca traim o criza a universului as welles speak. 🙂
🙂 propuneri din partea maestrilor cercetatori in domeniu, indeosebi in privinta non-disparitiei cazului de studiat? 🙂 desi aici lucrurile sunt mult mai complexe decat par la prima vedere, pentru ca si cercetatorii, la randul lor, sunt obiecte de studiu…si uite asa 🙂
Cunoastem prea bine cazul 🙂 s a vazut din prima ce se intampla fara prea multe rapoarte
Unii spun ca e un fel de life sentence altii spun ca se mai obtin gratieri de bun comportament :), altii chiar adora pedeapsa. Acum depinde de la caz la caz si de la cercetător la cercetător.
..si, dragi colegi? 🙂 credeti ca e cazul sa tinem vreo conferinta pentru a ne impartasi din experienta voastra laborioasa in domeniu? ce proceduri aplicam mai departe in aceste cazuri? sunt sperante de recuperare sunt cazuri irecuperabile? 🙂
Se dezbate la conferinta cu invitație nominală si cu confirmare de prezența obligatorie, in prealabil, cunoasteti regulile de participare. 🙂
🙂 desigur, am mai participat la conferinte si cu alte ocazii si intr-adevar, unele dintre ele au fost de neuitat, avem amintiri memorabile de atunci, astfel incat de-abia asteptam sa le reiteram 🙂
🙂 Stim si asta desi s au intamplat lucruri de la ultima conferinta. S a zgaltait universul pentru unii conferențiari.
🙂 ei, da, dar stiti prea bine profilul unor cercetatori ca noi …asa ca in calitate de cercetatori profesionisti si seriosi care suntem, trebuie sa mai cercetam problema, pentru a ne asigura ca nu glumiti din nici un punct de vedere (stim din experienta anterioara ca unii dintre dvs sunt cam glumeti uneori), nici in privinta invitatiilor la conferinta, tematica abordata, sa cunoastem cauzele initierii conferintelor, care e musai sa fie autentice si nu de alt gen/efemere si nici in alte privinte…ca la altfel de conferinte noi nu ne bagam, stiti prea bine, nu de alta, dar sincer ne cunoastem prea bine limitele, asa ca nu am vrea sa-si piarda alti cercetatori timpul pretios cu noi (dedicat altor cercetari mai importante), prin declansarea pilotului automat al fugii intempestive de la conferinta 🙂 (aici unii dintre noi sunt super-profi, fiind auto-antrenati toata viata in acest sens), deci, nu e chiar asa simplu cum pare la prima vedere cu onorarea invitatiilor la conferinte 🙂
🙂 La fel gândim si pe aici, cercetătorii ne plac asa cum ii descrieti si nu fug de responsabilitati mai degrabă de situatii jenante sau înțelese gresit. Mai împart zâmbete in stânga si dreapta e si asta interpretabil. O sa împartă mai putin. 🙂
Si sa nu te umflii in pene 🙂 ai răbdare 🙂
Dragii nostri “aceeasi cercetatori”
🙂 yupii! 🙂 ei da, dupa cum prea bine stiti si dupa cum prea bine simteau unii sufletisti de la noi, cu procedura asta suntem de acord :); de altfel, stiti si simtiti ca ne bucuram mult ca, in sfarsit, cercetatorii au ajuns la un consens cu privire la problematica visului in vis si a realitatii transcedente. Legat de zambete, aici e simplu si neinterpretabil, desi poate asa ar parea din exterior : acestea se clasifica in mai multe categorii : pot fi doar conventionale, de complezenta, ca un fel de raspuns la salutul de buna dimineata al unor cunoscuti sau pot fi zambete fericite, care sunt unice si doar cu dedicatie speciala 🙂 Oricum, exemplificativ, unii dintre cercetatori sunt asa de aerieni cand umbla pe strada, incat , chiar daca nu vad nimic in jur, sunt in stare sa zambeasca ca prostii la copaci, la flori, la cerul senin, la soare, la copiii, hranindu-se doar cu idei frumoase si bucurie! Asta se poate vedea, de altfel, cu ochiul liber, nu trebuie sa fii expert in materie 🙂 Iar legat de rabdare, iar e simplu, noi avem toata rabdarea din lume, ca doar una din ocupatiile principale este lupta cu fuga de Bach, deci stationarea (si si mai complicat evolutia) este un fel de progres in domeniu 🙂 Mai complicat o sa fie cu rabdarea altora, sa aiba mare grija sa nu se epuizeze prea repede! 🙂
🙂 Cred ca se ia de la alti cercetatori acel ceva 🙂 si daca este cu dedicatie direct si anonim putem lua si noi in considerare ca analizele si rezultatele sunt veridice pentru ca par sa corespunda realității. Trebuie sa mergem sa ne revenim putin anumiti cercetători au o stare anume cand spun sau aud yuppie si vrem sa nu i culegem chiar de pe jos 🙂 de la asemenea analize. Au mai avut o tentativă. 🙂 vis in vis frumos sa aveti in continuare!
🙂 ei da, frumos asa, stiam si simteam noi ca exista potential imens neexplorat in domeniul stiintelor si artelor:) legat de tentative, acestea sunt sub control strict si si mai mult, atata timp cat exista o forta mai puternica si de sens opus, aceasta poate contrabalansa cu succes tentativele, opriindu-le in totalitate din avantul revolutionar 🙂 multumim mult de intelegere si rabdare! la fel 🙂
Unii si mai mult..au vazut din prima becurile cu incarcare solara 🙂
pai da, evident, management profesionist, ce naiba! 🙂
Dimineata buna, dragi “aceeasi cercetatori”
Pe langa faptul ca unii dintre noi cam sufera de insomnie in ultima perioada, desi nu exteriorizeaza acest lucru, fiind foarte fericiti de aceasta data, ne gandeam ca, poate ar fi o idee buna, ca prin miracol, anumite conferinte (de peste tot, stiu bine unii care) sa dispara in neant, strict dpdv imagine/PR a unor cercetatori (chiar daca acestia stim ca nu sunt interesati prea mult de acest aspect, pentru ca isi permit acest lux, dar sunt totusi anumite aspecte prea personale, indiferent ca sunt indirecte sau mai putin, ca sa mai intereseze si pe altii din orice punct de vedere priviind lucrurile si care ideal ar fi sa ramana personale, fiind de altfel destinate de la inceput ca fiind foarte personale). E o propunere, poate se gandesc unii cercetatori si la acest aspect..In compensare/complementare (aici putand ramane doar prelegerile neutre/amuzante/educativ-instructive) am putea sa va oferim o adresa personala, pentru a mai face schimb de experienta, ori de cate ori este nevoie : fmaria2020@gmail.com. Poate e o idee proasta, insa ne-am facut griji si in aceasta privinta. Spor la treburi! Cu drag,
Pentru schimb de experienta ma puteti contacta la: nicusor.cealera@gmail.com
Da, stiu, multumesc, nu mai era nevoie de ultima completare.
sa nu uit! tare bine ar fi sa dispara in neant (cand este timp pentru asa ceva,desigur) si adresele de email si altele, dupa cum spuneam…sper sa fiu in asentimentul si altor comentatori. multumim mult de intelegere si spor la treburi!
Este 1 aprilie sperăm sa nu va țineți de glumițe in domeniul cercetării. O zi minunata va dorim si spor la treburi!
Imi pare rau, nu apuc eu sa sterg pe cat scriu ei… 🙁 GB
Nu-i asa!
Crezi ca cel cu camasa de chelner, nu stie? Pff…
Cu tot respectul si toata stima pentru dl.GB : imi permit o impolitete/necuviinta/o parabola/metafora manelista, care de altfel ma caracterizeaza (ca, deh, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!:), mizand totusi pe intelepciunea si umorul domniei sale si zic asa : “Nu te supara frate, just grab a beer! 🙂 ca in oldies, but goldies – http://www.shenzhenstuff.com/profiles/blogs/are-you-fucking-worried-about-something (sper sa se vizualizeze, ca merita, e oarecum potrivit contextului si nu am cum sa atasez jpg-ul la mesaj 🙂
Trebuie sa aiba si instalatie, ca daca nu are, n-are cu ce. 🙂 Am eu un feeling ca n-a prea stat bine cu ea, el ar vrea, dar, are succesuri doar la jucarii pentru copii. 🙂 Asa ca, ramane cu salivatul.
Si cu batutul darabanei. 🙂
Comentatorul asa cum este, ne place. In plus, cele mai importante instalatii sunt perfecte, astfel incat restul sunt nesemnificative prin comparatie si oricum, nu este nicio problema, se pot auto-regla in timp, cu rabdare, prin armonizare. Asta numai in cazul in care sunt siguri si dovedesc ca jucaria nu este o jucarie…pentru ca aici vad ca e oarescare confuzie de roluri…si sincer nu-mi place ceea ce vad, astfel incat asta da, este o mare problema (cele anterioare nu sunt reale probleme, ci mai degraba false probleme). De aceea, impresia mea este ca este nevoie de timp si rabdare unii cu altii, ca unii sa-si clarifice exact incadrarile pe roluri si de la ceea ce simt dpdv sufletesc se poate construi (prin munca si alte ingrediente pretioase) sau nu ceva mai departe…cam asa vad eu lucrurile….
Cred ca nu ai inteles prea bine jocul de roluri. E in functie de cerere-oferta. Asa sunt cu astea care restabilesc armonia si echilibrul.
Oare? Eu cred ca lucrurile stau altfel pentru cei cu pretentii la fericire.
KAKAlera HAHAlera du-te si dreseaza cireada!
Unii care nu functioneaza in legea pietei si nici in jocul de roluri se gandesc asa : ceea ce a fost de retinut, a fost retinut. Restul, folosirea improprie a unor notiuni prin confuzie de persoane (aici sa zicem ca sunt circumnstante atenuante si ca ar fi folosire improprie si confuzie neintentionata, fiind mai mult furati de peisaj, adica de mesajul de baza, fara atentie la restul detaliilor) se bazeaza pe ceea ce are in suflet comentatorul respectiv, ca daca ne-am baza pe ce are partial in mintea-i geniala, dar totodata partial autodistructiva si implicit distructiva, s-ar duce naibii orice interpretare ulterioara! 🙂
In rest, nu stiu despre ce vorbesti.
Dar, te asigur, vor sti altii clar, despre ce voi vorbi. 🙂
Asa cum s-a si intamplat, de fapt. Insa, de data asta va fi cu un anumit deznodamant. 🙂 Cu seninatate si-n deplina armonie…restabilita.
🙂 …cu becurile astea cu senzori de miscare! 🙂 mai sa dai in efectul razelor gamma asupra anemonelor/cratilor lunatice! 🙂
Acum depinde, cand vrei sa demonstrezi unora care au probleme cu becul cum e cu “senzorii de miscare”, dupa terminarea galagiei, de forma si fara fond, incepe alarma. :))
si daca, nu? 🙂
atunci ma bucur pentru tine 🙂
🙂 si eu ma bucur ca se bucura cineva pentru mine! 🙂
Stiu ca te bucuri ca ma bucur ca te am bucurat 🙂
M-am bucurat si eu stiind cat de mult te-ai bucurat. 🙂
Da 🙂
Review meets guidelines: Publish! 🙂
Pe mine sa ma stergeti, eu ma retrag de buna voie, ne a fost suficient si explicit the real one 🙂 ne pândea pericolul sa devenim genuine si asta ne ar prejudiciat autenticitatea 🙂
Hm, asa e cu generatoarele de luna 🙂 se bucura mult de bucuria altora si uita de propria bucurie.
Mai mult ca sigur e valabil pentru generatorul de luna ce inlocuieste probabil becul ars 🙂 al unora ce sparg seminte la colt de ulita. Numai cand te gandesti ce pot genera, devii curios, si bucuria creste. Asa ceva, mai rar gasesti. Te intrebi: unde esti tu, Asimov? N-am vazut asa ceva! 🙂
Aici! Confirm. Privesc si cine stie, poate ma inspir!
error! generatoarele astea sunt produse in serie limitata, foarte rara, asa ca nu au treaba cu planetele, cu satelitii, etc (sau poate, extrapoland cumva, metaforic vorbind, ar fi un fel de sori interiori), asa ca nu au cum sa uite vreodata de propria bucurie, pentru ca ea exista, e interioara si permanenta, de altfel (sau, ma rog, se tinde, cu ceva mai multe eforturi sustinute, spre permanentizare :), pentru ca, din pacate, mai apare din cand in cand si cate un bug/eroare la orizont, insa si aceste bug-uri sunt bune, deci tot “raul” spre “bine”, pentru ca invata permanent, evolueaza si automat, implicit se auto-regleaza din mers 🙂 deci, faptul ca se bucura de bucuria altora, e doar o extensie a propriei bucurii interioare 🙂 voila, q.e.d! 🙂
Da. Le sare stecherul unora aflati in serie limitata, trebuie sa-si incarce bateriile mai des, ca altfel, dau pe afara, si stecherul odata sarit, pot sa faca scurt circuit. 🙂 Nu ca nu ar fi prea mare baiul. Fara ei, simti altfel bucuria, cand stii ca exista si asa ceva.
Teoria invaluirii a fost studiată la Oxford? Sunt toate semnalmentele.
Ai perfecta dreptate!
Ia, stai asa! 🙂 Iar ai aruncat pisica moarta in curtea altuia! 🙂 nu numai generatoarele sunt afectate de radiatiile gama, dar si tablourile de inalta tensiune! 🙂 Ce-i drept, la generatoare pare mai simplu din start, pentru ca, de regula, lumineaza/energizeaza direct si ne-am lamurit clar cu sorii interiori cum sta treaba, dar la tablourile cu oglinzi prea multe incorporate, ba! Trebuie sa fie iar o tehnica serpiliana la mijloc (adoptata/implementata de (la) rasele alea antice, reptilienii) si nu ca ar fi tare complicata de altfel, fiind elementara (din manualele clasice :), dar totusi prea mare desfasurare de forte, cam ca in satul de/din poveste, cand s-a produs fenomenul senzational al “becului cu senzori”, prea multi agenti de influenta in teren (good guys&bad guys si altii, cu alte specializari), prea multi experti, mai dau navala, din cand in cand, si moderatorii si controlorii traficului…pfui! aglomeratie mare! 🙂 ce-i drept, amuzant insa! 🙂
🙂 Iar te lupți cu becul? N ai inteles pana acum ca e o lupta contraproductivă?
De ce te pierzi in teorii si explicatii, a inceput sa te amuze rau si pe tine? 🙂
just checking! 🙂
Ipoteze potential aleatoare 🙂 : sa nu uitam cum se termina trista capodopera spaniola, cu multipla semantica: transfer de “nebunie” : DQ se auto-vindeca de (aparenta) nebunie, devenind din ce in ce mai “normal”/lucid pana cand moare in aceasta stare, iar (aparent exclusiv “normalul”/lucidul) SP se imbolnaveste de “nebunia” lui DQ, regretand “revenirea la normalitate” al lui DQ. Si te intrebi, printre altele : care e nebunia si care e normalitatea? unii nu vad deloc “realitatea” sau refuza constient sa o vada, pentru ca este prea monstruoasa/un cosmar? exista vreo linie de demarcatie clara? (separand intr-o cusca/celula nebunii si in alta, normalii?) ce este normalitatea si ce este nebunia? cine stabileste si pe ce criterii? trebuie toata lumea sa se alinieze standardelor/criteriilor oficial impuse de catre cei care tiparesc banii, ca sa nu se alieneze? unde e regresul/progresul? etc. Raspunsul de la radio Erevan: da! 🙂 depinde! 🙂 totul e relativ! 🙂 cele 2 fete ale aceleasi monede! 🙂 s.a.m.d 🙂
Si, cand s-a ars becul? 🙂
asta intra in combustie interna spontana, numai cand/daca vrea el! 🙂
Daca are ptobleme cu tabloul 🙂 si are probleme cu circuitele 🙂 i se arde fasungul. 🙂
Eheee, e demult ars. Mai palpaie cate putin, dupa cum se vede, 🙂 dar, nu-l mai duce fasungul. 🙂 Atat perioada de garantie, cat si valabilitatea au expirat demult. 🙂
Ohooo, si asta inca de demult, inca de pe vremea cand se chinuia sa-i schimbe “becul” lui ma-sa. 🙂
Trebuia sa fi fost prin preajma, nu mai era nevoie de adunarea satenilor.
Aici, cred ca esti in grava eroare. Depinde cine cui i-a schimbat becul. :))
Da. Sunt avarii grave. Si eu recunosc. 🙂
De asta zic, trebuie sa ai mare grija, cand ma-sa nu stie ce face, becul, nu oricare, are de suferit. Pe termen nelimitat, si fara garantii. 🙂
Nicusor,cum e prin sant sau boschete, e nevoie si pe acolo de putina lumina. Am incredere, ca stii in prealabil drumul spre bodega. Emiti si generezi in releu.
Nu te lua de fratele meu, KAKAlera HAHAlera, mergem impreuna sa luminam boschetii.
Nu uita santul!
Eu ma supar pe tine, tu care esti ultimul jeg uman, WC public, nu altceva, ma mandream cu tine, acum te multumesti doar cu santul si boschetele. Revino-ti! Ca altfel, stricam prietenia.
Doar stii ca strangem toate gunoaiele, una si una, asemenea noua. Daca nu-ti revii, stii prea bine, ce se intampla. Ne-a demonstrat cu varf si indesat , una alta, oricat ne-am chinui, noi jegurile, in continuare. Nu toate sunt gunoaiele cu care suntem obisnuiti noi. Trezirea si hai in bodega, doar stiica asa ne trezim noi.
@ Tesla & Asimov& manelistii
Ei, hai, baieti, nu va mai “alintati” atat! 🙂 a fost doar o gluma (proasta) cu berea, a unui manelist (ce ai putea sa te astepti de la el? doar atat il duce capul!:), chiar daca in capul lui prost se gandea la parabola, la principiu/ideea in sine, care i s-a parut oarecum amuzanta. Deci, parabola i se aplica lui, nu la restul, asa ca nu va suparati fratilor! 🙂
Stai jos, nota 2. N-ai inteles nimic!
Tesla & Asimov, chiar si pentru tine Manelistule: Corect ce spuneti voi!
Ipotetic vb si fara aluzie la becul cuiva real, becurile erau bune, fluturii din sat aveau halucinații 🙂
Da stiu, asa e cu fluturii si cu becurile de prin sat. Se produce scurt circuit, nu duc mult, au tensiunea mica. 🙂
🙂 asa e cu unii fluturi si cu unele becuri obisnuite/standard, de aceea procedura standard = Generatorul Tesla rules! 🙂 So, keep calm & follow the rules! 🙂
Asa e, prin sat, “so, keep calm & follow the other rules!”. La oras, e altfel! Asa ca, faci ce faci, si te conformezi, daca tot vii in oras. 🙂
permanent! 🙂 si apoi, bine, bine, insa ipotetic vorbind, ce ar cauta un fluture aparent “nedefect” la un bec aparent “defect”, ca doar becul l-a luminat din proprie initiativa, de la inceput si a vazut si vede si singur .. amuzament, plictiseala, experiment cu perioada de garantie si valabilitate expirata? 🙂 si sa nu uitam un “detaliu” aparent nesemnificativ in context : fluturii sunt efemeri, insa becurile cu generatoare Tesla pre-incorporate sunt nemuritoare! 🙂
Si daca esti un generator gen vraja marii?
🙂 ce-i drept, ca sa ma rezum doar la una din notiunile primare (de unde se tese panza simbolistica multipla ulterioara! 🙂 Spor la treburi!