Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am pus o întrebare/ cerință pe inspire.ro: „Te rog să descrii un...

2 comentarii

Ai avut o viață frumoasă și fericită. Și cu puțin noroc, e drep...

10 comentarii

Cea mai puternică armă a SUA în lupta sa de a domina lumea, și cu ...

1 comentarii

Probabil că mulți nu știu că în vremea comunismului nu exista mar...

6 comentarii

O scurtă sinteză pentru cei care nu au trăit în vremea comuniștil...

11 comentarii

Nu există nici cea mai mică șansă să se schimbe ceva în politica...

13 comentarii

Seniorul are 66 de ani acum. A fost mare la viața lui. Automatist, ap...

20 comentarii

Una dintre fără de șir aberațiile manageriale ale celor din guvern...

2 comentarii

Fiul prietenului meu s-a angajat la o mică firmă antreprenorială ro...

9 comentarii

Cheltuiala 1: am de făcut o aplicație de mobil destul de simplă. Am...

4 comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori a...

22 comentarii

Daca va intereseaza o cariera solida, pe termen lung, si daca nu aveti...

5 comentarii

Ai fost copil bun. Învățai mult, dar nu luai niciodată notele cele...

9 comentarii

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

3 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

11 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

9 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

62 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

51 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

7 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

17 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

10 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

10 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

5 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

13 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

13 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

6 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

10 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

11 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

3 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

24 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

7 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

13 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii
Afiseaza
comentarii

 

Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar.

Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care multi si-l etalau cu indreptatita mandrie, care mandrie crestea in intensitate proportional cu departarea fata de Bucuresti. Daca pentru cei din afara “cercului” (si, in special pentru cei care nu trecusera vreodata pe acolo) statutul de student insemna deja ceva atat de mult incat nu mai conta prea tare si ce fel de student erai, pentru cei “dinauntru” lucrurile stateau cu totul altfel. Stratificarea si segregarea erau foarte bine delimitate, pe vreo patru sau cinci ranguri, si greu, tare greu era sa fii tolerat sau acceptat intr-un rang superior, aproape niciodata cu unu mai mult decat cel in care erai plasat automat prin facultatea din care faceai parte.

Tot ce scriu de aici incolo se refera doar la perceptiile studentilor unii fata de altii si la relatiile dintre ei, nu mai ies din acest “cerc” pana la sfarsitul articolului. Si scriu doar despre universitatile si facultatile din Bucuresti, pe celelalte nu ajunsesem sa le cunosc prea bine.

Deci, in general, respectul fata de o anumita categorie de studenti era direct proportional cu greutatea cu care se intra la respectiva universitate/ facultate, adica de cati erau pe loc la admitere, si asta cu destul de multa precizie: medicina, arhitectura, electronica… O oarecare exceptie facea dreptul, unde competitia era printre cele mai mari, insa erau alte lucruri care ii trageau in jos pe cei de acolo de la statutul de studenti “de rangul I”.

In primul rand, marea separare se facea intre tabara “intelectualilor”, unde intra Universitatea, evident, cu toate facultatile sale, apoi Arhitectura, Conservatorul, Teologia, IATC-ul si Nicolae Grigorescu, si cea a “politehnistilor”, carora li se asociau, vrand-nevrand, cei de la Constructii si de la Instalatii. “Medicinistii”, cu “rudele de la tara” Farmacia, Stomatologia si Medicina Militara incluse, erau o lume cu totul aparte, insa asociata intotdeauna “intelectualilor”. Si Medicina Veterinara era tot cam pe acolo, desi aveau un statut inferior evident fata de medicinistii “adevarati”.

Cei de la ASE formau un grup cat de cat distinct doar prin numar, pentru ca erau multi, insa nu aveau aproape nicio identitate proprie, cat de cat conturata, si erau adesea tinta ironiilor si subiect de bancuri pentru cei din “taberele principale” (“Am doua vecine noi de saptamana trecuta. Una e studenta, cealalta e la ASE…”).

Alt grup distinct, cu un statut inferior ASE-istilor, erau cei de la Agronomie, apoi cei de la Academia Tehnica Militara, urmati de unii despre care nu se vorbea aproape niciodata, cei de la facultatea de trei ani de chimie-fizica, si cei de la IEFS, la coada. Oricum, Academia Tehnica Militara nu era socotita o facultate “normala”, chiar daca si acolo se facea destula carte serioasa; cei de la trei ani faceau doar trei ani, asa ca nu puteau fi egali cu cei care faceau cinci sau chiar sase, iar IEFS-ul nu prea era socotit o facultate. Sigur, despre Stafan Gheorgiu nu vorbesc, aceea era altceva. Daca am uitat ceva, va rog sa-mi atrageti atentia, revin si completez articolul.

Voi continua sa scriu la acest articol in zilele urmatoare, in detaliu despre aproape fiecare dintre “intelectuali” si despre “politehnisti”, dar si despre ceilalti. Erau din lumi diferite, paralele…

Mai departe: Vedetele intelectualilor erau pe atunci, de departe si cu un statut niciodata pus in discutie, studentii de la Arhitectura. Faima o datorau, in buna parte, Clubului A din subsolul de pe strada Blanari, lipit de biserica Sfantul Nicolae.

La intelectuali se discuta, ca nu erau multe altele de facut, si un loc in elita studenteasca era asigurat prin vorbe, in primul rand. Sigur, cei care citeau cel mai mult dintre toti si, mai ales, cei care si intelegeau tot aveau un avantaj semnificativ pentru castigarea unui rol de lider, insa nu chiar intotdeauna decisiv.

La politehnisti, conduderea era preluata prin fapte. Acolo, adica in Regie, se intamplau lucruri, si cei care le regizau si le montau cu cel mai mare rasunet ajungeau automat reprezentantii legitimi ai comunitatii. La ei totul era mare, si Politehnica, si caminele, si cantinele, si aveau avantajul ca toate erau in acelasi loc, asa ca aveau asigurata o comunicare eficienta, orice se intampla semnificativ ajungea repede in orice colt al lumii lor.

La intelectuali, caminele au avut un rol semnificativ mai redus in viata studenteasca si in constructia de “brand”, erau mici, imprastiate (macar erau in centru aproape toate), subrede (era de preferat sa te prinda cutremurul in alta parte), asa ca intelectualii erau nevoiti se se adune prin alte parti, insa niciodata in grupuri atat de mari pe cat reuseau ceilalti sa adune.

La intelectuali, asadar, erau avantajati cei care puteau aduce in conversatie direct ce invatau la scoala, nu mai era nevoie de “extra work”: cei de la Litere, Limbi, de la Grigorescu, Arhitectura, Istorie… Cei de la Matematica, de la Chimie, de la Medicina trebuiau sa citeasca si sa asculte in afara facultatii aproape tot ce era nevoie ca sa poata intra in conversatie si, mai ales, ca sa si ramana in ea.

In general, calitatea studentilor e legata direct de atasamentul lor pentru domeniul respectiv, si toate studiile stiintifice demonstreaza asta. Calitatea academica, in primul rand, insa si calitatea “sociala”, daca se poate folosi o astfel de alaturare de termeni. Majoritatea intelectualilor mergeau la facultatile lor (Universitate, Arte, Conservator etc.) din dragoste pentru lumea aceea si din pasiune, pe cand la politehnisti numerele erau mai degraba pe dos. Acolo doar la Electronica, la Aeronave si la Automatica erau mai multi pasionati de ale lor decat de obtinerea unei (foarte valoroase, pe atunci) diplome de facultate, oricare ar fi fost aceea. Or, asta i-am impartit intotdeauna (si peste tot) pe studenti grupuri distincte, cu activitati si relatii sociale deosebite unele de altele.

Apoi, o alta diferenta care se vede si care lasa urme in viata cuiva este directia interesului catre stiinta, daca e spre stiinta fundamentala sau spre cea aplicata, daca e spre stiinte naturale sau catre cele sociale sau tehnice, daca e creatie sau maiestrie. Pe atunci, respectul era mai mare pentru stiintele fundamentale (cunoasterea de dragul cunoasterii) si pentru practicantii lor decat pentru stiintele aplicate, creata era mai apreciata decat maiestria, iar umanistii si tehnicienii se apreciau fiecare pe ei insisi, spunand unele si altele despre ceilalti, insa cu argumente diferite. Din acest punct de vedere, stiinta fundamentala se facea (se face) numai la Universitate, si nu mira pe nimeni ca intelectualii aduceau mereu asta ca argument de necontestat si se foloseau de el de cate ori aveau ocazia.

Prestigiul in randurile intelectualilor era distrubuit astfel: arhitecturistii in varf, singuri, dupa cum am spus. Se intra greu, faceau sase ani, faceau si stiinta si cultura, aveau nevoie si de inteligenta si de talent ca sa intre si sa faca o treaba buna acolo, comunistii nu prea isi bagau coada acolo, nici la intrare, nici la iesire, ca nu aveau unde. Insa, de departe, cel mai de pret lucru era Clubul A, unde nu puteai intra decat daca te aducea un arhitecturist, si si atunci cu multa greutate. Faceau dezbateri acolo, aveau invitati care vorbeau despre lucrurile mari, despre cele frumoase sau despre amandoua, din cand in cand, puneau si niste filme pe perete, erau concursuri si, mai ales, celebrele discoteci, cred ca in zile fixe, o data sau de doua ori pe saptamana. Nu in ultimul rand, aveau cea mai buna cantina studenteasca din oras, in rondul de la Piata Rosetti, in care am avut si eu onoarea sa fiu hranit multi ani la rand, locuind peste drum, in Armeneasca.

Urmau, apoi, Literele, Limbile, Matematica, Fizica si Medicina, in grup. Evident, cei de la Litere erau cei mai avantajati, nu trebuia sa faca nimic in plus pentru a fi intelectuali, pentru a avea subiecte de conversatie interesante, pentru a vorbi elevat si corect gramatical, aveau tot trecutul al picioarele lor, aveau cladirea Universitatii, cu tot simbolismul ei, se intra greu, nu erau nici multi… Literele era(u) printre foarte putinele facultati la care veneau la cursuri studenti de peste tot. La cursurile lui Ion Alexandru, de pilda, veneau cu mult timp inainte ca sa mai prinda un loc.

Cei din Pitar Mos erau un pic mai putin intelectuali, insa compensau cu limbile lor straine, cu cartile pe care le aveau acolo, in biblioteca si cu accesul ceva mai usor catre lumea larga, asa ca se indrepta balanta.

Matematica era matematica, nu mai avea nevoie de vreo explicatie, asa ca studentii matematicieni erau intotdeauna in elita, chiar si cand nu deschideau prea mult gura, putini dintre ei fiind mesteri la vorbit si la spus lucruri care ar putea sa-i fi interesat pe ceilalti. Insa stiam ca sunt foarte destepti, si asta era de ajuns.

Fizica a avut un salt spectaculos de prestigiu odata cu deschiderea marelui complex stiintific de la Magurele, unde Ceausescu a dus toate institutele de cercetare fundamentala si aplicata din fizica, dar si din alte cateva doemnii de varf, a facut un reactor nuclear experimental, a dus facultatea, a facut chiar si un liceu de fizica, foarte bine cotat. Mii de cercetatori de top, o buna parte din elita academica si tehnologica din cercetare era acolo. Totul nou, cladiri si echipamente moderne (cat se putea – oricum, cele mai avansate din tara), biblioteci, spatii verzi si de agrement, chiar cu o piscina. Caminele facultatii erau cele mai bune din tara, fiecare camera cu baia ei, si asta a contat foarte mult. Facultatea avea sala de cinema si de spectacole, si adesea se intamplau acolo lucruri care nu se puteau face in alta parte.

Cele mai interesante erau niste intalniri si dezbateri filosofice, interdisciplinare, la care cei mai intelectuali dintre cercetatorii de pe platforma, impreuna cu cei din facultate, invitau acolo, la Magurele, pe cei mai intelectuali din toate celelalte domenii (istorie, biologie, filosofie, arte, medicina etc.) si discutau despre lucrurile mari din lume. Au scos si niste volume cu aceste discutii, “Interferente” se chema, a fost o surpriza ca i-au lasat sa o faca, chiar si dupa ce au fost periate bine de tot. Oricum, pe vremea aceea nu erau multe altele de facut, asa ca in Facultatea de fizica se vorbea intruna, cat era ziua de lunga, dupa care discutia se muta in camine, pana dimineata, continuand apoi in facultate, si tot asa. Numai cand plecau in oras puteau studentii fizicieni sa mai vada si sa faca si altceva.

Mai mult de jumatate din ce se facea la Fizica era matematica pura, de fapt, si se facea aproape la acelasi nivel cu cel de la Matematica (si cativa din top chiar peste, erau la nivelul Institutului). In plus, prin natura domeniului, era si multa filosofie si se faceau legaturi cu multe alte domenii (chimie, biologie, medicina etc.), asa ca nu era de mirare ca fizicienii erau mai buni vorbitori decat matematicienii si isi puteau revendica mereu un loc in top. Si nu in ultimul rand, faptul ca Ceausescu si-a trimis amandoi baietii sa faca facultatea la Magurele era o confirmare in plus a locului in ierarhia vremii. Mai mult, lui Nicu Ceausescu i-a construit o casa chiar acolo, langa facultate.

Cei de la Medicina aveau viata cea mai grea dintre toti! Invatau ani de zile mai mult decat oricare alti liceeni ca sa intre, si apoi invatau si mai mult ca sa termine facultatea cea mai lunga. Foarte putini isi faceau planul ca vor intra din prima la Medicina, ar fi fost multumiti sa stie si ca intra in al treilea sau al patrulea an. Sefa de promotie de la Liceul de biologie din Galati a intrat abia in al saptelea an, la Iasi, dupa ce in primii cinci a dat la Bucuresti. Cu toate acestea, surprinzator de multi studenti de la Medicina erau in locuri si stiau sa spuna si sa faca lucruri la care nu multi ajungeau, discutau de la egal la egal pe aproape orice subiect, te intalneai cu ei si la teatru, si la Atheneu, la Radio si la cenaclu, la biblioteca francezilor de pe Dacia sau la cea a englezilor de pe Jules Michelet, la Club A si cine mai stie pe unde. Probabil ca o parte din explicatie, in cazul medicinistilor, era ca cei mai multi erau copii de doctori, la randul lor, oameni cu bani si cu statut social inalt, care isi permiteau sa le dea copiilor, inca de mici, o educatie pe care multi altii nu ar fi putut-o avea decat din vorbe.

Al treilea strat cu intelectuali era si cel mai gros, cu Istoria si Filosofia, Dreptul, Biologia, Chimia pura (mai era o Chimie industriala la Politehnica), IATC-ul, Conservatorul, Grigorescu, Teologia, Farmacia, Stomatologia, Medicina veterinara, Medicina militara. Cred ca Psihologia fusese deja desfiintata cand am ajuns eu student, mai ramasese ceva pe la Istorie si Filosofie, insa erau aproape absenti din peisaj.

Cu Filosofia si cu Istoria era deja o problema, erau din zona “contaminata” de comunisti, la fel ca si Dreptul si ASE-ul, in care nu mai puteai sti cu adevarat pana unde tine adevarata stiinta si de unde incepe pseudostiinta, cea fabricata si pusa in loc de comunisti.

Cei de la Filosofie nu ieseau deloc in evidenta pe masura asteptarilor, nu stiu de ce, insa erau langa ceilalti prin aura numelui, ar fi fost acolo oricum, indiferent ce ar fi spus si ar fi facut, la fel ca si matematicienii. Erau si complexati, e drept, comunistii au marginalizat intentionat si sistematic filosofia si pe filosofi, in general. Cred ca atunci erau o ramura a Facultatii de Istorie, care Istorie, si ea, avea cam aceeasi soarta. Se stia ca sunt puternic cenzurati si nelasati sa-si faca treaba, asa ca nimeni nu era sigur ca ceea ce citeau si erau invatati, si ceea ce spuneau, la urma urmei, e adevarat sau nu si daca nu cumva te faci de ras repetand ce se spunea acolo.

Chimia, Biologia si celelalte medincini faceau lucruri serioase, asa ca studentii lor aveau baza de respect cuvenita, diferenta facandu-se pe ce faceau ei peste asta, ca sa poata intra in discutile in care trebuia sa arati ca ai citit mai mult decat notele de curs ca sa iti revendici un loc in elita intelectuala a vremii. Nu erau multi care se aventurau pana acolo, fata de cei de la alte facultati.

Imi aduc aminte ca cei de la Teologie aveau o imagine buna, erau doriti in conversatie, si nu doar ca “o pata de culoare”. Pacat, doar, ca erau cam scumpi la vedere, aveau si ei problemele lor…

Tot dintre intelectuali, insa din afara Universitatii, cei de la IATC se pozitionau ceva mai bine fata de cei de la Conservator si cei de la Grigorescu, insa cei de la sectia de Istorie a artei de la Grigorescu aveau o imagine aparte, peste medie.

La IATC se intra foarte greu, erau doar cateva locuri, si se soptea peste tot ca se intra cu pile, asa ca prestigiul lor avea serios de suferit, chiar daca nimeni nu stia sigur ce e adevarat si ce nu. In plus, se considera ca muzicienii si artistii citesc mai putin decat ceilalti, se bazeaza si se folosesc mai mult de talent decat de intelect, ceea ce ii punea in inferioritate fata de intelectualii cu mintea, insa indreptau balanta cu frumusetea lucrurilor pe care le aveau in mana, cu expresivitatea si cu elocventa (la IATC-isti), cu misterul si cu boema la ceilalti. Doar cei de la Istoria artei erau considerati la fel de cititi ca cei din elita si erau pusi pe picior de egalitate din acest punct de vedere.

Si la Conservator se intra foarte greu, erau cateva locuri, la unele instrumente chiar din doi in doi ani, parca. Despre ei nu prea se vorbea ca ar intra pe pile – oricum, nu asa cum era la IATC. Lucrau foarte mult, trebuia sa studieze zilnic, unii dintre ei inca din scoala generala cu acest program infernal, asa ca aveau mai putin timp pentru citit decat altii, si asta se vedea, uneori, in discursul lor. Insa, cand deschideau gura, aveau cateva lucruri de spus de interes pentru ceilalt, asa ca erau mereu bineveniti peste tot. In special la Atheneu si la Sala Radio era intotdeauna de dorit sa stai langa unul. Nu un lucru usor, insa, la cat de putini erau…

Cu Dreptul era o situatie ceva mai aparte. Se intra foarte greu, concurenta era printre cele mai mari dintre toate facultatile. Suspiciunile de necinste erau mari, si acestea cantareau greu in imaginea studentilor de acolo. Insa mult mai mult ii marginaliza statutul Dreptului si al Justitiei, in general, in viziunea si practica de zi cu zi a comunistilor. Toti stiau ca, la un moment dat, ar putea sa fie obligati sa faca lucruri imorale, sau chiar profund imorale. Atunci de ce se inghesuiau atatia pe acele locuri? Buna intrebare, cum se zice acum… I-am intrebat de multe ori. Cei mai multi preferau sa nu se gandeasca deloc la asta, ocoleau subiectul. Altii s-au gandit, insa nu au inteles intrebarea, credeau ca e vorba despre altceva. Iar cativa (dintre cei pe care ii stiu eu) stiau ca nu vor face nimic imoral, insa stiau, la fel de bine, ca doar posturile marunte si periferice te pot tine cu adevarat la adapost.

Studentii de la Drept erau primiti in cercurile elitiste, insa cu rezerve si suspiciune. Si foarte putini ieseau in evidenta cu ceva, cultura generala nu era punctul lor forte, desi aveau una dintre cele mai bune biblioteci din mediul universitar, chiar daca pe unele carti le puteai vedea doar cu aprobare – si aceea pe mai multe niveluri. Republica lui Platon, de pilda, se putea citi numai cu pile si numai acolo, in sala, nu o puteai lua acasa, Doamne fereste!

Insa vreo doi sau trei studentii de la Drept aveau ceva din Steinhardt, fostul lor coleg, din vremurile bune ale facultatii. Nu stia aproape nimeni cine e Steinhardt, evident, nu avea cum, desi inca traia. Afrodita, de pilda, stia mai mult despre muzica decat aproape orice student de la Conservator, doar ca nu canta, insa de citit citise cat jumatate din viitorii muzicieni la un loc. Si despre literatura (in special despre scriitorii contemporani, pe care ii cunostea personal pana la unul, nu stiu cum) stia mai multe decat aproape toti de la Litere, si despre teatru decat cei de la, si despre multe altele. Si, ca sa telenovelizez putin, Afro era fiica unui sofer de autobuz de la ITB, mama ei nu mai traia…

Si Afrodita, si altii cativa, au dat acolo pentru partea filosofica a Dreptului, era o alternativa la Facultatea de Filosofie, care nu mai era nici ea ce fusese inainte. Inainte de comunisti acela era unul dintre locurile in care se invatau, se dezbateau si chiar se faceau Lucrurile Mari, mai ales cand era vorba despre Filosofia Constitutionala. Nu mai stiu daca exista ca disciplina de studiu in vremea noastra, insa nu a aparut vreodata in discutii. Facultatea de Drept avea o atentie speciala din partea Partidului si a Securitatii, nu trebuia ca studentii de acolo sa aiba prea mult de a face cu filosofia, ba dimpotriva! Si si-au facut bine treaba, eficient, chiar daca au mai avut si unele scapari.

Tot inainte de comunisti se facea multa Logica la Drept, erau niste carti si cursuri care nu se gaseau in nicio alta biblioteca din tara. Nu mai tin minte daca se mai facea logica la ei la facultate si pe vremea noastra, insa daca se facea, atunci si pe aceea au reinterpretat-o comunistii si pe aceea, cu siguranta, pentru ca nu prea mai semana cu logica formala pe care o stiam noi, consumatori de logica matematica.

Pe ultimele locuri pe scara prestigiului de la Universitate erau Geografia si Geologia; stiinte eminamente desriptive, fara mult challenge gnoseologic. Acolo erau studentii cei mai veseli, mai de viata, aveau multe de povestit din lungile lor expeditii si tabere de studiu in grup, se intamplau lucruri. Erau, intr-un fel, veriga dintre Universitate si Politehnica.

Intelectualii erau raspanditi prin oras, nu aveau un adevarat campus sau locuri bine stabilite de intalnire, asa cum aveau politehnistii. Cantinele studentesti aveau un rol important in timpul zilei. Cele mai bune erau cele de la Medicina, una langa Teatrul Bulandra de la Izvor, alta unde incepe Calea Victoriei din Dambovita, si parca mai era una. Si cea de la Arhitectura din rondul de la Piata Rosetti, despre care am mai spus. Insa erau mici, nu se adunau niciodata multi oameni la un loc atunci, nu aveau unde. Cea de la Drept era mai mare, langa Opera, unde e si acum, presupun. Acolo veneau multi studenti de la Universitate, si nu numai de acolo, puteai face rost de niste bonuri cu destula usurinta.

Mai erau chioscurile din facultati, unele aveau chiar si cateva mese la care se putea sta cu o eugenia si un brifcor (cand aduceau, rar, era aproape un eveniment) in fata. Era un astfel de loc in Universitate, la subsol, nu stiu daca tinea de vreo facultate anume, insa acolo se adunau studenti de peste tot, oricum. Mai erau bibliotecile mari, in special BCU, multi mergeau aproape zilnic, si nu doar pentru citit. La BCS-ul mare mergeai cand chiar aveai treaba, era o biblioteca buna si serioasa, gaseai destule. Colectiile speciale de la BCS erau in Piata Amzei, adevarate comori pentru noi atunci, cu albume si discuri care pe care nu le mai gaseai in alta parte. Si puteai profita ca sa dai o tura si pe la atelierele UAP de acolo, in aceeasi curte, in partea din fata. O biblioteca putin cunoscuta, insa cu multe carti pe care nu te-ai fi asteptat sa le gasesti in tara era la INID, langa Eva, dar acolo riscai sa dai nas in nas si cu unii pe care nu prea ai fi vrut sa-i vezi de aproape. Foarte animate erau bibliorecile Americana, de la Rosetti, cea Engleza, din incinta ambasadei, pe Jules Michelet, si cea Franceza, unde e si acum. Iti asumari riscuri serioase daca mergeai acolo, mai ales regulat, erai imediat pus la fisa si aceea ramanea toata viata. Se dadaeau si filme (netraduse). Cei de la Limbi si de la Litere poate ca mai aveau o scuza in fata securistilor, insa cei de la alte facultati nu, era clar ca trebuiau reeducati.

Sunt sigur ca era si o biblioteca Germana, tot in zona, insa acolo nu am fost niciodata, eram complexat din cauza limbii. La fel si una Maghiara, cred ca m-a si dus Oskar de cateva ori, desi nu intelegeam nimic, iar el imi explica doar pe sarite, si nu intotdeauna ce as fi vrut eu sa aud. Insa era frumos si ungurii au avut intotdeauna o imagine de intelectuali superiori romanilor din multe puncte de vedere. Aveau sapun strain la toaleta, si chiar hartie igienica, obiecte cu care Oskar pleca intotdeauna in buzunar. Intr-o zi am gasit o gaura in mijlocul sapunului, si prin gaura trecuta o sforicica, innodata, celalalt capat fiind legat de teava de la calorifer. Oskar m-a chemat sa o vad, de fapt, consultandu-se cu mine daca ar fi cazul sa deznoade sforicica, sa o smulga, pur si simplu, sau niciuna dintre cele doua variante de mai inainte. Nu mai tin minte ce solutie a ales.

Mergeam, insa, la ARLUS, pe Batistei. Cred ca aveau si biblioteca, insa nu stiam rusa in asemenea masura incat sa trec de usa ei, dar sala de spectacole, mare, cu cele mai moi si mai comode fotolii din Bucuresti, din catifea, era de mare interes. Aveau si pian, erau concerte si, parca, si filme. Rusii nu erau deloc bine vazuti in elita studenteasca, si in cea intelectuala, in general, insa cultura lor era foarte apreciata, mai ales marea literatura, muzica, si chiar o bucatica de cinematografie. Insa, in mod special, era respectata performanta lor academica in stiintele fundamentale, in matematica si in fizica indeosebi. Matematica si fizica de top-top se invatau din faimoasa colectie de carti rosii, via franceza, trimise in toate tarile comuniste. Si in stiinta experimentala stateau bine, si in cateva ramuri de stiinte aplicate.

Acum, scriind, cred ca imi aduc aminte si de o biblioteca sau chiar un centru cultural italian, la fel si unul spaniol, insa doar din povestiri, nu cred sa fi intrat.

Seara, insa, se stabileau intalnirile, cele din timpul zilei erau ocazionale, mai degraba. Se mergea in grup mai peste tot. La film rar de tot reuseai sa intri fara bilet, insa la teatru si la concert se gaseau intotdeauna solutii. Moda zilei erau Teatrul Mic si Teatrul Foarte Mic, Nationalul si celelalte intrau la cultura generala. De multe ori asteptai cu groaza intrebarea de dupa: “Ei, ia spune, ce ai inteles de aici?” Si intrebarea venea de fiecare data, fulgeratoare, necrutatoare, cristal-clear, fara putinta de eschiva, niciodata nu a lipsit. Cei care aveau un raspuns multumitor dupa intoarcerea de la Blow-up, de la un film de Tarkovski, de la Godot sau de la un Alban Berg erau adevarate vedete in ziua respectiva…

La restaurant nu se mergea aproape niciodata, si nu doar din lipsa banilor. Nu prea existau restaurante mici, toate erau mari si foarte mari si nu aveai ce face acolo. Se mergea la terase, insa, si doar pentru suc si bere. Nici nu am fi putut merge pentru altceva, pentru ca nu era ce. Dupa film, teatru, concert sau terasa, discutiile continuau in camine sau pe la cate cineva acasa, daca gaseam loc.

La politehnisti, cei mai respectati, elita, erau electronistii, automatistii si cei de la Aeronave, adica facultatila la care multi mergeau din pasiune, si nu doar pentru o diploma, la care se intra cel mai greu si la care se invata cel mai mult. Electronistii formau un grup distinct fata de ceilalti si faceau si eforturi sa se individualizeze si sa-si construiasca o identitate de grup, ceva asemanator cu Arhitectura. Se organizasera bine, aveau un fel de club al lor, construiau sau reparau diverse lucruri din care le mai ieseau si niste bani, stiau sa desfaca un casetofon, un video sau chiar un Spectrum fara sa-l strice. Si cladirile separate de ale celorlalti ii ajutau sa-si scoata brandul si cultura organizationala in evidenta, desi, din alte puncte de vedere era un dezavantaj. Si electronistii aveau cele mai numeroase si mai dese legaturi cu cei din tabara intelectualilor, de departe. Si automatistii aveau cate ceva, insa aerienii cel mai putin.

Urmau Electrotehnica, Energetica si Chimia Industriala, cam pe acelasi nivel. Apoi, mai jos, TCM-ul, urmati de Masinile Agricole. Ultimii erau cei de la Metalurgie, se considera ca ajung acolo cei care erau convinsi ca nu au sanse sa intre nici macar la TCM, ca sa nu mai vorbim de electrice.

Politehnistii scoteau la inaintare vitalitatea, virilitatea, rezistenta fizica si tehnicile sofisticate de trecere a examenelor, criterii plasate spre varful sistemului lor de ierarhizare interna. Chefurile din Regie erau celebre in toata tara, nu doar in Bucuresti. Cele de trei zile intrau la diverse, mai degraba, in folclorul studentesc erau inregistrate cateva care depasisera saptamana. Grupul Voua atunci si acolo a aparut, si a avut un succes fulminant.

O alta trasatura distinctiva a politehnistilor era comertul care se facea in facultati, insa, mai ales, in camine. Cine nu a trait atunci si acolo nu-si poate imagina febrilitatea. Se cumpara si se vindea orice: piese de orice (tranzistori, leduri, scule), casete video si audio, mancare, bere, reviste, anticonceptionale, fituici si sisteme de copiat, locuri in camin, scutiri medicale, bilete la teatru, toate serviciile imaginabile, de la transcriere de cursuri la serviciul la cantina in locul cuiva care isi permitea sa plateasca un inlocuitor. Aproape ca nu era camera in camin la care sa nu gasesti cate ceva. Fiindca nu puteai sa-ti faci reclama ca in zilele noastre, advertisingul era pe dos, de fapt, pentru ca cei cativa care nu faceau comert anuntau asta public, cu un bilet mare pe usa: “Aici nu se vinde nimic!”

Nu stiu nici acum daca acest comert era tolerat de catre comunisti, daca era tolerat partial, scapat de sub control sau or fi fost alte ratiuni si calcule la mijloc, fiindca in alte parti erau foarte stricti, doar martisoarele si cartile ce mai erau tolerate, insa si acelea cu discretie. Insa de stiut se stia, chiar cu detalii, si asta aveam sa aflu intr-un mod neasteptat si fara loc de interpretare. Eu vindeam carti, le cumparam mai ieftin si le vindeam mai scump, pe atunci se stia exact cu cat se poate vinde fiecare carte in parte, in functie de autor, de tiraj, de anul aparitiei, de raritate. Mai mult, stiam dinainte si care sunt cartile care urmau sa apara, facuseram rost de planul editorial pe un an inainte si stiam cand sa ne asezam la coada la librarie ca sa apucam unul dintre cele cateva pretioase volume care se puteau vinde, peste o luna, la un pret cel putin dublu, triplu sau chiar mai mult. Dupa cativa ani am ajuns si la editiile bibliofile, si atunci am aflat, fara sa vreau, ce era in spatele celor cativa batranei, ponositi si invalizi (unul dintre ei), cei mai mari si aproape singurii bibliofili ai Bucurestiului.

Dar nu de la ei am aflat ce am aflat, ci de la un general din armata, cu fiul caruia faceam meditatii la matematica. Se vede treaba ca era in mai multe locuri decat ne spunea noua, sau ca, oricum, stia mult mai multe decat se credea. Intr-o zi cand m-am dus la meditatii, ma ia deoparte si imi spune sa-mi bag mintile in cap, sa fiu atent ca am depasit niste limite si ca sa nu mai vand carti, sau sa le vand la o scara mica si cu discretie. Si atunci mi-a spus autorii si titlurile aproape tuturor cartilor mai importante pe care le vandusem in ultima vreme, ba pentru unele dintre ele si cui (unuia, Dinu Patriciu, de pilda, caruia ii vandusem un mare dictionar de arhitectura Viollet-leDuc), de m-a lasat mai intai cu gura cascata, apoi cu o sudoare rece pe sira spinarii.

Cei care isi mai aduc bine aminte sunt rugati sa ma corecteze sau sa ma completeze, cand e cazul.

Cum e acum nu stiu, s-or fi schimbat lucrurile. Tare as vrea ca unii din generatia mea sa completeze tabloul schitat de mine aici, si cei din generatia momentului sa scrie despre cum arata lucrurile astazi, cum s-au reasezat ierarhiile. Cine stie, poate se pot face si niste predictii despre urmatoarea generatie…

(poza lui Sibtigerka-Goatgirl de pe www.deviantart.com)


  • dorel :

    va salut, pe toti cei care a-ti avut curajul de a va exprima, aici, gandurile. unele de bun augur, altele putin malitioase. daca privesti de undeva de sus toate aceste texte, nu ai cum sa nu observi un nivel cultural, tehnic, stiintific, profesional extrem de ridicat pentru aceea perioada rosie a istoriei noastre. si asta, intr-o tara mica si saraca pentru majoritatea locuitorilor. romania. acum,imi vine sa plang, cand ma uit la ceea ce fac copii mei prin scolii. cum s-a reusit, cu buna stiinta, distrugerea conceptului de dascal. aproape ca nu mai sunt profesori adevarati, sistemul juridic este in stare jalnica, iar cel sanitar…. va las pe voi sa-l apreciati. oare de ce eram generatii de o extraordinara calitate ? ( ma rog, cu f mici exceptii individuale. ca sa fac o stratificare, personal cred ca 70-75% erau cu mult peste o medie deja ridicata pe continent). cu siguranta, in timpul vietii mele nu voi asista decat la cel mult la o stabilizare a actualului declin. cineva pe aici incerca o segregare functie de facultatea urmata. ma intreb ce este mai important un absolvent de drept sau unul de medicina ? un profesor sau un diplomat ? un economist care intelege esenta pura a “ banului” sau un comandant militar exceptional ? (inainte sa ma judeci, uita-te la granita de est . suntem in martie , 2024 ). personal, nu am gasit raspunsul la nici una din intrebari. in schimb, este sigur : oricare “caramida” cedeaza, intreaga constructie conceputa de un arhitect si pusa in opera de un inginer contructor, colapseaza. ce urmeaza ? daca vrem o scara de valori occidentala, ar spune un filozof ar trebui sa preservam viata, deci, avem nevoie de medici. apoi, de politisti si judecatori, ca sa fie liniste in interor. ar trebui sa si mancam, spune un agronom. daca nu suntem atenti cu noi, vom disparea efectiv ca natie, spune un istoric. si reluam cercul. oul sau gaina ? ce este mai grav: boala sau prostia ? oare o fii important sa studiem greselile predecesorilor ? acum 3000 de ani un general chinez scrie un manifest. are valabilitate 100 %, pentru vremurile noastre. in tara noastra, ar trebui sa fie materie de examen dedicat la bacalaureat la absolut toate liceele. sunt sigur ca stiti despre ce este vorba. daca citeste blogul vreun elev pot sa-i spun ca este vorba de “arta razboiului”. elevule, nu judeca dupa titlul lucrarii. apuca-te, citeste si intelege cartea. aurul nu se poate compara,ca valoare, cu intelepciunea cuvintelor de acolo. putem salva generatii intregi de la suferinta. asta ar trebui sa fie un subiect dedicat academiei romane si concluziile introduse in constitutie. cele care nu sunt. pentru ca unele sunt deja. nu incerca, caci matematic, nu vei reusi sa faci un clasament al intelectualor. pur si simplu nu se poate. un lucru este sigur: sinergia venita de la toate domeniile, cind sunt puse in slujba “lumini” creeaza bunastare pentru toti. asta ar spune un teolog. si are dreptate. brancusi a fost intelectual ? dar vuia ? dar enescu ? dar cioran ? dar titeica ? dar vraca ? dar nicolae paulescu ? dar …… sute de nume pot scrie…(umil, imi cer mii de scuze titanilor, ca am enumerat aleatoriu, doar, o parte infima) initiativa autorului blogului este mai mult decat laudabila. probabil ca ceva la scara mai mare ar trebui facut. este imperios necesar aparitia unei emulatii intelectuale la nivel de tara. mental, suntem de prea mult timp in stare latenta. asta ar trebui sa fie prioritate nationala in guvernul romaniei. dar cine sunt, ca sa emit asemenea idei ? nici macar nu am fost si nu sunt inregimentat politic. sunt, doar un fir de praf in vintul vietii….. am citit blog-ul pe nerasuflate. acum, chiar sunt emotionat…. ca sa ma prezint succint: am absolvit doua facultati. amandoua tehnice. la a doua am zis ca sunt trecut prin focul examenelor si in principiu matematica e doar una, ar trebui sa fie simplu. unde a fost mai greu ? la a doua. cu aceeasi matematica. in multe luni de zile am avut parte doar, de 4 ore de somn pe noapte. va doresc tuturor generatiilor de intelectuali sa disociati binele de rau sau macar de un rau mai mic. de cele mai multe ori, generatiile anterioare, au reusit. si nu usor. este datoria noastra in fata generatiilor viitoare sa gasim solutii la toate situatiile. absolut la toate. fara exceptie. pentru ca exista solutii. uneori nu se vad prea usor, sau pot fii “dureroase”. expresii de genul “nu se poate” sau “ asta este” tin de incultura, slaba sau defectuoasa pregatire profesionala sau cel mai grav reacredinta in cunostiinta de cauza. nu este cazul nostru. se poate. trebuie doar sa vrem. pentru planeta asta, foarte multe s-au inventat aici.

    p.s. : accept criticile

  • Cristinela Floroiu :

    hop si eu in 2023 😀

    adimitere ASE comert Bucuresti 1986 : 15 pe loc, ultima medie 7:10 , 90 de locuri pe toata tara singura facultate de comert; poate facultatea era relativ usoara…dar admiterea era grea pentru ca aveai de invatat Economia !!! o invatam pe de rost desi nu credeam o iota, toti…

    • Simona A :

      Eu in 86 am terminat. La mine admiterea a fost mai ușoară, doar 13,8 pe loc. Chiar azi mi-am amintit de sinistra profesoara Sută de doctrine economice contemporane

  • Lupu Dorin Benone :

    Am facut politehnica apoi facultatea de drept ca am pus un pariu ca tatal meu care era diplomat in stiinte juridice. La un examen am raspuns unui profesor la remarca ca inginerii nu pot fi si bun juristi ca atunci cand dansul va intra la politehnica sa ma anunte. Ion c bratianu a facut ca toti copiii sai sa fie ingineri si intrebat de ce nu i-a indreptat spre drept, a spus ca dorea ca fiii sai sa fie oameni seriosi. Absolventii de stiinte pozitive si medicina dau nivelul de dezvoltare al unei tari. Nu exista facultati de rang superior si altele de rang inferior.In shimb matematica ,fizica,chimia nu se invata pe de rost ca papagalii.Doar domeniile in care se cere har, talent,chemare sunt mai deosebite.

  • Doar un inginer :

    Un articol romantico-melancolic cu o nota grava de snobism care din pacate a dominat societatea in care am trait (mai ales de la un nivel in sus, asa cum incearca sa ne convinga si autorul). Aceasta clasificare a valorilor intelectuale era probabil destul de aproape de ceea ce gandeau studentii bucuresteni la momentul respectiv si asta este forte grav…Sa nu ma intelegeti gresit, eu nu acuz autorul aricolului pentru prezentatea acestor perceptii, ci societatea romaneasca pentru ca le accepta si asimila. Are si autorul o parte de vina deoarece ar fi putut sa scrie acelasi lucru cu o tenta acuzatorie dar probabil el a facut parte din categoria I si a fost mai convenabil asa. Va dati seama ca un elev pasionat de constructii si viata in aer liber, trebuia de fapt sa mearga la electronica si sa contribuie mai tarziu la proiectarea si producerea unor lucruri foarte sofisticate cum ar fi fost televizoarele Diamant si Cromatic ca podurile si cladirile erau lipsita de importanta. Una dintre putinele parti pozitive pozitive ale articolului a fost cea cu matematicienii care nu ziceau multe dar erau totusi acceptati prntru ca erau consideranti destepti. Pai, ei erau fruntea impreuna cu informatica si automatica deoarece au format programatorii de mai tarziu care au ajuns sa fie cotati in top 3 (multi sustin ca ar fi fost cei mai buni) in lume. Chiar si pe timpul comunismului, erau an de an primii la olimpiadele internationale. Nu imi amintesc ce renume ne-au adus filologii si arhitectii romani peste hotare. Ma rog, mi-am exprimat frustrarea datorita gustului amar cu care am ramas dupa citirea acestui articol. Probabil ca trezeste nostalgie in unii oameni precum clipurile video cu Ceausescu cand vizita magazinele alimentare sau fabricile de confectii…

    • George Butunoiu :

      Elita intelectuală s-a considerat întotdeauna superioară celei tehnice, de când lumea…

  • ion :

    pe tine te cunoaste cineva “desteptule ” inteligent”
    de unde pana unede ai datele ce-ti permit tupeul afisat? bucuresti, cibernetica 80-84, unde supervzai? de conc Traian Lalescu ai auzit? eram acolo mai “informaticianule” si chiar v-am luat caimacul

    • George Butunoiu :

      Or fi fost și câțiva studenți buni și cu cultură generală pe la ASE, că avea și atunci foarte mulți studenți. Însă așa, la modul general, nu-i băga nimeni în seamă, mai ales că pe unii reușea sistemul să-i îndoctrineze, ei erau cei mai predispuși la așa ceva, dintre toți studenții.

  • Student in 1976 :

    Um om destept este si inteligent. Un om inteligent nu este neaparat si destept.
    Am terminat electronica si nu cred ca sunt neintelectual. In scoala si dupa, in activitatea mea profesionala mi-am folosit foarte intens intelectul. Cred ca inginerul electronist terbuie sa aiba si putin talent de artist ca altfel e greu sa imaginezi toate lucrurile frumoase pe care le folosim in fiecare zi: televizorul, telefonul, tableta, tot felul de gadgeturi,etc.
    Va dau dreptate ca erau clasificari neoficiale intre diferite facultati, specialitati. Probabil ca lipsa de orice complex mi-a dat-o pregatirea serioasa la matematica ,fizica dar si faptul ca imi placea sa citesc filozofie, literatura, istorie,geografie. Imi placea sa ascult muzica pop, rock &r roll, dar si muzica clasica.
    Apropo, ajungand in SUA a trebuit sa-mi folosesc cunostiintele teoretice din stiintele fundamentale in aplicatiile practice la care am lucrat. Nu credeam ca vreodata , teoria duala a luminii de unda si particula o voi folosi in activitatea mea zilnica. Ganditi-va la domenii din apararea SUA sau mai nou la quantum computing. La prima am lucrat ,la a doua citesc doar ca fapt divers.

  • Adi Caras :

    Salut “studentilor”. Prin 1973 ,parca ,am dat examen la Facultatea de Constructii din Bucuresti. Examenul l-am dat la Facultatea de Instalatii de pe Bdul Republicii . Erau in sala si cativa fosti colegi de liceu ai mei de la fostul Liceu Industrial de Constructii din Constanta ,de pe Bdul Tomis. Gresesc raspunsul la o problema de Geometrie ,dar desenul a impresionat-o pe fatuca care ne examina … a deschis usa la sala si imediat a sarit unul mai in varsta in fata ,sa uitat la ea ,sa uitat la mine si ia facut semn fatucai ca nu sunt din “grupul” lui 🙂 . Era profesorul Stanescu ,inginer , profesor de Instalatii parca, la liceul unde doar terminasem. In fiecare an isi facea cate un grup de fosti elevi de la liceu pe care ii “baga” -contra unei sume substantiale – la facultate. Totul era “aranjat” cum nu se putea mai … “vizibil” :). Cine nu voia nu vedea ceea ce se intampla in vazul nostru. Eu , cu regret o spun , nu am putut raspunde” cooptarii” lui caci nu “corespundeam” financiar. In toamna am dat la Subingineri Constructii Civile in Bucuresti. Am intrat primul pe lista cu aceeasi medie , parca 9.98 ori asa ceva , cu un baiat pe nume Alexandru Lucian Dinu … , acum traind in Canada. Un baiat destept. Eu am ales Statele Unite unde am ajuns prin 1989 si unde am facut ceea ce mi-am dorit de cand eram in liceu ,Arhitectura… . Cu mare suuccess. Si cu ocazia citirii acestui articol m-am uitat in urma sa vad ce au facut fostii mei colegi de liceu care au fost bagati la Facultate de ing Stanescu… . NIMIC :). Masurand successul nostru cu aceasta “unitate de masura” a realizarilor ulterioare in meseria de constructor nu pot spune ca am ajuns “rau” fata de acei “ajutati” sa intre la facultate de profesorul ing .Stanescu. Dimpotriva. Nici un regret!

    • George Butunoiu :

      Multumesc pentru relatarea care completeaza tabloul!

  • Mihai Malaimare :

    Nu, nu se intra pe pile la IATC, as zice chiar din contra.
    1 – experienta mea de student – nu am avut niciun fel de pila și, din discutiile cu colegii mei de clasa nu a reiesit niciodata ca vreunul dintre ei ar fi intrat gratie unui aranjament
    2 – este absurda afirmatia mai ales prin prisma faptului ca profesorii care luau clasa nu aveau niciun interes sa ia pe cineva care este prost numai pentru ca i-a pus cineva pila. Cuvantul de ordine era VALOAREA si s-a pastrat asa tot timpul.
    3 – nu exclud ca vreun profesor sa fi stiut dinainte ca un student cu numele de X va da examen și chiar este foarte posibil sa-l fi si vazut inainte, dar daca era bun putea intra in calcul, daca era prost pila (daca a fost) nu functiona.
    Nimeni dintre profesori nu avea vreun interes sa aduca in clasa rebuturi sau, si mai grav sa trimita in teatru oameni care nu au ce cauta acolo.
    Eu pot depune marturie pana în anul 1985 cand am luat eu ultima mea generatie la IATC.

    • George Butunoiu :

      Da, e foarte probabil să nu se fi intrat pe pile nici acolo. Dar atunci nu se intra nicăieri pe pile. Se vorbea despre asta, din când în când, însă doar așa, generic, nu am auzit vreodată pronunțându-se un nume, să se spună despre cineva cu nume și prenume că a intrat peste rând la facultate.

      • Tata Mare cu certificat de vaccinare! :

        “Da, e foarte probabil să nu se fi intrat pe pile nici acolo. Dar atunci nu se intra nicăieri pe pile.”
        Afirmatie logica daca unii dintre noi n-am fi trait anii aceia si chiar n-am fi stiut cat se poate de bine care era adevarata situatie reala in comunismul lui ceashca si al dementei lui sotii!

        Cel mai putin se intra cu pcr-ul (pile, cunostinte, relatii, nu-i asa?) la facultatile tehnice, ca nu prea aveau cum sa falsifice masiv lucrarile scrise la matematica, fizica si chimie.
        In rest insa era jale mare!
        Iar la medicina chiar sub ochii generatiei mele (anii ’70) a inceput decaderea si degradarea invatamantului medical universitar.
        Lucru care se vede cu ochiul liber chiar in starea reala catastrofala a asistentei sanitare de la noi.
        Cu doctori nu numai self-suficienti si sferto-docti, ci chiar incompetenti si criminali si care la absolvirea facultatii nu sunt in stare nici macar sa scrie corect in propria limba materna ooo … cerere ‘dupa dictare’!
        Si cum oare ar fi putut sa fie altfel cand au existau inca de-acum 50 de ani parinti dispusi sa plateasca pe durata multor ani la rand costisitoarele meditatii (facute taman cu profesorii ce urmau sa corecteze tezele odraslelor la admitere!) chiar si cu c/v … unei Dacii de 80.000 lei sau a unui ap. de 120.000 lei in epoca?!?
        Si rezultatele se cunosc.
        Iar azi au ajuns sa intre la medicna chiar si cu nota 5 pana si aia de n-au reusit sa-si ia din prima sesiune bac-ul!

        Deci despre ceee … VALOARE (sic!) vorbim noi aici, maestre Mihai Malaimare, cand o tara intreaga comunisto-securista s-a bazat cel putin in ultimii 20 de ani ai existentei sale formale in mare masura pe coruptie (e-adevarat, mult mai putina ca azi), minciuna, pupincurism, arivism, nepotism, doctrina imbecila si criminala si parvenitism?
        Absolut toate chiar … bunele calitati ale unui mioritic popor full de catharsis dumnezeiesc iluminat a toate binefacator si vindecator!

        Asa ca hai sa nu ne mai, sorry, masturbam cerebral cand coloana aia vertebrala umana extraordinara a inaintasilor nostri nu mai e demult decat … un material didactic bun de gasit cel mult in cartile de istorie!…

        Tara asta nu mai e populata de un popor inca de prin anii ’30!
        Si cum am putea noi avea azi tupeul sa ne consideram popor sau macar cetateni atunci cand daca unu’ cade pe strada pur si simplu urmare a unui atac de cord, jegurile se-aduna sa faca … un selfie cu ‘betivul’?!?

    • Tata Mare cu certificat de vaccinare! :

      Ma, maestre, mi-a placut la nebunie asta cuuu … “nu se intra pe pile la IATC, as zice chiar … DIN CONTRA”!
      Absolut admirabil pt. un absolvent de IATC si, nu-i asa?, om deprins cu literele, limba romana si buna si corecta ei utilizare!
      Atat de admirabil incat era sa… cad pe spate din fotoliu!
      Ocazie cu care mi-am amintit ca gravitatia e cea mai importanta lege, pamanteana cel putin.
      Si daca nu te da’ cu fundu’ de pamant, atunci macar iti poate baga mintile in cap!
      Functie de inaltimea de la care cazi, desigur…

      Bref, si doar pt. prostii prea prosti sau ‘intelectualii’ prea ‘rafinati’, e vb. deee … dimpotriva si nu din contra, inestimabile!
      Nu mai explic de ce.
      Iar asta e doar o mica observatie asupra formei, sa zicem; ne mai punand la socoteala chiar toate … agramatismele din restul comentariului.
      Aproape neimportante in contextul ideatic…

      Cat priveste esenta organica a comentariului, cred ca nu e nimeni atat de tampit pe lumea asta incat chiar sa si creada asertiunea ta absolut de rasu’ curcilor!
      Oricum nu in Romania, cel putin…

      Si fac doar o ‘mica’ observatie referitoare la asa-zisul tau comentariu, fix de cum se numesc/numeau parintii urmatorilor:

      Tudor Potra, Oana Pellea, Lamia Beligan, Florin Piersic Jr., Stefan Banica Jr., Tudor Istodor, Gloria Gaitan, Silviu Biris, Irina Radulescu, Mihai Constantin, Ducu Darie, Andrei Duban, Medeea Marinescu chiar, etc., etc., etc.
      Interesant nu?
      Dimpotriva sau … din contra, ce zici?!?
      Noi stim ca poti fi (si) comic, da’ sa stii ca la asemenea cel putin gogonata afirmatie chiar nu e nimic de ras, ba … din contra (sic!)!
      Si o putem tine tot asa pana maine dimineata cu ‘sarmanii’ copii de actori, regizori, critici literari sau doar potentati ai fostului regim comunist (si nu numai) care au ajuns actori si/sau regizori exclusiv prin … propriul debordant talent.
      Iar unora le-a placut atat de mult cartea incat au vrut musai sa mai faca (inutil) inca o facultate din acelasi institut.
      Cat sa-si … expandeze plenar (cu acte si patalama in regula) universul cunoasterii absolute!
      Suna cunoscut, nu?…

      Sarmanul Jean-Baptiste Poquelin (stii cine anume cu siguranta), oare ce mama naibii s-o fi ales de capu’ lui daca ar fi facut doar scoli de arta teatrala si ar fi avut prea putin talent?
      Sau prea putini parinti bine si oportun plasati…

      Nu are insa rost sa fim prea chitibusari si sa despicam firul in patru (sau sa taiem coada matei, dupa caz), pt. ca sunt absolut sigur ca stiai toate astea neverosimile si nepericuloase descendentze, maestre.
      Lucruri care evident nu au absolut nici o legatura cu parintii sau rudele lor f. apropiate.
      Nu-i asa?
      Sau poate, mult mai probabil, suntem luati cu totii drept niste mici idioti, motiv pt. care ni se pot turna tot felul de gogosi politruce … ‘proletare’!

      Oare chiar sa nu existe nici o masura a minciunii, inducerii in eroare, dispretului si a lipsei de minim respect pt. cetatenii de rand, chiar si printre cei care, chipurile, sunt profesorii noii generatii?!?…

      Nu-mi da replica, maestre, cunosc toate raspunsurile posibile.
      Nu ca ar avea vreo importanta pt. definirea noastra ca oameni.
      Desi, vb. unui de-adevaratelea maestru, “Charakter ist Schicksal”.
      Sau lipsa acestuia.
      Sorry, da’ chiar suna mult mai bine in germana…

      Poate ca destainuirea ta de mai sus (poate!) e una sincera, desi ma indoiesc avand in vedere ca un om cu asemenea meserie liberala aaa … ‘aterizat’ (intamplator, nu?) fix la … neo-comunistii pseudo-capitalisti!
      Si inca fix in posturi politice inalte, trecand peste rand cum se spune.
      Paseudo-capitalisti care doar se autosugestioneaza ca ar fi apitalisti.
      Taman cand isi etaleaza cu mandrie proletara, nu?, ceasurile de zeci de mii de euro fix de la … mana stanga!
      Crunta ironie doctrinara, nu-i asa?…

      In rest sanatate, toate cele bune siii … bafta la glumitze!

      PS La final un mic sfat:
      Nu mai scrie fara majuscula la inceput de fraza (e jenant rau) si, mai ales, nu mai accentua niciodata in interiorul propozitiilor doar cu majuscule unele cuvinte precum … VALOAREA.
      Ca suna ca dracu’ si te faci – pana si in ochii copiilor de gimnaziu chiar si din Botosani – de tooot …
      Stii tu ce.

      • George Butunoiu :

        La IATC da, intr-adevar, e foarte posibil/ probabil sa se fi intrat asa. La fel si la Drept, dar doar punctual. Cat priveste Medicina, nu am auzit, nu se vorbea despre asta, dar e posibil…

        • Maria G :

          La medicina, se intra mai greu pe pile, si mai rar. Cunosc insa cateva cazuri concrete in care parintii au cumparat locul copilului care nu a reusit amiterea din prima incercare. In cazul unui coleg de liceu (cu 2 ani mai mare), parintii i-au amanat si armata (pe motive medicale fictive ) si baiatul a ajuns student in anul urmator. La Teatru si Film se intra pe pile in proportie de peste 95%.

    • Lupu dorin benone :

      Sa mori tu, de aia esti asa de talentat. Intrau in primul rand copiii marilor actori pentru ca exista si o mostenire genetica a talentului dat si de contactul des cu lumea din care faceau parte parintii lor.

  • Ioana Brașov Robotica '96 :

    Dar mediciniști din alte tari care își plăteau locul la medicină și nu numai? Dr Alban raper de suces după revoluție la noi cică ar fi terminat medicina în România… Ce știi despre asta?

    • George Butunoiu :

      Nu știu cine e Dr Alban, iar despre facultatea lui cu atat mai puțin, îmi pare rău…

    • medicinistul :

      Nu numai ca isi plateau studiile la stat, unii isi plateau si examenele, direct la profesor, stiu un singur profesor care nu a acceptat bani de la studentii straini

  • Madalin 67 :

    Perfect comentariu d- le George .eu absolvent Mecanica Agricolă promoție 1993

    • Ioana Brașov Robotica '96 :

      Da asa a fost și după Decembrie ’89…. Vre-o citiva ani… Pina cind diploma nu-ți mai asigura un loc de munca și atunci sistem universitar a întrat în colaps din păcate… La concurenta cu bursele oferite în străinătate.. La târguri… Dar despre studenții străini din anumite zone care reușeau la medicină înainte de revolutie și după revoluție???. Se zvonea ca vestitul Dr Alban raper de suces ar fi terminat medicina în România….

  • Radu Chiritoiu :

    Salutări Dragi Colegi! Ca si comparație. Facultatea absolvita de mine in 1995 a fost mult mai grea decat tot ce am văzut in occident pentru ca am făcut de toate si in profunzime chit ca nu erau updatate. Rezultatul este ca acum pot sa intervievez pe orice domeniu tehnic candidați la IMECHE (cea mai veche instituție a inginerilor mecanici din lume) unde oameni barosani foști sefi pe la diverse firme grele din occident fac interviurile mai puțin pe parte tehnica si mai mult pe management ca deh asta au făcut o viață. Concluzia : formatia de inginer asa hulita cum a fost la nea Roman cu mormanul de fiare vechi a fost solidă pentru cine a învățat carte si e de folos si acum. S-ar putea reînvia asta acum? Eu zic ca da si e mare cerere de ingineri cu creier peste tot. Am onoarea! Radu Chiritoiu

  • pavel miculescu :

    Buna ziua pentru toti.

    Pavel Miculescu zis ,,blondul,, Sunt absolvent al facultatii de electronica si tc (telefonie -telegrafie curs zi subingineri) anul 1981. Daca un fost coleg vede acest mesaj , astept mesaj pe email miculescu_p@yahoo.com

    O zi frumoasa va doresc !

  • Pall :

    Intamplator citesc articolul si comentariile tarziu/24/11/2019
    Am fost in POLITEHNICA/TCM/TCM intre 1966/1971
    Ptr cine nu cunoaste Prof Petre Augustin cu care am facut rezistenta materialelor a fost in aceea perioada CONSULTANT la Nasa/ programul spatial iar prof D Drimer/ a fost campion la Sah/ ing sef Electronica/ a predat la TCM anul V/ Optimizarea proceselor tehnologice/ ceva de care unii specialisti nu au auzit nici azi.

    • Radu Zaharescu :

      Ambii de fapt titulari ai Facultatii de Aeronave 🙂

  • Pribeag :

    Cautand vechi colegi, am dat peste articolul Dv. …
    (Pacat, nu ati mentionat perioada, banuiesc ca dupa 1978-1979)
    Trebuie sa recunosc, o redare perfecta (sau aproape!) a vietii studentesti Bucurestene (cel putin pana prin 1970), privita chiar si din afara: ma refer la punctele de vedere ale rudelor, trecute cu molti ani in urma prin aceleasi institute/facultati.
    Arhitectura, Medicina, Artele plastice, Conservatorul, erau considerate de elita datorita aportului in viata sociala si… de toate zilele!
    Cineva (Mona, 2016.08.30), are dreptate: faceai un liceu de und ai fi putut intra imediat la unele facultati (nu Medicina). Mai face D-sa o critica indreptatita; umbla idea ca “Tata’i la Secu’ si io’s smecher!”… Bineinteles ca erau ocoliti ca ciuma!
    Cred ca ceea ce numiti “comert” la camine, era de fapt facut cu “Blagoslovirea” Securitatii, o groaza de straini vindeau tigari, bauturi, etc. din care “Baietii cu ochi albastrii” (!) isi luau dijma! (cineva trbuia sa-i informeze…)
    In ceea ce-i priveste pe “Huliganii” agramati si “comentariile” lor… Probabil c-au facut facultatea “la Puncte”!
    Cam atat, Va multumesc!

  • Mihai :

    Am avut doi prieteni care urmau in paralel doua facultati.
    Primul era student la Electrotehnica si Cibernetica, calificand facultatea din cadrul ASE-ului drept lejera, prin comparatie. Al doilea, Electronica si Fizica. La fel, sustinea ca nu exista grad de comparatie, considerand facultatea tehnica mult mai dificila. Nu-i pot banui de subiectivism.
    Sa nu uitam ca, cel putin in acei ani, studentii de la Politehnica erau absolventi de matematica-fizica.
    Cei care fugeau de aceste materii se inghesuiau, intr-adevar, la alte facultati. In rest, articolul este despre aroganta si ignoranta. Iar mentalitatea prezentata s-a materializat peste ani in aparitia claselor privilegiate de astazi, fenomen specific tarilor inapoiate.

  • Bula :

    Bun articolul! Multumesc pentru amintirile trezite :-). Va dau dreptate, cam asa a fost. O singura sugestie as avea. Puneti pe pagina dv butoane pentru distribuire pe FB, prin email, etc. Toate bune.

  • knexe :

    tu nu stiii nimic apropo de sistem! nu exista nici o diferenta intre arhitectura sau politehnica !! !! sau iefs sau ase!! sau agronomie!!!! sau medicina si drept!!!!!!!! tot a fost bazat pe ce era nevoie in viitor pt economie@!!!!!!!
    pt drept era o problema cu dosarul personal…cum am avut eu la relatii economice! Am facut tot perfect dar ce am zis apropos CAER a fost ok dar pt ca tata a fost sarb dosarul a fost aruncat! Deci inca o data, daca nu esti roman 100% o iei i n barba nu pt ca ai facut scoala la timisoara sau iasi sau bucuresti!!!!!!!!!!!!
    totul e securitate
    Tot era controlat de secu Idiotulee!
    Poate asta te ajuta la ideile tale

  • Student' 75 :

    Se frecventau si carciumi,cine n-a auzit de Tismana, Stadion cu vestitele cartoane afisate pe pereti gen “Cantatul interzis in local” Aranjati-va tinuta inainte de iesirea de la WC’, si hai sa “ne” radem “Nu primim bacsis”,Bradet,Trifoias si inca una Vis-à-vis (Bufetul facultatii ?), Ciresica, mergeau si niste halbe la Gambrinus sau un spritz peste drum la Tic-Tac, s.a. Era epoca mandatarilor, se manca bine si ieftin iar bautura era inca adevarata, din belsug si variata.Ce vremuri si ce tineri eram !

  • Student '75 :

    Hop si eu ,tarziu, ca acum am descoperit articolul. Mai era un criteriu de apreciere a facultatilor si anume al perspectivei de dupa absolvie. Si din acest unghi cei de la Universitate nu erau prea apreciati,ca sa nu zic mai rau, ca satul te manca ca profesoras sa te imbeti cu inginerul agronom,popa si mai stiu eu cine,exceptie facand cei de la limbi straine care se mai invarteau de o negatie si ajungeau traducatori sau traiau ,chiar bine, din meditatii. Erau in top intr-adevar arhitectii,medicii, absolventii de la drept,teatru,mai ales Regie, arte plastice si cateva facultati de la Politehnica plus Rei de la ASE si cam atat,Vorba aia nu-ti faceai planuri de lunga durata cu un viitor profesor, agronom,inginer constructor. Exceptia erau medicii care chiar daca ajungeau la dispensarul comunal avea alt statut plus,banutii,gaina, mielul,etc. ,cafeaua,Kent-ul, sapunul Rexona . Apreciez articolul, mai bine mai tarziu deca de loc ! PS. vi7. Absolvetiilor scolii de Secu-Mil li se echivalau doi ani urmand ca inca trei sa-i faca la ff la Drept,dar asta numai cu recomadare de la locul de munca,recte Min. de Interne. Dupa anii 8o a cazut aceasta facitate astfel ca cine dorea sa faca Dreptul o lua de la capat si asa de la cateva zeci de absolventi in anii anteriori, in 1984 au mai terminat doar doi ca examenul de intrare inclusiv la ff, era teribil de greu,

  • Alexandru Mitache :

    Foarte bun și corect articolul!
    Felicitări!

  • SteffiRomanoff :

    Asadar, iesim in avantaj orice ar fi, deci nu exista nici macar un motiv pentru care nu l-ai incerca si tu, nu-i asa? Alegerea iti apartine. De unde poti cumpara Titan Gel la cel mai bun pret din Romania ? In acest moment Titan Gel se bucura de un pret special in cadrul magazinului oficial, promotia derulandu-se deja de cateva saptamani bune. Practic ne putem bucura de o reducere mai mult decat uimitoare, aceasta fiind de nici mai mult nici mai putin de 50%, facandu-l in acest fel mult mai accesibil decat alte produse de acest gen. despre titan gel In acest review vom incerca sa iti prezentam toate informatiile de care tu ai nevoie pentru a face o alegere inspirata si care sa te ajute sa te poti bucura la maxim de toate efectele pe care ti le poate oferi un astfel de produs. Iti vom vorbi despre detaliile pe care le gasim pe prospect (legate de ingrediente, contraindicatii si instructiuni de utilizare), precum si despre parerile pe care le au barbatii care au folosit deja crema Titan Gel pentru cel putin o luna (aceste pareri sunt expuse pe forum si in sectiunea de comentarii a celor mai mari site-uri de review-uri din domeniu).

  • Paul :

    Dle Butunoiu , apropo de fii lui Ceausescu : Valentin a facut primul an la facultatea de fizica ( Universitate ) si apoi si-a continuat studiile in Anglia .

  • CHRIS :

    Buna ziua.

    Te rog ,caut collegi mei absolventi de facultatea de medicina generala in anul 1986.Poate cineva sa ma ajute?

  • fan :

    Adevarul e ca sua si germania aveau invatamant mai lejer, nu dai nici o admitere in germania, dai doar ca examene doar bac, in fac si proiectul de stat, si erau f sus cu multe fata de noi, deci era inutila scoala aia de la noi asa grea, eram vai de mama noastra in tara cu mai tot, un tv nu stiam sa facem (bai electronistilor…?), erau alea color romanesti care se defectau repede, nu se vedea chiar ca lumea, iar nemtii si sua aia cu invatamant cica slab dupa mintea unora, aceau top in multe. Aia de la alimentatie, nu erati in stare sa scoateti o reteta de ciocolata cu alune ca sa concureze cu ferrero occidental sau nici cu Milka de la noi de acum, sau o nutela care sa fie ca la nemti unde a aparut in 1965 ! Deci chestii banale nu stiam sa facem, asa ca ce conta cat de greu era la scoala ? Eram buni in constructii de nu a picat mai nici in bloc in 77 la cutremur, asta e corect, in rest mai putin.

  • rsr :

    Nu cred ca trebuie sa clasificati pe ranguri , oricum fiecare spune ca facultatea lui era ca mai grea si ca s-a intrat f. greu,.etc.
    Mai bine nu.
    Oricum ar trebui pastrata traditia invatamantului romanesc. Se pot inspira si altii din ea. Mi se pare extraordinar cum imi amintesc tot ceea ce am invatat la facultate si imi foloseste in viata de zi cu zi si la serviciu, chiar daca nu profesez exact pe domeniu.
    Profesorii de liceu lasa mut de dorit. nu fac nimic sa se perfectioneze si sa-si stabileasca metode. Nu au personalitate, sunt slabi si complexati. toti vorbesc de reforme .Nu e nevoie de ele . Oamenii trebuie sa se schimbe.Sa se ridice la inaltimea momentului si la nivelul de personalitate al elevilor.Trebuie mult efort pentru asta . Au un nivel foarte mare de salarii fata de ceea ce fac fata de timpul lucrat ,fata de responsabilitati si in comparatie cu altii bugetari sau cu alti angajati din domeniul productiv care lucreaza 18-12 ore /zi si au concediu de 25 zile pe an fata de 3 luni cat au profesorii)si cu cat lucreaza mai mult pot fi acuzati de tot felul de greseli si abuzuri nu mai stie nimeni cum sa se descurce cu legislatia, e totul varza si sunt controlati tot timpul de anaf si curtea de conturi.
    Despre facultatile comuniste nu am nimic rau de spus . Cred ca totul era bine gandit atunci.Toti spun ca nu se facea practica ,dar eu spun ca cei care erau bine pregatiti teoretic imediat se adaptau in practica. Daca faci doar practica fara teorie nu a pe ce sa te bazezi. Nu te poti adapta la schimbari si nu iei decizia cea mai buna.

    • Pai chiar despre asta e articolul, despre “rangurile” informale de pe vremea aceea, si cum se vedeau celelalte facultati dinspre cei de la Universitate. Sigur, acelasi articol scris de altcineva ar intoarce rangurile cu susul in jos. In rest, da, e / era exact asa cum spui… GB

  • Ma iau cu miinile de par :

    Unii,scrieti numai TIMPENII.Habar nu aveti de scoala de dinainte de ’89.da'”ati auzit”si voi.Bai”folozofii sulii”,inainte de ’89 nu aveai cum sa intri la facultate “pe pile”.Am intrat la Aeronave.Concurenta?Sa va spuna”expertii”aia care sustin ca se intra pe pile.DOCUMENTATI-VA.3 examene,veneai cu buletinu’in dinti,singur la banca si banca libera si-n fata ta si-n spate si pe parti,erai ca un cuc ca sa nu vezi sau sa vorbesti cu cineva.Supravegherea?Aiii,patrulau mai rau ca la armata,deci despre ce pile vorbesc unii ametiti pe aici?Bun,intrai la Aeronave,in primul an am fost 35,in anul II ne-am trezit 12.De ce?Pt ca nu treceai nici daca erai poleit cu aur,nici daca aveai si pe mama pilei,dadeai examen ca toti ceilalti,STIAI?Treceai.NU STIAI?PICAI.CLAR?Cum mama zmeilor sa mergi cu “pila” la Drimer,M.M.Nita,Berbente,Tomescu,Petre Augustin,Galetuse,Aldea,Bombonica(Mecanica),Petcovici,”Paca pana shi-un fofil”-cine a facut Aeronave stie la cine ma refer,Petre Gheorghe,etc,e,cum mama zmeilor sa te duci la acesti profesori cu “pila”.Pai te faceai de ciocolata de nu te vedeai,nu statea nimeni sa-ti cinte in struna.Stiti voi citi baieti de “baieti mari”au venit la Aeronave si-au dat chix?N-AU TRECUT cu toate stelele si titlurile lu’tatucu’lor.Admiterea era dura,da’ala era cel mai usor examen,ce urma dupa el,sa te tii nene,sa te tii,care poate,poate,care nu,pa si pusi,afara si incearca in alta parte.Nu mai bateti cimpii,nu mai denigrati si nu mai exagerati la cum si ce a fost inainte de ’89 mai ales voi astia care trageati la suzeta si va stergea bunica la fund.N-ati trait direct perioada aia,cum va permiteti sa faceti comentarii fara sa aveti habar de ce vorbiti?Am terminat Aeronave imediat dupa ’89.In ’89 grupa (singura)noastra a fost cea mai putin spalata pe creier.Multi studenti zbierau sa-l dea deoparte ba pe Drimer,ba pe Petre Augustin,ba pe unu’ ba pe altu’.NOI i-am DORIT PE TOTI ACESTI PROFESORI DE EXCEPTIE.Dec.’89 a fost pata neagra pt tara asta si invatamint si sistem de sanatate si numiti cum vreti,da’ nu a fost nicio bucurie sa vezi cum restantierii zbierau pe bulevard,in timp ce “tocilarii”isi vedeau de scoala si isi foloseau creierul ca sa inteleaga ce se intimpla in zilele alea negre.Am avut profesorii EXCEPTIONALI,mi-e dor de ei si vorbesc mereu de ei si e pacat ca mucosii care au facut si ei o laie dupa anu’2000,vorbesc ca sa se afle-n treaba si arunca cu mocirla in ceva ce habar n-au din proprie experienta.As scrie multe,da’asa ma enerveaza “specialistii”cu diplome obtinute dupa 2000 ca mi vine sa urlu la Luna.Cit il priveste pe autorul articolului,sa dea sfintii daca-m am intilnit in ultimii ani asa un mincinos.Daca tu neica,daca tu chiar crezi ce-ai scris,atunci nu ma mir cum a fost posibil sa fie manipulati, in ’89, studentii,mai ales restantierii,aia cu fluturi la cap care-si imaginau ca ce vezi in Kojak e adevarat si visau sa traiasca “ca afara” fara sa aiba cea mai mica idee ce inseamna asta.Uite,sintem in 2017 si aia care zbierati pe bulevard in ’89 aveti visul indeplinit.VA PLACE CUM E AZI?MIE NU.

    • Eu tot nu am inteles cu ce nu esti de acord din ce am scris, ca am zis exact acelasi lucru ca si tine, pana una, alta. GB

    • fan :

      Mai…daca aveai pile sus sus nu aveai treaba, sigur ca ptr cei de rand nu era de gluma, dar ptr aia care erau tari in pile mari, insusi acei profi faceau cumva si le dadea de trecere (daca ai de ales intre sa il treci sau sa pierzi munca sau sa intri si la parnaie poate si familia, ce alegi ?), cand se zice de pile, nu e vb de ceva marunt, ci de la partid. Sigur ca cel mai bine invatai, dar zic ptr cine nu servea asta. Si termina si fac fara absolut nici o problema. Dar astia erau f putini, nu am zis ca e bine asa, eu am zis doar ca..se putea..o zic din experienta..banii au invartit lumea, au schimbat istoria, ce zici tu acolo e jucarie de intrat si terminat o fac doar ptr o diploma asa de chichi, cine vroia sa faca ceva evident ca invata, asta clar adica 95 % din voi.

      • V :

        La Filosofie era un profesor care cand striga prezenta, face o pauza dupa care intreba pe cate unul sau pe cate una:”Tu esti talentata sau tare-n tata”? Asta ca sa nu se mai bata unii cu pumnii in piept si cu un limbaj agresiv ca nu se intra cu pile la facultate. Multi erau tare-n tata; desi nu toti.

    • Cristi B. :

      Nu scrii nimic despre Meghea?Nici despre Petcovici? 🙂

  • Maria Günther :

    N-am vazut niciodata clasificarea asta.
    E drept ca eram mai mult in Regie unde locuiam si pana la cateva cursuri in Polizu si invatam. Ca atare, nu am cunoscut nici prea multi studenti de pe la alte discipline incat sa prind vant ca nu eram chiar asa de “egali” cum as fi putut jura ca era cazul.
    Acum, pana sa incep sa citesc articolul, eram convinsa ca te referi cu siguranta la o alta clasificare, sa nu-i zic sortare, mai ales dupa ce-mi sta mie sub linia trasa dupa acel timp, i-as zice pierdut, sub semnul unui fatalism sinistru care m-a insemnat pe viata.
    Sigur ca am gandit la profesorii nostri, deosebitii formatori de turnatori si deformatori ai viitorului nostru, ca si al tarii, dupa cum azi prea bine se vede ca doar nu degeaba vine timpul cand intr-adevar se recunosc roadele muncii noastre.
    *
    http://oamenicasobolani.wordpress.com

  • Una de la ASE :

    Mda…asa ca sa zicem ca scriem,ceva.Bancurile cu cei de la ASE nu erau pentru ca erau multi ,ci pentru ca erau … MULTE :). A propos la Universitate erau tot multi 🙂 .Oricum slab si subiectiv articol sau ce o fi el.
    Semnat : Una de la ASE-
    P.S. 1984-12 pe un loc desi era Economia Industriei :),alta ierarhie care ne face sa comentam ca sa ne aflam in treaba.Ultima medie la zi :7.34.Mult,putin ,nu stiu.Oricum si chestia cu media e relativa.Una e sa dai matematica si fizica ,alta geografie si istorie etc…
    PPSDaca nu ai facut un lucru e mai bine sa nu comentezi despre…

  • MONA :

    ….cand voi fi “in mood”….voi asterne ceva amintiri din generatiile anilor 1960….doar punctez : scoala serioasa, greu si “super intelectual” nu conta facultatea….cultura generala te urca sau cobora….agramatii, necititii, cei cu lipsa de maniere, provinciali care nu faceau efort sa se alinieze cu noi Bucurestenii se autoeliminau……am terminat Politehnica si am multumit toata viata ca am ales-o caci a fost singura profesie fara probleme cand am trecut granita in 1980……desi femeia inginer fff rara pe meleagurile nord-americane cu putin lupta si punand mentalitatea inapoiata nord americana la perete, am reusit superb…..si medicina si arhitecura au tras greu sa faca ceva, dreptul si ASE nici o sansa….management? nici cel pe care il faceti azi nu va merge aici daca vreti sa emigrati. Povesti vesele si triste…bila de pe ASE, studentele de la Universitate si caminele lor de la opera..chiar si fetele de arhitectura erau in majoritate un “OOPS”…..bautura era fff preferata in aceasta parte a lumii studentesti…..cam trist….total opozit partiurile din Stefan Furtuna si cele din Piata Buzesti organizate de Politehnica aveau reputatie europeana…Clubul A, da OK dar snobismul era sufocant….cei de la drept toti pe pile cu unchi si rude in spate ca si cei de la ASE de fapt…OK sper sa revin cu povesti mai cursive si mai picante…..Domnule George Butunoiu felicitari

    • Multumesc dinainte pentru ce vei scrie… 🙂 GB

    • elisabeta :

      foarte foarte frumos acest blog; era studentie adevarata, pasiunea alegea facultatea, vremuri peste care s-a asternut pamantul in strat gros, ma bucur ca am reusit sa devin un om normal adica sa-mi ingrop trecutul; acum orice prost face facultate sau obtine diploma de facultate.

  • Gelu-Mircea :

    Iar la Magurele puteai juca baschet la 12 noaptea … si bea BEM-BEM. !

  • Hai hui :

    Ce a uitat sau nu știe domnul Butunoiu, e că a existat o facultate cu un prestigiu academic mult mai mare decît medicina: Biochimia. Locurile erau extrem de puține iar concurența depășea Dreptul. Facultate de biochimie exista și în Universitate și în Politehnică.
    Contrar părerii autorului, ca și în cazul chimiei pure sau a fizicii pure din Universitate, Facultățile din Politehnică erau mult mai bine cotate. Viitorii ingineri biochimiști, fizicieni sau chimiști erau considerați elita. De altfel și numărul anilor de studii era mai mare în Politehnică decît in Universitate (5 față de 4).

    • Multumesc pentru detalii! Eu nu-mi aduc aminte sa fi cunoscut studenti de acolo sau sa fi auzit multe despre acea facultate, insa nu ma indoiesc ca era asa cum spui. GB

    • Biochimista la Poli :

      Da.Asa e. Frumoase vremuri

    • Anca :

      Si in Universitate au existat facultati de 5 ani. Eu am terminat Matematica Mecanica, in 87.

      • George Butunoiu :

        Da, si eu Fizica la Magurele, tot la Universitate, 5 ani… GB

  • Vladimir BUSTAN :

    Salut,
    In politehnica circula o “vorba”: poli are 11 facultati si metalurgie. Am absolvit in 1980. Scoala usor accesibila, un fel de azil pentru neintratii de la alte institutii de invatamint superior (am avut o colega care nu intrase, in vara, la conservator!!!) insa grea pe parcurs. Materiile generale ale politehnicii, poate la un nivel usor redus (nu o spun chiar convins!) dar si multe altele, asa numite de specialitate. Aici l-as contrazice pe adrian grauenfels: existau laboratoare, se faceau “chestii” interesante acolo, se facea (e drept optional) Management din carti “grele”
    Eu am avut un trai frumos deoarece, fiind “activist” la Centrul Universitar – initial la propaganda, ulterior la cultural – am trait, din interior, festivalul studentesc, cu sectiunea “regina” BRGAZI ARTISTICE. Acolo se rasturna clasamentul: ASE, Constructii, Metalurgie (de data asta am scris-o cu majuscua!) erau in top. Nu cred ca exista student al acelei perioade sa nu isi aduca aminte.

  • Cosmin :

    “Faceau dezbateri acolo, aveau invitati care vorbeau despre lucrurile mari, despre cele frumoase sau despre amandoua, din cand in cand, puneau si niste filme pe perete…”

    Ce sunt cele frumoase sau cele mari?

    • George Butunoiu :

      Cele cateva lucruri de care se ocupa filosofia si literatura de vreo 2,000 de ani incoace, in permanenta. GB

  • Maria Mihaita :

    Eu am terminat Medicina veterinară chiar înainte de Revolutie, o facultate la care concurența la admitere era mare – 10/11 pe un loc – și care se termina greu, după multă muncă. Erau ranguri și la noi, dacă ne comparam cu Horticultura, Îmbunătățirile funciare, Zootehnia sau Agronomia, toți fiind studenți ai I.A.N.B. Articolul domniei voastre m-a bucurat nespus, pentru ca eu nu m-am gândit niciodată ca ceilalți studenți ne cotau atât de bine, cum reiese din ceea ce scrieti. Oricum, m-au năpădit nostalgiile intr-un mod cât se poate de plăcut, lucru pentru care va mulțumesc. 🙂

  • Dan :

    Nu s-au schimbat prea multe … Ochiu’ si timpanu’ sunt acu’ digitale si mai usor accesibile.
    Lucida si onesta analiza contemporaneitatii romanesti.

  • Adrian Tolovici :

    Prima facultate am facut-o imtre. 1986 1991 la IPB Bucureşti. Fac de aeronave automatica si electromica erau cele mai grele si impuneau respect. Disciplimele tehnice inclusiv TCM prin mumarul urias si fondurile cheltuite se remarca. Dupa 1990 a urmat răzbunarea juristilor si a economiştilor. De asemenea artele si comunicarea si asistenţa socială sumt printre preferinţe

  • Ana-Maria :

    Articolul dumneavoastra reprezinta o descriere foarte cuprizatoare a vietii studentesti dintr-o anumita perioada pe care ati trait-o si observat-o atent
    cu obiectivitate si inevitabil si cu o anumita subiectivitate.
    Departe de a cunoaste multe din domeniile sus mentionate, pot doar sa depun marturie pentru perioada studenteasca pe care am trait-o si perceput-o eu si care s-a petrecut intre Pitar Mos si Universitate. Vreau sa subliniez ceea ce consider esential in procesul de desfasurare a activitatilor de Invatamant Superior si anume seriozitatea, dedicatia, pregatirea de exceptie a cadrelor profesorale din acea perioada si in aceeasi masura interesul si ambitia care existau intre studentii la limbi straine de a obtine rezultate foarte bune.
    Regret ca nu am prins cursurile tinute de George Calinescu sau Zoe Dumitrescu Busulenga de la Universitate cand salile, se spune, erau arhipline iar lectorii adevarati Magicieni.
    Daca este sa doresc ceva generatiilor de profesori si studenti, este sa continue sau sa revina cel putin la acel nivel de profesionalism si de ce nu, poate chiar sa-l depaseasca.
    Daca brain-goal-ul va lua locul brain-drain-ului in invatamantul romanesc, prin stimularea cadrelor didactice si prin incetarea preocuparilor politice neavenite la orice nivel din spatiul universitar (oricat de imposibil pare acest lucru de realizat) iar studentii scoliti partial sau total in strainatate vor medita mai mult la “iarba verde de acasa” cred ca sunt sanse reale ca teoria sa faca “casa buna’’ cu practica si vor fi asul din “maneca” ponosita, a Invatamantului Superior Romanesc, dar care, de multe ori, prin valoare, a dovedit ca poate depasi nivelul “manecilor” impodobite cu marcile cele mai de lux din lume.

  • Carmen Rodica :

    Între Litere și Germanicele din Pitar Moș era echilibru, dar și competiție. Literele veneau cu Cenaclul de Luni iar Germanicele cu grupul SONG și celebra formație de teatru coordonată de Domnica Spariosu – ambele acestea din urmă insemnand o selecție riguroasa și un ideal major in spațiul intelectual al jumătății anilor 70 și începutul deceniului 80. Iar SONG- ul era singurul care făcea legătura cu lumea teatrului MARE – adică Bulandra (pe care l-ați uitat in comentariu) cu piesele lui Ciulei și cozi interminabile la bilete, alături de teatrul Mic. SONG- ul a fost singura formatie studenteasca invitată să facă parte din distribuția unor spectacole de teatru – vezi “Răceala” lui Sorescu – și ai cărei membri (intre care am avut onoarea să mă număr) aveau intrare liberă oriunde, inclusiv laClub A și alte hub-uri culturale de anvergură ale vremii

  • Adriana :

    Hm… si AUtomatica? Nu uita ca pe vremea aceea se facea carte zdravana la Automatica. Se i ntra mai greu ca la elctronica si cei care intrau erau matematicieni f buni. Nu degeaba sutomatistii acelor vremuri aveau cluburi de bridge si nu intimplator o mare parte a promotiile de pe vremea aceea au emigrat in cele patru zari realizindu-se profesional f. bine.

    • Sandu :

      95% dintre cei care au terminat Aeronave înainte de ’91 sunt afara. Aeronavele și automatica erau în același cămin, doar 2 în camera… era înfiorător de mult de învățat. La aeronave se întra destul de ușor, opusul medicinei, dar spre deosebire de medicina, unde dacă intrai și terminai, la aeronave intrai, dar nu știai dacă termini sau când. Am avut colegi care au întrat de câteva ori la aeronave, dar nu treceau de anul I.

  • Chuck :

    Felicitari pentru atenta trecere in revista a “vietii studentesti” din anii ’80. Suna a titlu de revista, si parca daca nu ma-nsel exista si o asemenea fituica, in lumea presei si a timpurilor deloc apuse! Un “pro-memoriam” si pentru cozile la biletele de la Cinemateca – Sala Palatului!. Multe se pot spune si scrie despre acea perioada care-mi trezeste multe nostagii!. Un bucurestean get-beget, absolvent de electronica! si cu multe prietenii studentesti.

    • Elena :

      Intre 1977-1990 a existat revista ‘viata studenteasca’ o revista scrisa de studenti si un real deliciu pt liceeni .

  • Mirica :

    Analiza este nu numai interesanta prin originalitatea temei, dar si generatoare de emotii si nostalgii.
    In calitate de absolvent al Academiei Militare Tehnice facultatea aviatie, este evident ca imi este greu sa fiu obiectiv; as vrea totusi sa inserez cateva idei:
    – referitor clasificarea pe criteriul nr. candidati pe loc, ne-am situat pe a doua pozitie dupa Institutul de teatru cu 18-20 candidati pe loc, cumva la egalitate cu Medicina militara; (aceleasi facultati la Politehnica puteau fi accesate cu o concurenta de 4-6 pe loc);
    – referitor la complexitatea materiei predate: cei mai tari profesori care predau materiile specifice la Politehnica erau sefii de catedra din Academia Militara; cei mai duri profesori de la Universitate (matematici speciale), Politehnica (mecanica fluidelor, masini electrice, rezistenta materialelor, etc) predau si la facultatile din Academie; curiculum includea subiecte abordand tehnologii la care se considera ca accesul studentilor civili trebuie restrictionat;
    – referitor la integrarea in activitatile de socializare specifice studentilor, a existat o frustrare permanenta legata de restrictiile vietii militare (tuns, permisii pe weekend functie de note, studiu obligatoriu la ore impuse, regim cazon in primii 4 ani, etc); in weekend, bucurestenii se incadrau in activitatile fostilor colegi de liceu studenti in facultatile civile, ceilalti ramanand in zona caminelor unde aveau asigurata masa si celelalte conditii;
    Sigur, sunt multe comentarii care ar putea fi facute;
    Initiativa ta este de apreciat si poate duce la construirea unei pagini emotionante pentru fiecare dintre noi.
    Felicitari George!

  • adrian grauenfels :

    Frumos si nostalgic articol. Scoala romaneasca in anii 70 nu era rea de loc daca eliminam aspectele politice care le implica. Am invatat ceva tehnic , f serios teoretic dar total lipsit de practica , laboratoare, aparatura de masura sau experimentare. Nu exista nici cea mai mica indrumare spre management, statistica, optimizare, competitie, concurenta. Privatizare nu exista. Mentalitatea de salariat la stat m-a marcat pe multa vreme, a fost un handicap serios intr-o economie libera.

  • Doru Ionescu :

    Clubul A avea program de functionare intre orele 21:00 si 5:00 dimineata! F. frumoasa acea perioada!

  • Camy :

    Eeeiii, cred ca nu ai cunoscut foarte bine lumea studentilor economisti de zici ca nu aveau o identitate prea bine definita. Hai sa detaliez si in acest domeniu, pe care il cunosc foarte bine, doar am terminat ASE-ul.
    Si in ASE erau studenti de rangul I, II etc. Cei mai bine cotati erau studentii de la comert exterior sau relatii economice internationale, ulterior, specializare la care erau foarte putine locuri si se intra cu medii foarte mari, peste 8.50 – 9.00, cu test eliminator de limba straina. La mine la liceu, cine lua 10 la economie la bac era intrebat daca da la REI, de a invatat asa de bine.
    Urmau cei de la finante-banci dintre care unii erau si fosti amatori de REI dar care se speriasera de notele mari de admitere de la prima facultate si numarul mic de locuri.
    Apoi veneau un grup de facultati: cibernetica, contabilitate, comert, management, economie generala, cam in ordine descrescatoare a valorii atribuite studentilor de acolo iar cenusareasa ASE-ului era economia agriculturii.
    Am avut un prieten de la Arhitectura cat era studenta si am fost cu el evident in Club A, unde se intalnea cu grupa de la facultate. Iar unul din arhitecturisti m-a intrebat la ce facultate sunt la ASE, cu o oarecare ironie. Si i-am raspuns ca la REI. La care el mi-a replicat: aaaa, ma gandeam eu…, eram tare mirat ca X s-a combinat cu o aseista. Stiau si ei cam care e cea mai bine vazuta facultate din ASE.

    • George Butunoiu :

      Nu o cunosteam, intr-adevar. Imi aduc aminte ca din exterior REI-ul era in top, ca imagine, apoi Cibernetica, poate chiar mai sus decat Comertul. Insa din interior sunt sigur ca lucrurile se puteau vedea altfel. GB

    • Mike B :

      @Camy
      In ce an a fost transferat REi & Comertul Exterior la Stefan Gheorghiu?
      Exista o facultate de Relatii Economice Internationale si una de Comert Exterior in mod separat?

      • Camy :

        Poate era specializarea asta si la Stefan Gheorghiu, dar niciodata economistii cu diploma de stat specializati in rei/comert exterior nu au fost economisti cu diploma de partid ca cei de la Stefan Gheorghiu.
        Facultatea de comert exterior s-a desprins din facultatea de comert si apoi a fost redenumita facultatea de rei.

    • Anonymous :

      ASA este, sunt absolventa de REI si pot confirma. M-am pregatit 4 ani de liceu sa pot da la Medicina. Pe vremea mea se invata carte, ieseai din liceu cu un bagaj mare de cunostinte. Eu am facut Liceul Eminescu (fostul liceu de fete) din Constanta, specializarea chimie – biologie. Am intrat prima pe lista, cu examen special, ca eram din alt judet, am terminat a doua! Cu toata acestea, fara meditatii, cu scoala facuta in liceu, cu treapta la chimie si biologie, cu bac la chimie, mate, engleza si Romans(singurul 10 din acel an), am decis pe ultima suta ca dau la ASE si nu orice facultate, REI. Ce credeti, am intrat! Si am facut carte! Toata facultatea doua limbi straine, in total 16 ani franceza si 12 ani engleza. Refuz sa cred ca cei de la ASE nu erau printre elite, toata studentia am simtit asta, am stat chiar un an in Leu, la Politehnica si m-am bucurat de tot respectul celorlalti studenti. Am fost la chefuri in regie, in club A mergeam mereu pentru ca eram rockerita si nu se intra greu deloc, IAR chefurile de la Liga din Leu nu me puteam compara cu nimic. Tot timpul facultatii am citit enorm, aveam prieteni la litere, la drept, la mate, la poli etc. si nu am simtit niciodata vreo diferenta. Desigur erau glume legate de bila de pe ASE, dar existau glume si pentru late facultati. Asta e parerea mea.

  • Razvan Vintilescu :

    Intre perioada “de atunci” si cea “de acum”, mai este una. Facultatile anilor 95-2005 sunt o cu totul alta lume fata de cea de astazi. Se vede in calitatea pregatirii profesionale a absolventilor, dar mai ales in nivelul exagerat de asteptari pe care acestia il aduc cu ei la interviurile de angajare. Pur si simplu, pe timpul facultatii evolueaza in alta lume, paralela cu realitatea. Si pe vremea ta, si pe a mea, cuplarea la viata de zi cu zi a societatii era absolut necesara. Personal, cred ca diferenta majora consta in educatia primita in primii 7-10 ani de viata. Declinul calitatii absolventilor coincide cu primele promotii care au crescut doar cu televizorul, bona si calculatorul.

  • Mike B :

    De ce sa citim articolul ca pe un RECVIEM?
    De ce sa nu ne gindim cum si de ce s-a irosit, dus pe Apa Simbetei, atita creier, atita talent? SI CE SE POATE FACE SA NU SE MAI INTIMPLE?

    1. Se vorbea, dar nu se facea/producea nimica. Absolut ca nu putea nici un student sa faca ceva de capul lui din cauza systemului politic.
    Se poate concluziona, totusi, ca sa nu se mai repete iroseala de pe vremea comunistilor, studentii trebuie sa produca, fie lucruri practice, legate de societate, fie sa scrie rapoarte de cercetare. E bine pentru ei, e bine pentru societate.

    2. Universul studentesc era rupt de realitatea din societate. Se invatau lucruri minunate si se ajungea in tot felul de potcovarii, “pe baza de repartitie”.
    Se poate concluziona ca universitatile trebuie sa fie mai aproape de realitatea sociala.
    Chiar daca se produce ceva “de mai mica valoare”, “productia in sine” are o valoare.

    3. Universul studentesc era rupt de realitatea internationala, cel putin la nivel institutional. In anii ’70-’80 aparusera subiecte precum teoria jocurilor, diverse teorii geofizice, teorii de mecanica quantica etc. care nu ajunsesera in Bucuresti. In mod cert asta nu era vina studentilor.

    Uitindu-ne la prezent:
    1) Nu se produc prea multe in universitati,
    2) Studentimea si universitatile sint decuplate de societate si de business
    3) Unele universitati POT fi conectate la realitatea internationala.

    Acestea fiind spuse, trebuie re-afirmat ca articolul lui George este EXCELLENT!

  • Dorina :

    Da, perfectă analiza. Ce vremuri! Am terminat Electronică. M-am uitat în ultimii ani la testele de admitere la Oxbridge. Le fac acum, la vârsta asta. Îți dai seama cum aș fi fost dacă după liceu puteam aplica la ei? Acum după ce am citit articolul tău mi-am amintit de ce am dat admitere la Electronică. Și da, când spuneam unde sunt studentă, toată lumea spunea: ooooo, ce facultate grea! Îmi creștea inima. Mulțumesc George.

  • Nea Ion :

    Frumoasa studentia in Bucuresti… si atunci si acum… in provincie nu cred ca era asa… poate orasele mai mari se se apropie de Bucuresti, dar nu prea mult. Si atunci si acum, se stia/stie ca in capitala educatia e de calitate… Eu am terminat facultatea in 2003 la Ploiesti…. desi in 1989 aveam doar 10 ani, tin minte discutiile dintre cei mari.. facultatea era un vis, nu “e pentru noi”, “se intra pe pile”, “meditatiile sunt foarte scumpe”…
    Cel putin in provincie, inainte de revolutie a avut loc un fenomen ciudat in educatie… poate pe bucuresteni o sa-i mire, dar practic atunci s-a “dat drumu’ ” la licee… stiu multi “baieti mari” care au intrat la liceu cu note de 3 si 4… pur si simplu s-a dat drumu, cum spuneam… Tin minte ce fericiti erau parintii celor care au intrat la liceu…. Asa ca sunt foarte retincent in privinta calitatii educatiei de dinainte de revolutie…
    Revenind la facultate… pe vremea mea (acum 10-15 ani ) erau economistii si inginerii… filosofii, psihologii, limbile straine erau neglijabili…. IT-ul incepea sa devina vioara 1… inca nu era…
    Apoi studentii se imparteau in: cei care iau bursa si cei care nu iau bursa… si dupa aceea erau cei “cu taxa” si cei “fara taxa”… Oamenii erau prea saraci si prea dornici de gasirea rapida a unui loc de munca, incat nu discutau aproape niciodata de scriitori francezi, englezi sau limbi straine sau cine stie ce alta discutie inteligenta…. Foarte rar se intrebau unii pe altii daca au inteles nu stiu ce teorie predata la cursuri…. Inainte de examene se mai strangeau pe la unul mai destept acasa si reluau exercitiile predate… Desi cei care mergeau la biblioteca pentru a se cultiva erau priviti cu bascalie, biblioteca universitatii era ocupata cel putin 50% in fiecare zi… acolo era liniste si puteai invata orice… Un club aparte era cel al restantierilor…
    Inainte de ’90 la facultate se intra greu si se iesea greu…
    Decaderea invatamantului universitar a aparut odata cu decizia politica de a lasa mai multi liceeni sa devina studenti… examenele de admitere au devenit mai lejere, apoi s-au desfiintat (se intra pe baza mediei de la bac)… au aparut facultatile private, care au facut mai mult rau decat bine…. si asa nivelul mediu de inteligenta al studentului a scazut… prin urmare profesorii au fost obligati sa scada nivelul materiilor si al examenelor… Asa ca nu prea aveai si nu nici acum nu cred ca ai cu cine sa porti o discutie pe principii inalte….

    Dupa facultate m-am intalnit cu fosti colegi de liceu care au facut politehnica la Bucuresti… se plangeau ca mai bine faceau o facultate mai “larga”.. adica una care sa le dea posibilitatea sa abordee o gama mai larga de joburi… Eu am facut facultatea de management, adica una din categoria “mai larga”… cei din aceasta categorie sa plangeau ca mai bine faceau una mai specifica, gen politehnica 🙂 …asta ca fapt divers…

  • Mike B :

    @GB: ai sa incerci sa tragi si concluzii, pentru fiecare rang, din perspectiva rezultatelor pe parcursul a 30 de ani? Ar cere o anumita agregare si generalizari, dar ar fi interesant!!

    • Nu, ar fi prea mult de scris, nu am timp, dar mi-ar placea sa o fac. Poate cand ies la pensie… GB

    • un domn :

      Servus Mike
      cat % este Importanta Inteligenta Nativa ? pentru unii indiferent ce au terminat Rang 1, al II lea…etc…poate nu conteaza …daca nu e si..o “chestier” nativa (sa nu ii spunem “talent”)

      • Mike B :

        Servus “un domn”,
        “Inteligenta nativa” si “talentul” sint, din pacate, notiuni care nu au o definitie general acceptata.
        Situarea in “retea”/network, in schimb, este o realitate, o “lege naturala” de care depinde influenta si “puterea” unui individ/nod de retea. Ma refer la retelele sociale.
        Probabil cei de “rangul” I, II etc. aveau aptitudinile necesare clasari in acele categorii. Aceasta nu le garanta in schimb successul daca nu aveau pozitionarea necesara in reteaua sociala (care este emergenta, dinamica, adaptiva etc.)
        Cu alte cuvinte, s-ar putea dovedi, probabil chiar si matematic, ca reusita a fost legata de locul in retea (i.e. apropierea de FSN si ce a urmat) mult mai mult decit de “talent” sau “inteligenta nativa”. Adevarat ca atributele din urma asigura adaptabilitatea etc.
        De aceia ar fi fost interesanta o analyza a rezultatelor, dar George nu are timp si de asta.

  • Cand erau Nave :

    La admiterea din 1973 la Politehnica din Galati erau 7.8/1 loc.
    In TOPUL Politehnici erau :
    1) AERONAVE Bucuresti
    2) Navele + Subsectiile din Galati
    In grupa de la Motoare Navale (MT) erau 13 studenti in grupa.

  • Teodora :

    Desi exista cu siguranta o categorisire a importantei studentilor in functie de domeniul de specialitate, consider ca, in the end of the day, nu numai aceasta facea diferenta intre acestia. Diferenta o facea si studentul insasi, cat de pasionat era de specialitatea pe care o urma si cat de bun devenea in realitate in meseria lui dupa terminarea acelei facultati, daca isi urma profesia pentru care s-a pregatit. Pe langa aceasta, mai exista si carisma acelui student, cat de popular sau original era indiferent de rezultatele la invatura. Un chirurg devenit celebru la Bucuresti care a terminat aceeasi facultate cu un doctor plasat la tara, dupa ani de zile nu se mai inscriu, in aceeasi categorie de nivel/rang profesional. Cat de implinit este unul sau celalalt, asta tine mai degraba de multumirea fiecaruia cu sine insusi.

  • Mike B :

    :))) Va trebui sa iei in considerare si “seralul” si “fara fregventa” unde existau.
    Ceva de genul “Rangul III.a” sau “Rangul III.b”.
    Dupa aceia, comparatii: este IV.a < III.b ?

    • Nu, acelea nu intra in calcul, cei care lucrau nu intrau in categoria studentilor decat din punct de vedere pur tehnic. GB

  • Luminita Enache :

    Nu se intra usor inainte de Revolutie .. nu se trecea usor de anul III .. La Fenomene de Transfer (Mecanica fluidelor la alte facutati ) era un profesor celebru , incoruptibil , Dobre ( la Tehnologie Chimica Anorganica ) care a lasat jumatate de an repetent , cred ca in 1992 .. au trecut la Sectia de Silicati din cadrul facultatii de Chimie , mai usor de terminat 🙂

  • Marcela :

    Eu unde ma incadrez, George Butunoiu ? Am absolvit ASE Bucuresti in 1984, Facultatea de Comert, Specializarea Turism….unde in 1980, cand am intrat eu, concurenta era de 4/1 fiindca erau doar 90 de locuri, era singura facultate de Turism din tara….Deci ? Noi “turistii”, ce rang avem?

    • O sa fac la sfarsit o scara si o sa pun toate facultatile pe diverse trepte. La voi Cibernetica statea cel mai bine, voi erati dupa ei. GB

    • Mike B :

      @Marcela,
      Nu il lua totdeauna 100% in serios pe George cu clasamentele sale facute stiintific.
      Te asigur ca ASE-istele erau in centrul atentiei noastre indiferent de orice cercuri si grade !! 🙂

    • Lili :

      Am intrat in 1988 la ASE-Finante-contabilitate/zi, au fost 11 pe loc…Decrețeii nu aveau locuri suficiente…

  • IB :

    Cratima lipsa din “sami” fraza 3 de la coada la cap

  • Mike B :

    @GB: fain ales subiectul 🙂

  • MAYA :

    Aeronavele, facultatea aceae de unde cine iesea in viata….

    • Era la Politehnica, in top. GB

      • Cand erau Nave :

        Erau doua in Topul din cadrul Politehnici la admiterea 1973 – 8/1 loc:
        Bucuresti – Aeronave
        Galati – Nave cu subsectii la Motoare Navale (MT) 13 student in Grupa.

        • Cand erau Nave :

          1 Grupa = An de STUDIU = Promotie = 13 Studenti =13 Ingineri

    • Subinginerii erau la Politehnica, sunt inclusi acolo. Militienii nu au fost niciodata studenti, dupa cum nu sunt nici acum, presupun (nu stiu nimic despre scoala aceea). GB

      • vi7@k.ro :

        Daca te gandesti c-au fost perioade cand Scoala de Ofiteri se echivala cu Dreptul dupa niste diferente descoperim vreo 2 “paranteze” la analiza.

  • Leave a Reply to Mirica Cancel reply