Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau revista ca cei de 50 si au inceput sa fie din nou cautati pe piata muncii. Ba, o reporterita inimoasa a descoperit ca acestia ar fi acum chiar mai cautati decat cei tineri, ca asa a citit ea intr-un studiu al nu stiu cui. Si vin repede la mine ca sa imi ia interviu, eu sa confirm si sa vada lumea ca da, iata, asa este, noi, cei de 50 si, in sfarsit… etc. etc.
Dar reporteritele inimoase pleaca intotdeauna dezamagite de la mine. Pentru ca nu, pe cei de 50 si nu ne cauta nimeni in mod special, niciodata, pentru niciun fel de post si de la nicio companie. Ne mai angajeaza cate cineva, din cand in cand, desigur. Insa numai cand nu gasesc pe cineva mai tanar, si asta dupa cautari repetate, si repetate si repetate.
Toti angajatii de la o anumita varsta incolo cred, dar ce zi eu, sunt convinsi de-a binelea, ca toti managerii si angajatorii sunt prosti, ca nu isi dau seama unde sunt experienta si valoarea si o cauta mereu in alta parte. Sau, daca stiu unde este, vor sa-si faca singuri rau si fac lucrurile taman pe dos decat ar trebui. Nu explica nimeni prea clar din ce motive.
Comentariu la un articol de saptamana trecuta, in Adevarul: “La fel se întâmplă și cu CV-urile celor din zona de vârstă 50+. Sunt ignorate pe baza prezumpției lipsei acelui concept HR stupid de “enthousiastic” ori fiindcă nu pun botul la stimulente gen ‘oportunități de carieră, echipă dinamică, laptop & telefon’ și alte bălării.”
Nu, dragi congeneri de 50 si, angajatorii si fetele de la HR nu sunt chiar atat de prosti pe cat se spune, nici pe departe. Ii cunosc bine, ii analizez de o viata, i-am studiat pe toat partile si nu i-am gasit prosti! Si cand spun ca vor un angajat de 20 sau de 30, si nu unul de 50, inseamna ca asa e mai bine pentru businessul lor, pentru ei personal, sau si pentru una, si pentru cealalta. Iar daca spun ca nu au nevoie de zecile de ani de experienta sau de intelepciunea senectutii pentru un anumit job, inseamna ca nu au, si gata!
Sa fim lucizi, dragi congeneri de 50 si, daca ar fi sa aleaga intre noi si cei tineri, cine ar vrea sa ne vada pe noi prin firma, zi de zi, la orice ora? Nimeni! Pana si batranii ar prefera sa vada in jur colegi mai tineri. Cand apare unul de-al nostru in preajma, instinctiv devii mai tensionat, adesea fara sa-ti dai seama. Esti mai atent la ce spui si cum te porti, sa nu-l faci sa se simta prost sau sa-l jignesti, te astepti sa fie mai imbufnat, sa fie deranjat, sau chiar sa se supere mai usor… Si, chiar daca nu o spune in cuvinte, fiindca intlepciunea si experienta ii aduc aminte ca trebuie sa se controleze, nemultumirea i se citeste pe fata. Si atunci tensiunea devine si mai mare, de multe ori nu stii ce l-a deranjat si incercand sa repari strici mai rau, si tot asa…
Oricat de suav incearca instinctul de conservare sa ne sopteasca altceva in ureche, oboseala, tristetea si frica se vad pe noi, in gesturile noastre, in tonul vocii, in miscarile si in actiunile noastre. Iar cand incercam cu disperare sa le ascundem si nu mai reusim, si iese prost, incepe ridicolul si gata, s-a sfarsit… 
Ca angajator, nu prea poti amesteca oameni de varste si conditii prea diferite in aceeasi activitate, pe acelasi nivel si in acelasi spatiu fizic, pentru ca iti asumi riscuri mari. O faci cand nu ai incotro, intr-adevar, insa nu am vazut pana acum un manager care sa-si planifice de la inceput un astfel de scenariu.
Sigur, si tinerii si ceilalti accepta un manager de la noi, de 50 si, si chiar se simt mai in siguranta cu el decat cu unul de 30, insa nu putem sa fim cu totii manageri doar pentru ca suntem batrani.
E frustrant? Desigur! Se poate ca totul din jur sa fie frustrant si tu sa nu fii un frustrat? Da, se poate, insa nu va bazati pe asta, e o raritate. Frustrarea e trasatura cea mai de neocolit a generatiei noastre. Si cu greu poate sa fie imaginata pe lumea asta otrava mai puternica pentru relatiile sociale si pentru business, in general, decat frustrarea. Cercul vicios atat asteapta! Iar cand ne-a prins, gata, s-a cam sfarsit…
Daca vi se pare nedrept si va propuneti sa reparati injustitia divina, incercati! Dar veti ajunge la spitalul din Berceni mult mai repede decat ne este planificat in ADN…
Bine, bine, dar care e solutia? – ma someaza toata lumea. Ce sa facem noi, astia de 50 si? De parca orice problema de pe lumea asta are si o solutie, ca in filmele americane… Nu, nu exista solutie. Pot exista niste solutii partiale, poate conjuncturale, pentru unii mai norocosi. Dar asta nu schimba cu nimic ce am scris mai sus, si nu ne scuteste de sarcina penibila de a ne planifica lucid coborarea, incercand sa o facem cat mai lunga si mai fara zdruncinaturi, daca se poate. Si, mai ales, fara sa ne facem de ras chiar acum, la sfarsit…
“La fel se întâmplă și cu CV-urile celor din zona de vârstă 50+. Sunt ignorate pe baza prezumpției lipsei acelui concept HR stupid de “enthousiastic” ori fiindcă nu pun botul la stimulente gen ‘oportunități de carieră, echipă dinamică, laptop & telefon’ și alte bălării.” Deci, pentru un angajator si pentru companie, in general, cum e mai bine sa lucreze, cu cei care pun botul sau cu cei care nu pun? O fi grea intrebarea asta?
Comentarii (40)
Mama mea ( cu 2 facultati si doctorat) are 83 de ani. Are computer , laptop, smartphone, toate cu camera/ video bineinteles, 2 adrese de e -mail, instagram, facebook, messenger, google ul este prelungirea mainii ei, aparat foto performant din care isi descarca fotografiile in foldere da, in foldere pe ani, luni , vacante, albume,etc. In plus este un dictionar enciclopedic.
George, e bine că ne-ai spus că lași ca acea criză a bărbatului la 50 de ani să îți tragă-n jos compania, că te împărțim pradă între noi, tineri și rechini.
De ce nu scoți de la ‘Our clients’ clienții cu care nu mai lucrezi, printre care suntem și noi? Abia așteptăm să ți-o întoarcem, sociopatule. Nici n-o să ne vezi venind.
George, e bine că ne-ai spus că lași ca acea criză a bărbatului la 50 de ani să îți tragă-n jos compania, că te împărțim pradă între noi, tineri și rechini.
De ce nu scoți de la ‘Our clients’ clienții cu care nu mai lucrezi, printre care suntem și noi? Abia așteptăm să ți-o întoarcem, sociopatule. Nici n-o să ne vezi venind.
https://www.youtube.com/watch?v=SuT6Y9VnKOU
Eu zic ca noi astia de pste 50 sa nu ne speriem de carcotasi. Hai sa ne pregatim pentru joburi mai “cool”, sa-i lasam in pace pe astia din corporatii, ce treaba avem noi cu ei. Viitorul ne surade.
In Romania multi-culti-nationalele ar vrea oameni de max 30 de ani cu 20 de experienta in spate, care sa lucreze pe 700 de Euro pe luna. A intarcat balaia, poate ne intoarcem noi – sutele de mii care sintem afara pe salarii f. bune, care oricum we know how to handle pe toti muiangiii de la HR…si BTW nu sintem fomisti ca toti navlegii cu smart phones si pina-n 30 de ani.
Personal, am peste 50 de ani, fac cam 80,000E pe an peste balta si am fost lasat la vatra prima data acum 4 ani dupa 10 ani de servici. Am vazut un avocat sa vad daca se poate face ceva ca sa iau mai mult ala a zis nu, si am acceptat o iesire cu salariu pe un an…si o luna mai tirziu am gasit alt job la acelasi salariu, deci am facut 80K euro in plus anul ala..si cind aud cuvintul corporatie imi vine sa vomit…LOL
Daca ma dau astia de aici afara ma judec cu ei pina-n pinzele albe si am sanse mari de cistig…oricum aici nu poti fi dat afara decit pentru “just cause” sau mass-layoff/downsizing altfel e cam greu ca le tirasti numele prin presa.
Problema in RO e ca sinteti tratati drept africani de aceste corporatii de cacat, atit cei ca tine cit si muistele de 25 de ani de la HR, astia au venit aici sa dea o teapa si au gasit un teren propice in RO unde prostia tineretului este INCOMENSURABILA nivelul lor de educatie si intelegere e foarte scazut.. Deci au venit sa angajeze forta ieftina si calificata si e doar ieftina si cu productivitate redusa, ca DESTEPTII AU PLECAT DEMULT, DACA NE VOR PE NOI CU EXPERIENTA DE LA EI, SA PLATEASCA IN P…A MEA…:-)
GB voia sa spuna ca exceptiile doar confirma regula.
Dicutiile de genul acesta, tineri vs “batrani” , este asemanatoare cu aceea despre barbati vs femei.
Raspunsul sau solutia consta in complementaritate.
He, he, he….tocmai pentru ca fac parte din categoria 50+, sa facem un pic haz de necaz
George, parca ai fi descris in articol nu un proces de recrutare ci unul de casting pentru un film xxx :)) Mi-e foarte clar de ce nu-mi pot planifica o cariera in industrie :)) Nu ma mai tine capul, varsta bat-o vina!
In contextul de mai sus, intrebarea de la sfarsitul articolului este absolut geniala!
Imi cer scuze in avans daca supar pe cineva, nu-mi doresc asa ceva! Cum ziceam la inceput, nu strica un pic de haz de necaz
Numai bine tuturor!
Incredibil cum contingentul nostru incearca sa il faca pe GB un ambasador, de parca datoria lui e sa fie un Robin Hood al generatiei 50 +.
Amuzant…
Repros ca nu le gaseste de lucru la cei 50 + ?
GB va face orice sa isi multumeasca clientii. Si atat.
La fel fac si eu, angajand tineri care sa interactioneze cu clientii mei, atunci cand sunt cel mai in varsta din cladirea de birouri a clientului.
Alt comentariu amuzant e al celui care scrie “In afara, poate, de tehnologie si comunicare virtuala sunt inferiori”. Tehnologia si comunicarea virtuala sun o forma de alfabetizare. Mie imi suna astfel : si ce daca stiu sa scrie si sa citeasca ? Noi am trait mai mult !
Celor patetici, care blameaza head hunterii, multinationalele exploatatoare, fetele de la HR, le-as spune sa se uite dimineata in oglinda si sa se intrebe daca ei sunt o prezenta placuta. Acest lucru conteaza cel mai mult, iar speranta lor ca firmele vor da faliment fara oameni cu experienta e zadarnnica.
O abordare gresita in acest articol. Va referiti, desigur, la angajatii din corporatii. Nu este o analiza analitica. De exemplu, ca medic sunt multe etape pana ajungi in varf. Iar varful este 50+. Termini la 25 de ani plus 8 ani rezidentiatul si alte si alte examene , practic , cu multa munca la 50+ poti sa atingi varful. Nu asa se pune problema. Desigur, pentru activitati “robotizate” aveti dreptate.Analiza este facuta pentru segmentul de angajati din firmele mari si aici, aveti dreptate. Dar nu puteti generaliza. Revin, mi se pare o analiza superficiala.
Multi medici de valoare au plecat tocmai pentru sa sistemul greoi de aici ii obliga sa astepte pana la 50 +
)
Timpul nu mai are rabdare (asta eu am zis primul
George, mie mi se pare ca esti putin neincrezator: http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2013/01/28/tehnica-vanzarii/
http://wowmovie.me/watch-the-intern-2015-online-full-free-hd
Da, e un film foarte bun. Dar tot pste “balta” se petrece actiunea.
Expatii de 50+, care arata ca in poza de mai sus, sunt bineveniti si toata lumea vrea sa ii vada prin birouri?! Cati romani 50+ lucreaza in multinationale pe posturi de manageri?! Am o veste proasta pentru dumneata, pe care o stii deja! Clubul 50+ se va mari semnificativ incepand cu acest an iar pana la “sfarsitul” mentionat in titlu mai sunt 10-15 ani, asa ca va trebui sa gasesti o solutie pentru colegii de generatie! Ca recrutor roman de top si influencer in HR-ul din tara noastra va trebui sa gasesti solutia!!! succes!
Citesc printre randuri indemn la resemnare, cu care structural nu pot fi de acord. Si eu sunt parte a segmentului 50+ si, nu simt frustrare. Judec altfel, atat. Cine ne impiedica sa nu facem periodic cate un “update”? A investi in tine te tine sanatos. da, tineretea are calitatile ei dar, vorbind de business , este nevoie de toti. Ne angajam mai greu, nu prea mai acceptam sa fim presul unuia sau altuia,abordam altfel problemele . Lucrez intre tineri si stiu ce spun.Frustrare…nici vorba…tine de atitudine, mentalitate si determinare ( apropos, ce fac eu acum la angajatorul meu, faceau anul trecut 3 persoane….).
Resemnarea lucida in fata inevitabilului nu e semn de slabiciune, ci dimpotriva, de intelepciune. Si invers… GB
vai….in 2035 Romania va avea 11 milioane de locuitori, si o medie de varsta de 40 de ani. Cei peste 50 nu vor fi chiar asa de indezirabili atunci. Si nu numai asta…Cam in toate tarile din Europe varsta pensionarii creste, la ambele sexe, din simplul motiv ca nu mai exista aceeasi finantare a sistemului de pensii, populatia scazand simtitor. Eu cred ca problema cea mai mare nu va fi unde sa lucram la peste 50, si cum sa ne pensionam mai repede, ca sa scapam sa lucram pana la epuizare, cand ne-am programat ca la pensie sa mergem in croaziere…
Tu esti exemplul viu. Cand iesi la pensie? Personal mi-au vazut ochii angajati de 80 de ani, si nu in orice departament, ci la Juridic. Iar, directori de 65 de ani, “detronati” din alte functii pe alte functii, chemau angajatii “mai proaspeti” nu neaparat in campul muncii, asta asa pentru a gandi in termenii “impusi” de tine -, nu sa dea raportul, ci, doar sa-i lamureasca, cum e cu una, cum e cu alta. Se intampla, “nu oriunde”. Ce pretentii poti avea la firme “de colt de strada”?!!
Toate bune si frumoase! Da asta este realitatea, imbatranim si este un proces ireversibil. Da, putem sa lucram cot la cot cu cei tineri doar ca la sfarsit nu mergem cu ei la discoteca. Problema este alta: daca generatia noastra are probleme cu angajarea pana la 65 de ani, ce se va intampla cu generatiile care vin dupa noi? Pentru ei poate varsta de pensionare va creste la 70 ca nu are cine sa mai plateasca pensii. Am fost generatia de sacrificiu sau pur si simplu se testeaza rezistenta la stres?
De acord cu majoritatea ideilor, mai putin cu valoarea profesionala pe care o sugerati indirect mai ales categoriei 20+. In afara poate de tehnologie si comunicare virtuala, sunt net sub colegii lor mai in varsta. Printre factorii cauzatori principali: scoala mai slaba, absenta aproape totala a lecturii de carte (stiu ca se spune foarte des si obsesiv chestia asta, insa mie mi se pare vizibil de la o posta), simtul exagerat de entitlement. Sunt bineinteles si exceptii, insa ma refer la modul general. Au bineninteles de partea lor energia, puritatea (ma refer la cea profesionala) si durata de viata, dar sincer, am observat ca in multe situatii nu ii ajuta sa se distanteze de colegii lor mai in varsta. Dar repet, sunt de acord cu restul articolului dvs., care mi-a placut foarte mult.
Cu siguranta avem nevoie de experienta si intelepciunea generatiilor anterioare insa din multe puncte de vedere sunt obsolete sau limitate. Dinamica a crescut, cauzele sunt multiple, insa asa cum spunea si Mike B, din cauza comoditatii/comfortului s-a creat un gap ce nu poate fi completat asa usor.
55+ – 29.2% – trend stabil
45-54 – 14.4% – trend ascendent 15.8%- 2020
Un refresh al “baietilor de la butoane” ar ajuta mult … Nu e tarziu.
Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results. Albert Einstein.
Aici nu pot sa fiu mai tare de acord cu tine!
Dinozaurii au disparut cind s-a schimbat clima….
Articolul arata ca o infrangere. Cati oameni ati angajat? Ce faceti de fapt ca head hunter? Pareti doar un chibitz care are niste prieteni 50+ pe care nu ii puteti angaja. E adevarat ca oamenii in varsta se angajeaza mai gereu in Romania, dar nu asta este explicatia. Explicatia este ca se angajeza oameni tineri, chiar si fara experienta, pentru ca accepta un salariu mai mic. In business urile care functioneaza nu e nevoie ca fiecare angajat sa fie un geniu si banii sunt foarte importanti. Fiecare companie are in primul rand presiunea costurilor, nu atitudinea angajatilor. Si angajatorul isi face treaba cu angajatii la fel ca si cu o masinarie. Una noua si ieftina e preferata uneia mai vechi si mai scumpe daca functioneaza la fel. Am 25 de ani de munca si n-am vazut niciun angajator deranjat de varsta, dar am vazut angajatori care dadeau afara strict pe criteriul costuri.
Ca și alții, am angajat și eu un 50+, cu coadă, rocker, fără obligații, care era și cam disperat că-și căuta cam de mult de lucru. Omul, talentat pentru ce-mi trebuia mie, l-am luat. El, săracul, binevoitor, dar nu era nici măcar double tasking, de unde multi? Ca să știm ce vorbim – și eu sunt aproape de 50. Aveam unii sub 30, mai puțin profunzi decât el dar care făceau de trei-cinci ori mai mult decât el în același interval de timp. Poate la el calitatea era mai bună dar diferența între plusul de calitate și minusul de cantitate era direct în profit (munca este intelectuală). Horia, omul meu era activ, optimist, vioi, fără frică dar ăia tineri îl întreceau la job. S-a pensionat anticipat după un timp, din bun-simț. Deși eu nu i-am spus niciodată ce am scris aici (nici nu i-am dat de înțeles), îi era din ce în ce mai greu să țină pasul. A fost 100% alegerea lui, pensionarea. Nu i-am dat numele dar îmi cer scuze față de el dacă intră cumva aici, citește și se recunoaște.
Eu cred că la 50+ trebuie să țintești altfel de job decât ai avut. Eu dacă rămân fără job, m-am și gândit, mă angajez bonă: la o familie cu două fetițe (că-s mai cuminți și mai precoce decât băieții) de minim cinci ani și le fac olimpice la mate/fizică/chimie, la alegere, le învăț Engleză, Franceză, le ascult la toate obiectele, le ajut la teme, nu le mai trebuie meditații. Am fost gestionar principal peste 20 de ani pentru cei doi copii ai mei, diferență între ei un an jumate, fără nicio meditație, în paralel cu serviciul, casă, karate, tenis, fotbal, chitară etc. Știu, eram tânără. Dar la 50+ voi fi doar bonă.
Sperante de nepoti nu sint?
De ce sa te angajezi bona la altii?
Bine punctat dar copiii mi-au plecat din țară, pe rând, de la 18 ani. Au terminat studiile și s-au angajat deja. Noi nu vrem să plecăm.
Asta nu e bine! Cum sa nu pleci sa iti cresti nepotii?!!
Cele mai bune chestii in viata sint cele naturale, care nu s-au schimbat de mii de ani.
Jocul de’a bunicii face parte din scenariu!
Da, nu știu. Asta spun azi, când încă mai contez în jurul meu, fără legătură cu familia. Cine știe ce va fi peste 5-10 ani? Te țin la curent cu evoluția abordării :))))))))
Dear Watson……Greseala logica aici provine din confuzia intre o relatie de corelatie cu una de cauzalitate.
Ce il face pe cineva angajabil daca nu potentialul de a produce profit?
Asta arata si un sondaj anterior de pe acest blog, nu?
Da, exista o corelatie intre virsta si posibilitatile de angajare, dar nu virsta in sine impiedica angajarea ci obsolenta individului, faptul ca nu produce profit.
Daca nu ar fi asa, de ce ar fi somajul atit de mare in rindul absolventilor?
Sau de ce in locuri in care se fac multi, foarte multi bani, precum tarile din Golf se cauta profesionisti cu peste 15 ani de experienta, care automat sint in jur de 50?
De unde ai scos-o pe asta cu “oboseala, tristetea si frica se vad pe noi, in gesturile noastre, in tonul vocii, in miscarile si in actiunile noastre.”!! Cunosc o grămadă de tineri de 20-30 de ani, obositi, tristi si fricosi… Si cunosc si tineri de 50+ care sunt activi, optimisti, vioi si fără frica…. Cam penibil articolul, really…
Horia, cand scria asta “oboseala, tristetea si frica se vad pe noi, in gesturile noastre, in tonul vocii, in miscarile si in actiunile noastre.” GB privea in oglinda! neputand sa vada prea mult in lumea larga. Penibil este un compliment, esti gentil!
@carcotasu&Horia,
George are totusi un punct valabil cind spune ca se produce o anumita “osificare”, lene de a se tine la curent cu trendurile tehnologice, economice etc.
Aceasta “osificare” combinata cu pretentii monetare mai mari, cu un mediu in care cei tineri nici nu spera la pensii decente, beneficii sociale normale etc. ( se bucura daca au un abonament la gym si un bonus !) si sint in general mai ieftini etc. face ca cei de peste 50 de ani sa fie mai greu angajabili.
Mai pui si elementul ca economia Romaniei nu produce nimica care sa se distinga, majoritatea competentelor fiind “comodities”, da, George are un punct.
Logica prin care a ajuns la acest punct este slaba, cauza directa nefiind virsta.
Daca ai urma logica asta toti tinerii care ies din scolile din Romania ar avea joburi de vis !:))))
Evident este ceva real aici. Tot tonul postarii, si abordarea “umana”, proactiva a cuiva din HR,…..este interesanta!
Lool…..draga “carcotasu'”, platim tribut timpurilor in care traim. Nu ai citit textul calm. Citeste atent….
“
“Frustrarea e trasatura cea mai de neocolit a generatiei noastre. Si cu greu poate sa fie imaginata pe lumea asta otrava mai puternica pentru relatiile sociale si pentru business, in general, decat frustrarea. Cercul vicios atat asteapta! Iar cand ne-a prins, gata, s-a cam sfarsit…
@ Mike B, sa fim seriosi, se stie abordarea prietenului tau in ceea ce priveste angajatul din “zona varstei de 20+”. Nu e vorba de frustrare, e vorba de raspuns la manipularea practicata de unele minti “lucide” din industria de recrutare.
Inteleg punctul tau. Dar hai sa privim din alt punct de vedere.
Ce este “industria de recrutare”? Inca una din industriile de intermediere, genul intermedierilor de asigurari, brokerilor imobiliari etc. etc. Nu produc nimica in sine.
Iar in era digitala toate aceste “industrii” sint serios amenintate.
Crezi ca nu exista frustrare?
Ba da, cum sa nu fie, acum depinde, intre cine și cine. Eu o vad destul de clar, intre Butunoiu și “restul” industriei de recrutare.
Cu mici exceptii, desigur, atunci când mici “exemplare” – nu în ale profesionalismului – intra pe blog, și “canta” aceeași muzica. 
Urmeaza cantecul de lebada al hunterului GB ?
Si ma pregateam sa trimit CVul 
Am vazut la un restaurant din centrul Munchenului o nemtoaica la vreo 60 de ani care dadea lectii la orice Kellnerin de 20+ sau 30+. Nu mai avea lookul nemtoaicelor tinere de la Oktoberfest, dar ne-a coneput un meniu de la mama Germaniei. Cu lookul de nemtoaica tanara am recuperat in alte locatii; asa ca fiecare varsta cu ale ei, as zice.
Mai bine nu-l trimite, intr-adevar… Daca dupa ce ai vazut o duduie de 60 care dadea clasa unou duduite de 20, respectiv de 30 ai tras concluzia pe care banuiesc ca ai tras-o, mai bine sa nu-l trimiti, dupa cum am spus…
GB
Nu am inteles ce ai inteles. Ideea era: daca vreau un marketing manager care sa-mi promoveze pe Facebook site-ul care vinde ochelari Google, sigur nu ma duc la GB ca nu cred ca stie ce sa faca si unde sa caute; ma duc la un HR de maxim 30 de ani care traieste Facebook. Daca vreau un director de HR la o banca cu 1000 de angajati nu ma duc la HR de maxim 30 ca pierd vremea, nu cred ca are conexiuni unde trebuie, ca e cam tanar; ma duc la GB ca sigur stie unde sa caute. Duduia de 60 de ani avea un client service pe care nu-l poti obtine decat prin experienta, nu doar prin talent; varsta si stilul “de epoca” se potriveau perfect cu stilul locantei.