Am scris ieri un articol (“De ce nu poate fi dat afara un angajat care trimite un astfel de e-mail?“) despre un angajat de la stat care mi-a trimis inapoi un contract semnat (cel din poza de mai jos), cu urmatorul mesaj:
Buna ziua,
Am primit contractul ieri, multumesc, insa avem o problema: nu sunt spatii pentru semnaturile pe care trebuie sa le obtin de la noi. Asa ca, l-am refacut. Va rog sa il printati asa cum este si sa il trimiteti din nou, semnat si stampilat, in 2 exemplare. Daca ati reusi azi, ar fi ideal pentru a-l putea avea maine la eveniment.
Multumesc mult!
O zi buna!
Cu stima,
X
Era un contract pe care il trimisesem si prin posta, printat si semnat, asa cum e obiceiul, nu doar pe e-mail.
Contrariat, indignat si amuzat in acelasi timp, pun toate acestea intr-un articol, pe Internet. Dar surprizele aveau sa continue…
Primul mesaj (comentariu) vine chiar de la semnatara e-mailului (directoarea de comunicare si PR), in care imi explica din nou, cu sublinieri si cu multa rabdare, care era problema, convinsa fiind ca eu nu o intelesesem de prima data:
***
(Aici fusese citat un comentariu despre care la inceput am crezut ca este chiar al autorului e-mailului initial, fiindca era semnat cu numele lui. S-a dovedit, insa, ca altcineva il scrisese, asa ca si toate comentariile cititorilor cu trimitere la el nu mai au obiect. Imi pare rau pentru confuzie si incurcatura… GB)
***
Si apoi, ce credeti? Unii cititori (si nu putini!) au crezut ca articolul era despre numarul mare de semnaturi necesare pe contract din partea institutiei aceleia de stat:
Cred ca am citit de 10-12 ori articoulul. Este posibi sa fiu…obosit . Tot obositi sunt si ceilalti care, au inteles ca v-a deranjat faptul ca, interlocutorul dvs. a adaugat nu stiu cate nume. (Totusi nu 8-10 semnaturi ca in cazul meu!). Omul nu a facut ALTCEVA decat sa urmeze procedurile domnule Butunoiu. Nu cred ca trebuie sa adaug ce s-ar intamapla daca vreun angajat al dvs. NU ar urma procedurile (sau al meu de exemplu, la mine ar zbura cu viteza luminii!, doar pot presupune ce s-ar intampla la dvs, insa banuiesc ca ceva absolut similar, nu?)
Si pe Facebook, si pe e-mail aceleasi mesaje, si de la cunoscuti, si de la necunoscuti. Unii binevoitori, dornici sa contribuie la lamurirea subiectului si la iluminarea mea, altii cu amar si cu resemnare, altii cu injuraturile aferente… stiti cum e cu Internetul…
Doar Dorina si inca vreo cativa au vazut ca eu nu am scris despre numarul mare de semnaturi de pe contract, ci despre locul in care erau acestea puse pe pagina!
Deci, eu primesc fisierul cu un contract pe 6 pagini, font Arial de 12, margini de 3, scris la 2 randuri. Fac Arial de 10, pun marginile de 2, scrisul la un rand si ies la 3 pagini, fiindca ma doare sufletul sa consum aiurea trei foi de hartie in plus, toner si loc dublu intr-un biblioraft pentru un cacat de hartie care va intra imediat intr-o arhiva si va ramane pe vecie acolo. Semnez, stampilez, pun in plic, chem curierul si-i dau bani ca sa-l duca.
Si apoi, surpriza! Vine contractul inapoi, pentru ca, citez (cu sublinieri cu tot): NU SUNT SPATII PENTRU SEMNATURILE PE CARE EU TREBUIE SA LE OBTIN DE LA NOI!!! Ca sa traduc pentru cei care inca nu au inteles, cei de la institutie nu s-au gandit (sau nu au vrut?) sa semneze putin mai sus, ma jos, mai la stanga sau mai la dreapta pe un cacat de hartie care va intra imediat intr-o arhiva si va ramane pe vecie acolo! Nu, trebuia ca ei sa semneze fix intr-un anumit loc, nici un milimetru mai la stanga sau la dreapta!
Si atunci, se apuca fata din nou de lucru: reformateaza contractul, pune Arial de 11 (un compromis intre 12-le initial si 10-le meu 🙂 ), ia o linie si masoara toate spatiile pentru semnaturi, se asigura ca fiecare are inaltimea corespunzatoare rangului si mi-l retrimite. E cel din a doua poza. Pentru ca eu sa-l printez din nou in doua exemplare (pe doar 4 pagini de data aceasta!), sa-l semnez si sa-l stampilez, sa chem iarasi curierul si sa-i dau din nou bani ca sa-l duca…
Astept cu nerabdare comentariile, cine stie ce s-a mai inteles de data aceasta…
Si o intrebare:
Loading ...Si inca una, legitima:
Loading ...
Contract in viziunea GB
Contract in viziunea Institutiei
Comentarii (52)
O sa te simti mai bine daca iei niste MagneB6 si Zinc. Incearca sa mananci mai mult peste. Te-ar ajuta mult daca ai elimina panificatia si lactatele din alimentatie. E cel mai non-invaziv mod de a iti imbunatati nivelul de serotonina. Excesul de glutamat nu e bun.
Tot tu esti cu gura mare la flegma de contract trimis?
totusi…revin cu intrebarea: ce vor sa spuna cu
“Intocmit,
Birou Comunicare si relatii pubice”
Sau nu vad eu bine ?!!!
Acum am vazut si eu asta! Inseamna ca e ilegal contractul… 🙂 GB
GB ce scrie pe pg 4-5 in viziunea ta?Eu as zice ca ar fi inca doua pagini de contract, niste anexe ceva, tot ce e posibil cu ceva conditii care sa fie anulate doar in instanta.
Unde mai pui ca Butunoiu chiar recunoaște cum stau lucrurile, dar mare pacat, ii trimit unii contractul inapoi, asa cum ar face orice om normal, care nu semneaza orice i se vantura prin fata. El e obisnuit sau, ii cauta, probabil, cu cei ce se imbulzesc spre semnare oricarei fituici.
Eu i-as aduce cateva sugestii lui Butunoiu, si i-as spune sa aiba mai mare grija cu cine pune in aplicare diverse strategii si tactici care mai de care, chiar daca i s- a raspuns intr- un fel anume si cam agramat pe alocuri. Sa aiba mai mare grija la cei care raspund in alt mod, si care, fac viata imposibila acestor specimene.Cunoscatorii stiu mult prea bine. E bine pentru unii sa-i faci sa gandeasca de doua ori inainte de a intra la beci.
Pe principiul “Daca-l calci pe unul pe coada, poti fi convins, ca te va calca pe cap.”
Sincer, varianta trimisa de firma de stat arata mai elegant si ordonat decat cea a d-lui GB.
Si cu siguranta, ordinea semnaturilor pe foaie nu prea mai mare sens daca fiecare isi arunca semnatura pe unde gaseste loc.
Asta lasand la o parte posibilitatea foarte reala a existentei unei proceduri de control a documentelor care sa defineasca si formatarea unui document (inclusiv font, margini, spatii etc.).
Deci, cu siguranta nu as da afara angajatul respectiv, daca a respectat procedura.
Cele 2 pagini dovedesc faptul ca dl Butunoiu, cu toate calitatile sale, aranjeaza mai prost un text in pagina decat angajata de la stat 🙂
Pentru Butunoiu nu prea conteaza, atata timp cat procedurile nu le face el.
Mai trebuie sa gaseasca si prosti. Si inca cati mai gaseste!
Apropo de subiect, unul din profesorii mei imi povestea urmatoarea faza.
Era tanar, lucra la unul dintre marile trusturi de constructii din perioada 1970.
Avea nevoie de concediu. Scrie cererea pe o foaie A4, cererea ocupa doar jumatate de foaie.
Se duce cu ea la director.
Acesta o ia, se uita la ea, apoi i-i zice : nu e bine. Facem risipa de hartie. Ia cererea o rupe, o arunca la cos.
Apoi ia o foaie A4, o rupe in doua, i-i da jumatate angajatului sa rescrie cererea de concediu, iar cealalta jumatate o arunca la cos.
Concluzia o trageti singuri.
eu in mai multe articole vad niste fixisme de om in varsta, care se pot accentua. Optimizarea ta cu foile nu a luat in calcul nevoile lor de loc, si ar fi util sa pui o poza cu pagina cu tot cu semnaturi ca daca o sa fie 10 semnatari pe acolo si 3 stampile gen avizat juridic, avizat nu stiu cine, e indreptatit. In plus cum zicea cineva, lasa capacul pe oala ca daca nu ar fi ineficiente in sistemul de stat, nu ar putea unii si altii sa primeasca comodate pe acolo
E vorba de sindromul…. micimii :))
Cu cat masina e mai mare cu atat cu simbolul este mai evident. Unii se multumesc cu o semnatura mare :))
Pentru dl. Butuniou: le-ati amintit de dimensiunea reala :))
Mie mi-a rămas în minte replica unei doamne de la un secretariat, care a fost șocată să primească un document tipărit față-verso, zice “mergeți, doamnă, și veniți cu el frumos, doar pe față, cum o să-l duc așa la director?!”
Și mai este oroarea unora față de formularele completate electronic și tipărite mai apoi, musai trebuie să tipărești mai întîi formularul, apoi să-l completezi cu pixul, pentru că “așa se face!”…
3pg ocupa tot atat spatiu cat 4pg (fizic, in arhiva); nr de foi conteaza
tot atat toner se consuma pe ambele variante; randurile albe nu consuma
art. 14.1 nu e spatiat corect
sa-ti mai spun cum am votat la a 2a intrebare?
vlad
Era o vorba: Prostul nu e prost destul (“De ce nu poate fi dat afara un angajat care trimite un asemenea mesaj?”) daca nu e si fudul (“Doar Dorina s-a prins despre ce am scris?”).
La “problema” avansata spre a fi si comentata de dl. G.B. recunosc ca intai am ras si m-am mirat cum isi petrec unii timpul vietii lor apoi am citit si comentariile, m-am distrat din nou si mi-a venit in minte o pilda romanesca legata de arunacarea pietrei in apa si cei care se arunca s-o caute sfarsind prin a se ineca in apa tulburata.
M-a incitat persoana dlui. Butunoiu, head hunter de top, vorbitor fluent al limbilor engleza si franceza si se prezinta pe blogul ofical, alaturi de un catel care are exact aceesi privire ca a stapanului.
Cat se poate de concentrat si de stilizat, problema principala este legata de un fapt demonstrat de zeci de sau sute de ani: absolventii cu medii de peste 8, de scoala la orice nivel de pregatire (liceu, facultate, master, s.m.d.) ajund doar simpli angajati (atenti la detalii) in timp ce absolventii cu medii mici chiar cu scoli facute pe repede inainte ajung fie patroni, fie inalti functionari la stat, directori s.c.l. pentru ca au spirit antreprenorial, initiativa, o dorinta nemarginita de a demonstra ca scoala nu este totul (asa cum de mici li se spunea de catre dascalii lor si de parinti) si au scoala vietii, cum spun ei de parca ceilalti traiesc in siubteran.
In contemporaneitatea noastra, in relatiile contractuale dicteaza regula si conduc fara tagada juristii, avocatii, judecatorii care cu mintea lor incretita de legislatia alcatuita in conformitate cu alabicarile specifice dreptului, fac din detalii motive intemeiate de contestare in instante.
Astfel ca nu este exclus ca inca de la incheierea unui contract bietii functionari sa aibe in minte tot felul de scenarii mergand pana la absurd si pierzand din vedere chiar obiectul principal al contractului.
Solutia de evitare a complicatiilor functionaresti si juridice: incheiati contracte comercial concise, minimaliste, la obiect si de maxim doua pagini….cu orice fel de font sau marim a scrisului.
In prima scriere ati omis sa ne postati fotografia contractului refacut de catre institutie, desi in corpul articolului ne anuntati ca va fi publicata, probabil de aici confuzia generala!
Petre Tutea a spus: Äflatul in treaba este metoda operationala la romani” Eu as adauga – in special la functionarul angajat la “stat”.
Domnule statache, interesanta parere si a dl.tutea si a dvs insa in opinia mea aceasta părere poate fi caracteristica dar nu definitorie atat romanului cat si angajatului de stat. sunt oameni f.competenti, mediocrii sau nulități atat la stat cat si la privat. Motivele? Sunt cu duiumul si da, când cei slab pregatiti intră în acțiune, efectele sunt prejudicioase. F.mult depinde bineinteles de mgt, pe ce atribute ale angajatului pune acesta pret, sa fie corect, docil, de incredere, rapid, eficient etc.
George, ai dreptate in cea mai mare parte, insa chiar daca motivul invocat de catre angajata este pueril, exista un motiv serios pentru care as fi refuzat semnarea contractului asa cum a fost trimis de catre tine: numerotarea paginilor (3/5 pe pagina cu semnaturi).
Nu poti semna un contract din care “lipsesc” pagini.
Am invatat de mult timp ca politetea si eficienta in afaceri imi cere sa trimit contractul spre aprobare, prin e-mail, inainte de a cere semnaturile… de obicei acest lucru economiseste timp, hartie, curieri, etc.
Iti multumesc pentru implicare, lucrurile se pot schimba in bine daca toti invatam…
Pentru cei foarte rigurosi, scuze: “politetea si eficienta in afaceri imi *cer*” – tastarea rapida si neatentia la corectare isi spun cuvantul…
Multa rabdare mai trebuie sa ai cu specimenele care lucreaza pentru structurile de stat…
Ca sa citez dintr-un articol mai vechi al lui G.B. : “acolo sunt alte reguli….”.
Oare ce ascundea pagina dupa semnaturi?Mai greseste si lumea la numarat …..(valabil pentru prima poza…banuiesc ca este variant initiala de contract)
varianta…scuze….tastatura in engleza
Nimic, au ramas niste pagini goale dupa ce am micsorat fontul, am strans randurile si am micsorat marginile. Le-am sters dupa aceea. GB
Dar ati omis sa modificati paginarea!
GB, tu vrei sa educi sa sa le iei banii ? Pai un pic defocusat.
Eu in locul tau le dadeam un preview pe mail, intrebam : asa e bine ? daca era bine trimiteam, daca nu era bine schimbam.
Daca aveai o secretara care proceda ca tine si irosea tonner, curier (adica bani si timp) nu o trageai de urechi pt ca nu e in stare sa semneze un contract din doua incercari?
Chestie de respect, semnatura Dvs pe cativa cm si a lor pe cativa mm..nu se face! Partile au drepturi egale doar. Mai mult, aveati si Dvs nevoie de sustinere, ceva mai multe semnaturi pe partea dreapta: dir ec, jurist, etc. Cum e un pic balanta inclinata cum se iau toti in seama..mai ales aia de printea-za
Marele recututor care judeca oamenii dupa fontul din CV a primit exact ce merita! :))
va rog sa vedeti si articolul precedent de pe blog.
Numele meu este Cosmina, dupa cum am si completat in rubrica NUME de la comentarii. Mesajul de ieri, din COMENTARIU este o pastisa si trebuie citit in cheie ironica. Nu o cunosc pe autoarea e-mailului (angajata a institutiei publice), iar comentariul nu face referire la o persoana anume, ci la un anumit mod de a comunica, destul de raspandit ca fenomen social.
Imi pare rau ca nu s-a auzit tonul glumet al comentariului si ca s-au putut ivi neclaritati.
Va cer scuze!
Postarea ta imi aminteste de ,, Nu poti forma o armata sanatoasa intr-un stat bolnav. Trebuie statul vindecat”:)
Iar in legatura cu raspunsul doamnei/domnisoarei de la PR, nu pot sa nu remarc faptul ca ,,limba noastra-i o comoara”, neaccesata de o parte din semenii nostri… Am cunoscut straini care au invatat limba romana si nu le sunt straine nici macar ortogramele…
George,
Intamplarea povestita de tine nu tine de stat, se intampla la fel in privat. Lucrez cu firme de leasing din Romania (toate multinationale), care au aceleasi reguli tampite: nu poti schimba fontul, dimensiunea, paginatia, trebuie semnat contractul de 5-6 persoane si fiecare are nevoie de un anumit spatiu ca sa semneze (!!), etc. Si se intampla exact la fel : trimit contractul, ma suna sa-l refac si trimit din nou (hartie, printat, curier, etc.). Iar responsabilii de contract nu pot misca un deget ca asa sunt dresati de sus. Francezii si austriecii sunt cei mai rai la capitolul acesta.
E posibil sa fie alta explicatie acolo: fiindca au contracte lungi, complicate, repetate identic de sute si mii de ori (la banci, de pilda) formatul identic e si o cheie de verificare, sa se asigure ca nu ai modificat ceva. Astfel, ei verifica anumite capete de rand, dupa un anume algoritm, sa vada ca se termina cu exact aceleasi cuvinte peste tot – asta e un indicator bun ca nu s-a umblat in text. Si mai sunt si alte metode de verificare din aceeasi categorie, pentru care formatul unitar al textului e esential. Dar sigur, sunt destui si acolo care au aceleasi reflexe ca aceia din exemplul meu… GB
Domnule Butunoiu, oricat de distractive sunt cele doua articole legate de subiect, cred ca n-ar trebui sa mai pierdeti timpul cu tute de la stat care nu stiu limba română (pe mine nu ma enerveaza atat de mult paginarea/munca degeaba/ineptia, cat ma scoate din minti mutilarea limbajului scris). PR-ista respectiva nu va zbura din post pentru un contract fara mare miza financiara (asa cum a observat Dorina bine) dar la primul sef mai activ si la primul deadline real intr-un parteneriat s-ar putea sa plece singura (fiindca nu o sa faca fata stresului :)). Si cred ca ne-am ticnit cu totii (eu inclusiv) daca dezbatem asa mult pe marginea birocratiei kafkiene din România. Daca doriti, va pot da exemple savuroase de pe alte meleaguri, ca sa ne consolam ca prostia se mai poarta si peste granita, dar nu aici, fiindca merita date detalii si comentariul ar fi prea lung.
din pacate se pare ca majoritatea functionarilor sufera de sindromul”forward” si nuci macar nu le trece prin cap sa caute solutii la diverse situatii atipice dupa judecata lor.
Asa ca trimit altcuiva sa rezolve.
dar cu asta ce este?!
“sa il printa-ti la voi inca o data”
Nu intelegeti ca este doar un tertip sa nu semneze? Adica sa nu-si asume nimic?
Asta nu e adevarat! Au aprobat imediat cererea, au dat totul pe gratis… deci nu acolo e problema! GB
Acum s-a mai lamurit …informatia esentiala, care in niciun caz nu era disponibila ieri 🙂 (fonturile utilizate si incadrarea in pagina) aduce clarificarile de rigoare.
Fata cu “alo, Houston”, propasita pe functie de PR, atata stie si ea, probabil, sa lase loc de semnatura directorului si celorlalti “in ordinea numerelor de pe tricou”, iar daca i s-a parut ca “nu intra”, …deh…ea e constiincioasa si a incercat cu 11. Dorina, metaforic are dreptate, a “masurat” cu rigla, daca se incadreaza semnatura….:) …k….da, unii sunt mai ticniti sau “Sancta Simplicitas”….astept urmatorul subiect de dezbatut, mai important …asta nu ma surprinde ca lucrurile merg cum merg 🙂
Dacă muta aia scrie atât de prost, spațiul alocat semnăturilor e irelevant.
“Sa il printa-ți” ?????
Domnule Butunoiu, de prins s-au prins mulți, dar ăia care se prind nu se ostenesc să scrie.
Da, angajata cu pricina (directoarea de comunicare și PR, despre ea pricep c-ar fi vorba) trebuie concediată, dar nu pentru povestea cu semnăturile, ci pentru că scrie ”printa-ți”.
Din vara anului trecut, in relația cu societatiile de stat, NU mai este necesar stampilarea contractelor.
De aceea, tot au retrimis contractul inapoi, cu textul aferent, era mai bine, sa-ti fi spus, sa nu mai stampilezi contractul. Asa rezolvau problema cu spațiul. Ce sa-i faci, trebuie sa justifice si ei salariu luat.
“Primul mesaj (comentariu) vine chiar de la semnatara e-mailului (directoarea de comunicare si PR)” in care spune “……..Asa ca, sa il printa-ti la voi inca o data asa cum este (u see att!:) ……”
Daca asa a scris dom’soara de la pr, angajatorul ar tebui sa se mai gandeasca putin….
Dar poate ar trebui sa punem o alta intrebare ?
Oare ce ar trebui sa se intample cu conducerea unei institutii unde anagajatii deja sunt obisnuiti sa preintampine egourile superiorilor care nu ‘isi permit’ sa semneze intr-un spatiu inghesuit ?
Pai char intrebarea asta a fost pusa! Articolele (inclusiv titlul celui de dinainte) despre ei sunt… GB
Eu am inteles ca despre angajati ( executanti ) : cei care au trimis contractul inapoi fara macare sa incerce sa-l obtina semnat 😀 Desigur este doar un subset al intrebarii mai largi. Dar face presupunerea ca problema este mai jos pe scara ierarhica.
In alta ordine de idei … ma indoiesc ca este vorba strict de incompetenta ci o problema de ego. Fiecare ‘directoras’ de pe la stat se crede un mic dumnezeu in domeniul sau. Si asta cred ca este unul din primele lucruri care ar trebui schimbat. Ar trebui sa ajungem in punctul in care acesti oameni vad cetatenii la fel cum angajatii intr-o companie de succes vad clientii.
Apropo de ego insa o ultima curiozitate am, privita prin prisma amplasamentului si dimensiunii semnaturii dvs pe contractul original: intr-o situatie ipotetica in care ati fi de exemplu Directorul Economic ( ipoteza trasa de par stim ca oamenii competenti ajung destul de rar sa lucreze ‘la stat’ ) si ati primii contractul original : care ar fi reactia ?
Articolul e despre oricine considera ca trebuie trimis inapoi contractul ca sa fie aliniate randurile pentru semnaturi. Ca o fi chiar angajata care mi-a scris, sau ca i-o fi cerut asta vreunul dintre ceilalti sefi, nu are vreo importanta. Am scris despre ea doar fiindca aveam un text la indemana, nu din alt motiv. Nici macar nu o cunosc, am vorbit doar prin mesaje, pe e-mail. Cat despre ultima intrebare, nu am inteles ce vrei sa spui… GB
M-am distrat copios 🙂
🙂 🙂 … si cum ai votat la a doua intrebare? GB