In fiecare an, in octombrie incepem un nou an scolar pentru manageri si corporatisti, cu niste cursuri de filosofie, dar si cu altele, de muzica, de gramatica, de lingvistica etc. Cursuri grele si lungi, de doi ani, de nivel academic, care trec prin aproape toata programa universitara, cu mari profesori de la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Incep toamna si se termina anul urmator, dupa ciclurile scolare, tocmai ca sa-i facem pe cursanti sa se simta din nou studenti.
Inainte sa inceapa, de fiecare data scriu despre ele pe site-urile noastre, pe Linkedin, Facebook si pe unde se mai uita oamenii. Si spun ca se adreseaza managerilor, corporatistilor, in general, si copiilor oamenilor bogati – acestia din urma de la ultimele clase de liceu in sus. Stiind bine ce urmeaza dupa mentiunea cu “copiii oamenilor bogati”, desigur… 🙂
Reactiile sunt instantanee si se distribuie uniform pe toata plaja de emotii si de reactii. Unii ma acuza frontal de imoralitate. Ca si cand nu ar trebui sa mai existe lucruri inaccesibile saracilor pe lumea aceasta, sau, daca exista, sa nu fiu eu acela care le vinde. Inca nu mi-e clar daca imoral este ca facem aceste cursuri, sau ca am scris ca se potrivesc mai bine unor oameni bogati.
Altii ma someaza sa le fac gratuit pentru saraci, pentru ca asa e civilizat. Ca e civilizat sa dai bani sau orice altceva saracilor, stiam si eu, si inca de foarte multa vreme, de cand eram foarte, foarte mic si mergeam cu strabunica-mea la biserica aproape in fiecare zi. Dar, dupa ce am ajuns la scoala si am invatat sa fac calcule si dupa ce am inceput sa citesc singur carti, lucrurile s-au complicat rau de tot…
O fi mai bine sa-i dai unui sarac bani sa-si cumpere mancare, sau sa o cumperi tu si sa i-o dai? E bine sa-l conditionezi cu ceva pe sarac, sau nu? O astfel de conditionare ii face bine sau ii face rau? Si cui sa dai si cui sa nu dai, si, mai ales, de ce? Sa zicem ca te-ai hotarat sa dai atatia lei luna asta pentru saraci. O fi mai bine sa-i dai primilor doi saraci care iti ies in cale, sau sa te apuci sa faci ceva cu ei ce ar putea sa foloseasca mai multor sarmani din oras? Si, ca sa nu mai poti dormi bine noaptea, nu cumva toata aceste intrebari sunt o incercare subconstienta de a intarzia sa dai, sau sa nu mai dai deloc saracilor, repetandu-ti la nesfarsit tie insuti ca ai nevoie de timp suplimentar ca sa vezi ce e cel mai bine sa faci pentru ei?
Alta intrebare, inca si mai dificila: e vreo diferenta intre a sta fata in fata cu un sarac atunci cand ii dai ceva sau faci ceva pentru el, si a face asta printr-un intermediar, sa zicem sa dai banii cuiva de profesie ajutator de saraci, un oengist, un preot, ceva, si apoi sa-ti vezi linistit de ale tale, cu constiinta impacata?
Am intors problema asta cu saracii si cu cursurile noastre pe toate partile, si nu am gasit vreo varianta prin care sa mi se para ca ar fi cel mai bine pentru un sarac, si pentru saracii din jurul nostru, laolalta, sa faca aceste cursuri lungi si grele de filosofie.
Dar sa luam rationamentele pe rand… Sa zicem, mai intai, ca vine un sarac la noi, cu banii intr-o batista, si ne spune ca a muncit din greu aproape un an si a pus banut pentru banut ca sa-i stranga sa faca cursul. Cred ca m-as enerva pe el si i-as spune, tine-ti, omule, banii, mergi la biblioteca si citeste cateva carti, ca e pe gratis, si cu banii astia fa tu altceva. Sau daca mi-ar zice ca, iata, in filantrop mi-a trimis banii astia prin mandat postal ca sa fac cursul, am avut noroc, tot nu l-as primi la curs.
Multi mi-au spus, Geroge, ce frumos si nobil ar fi daca ai da tu cate un loc (sa numim asta “o bursa”, ca suna mai frumos) la cursurile tale cate unui elev sau student sarac! Gandeste-te cum te-ai simti, ce ar scrie lumea pe Facebook despre asta… M-am gandit si eu, sigur ca m-am gandit, insa mie mi-a iesit la socoteala altceva. In primul rand, pentru cei din jur, inclusiv pentru saracii Bucurestiului, daca pentru amandoi deodata nu se poate, o fi mai bine ca un bogat sa faca doi ani de filosofie grea, sau un sarac? Eu spun ca pentru toata lumea ar fi mai bine daca bogatul face aceste cursuri, decat sa dea banii astia pe o singura noapte la Bamboo.
Eu iau banii de la bogat, cu inima impacata si chiar cu bucurie, si cu ei fac niste prelegeri sau concerte gratuite la Palatul Universul sau la Atheneu la care pot sa vina zeci sau sute de saraci, daca vor.
Si daca bogatul incepe sa faca ce a invatat la curs, mai sta cate o seara acasa, din cand in cand, cu o carte in mana, in loc sa se duca la Bamboo, eu cred ca e si mai bine pentru saraci. Fiindca, daca il convingem pe bogat sa faca ceva pentru saraci (noi asta il invatam la curs), atunci el o sa faca de o suta de ori mai mult decat pot face eu. Si daca mai povesteste si pe Facebook despre toate acestea si ii convinge si pe alti bogati sa vina, sunt sigur ca saracii din Bucuresti ar avea mult mai mult de castigat decat daca unul “de-al lor” s-ar zbate pana ar reusi sa ajunga la curs…
Asta e ca celebra dilema legata de Festivalul Enescu a ministrului culturii care voia sa dea cat mai multa cultura saracilor: sa faca 500 de lei biletul, ca sala tot plina va fi, oricum, sau sa le faca 5 lei, ca sa poata sa vina si saracii sa asculte live Berliner Philharmoniker, daca nu vor sa le vada la TVR peste cateva zile sau sa le asculte la radio? Si cu milioanele de lei in plus de la bilete sa scada uriasa subventie, diferenta de bani sa i-o dea inapoi prim-ministrul, care o imparte jumatate-jumatate la Ministerul lucrarilor publice, sa renoveze niste centre sociale de cultura, si la Educatie, ca sa faca niste programe educationale pentru napastuiti cu ei. Si pana la urma a ales “calea de mijloc”, a facut 200 de lei biletul, dar banii au disparut… 🙁
Comentarii (7)
Se spune că,,săracului nu-i dai peşte de pomană, îl înveţi cum să-l prindă”.
Felicitari pentru ce faceti! Initiativele private care aduc un plus de valoare oamenilor sunt un lucru laudabil. Orice ati face, bine sau rau, va fi comentat si contestat de catre o parte din oameni pentru ca asa este firea omului. Oamenii sunt experti in a da sfaturi, dar cand e vorba sa faca ceva concret atunci lucrurile se schimba. Unii o fac din invidie pentru ca le este ciuda cand altcineva realizeaza ceva. Cainii latra, caravana trece.
Thanks sooo much! 3
Contestatarii, stiau ca nu au nici-o sansa, dar trebuia cumva dat un semnal de alarma. Cred eu, contestatarii sunt singurii ce nu se simt vinovati cu ceva faradelegi. In general, majoritatea PSD-istilor sunt dupa lege niste infractori, ce au acumulat averi uriase obtinute ilegal. Ei au legaturi si cu lumea interlopa, cu manelistii etc. Astea se vad din comportamentul lor, prin afisarea pompoasa a nuntilor progeniturilor, petreceri cu muzica de prost gust, etc. Dupa carte acest partid ar trebui sa fie al saracilor, al celor care muncesc cinsti, al multimii, dar nu-i asa, partidul lor este al bogatanilor si al baronilor locali. Este doar o masca proasta , ca-i partidul celor obiditi si multi.
Da, asa e, si cu atat mai mult i-as baga pe aia micii la un curs de filosofie. Dar nu cred ca stau… GB
Vise placute direct din http://www.primariatgbujor.ro/ 🙂
P.S. Ti-ai sters propria postare cu si despre “mana dreapta” 🙂 in care iti afiseai ograda? 🙂
Am pus berile la rece, actualizat stocul de pungi cu seminte si popcorn. Sa inceapa spectacolul!