Am fost la mitingurile acestea incepand chiar cu ultimul al lui Ceausescu, sperand sa se intampla ceva acolo. Am stat atunci ce am stat, pana aproape de sfarsit, si crezand ca nici de data aceasta (aceea) nu “se va intampla”, am plecat agale spre casa. Insa la cateva minute de la plecarea mea a inceput, eram pe la Dalles. M-am intors.
Apoi m-am luptat cu FSN-ul in toate felurile posibile, casa mea din Armeneasca devenind un adevarat “centru de operatii” in care ne adunam cei din jurul lui Ion Ratiu – aproape de casa din Praporgescu. Minerii au venit la mine acasa, nu ne-am “harjonit” doar prin Piata Universitatii. Tot acolo, la mine acasa, i-au taiat cuiva piciorul cu securea. Sectoristul Stoica mai ca nu-l tinea pe bietul om sa nu se miste, sa nu isi greseasca minerul locul ales de taiere.
Toti cei din casa din Armeneasca au fugit atunci din tara, in cateva zile. Ion Ghica a stat in Ambasada Frantei vreo doua saptamani, pana au reusit sa-l scoata si pe el. Cam tot atat am stat si eu ascuns intr-o casa de pe strada Sfintilor, cat m-au mai cautat niste oameni prin Armeneasca.
Apoi m-am facut evaluator de oameni, nici eu nu stiu de ce. Poate fiindca faceam asta si inainte, insa de amuzament. Asadar, am evaluat oamenii aproape toata viata, din care ultimii 28 de ani ca sa traiesc din asta. Sunt platit ca sa ma uit la oameni, sa le analizez cele mai mici gesturi, sa ma uit cum sunt imbracati, cum isi tin mainile, picioarele, cati nasturi au descheiati la camasa, sa ascult ce spun, sa-i intreb, sa imi fac o idee daca mint sau fura, sa-i etichetez, sa-i categorisesc intr-un profil, sa anticipez ce vor face in continuare, cum se vor purta, unde vor ajunge.
Si sigur, chiar si cand nu ma plateste nimeni pentru asta, nu mai pot face altfel, nu ma voi mai putea opri vreodata din analizarea si evaluarea oamenilor, oricine ar fi si in absolut orice context. Mi-a intrat definitv in reflex si chiar in ADN, asa ca nici macar nu mai incerc sa nu evaluez pe cineva, chiar daca il am in fata cateva secunde. E ca in Ucenicul Vrajitor, nu se ma poate opri.
Am plecat spre Piata Victoriei, asadar, venind dinspre Piata Dorobantilor pe Paris. Pe la Piata Quito am intalnit primii politisti si jandarmi. M-am uitat la ei, am tras cu urechea la ce spuneau, i-am analizat. Nimic nou. Apoi, circulatia catre piata a inceput sa o depaseasca vizibil pe cea din sens invers. Aproape toti in grupuri si aproape toti in perechi, in interiorul grupurilor. Nu m-a surprins uniformitatea markerilor sociali, dar am retinut-o.
Am ajuns in piata putin dupa sase, era deja multa lume. Mi-am facut un calcul cum sa o acopar toata si m-am oprit la o spirala, pornind dinspre exterior, din punctul prin care am intrat, in bulevardul Aviatorilor. M-am uitat la ei cu atentie lunga, si multi au remarcat asta. Cum erau imbracati, inainte de toate, ce accesorii aveau cu ei, cum aratau, cum stateau, ce faceau, cum gesticulau, in ce grupuri erau, cat de asemanatoare erau grupurile, familiile, cum relationau unii cu ceilalti si, mai ales, cu strainii, ce vorbeau intre ei, desigur, cand puteam trage cu urechea…
Am recunoscut imediat profilul. Mai ales ca pe unii ii si cunosteam. Stiam ca ii voi gasi acolo, insa ma surprindea din ce in ce mai tare uniformitatea compozitiei multimii. Pe zone incredibil de largi nu era aproape nimic disonant, adica grupuri sau chiar indivizi cu markeri sociali caracteristici unui profil indepartat celui dominant.
Erau toti in tinute lejere, casual, insa nu de picnic sau de casa, ci de oras, multe atent asortate, cu gust, mai ales fetele. Reflexele politetii sociale functionau la capacitate maxima, nu am observat un singur rateu. Toti iti faceau instinctiv loc si isi cereau scuze daca realizau ca nu au facut-o destul de repede. Dar, mai ales, zambeau. Zambetul acela social, occidental, mecanic sau nu, ca nu iti mai poti da seama, dar nici nu mai conteaza, la urma urmei.
Aceia erau oamenii educati si civilizati ai Bucurestiului si ai Romaniei, dar nu “peste medie”, ci cei de sus, cei 20% care concep si construiesc 80% din lucrurile valoroase din tara, si fara de care totul ar deveni complet imprevizibil.
Cunosc bine profilul, sunt cei care vin la mine la birou si cu care ma intalnesc zi de zi in locurile prin care ajung. Si pe care toata lumea ii recunoaste, la urma urmei. Sunt liceenii care invata pe rupte, sunt cei care au muncit din greu in facultate, care au invatat nu doar ca sa treaca examenele, care isi fac treaba pe unde au ajuns sa lucreze si atunci cand nu sunt supravegheati indeaproape, fiindca “asa trebuie”. Sunt cei care ar fi putut face multe lucruri ilegale sau urate in viata lor, fara riscul de a fi fost descoperiti sau de a suporta vreo consecinta, ba dimpotriva, insa nu au facut-o. Era Romania occidentala acolo, cea putina care a fost asa dintotdeauna, dar si cea occidentalizata in ultimii ani, deopotriva.
In prima zi am fost si eu in tricou. Sambata, insa, mi-am pus o camasa si papionul, pentru prima data de cand tot merg pe la aceste mitinguri. A fost felul meu de a le arata ce cred despre ei, alta idee mai buna nu mi-a venit.
Uniformitatea aceasta surprinzator de compacta a fost in zona Paris, Aviatorilor, Kiselev, Muzeul Antipa, Ion Mihalache. Cateva diferente au inceput sa fie vizibile in multimea de pe Titulescu, Buzesti, Calea Victoriei si Lascar Catargiu, insa relativ minore. Mai vizibile, si chiar cateva disonante clare erau in mijlocul pietei, unde e steagul UE, dar mai ales in zona tribunei din centru si in dreapta ei, cum te uiti spre guvern, in zona pasajului subteran.
Stiam cu doua zile inainte ca vor fi violente, stiam in mare si cam ce se va intampla, si am fost convins ca de acolo va incepe. Dar nu pentru ca mi-am dat seama ca cei cativa din dreapta aveau un profil de violenti, sau predispusi la asta, fiindca nu am putut sa-i evaluez, nu am un profil operational al lor. Ci pentru ca eram absolut sigur ca ceilalti nu o vor face.
Si chiar asa a si fost, la scurt timp. M-am apropiat, as fi dat orice sa-i vad de aproape pe cei care au atacat jandarmii, sunt printre putinele profiluri aproape deloc documentate din portofoliul meu. Insa nu a fost sa fie, jandarmii au inceput sa dea cu gaze. Nu am crezut ca mai ajung pe picioare la margine, insa am reusit, in cele din urma. M-am dus inapoi in zona Kiselev – Aviatorilor si am privit de la distanta. Dar nu mai avea mare “haz”, si nici nu am mai invatat nou, stiam deja ce era de stiut.
Ieri (sambata), insa, a fost o diferenta vizibila in aspectul multimii, si nu as mai recunoscut profilul la fel de usor ca in prima zi, desi presupun ca nu s-a schimbat aproape deloc compozitia ei sociala. Dispunerea geografica a fost aceeasi, trasaturile si comportamentele la fel, doar ca imbracamintea era mai lejera si mai sport, cu mult mai multe sorturi, pantaloni scurti si tenisi decat vineri. Semn ca oamenii erau pregatiti pentru mai multa si mai rapida “miscare” decat in ziua de dinainte, mai ales ca multi aveau si mastile la indemana. De jucarie, din acelea chirurgicale, dar tot un marker interesant era si acesta.
Asta spune ceva, si mie mi se pare relevant. Oamenii aceia din piata au venit vineri imbracati de oras, cred ca extrem de putini dintre ei se asteptau sa fie gazati si sa primeasca suturi in spate sau bastoane in cap. A doua zi au venit mai pregatiti pentru asta, insa sambata nu a fost nici cea mai mica urma de violenta. Cel putin pana pe la zece, cat am stat eu acolo.
Si nu doar asta, ci nu a fost rupt vreun arbust sau calcat vreun trandafir de pe Aviatorilor. Nu am vazut niciun semn de circulatie, panou sau obiect rupt sau indoit macar. Toate restaurantele si cafenelele din Piata Victoriei isi serveau clientii ca in oricare alta zi, si vineri si sambata, si nu cred ca are cineva de acolo azi vreun scaun zgariat sau o scrumiera sparta in inventar.
Cei de la politie, de la jandarmerie, de pe la serviciile secrete si cine mai stie de pe unde, au specialisti mult mai buni decat mine in “profilig”, in analiza comportamentelor de grup si de multime. Stiau, cu siguranta, cine sunt cei care vor veni in piata, ce vor face, cum se vor comporta, stiau pana si cum vor fi imbracati, sunt convins. Si stiau si ca vor fi violente, stiau (si stiu si acum) cine sunt huliganii, inclusiv nominal, nu am vreo indoiala, stiau ce vor face. Dar i-au lasat sa o faca, si apoi au actionat conform unui plan aparent bine stabilit dinainte.
Eu (inca) nu merg atat de departe, cum o fac altii, sa cred ca huliganii au fost trimisi organizat si coordonat, cred doar ca au fost lasati intentionat, urmariti de la distanta. Sigur, detaliile nu vor fi aflate vreodata.
Si un ultim cuvant, ca sa anticipez putin raspunsul pentru cei care, orice as scrie, ma someaza indingnati sa nu mai etichetez si sa nu mai generalizez. Ei cred ca o evaluare si o catalogare se fac dupa o indelunga analiza si chibzuinta, si ca “sentinta” cu eticheta si cu categoria este data ca la judecatorie, dupa un an sau doi.
Nu prea e asa. Si in meseria mea, si in altele, si in viata de zi cu zi, toti lucreaza cu un set de profiluri la care fac apel, constient sau nu, cand incep sa isi formeze o parere despre cineva. Ca eu am mai multe profiluri de lucru, si ca sunt mai bine si mai detaliat definite, nu schimba cu nimic esenta mecanismului. Toti punem cate o eticheta aproape instantaneu si incadram pe cel in cauza in profilul cel mai apropiat, dupa cateva indicii aleatorii, si adesea dupa unul singur, in cateva secunde. Apoi, pe masura ce se mai aduna indicii, schimbam eticheta cu alta si il mutam pe om dintr-un profil in altul. Fara sfarsit, practic. Dar, cu cat etichetele si profilurile sunt mai asemanatoare de la o “mutare” la alta, cu atat mai mult ai o confirmare ca esti pe drumul cel bun. Si inca ceva: pentru incadrarea si apoi mentinerea intr-o categorie, intr-un profil, important nu e numarul indicatorilor care iti confirma apartenenta la profil, ci sa nu fie nici macar unul singur care sa o contrazica, fiindca acela invalideaza totul si trebuie sa reiei analiza de la inceput.
Am vazut ca televiziunile s-au facut ca nu observa poate cel mai relevant detaliu legat de mitingurile din Piata Victoriei si de cei care au fost acolo: cosurile de gunoi.
Le redau eu atentia meritata! Acestea sunt cele doua cosuri de gunoi din Piata Victoriei, unde incepe Aviatorilor, unul la gura de metrou, al doilea pe partea cealalta a bulevardului, spre parculet.
Si asta la ora 22, nu la 18, cand deja se stransese lumea, nici la 19, cand aproape se umplea piata. Sa nu ai nicio sticla in jurul cosului, niciun gunoi, nicio hartie care a ratat gura cosului, si asta in mijlocul a mii si zeci de mii de oameni dupa patru ore in care acestia se revolta, nu participa la o conferinta sau slujba religioasa, asta ma face sa ma intreb la ce fel de oameni or fi aceia…
Am scris ieri un articol despre cine sunt cei din Piata Victoriei, si cred ca aceste doua cosuri de gunoi aduc si o completare grafica a portretului pe care l-am facut in cuvinte. Pentru cei care nu au inteles prea bine ce am scris in acel articol, reformulez aici, ceva mai sintetic: la mitingurile din Piata Victoriei au fost ceicarenuaruncagunoipejos…
PS: pentru observatorii fini, ce se vede in imaginea cu cosul de la gura de metrou, in dreapta jos, nu e un gunoi, e o teava taiata ramasa in asfalt, in care au crescut fire de iarba
Comentarii (31)
Ion Ghica, arhitectul? Fiul lui Dinu Ghica avocatul?
Buna ziua Domnule Butunoiu,
Se scrie Kiseleff nu Kiselev………..v-am atras atentia doar asa, pentru ca dumneavoastra indrazniti sa priviti lumea de sus si sa considerati ca nimeni nu este de nasul dumneavoastra.
Multumesc,
Mimi
Pe cetateanul respectiv il chema Pavel Dmitrievici Kiseliov, sau Kiselev. Bulevardul nostru se numeste, oficial, “Kiseleff” insa eu ii spun Kiselev, pentru ca asa-mi place mie mai mult. Nici lui Eugen Ionescu nu-i spun Eugene Ionesco. GB
cum o fi sa fii pacalici pana la adanci batraneti?!! Si mai mult decat atat sa te ocupi de “citirea” profilului altora, facand recrutari? Esti macar constient ca exista personaje care te “citesc” citindu-te? 🙂
“Aceia erau oamenii educati si civilizati ai Bucurestiului si ai Romaniei, dar nu “peste medie”, ci cei de sus, cei 20% care concep si construiesc 80% din lucrurile valoroase din tara, si fara de care totul ar deveni complet imprevizibil.”
si…
“Sunt cei care ar fi putut face multe lucruri ilegale sau urate in viata lor, fara riscul de a fi fost descoperiti sau de a suporta vreo consecinta, ba dimpotriva, insa nu au facut-o. Era Romania occidentala acolo, cea putina care a fost asa dintotdeauna, dar si cea occidentalizata in ultimii ani, deopotriva.”
…2 afirmatii foarte categorice care, cu parere de rau, nu le regasesc in realitate. Inteleg si sunt de acord cu restul articolului, si inteleg punctul de vedere si abordarea, insa genul acesta de afirmatii mi se par cam unilaterale si lipsite de nuanta. La prima, sunt nenumarati oameni care nu fac parte din categoriile sociale din piata si cu toate acestea, contribuie destul de mult mai ales la partea de “valoros”. La a doua, majoritatea, chiar daca au “pacatuit” altfel, au pacatuit si ei. Sa nu uitam ca am avut 4 ani de guvernare CDR si multi ani de guvernare PDL. Daca vreti sa-mi spuneti ca in anii aceia s-a “pacatuit” mai putin, atunci inseamna ca aveti o idee foarte specifica si diferita de a mea despre “pacat”.
Buna remarca. Sa fim responsabili si sa criticam raul chiar daca o parte din acesta il gasim in zona care ne convine si pe care suntem obisnuiti sa o aparam. Inseamna sa fim obiectivi.
Bravo celor care au fost si revin mereu in Piata Victoriei.Este nevoie mai mult ca oricand de un lider ..dar avand in vedere ca cei care participa sunt de un anumit nivel …e foarte greu sa apara acel lider care sa fie compatibil cu pretentiile tuturor.In cazul in care ar fi exista o organizatie non-politica credibila, organizata in jurul unui nucleu reprezentativ ar fi fost mult mai usor sa castige increderea si sa determine unirea acestora.Am fost prea de multe ori dezamagiti… si acum increderea se castiga greu.
“Lumea buna si multa” din piata, este ferm convinsa ca intelege exact cum se intampla lucrurile, cine sunt vinovatii si ce trebuie facut. Lumea si mai multa, dar mai putin buna, nu-i asa, care a stat acasa, este ferm convinsa ca simte mai bine decat ‘lumea buna” realitatea de la firul ierbii. Si un mic grup de cunoscatori, care imping lucrurile in directia dorita, lasand lumea buna si mai putin buna sa dezbata pe teme gen cine trebuie bagat la puscarie sau care sunt cele mai bune solutii pentru viitor….Ca o observatie personala, lumea mai putin buna, cumva este mai politicoasa si mai toleranta in discutiile in contradictoriu. Asta probabil pentru ca nefiind atat de buna, nu are certitudini, doar intrebari…
Nici nu ma asteptam – ca un fin cunoscator al profilului psihologic al cuiva – sa nu remarci ca la demonstratiile de strada din Piata Victoriei vin oameni civilizati, educati si cu bun simt. Si e firesc sa fie asa pentru ca acestia se simt ultragiati de modul in care este condusa tara asta, de faptul ca in functii de conducere ajung mai degraba oportunistii, indiferent cat de inculti sau lichele sunt, important fiind sa fie partasi in hotie. E firesc ca oamenii normali sa sufere vazand aceste anomalii si oricat ar fi multi dintre ei de multumiti din perspectiva realizarilor personale, nu se poate sa nu i revolte ce se intampla in societate, pentru ca oamenii educati si cu bun simt au un grad inalt de empatie sociala. De ce nu au acesti oameni normali un lider? Cred ca e destul de simplu. Oamenii educati si cu bun simt nu se aseaza de regula in capul mesei, pt ca bunul simt presupune printre altele si modestie si umilinta si rezerva de a te erija in lider. Sunt absolut de acord cu comentariile pre-opinentilor mei ca e regretabil ca din miscarea asta de strada nu se cristalizeaza un lider si cred ca asta este un enorm minus pe care il simtim mai toti cei care participam la aceste demonstratii, dar ne aflam cumva intr un “catch 22”: daca iti asumi rol de lider esti privit cu suspiciune ca esti oportunist, iar daca n o faci risti sa lasi oportunistii sa te conduca. Dupa un an si jumatate de mitinguri, eu cred ca unii merita sa primeasca girul de a prelua rolul de lider, chiar daca nimeni nu e perfect. Malin Bot sau Dide, pe care ii urmaresc si chiar i am cunoscut personal chiar daca doar tangential, ar putea merita increderea celor multi si nemultumiti, dar sunt sigur ca sunt destui care vor fi de alta parere. Cred ca ar trebui sa spargem gheata si sa incepem de undeva, pentru ca altminteri mai mult decat am obtinut pana acum e greu sa mai obtinem, avand in vedere ca de partea cealalta sunt unii care, pe langa faptul ca au la dispozitie practic intreaga putere, nu sunt dispusi sa cedeze nimic, pt ca in joc le sunt libertatile, averile si viitorul. Tu ce crezi George despre subiectul leadershipului miscarii Piata Victoriei?
V-am vazut in piata. Sunt intru-totul de acord cu ceea ce scrieti.
Am insa o problema: pantalonii si sandalele!
Ce nu ti-a placut, culoarea? M-am straduit sa se asorteze… GB
De unde stiati cu doua zile inainte ca vor fi violente ? 🙂
Mi-au spus unii care stiau si ei de la altii, asa merg lucrurile astea… GB
Frumos articol, v-am observat si noi pe dumneavoastra. Chiar ma intrebam de ce pareati asa de preocupat. Numai bine
Foarte interesanta si binevenita analiza despre identitatea protestatarilor din Piata Victoriei si infioratoare din cel putin doua motive:
1. Aproape in totalitate (as spune cam 95%), o singura categorie sociala genereaza protestele, cu mult prea putine elemente din celelalte. Aici vad cea mai mare vulnerabilitate, in omogenitate. Asa nu se obtine o majoritate. Deci, fie protestatarii vor gasi intelepciunea sa faca ceva (o contraoferta) sa diversifice paleta de participanti (desi nu le vine firesc sa se “amestece”), fie vor da gres, iar multi dintre ei, in mod absolut firesc, vor lua calea strainatatii in urmatorii ani.
2. Poate ca escaladarea violentelor nu a fost planificata, dar a fost permisa. Daca dvs. ati perceput foarte clar cu ce profil aveti de-a face in Piata, nu vad cum ar fi putut sa nu perceapa acelasi lucru si specialistii din fortele de ordine si sa sesizeze imediat insertia unor elemente violente.
Am observat si eu (mai ales sambata si duminicā) atentia data de protestatari la imbracāminte si comportament. Sâmbata l-am intrebat pe amicul cu care m-am vāzut daca de acolo merge la teatru. Foarte multi aveau tricolorul (si evident nu dintr-un patriotism deplasat). Am perceptia cā in afara de episoadele de incitare/manipulare din partea autoritatilor (10august18, 1februarie2017, 13-15iunie90 si alte mineriade etc) bucurestenii protestatari sunt o societate extrem de civilizatā, iar protestele apar chiar numai in situatii extreme. Multumesc pentru articol, foarte util pentru cei care se informeazā din sursele media pro-guvernamentale sau care tind sa creadā ca “adevarul e undeva la mijloc”.
Draga GB, avand asa o experienta atat mare in recrutare, de ce nu faci un profil al unui lider al opozitiei si apoi sa derulezi un proiect de recrutare… cine stie poate gasesti niste oameni dispusi si potriviti …postul e liber de multa vreme….
Parera mea. Am cam aceeasi varsta cu tine, nu voi folosi pronumele de politete. Sunt “corporatist” de 20 de ani, e drept intr-o firma mai putin incorsetata de proceduri. Profilul acestor 20% nu este unul intotdeauna cel bun. Zambetul artificial este la urma urmei schimonosit, un ranjet deoarece este artificial. Fiind artificial, intrebarea este ce intentii se ascunde in spatele lui? Zambea si Iliescu, zambea si Basescu… si niciunul nu a adus ceva bun. Dar “zambetul” scrasnit al lui Iohannis? Procentul celor 20% (sper ca nu e de la Paretto) este mic intr-o democratie cu vot nefurat. Este si motivul nemultumirii celor apartinand acestui grup. Ca nu pot face nimic ca acest procent sa creasca. Avem 4 milioane din cei activi afara, iar inauntru, in rest 40% analfabeti functionali, pensionari, minori sau cu alte orientari politice sau nationale. Ei (cei 20%) sunt prea rupti de realitate’ prea “realizati” sa inteleaga ca au ajuns prea sofisticati, snobi sau de neinteles pentru ceilalti enumerati, ca sa fie intelesi. Cu un “Let’s do it” nu convingi categoriile enumerate sa adune gunoiul, trebuie sa vorbesti ROMANESTE, sa mergi la tara, la preot si la invatator daca mai au autoritate cumva si prin ei sa convingi oamenii sa se schimbe. Si ca sa schimbam ceva trebuie o alternativa la ce a fost pana acum: 28 de ani de servicii secrete care prin cozile lor de topor din partidele de dreapta sau stanga au spoliat tara. Alternativa aceasta nu se prefigureaza. Va pica Dragnea, vin inocuitorii mentionati cu niste oameni mai incompetenti (intotdeauna am crezut ca mai rau nu se poate, dar s-a putut!) si tot asa. Eu sunt pesimist deoarece nu vad o elita de oameni morali si patrioti care sa vrea sa se angajeze sa inlocuiasca mocirla politica actuala.
Cei 20% au nevoie de un lider care sa ii reprezinte, altfel va fi doar o altă serie de adunari în Piața Victoriei. Cade guvernul asta, vine altul schimbat, pe ici pe colo în punctele esențiale….Si fara sa se schimbe cu adevarat nimic. GB, unde sa ne uitam după oameni care sa duca mișcările astea acolo unde le e rostul, spre schimbare?
“Sambata, insa, mi-am pus o camasa si papionul, pentru prima data de cand tot merg pe la aceste mitinguri. A fost felul meu de a le arata ce cred despre ei, alta idee mai buna nu mi-a venit.”
Multumim George!
“No serious sociologist any longer believes that the voice of the people expresses any divine or specially wise and lofty idea. The voice of the people expresses the mind of the people, and that mind is made up for it by the group leaders in whom it believes and by those persons who understand the manipulation of public opinion. It is composed of inherited prejudices and symbols and clichés and verbal formulas supplied to them by the leaders”
Edward Bernays, Propaganda (1928)
Cumetre JB ma asteptam de la matale sat stii mai bine cum e cu resortul politic.
Ceea ce nu inteleg este: daca atit de multi din cei care sint impotriva situatiilor actuale sint atit de coerenti si inteligenti de ce folosesc aceiasi forme de protest perimate?
Cit poti fi de destept daca folosesti aceleasi metode si astepti rezultate diferite?
De ce nu sint citeva zeci care sa se gindeasca la forme eficiente de protest?
Gandhi, Mandela si citiva altii au produs schimbarea pentru ca au actionat diferit, intr-un fel in care autoritatile au fost dezarmate.
De ce nu se gasesc citeva zeci, ca tot sint convinsi, sa faca greva foamei?
De ce nu se gindesc la anumite boicoturi?
Lista de posibilitati e limitata de potentialul mental.
Domnule Butunoiu, din ce înțeleg, considerați ca marea masa a protestatarilor este formată din persoane de buna condiție, educați, așadar îmi permit sa spun, greu de manipulat. In acest caz:
– de ce nu au un mesaj coerent
– de ce nu se organizează minim, pt a avea un lider care sa comunice clar doleanțele lor
– de ce permit unora precum Malin Bot sau Sandy sa ducă in derizoriu aceste proteste
– de ce nu fac nimic pt a schimba starea de fapt și așteaptă o intervenție “divina” – aici as lega de alt articol al Dvs, in care vorbeați de funcționarii din multinaționale – nici unul nu își mai dorește sa își asume rolul de conducere, vor sa fie lăsați in pătratică lor, cu City breakuri și haine de firma. In schimb, șeful și-l doresc zbir. Un șef care se impune prin duritate….
Dacă îmi permiteți o părere, acești protestatari sunt o tagma trista, creată de revoluția social media. Sunt educați – au școala grea – dar nu sunt intelectuali – nu au capacitatea de a gândi, de a empatiza, de a înțelege fenomene complexe.
“Reflexele politetii sociale functionau la capacitate maxima, nu am observat un singur rateu. Toti iti faceau instinctiv loc si isi cereau scuze daca realizau ca nu au facut-o destul de repede. Dar, mai ales, zambeau. Zambetul acela social, occidental, mecanic sau nu, ca nu iti mai poti da seama, dar nici nu mai conteaza, la urma urmei.” Ce pacat ca reflexele astea nu au ajuns si in sectiunea de comentarii de aici. Sau poate nu s-a dat ordin de zi pe unitate cu politetea.
Simplu. Nu avem un lider care sa ne reprezinte interesele. Acesta trebuie sa fie politician de meserie, tehnocratii ar fi mancati de vii de catre ceilalti politicieni. Iar la noi nu exista politician MORAL si PATRIOT. Nici dintre presedinti nu am reusit sa cernem o astfel de exceptie. Este o utopie? Daca da, ramanem unde suntem si repetam 28 de ani de degradare continua.
Vorbesti foarte frumos, cizelat si educat. Dar din pacate mesajul tau este aceelasi cu ceea ce se da pe TV in ultimul timp astfel incat sa se musamalizeze si sa se spele creierele oamenilor usor de influentat.
De ce nu avem un lider, pentru ca este vorba de mult mai mult, psihologic vorbind s-a creat o comunitate sunt oameni care isi spun durerea din suflet, fiecare strigandu-si propriile ganduri dar uniti de acelasi scop si anume, o tara cu o clasa politica diferita, curata si cinstita. Nu se poate ridica nimeni intr-o asemenea situatie tensionata sa preia fraiele pentru ca nu asta este intentia, esti un pic prea obisnuit cu modalitatile si subterfugiile comuniste, vezi exemplu FSN. Lumina trebuie sa cada pe sigurul scop absolut, democratia si vointa poporului trebuie respectata, iar in acest moment cheie, poporul striga la unison, demisia. Ulterior acestei situatii, trebuie sa se faca un referendum si bineinteles sa punem in locul lor niste oameni competenti. Sau ce propunere ai tu? Sa ii lasam pe cei de acum sa isi termine mandatul si implicit sa termine si ultimele sperante ale tarii acesteia? Sau sa se ridice vreun lider din multime sa poata cei de la putere sa manipuleze si mai mult opinia publica, cu ajutorul propagandei lor? Vrei sa se rupa in doua si mai mult tara asta? Da. Hai sa mutam spotlight-ul de pe ceea ce conteaza pe ceva total nesemnificativ in acest context. Se va gasi cineva care sa preia dorintele noastre, circula niste informatii pe internet cu privire la o Proclamatia 100 unde sunt trecute clar specificatiile poporului. Stai linistit oameni precum Kogalniceanu sau Bratianu, nu mai exista, au fost, omorati sau exilati, de precursorii celor care acum ne conduc. Asadar te rog, pentru ca vad ca pot discuta cu tine si tot odata pentru ca sunt sigura ca esti o persoana cu capul pe umeri sa ne ajuti sa luptam impotriva nedreptatii si dupa sa vedem pe cine punem in loc.
Educatia nu e nici pe departe suficienta pentru a te organiza in grup, si mai ales in unul foarte mare. Functionarea si dinamica unui grup e atat de diferita de profilul si actiunea fiecarui membru in parte, chiar daca toti ar fi identici, incat sa ajungi la ce spui tu e un cu totul alt job. Si da, morala merge mana in mana cu educatia, insa pana intr-un anumit punct. Si extrem de putini dintre cei mai educati, chiar, trec de acel punct. GB
George. Esti un fin observator. Experiența mea e similară. Scos la manifestație de institutul la care lucram, am trăit life bâlbâielile lui Ceaușescu de la balcon. Am rămas, că așa am fost educat, am trăit baricada de la universitate, morții, incertitudinea. Am fost acolo cu tata a doua zi și zilele următoare. Alex plângea acasă că vrea și el cu noi. Am participat la manifestațiile studențești din începutul lui Ianuarie. Am fost bătut, umilit, mi am părăsit țara. Nu am cerut, nu am primit certificat de revoluționar. Nu mi a trebuit adeverință de patriotism. Am trăit exilul, întoarcerea, zbaterea de zi cu zi, funcțiile, mărirea, dezamăgirea, familia, viața. Romania are soarta ei și va fi mereu trasa în jos de hoți, trădători de țară și înălțată de elite, sau oameni simplii, muncitori și de bun simt. Cei ce ne conduc acum sunt vremelnici. Sunt niste lichele tenace. Am speranța că nu vor reuși însă. Pentru ce ai scris, respect.
Un articol f folositor pentru cine nu a fost acolo, plin de detalii importante pe care nu prea ai unde sa le gasesti. Pe scurt, ‘lume buna’ si multa. Multumesc.
Mai este un aspect: vineri se venea de la munca 🙂
Da, asa este… GB