(dupa o discutie cu un chelner filosof)
Daca un angajator ar ajunge fata in fata cu un student sau tanar absolvent cu stil, cu eleganta, rafinament, care stapaneste bine arta conversatiei inteligente, cu o exprimare elevata si expresiva, care stie bine gramatica si subtilitatile limbilor straine, care stie sa zambeasca, care miroase frumos, la care cultura generala se vede bine dupa primele vorbe, l-ar angaja imediat. Iar daca nu ar avea postul in schema, l-ar crea atunci, pe loc.
Fiindca da, desigur, orice manager viseaza sa aiba astfel de oameni foarte tineri in firma lui. Nici nu l-ar intreba de la ce facultate vine. Ati vazut vreun angajator caruia sa-i pese de la ce facultate vine un june nou angajat de care i-a placut, sau care sa-l intrebe ceva legat de materiile din scoala pe care a facut-o?
Si, odata angajat, absolventul elegant, care stapaneste bine arta conversatiei inteligente, care stie sa zambeasca si care miroase frumos, va promova rapid, va sari etapele, cat altii in zece si va ajunge departe, foarte departe si foarte repede.
Studentii stiu bine ca asta e garantia absoluta a unui debut stralucitor de cariera, care te va duce apoi aproape oriunde ai vrea, asa ca incep sa se pregateasca inca din prima zi de facultate, daca nu cumva s-au prins deja si au inceput chiar din liceu. Mai ales ca, daca nu esti elegant si rafinat cand ai 20, nici nu vei mai fi vreodata.
Problema e, insa, cu definitiile, pentru ca fiecare pare sa inteleaga altceva prin stil, eleganta, rafinament, arta conversatiei. Vorba unui chelner cu personlitate, student in timpul liber pe la o facultate privata: Trebuie sa fii tu insuti, nene, fiecare cu stilul lui, cu chestiile lui, eleganta si rafinamentul is la interior, nu la exterior. Daca is la exterior, is asa, ca sa te dai mare, faci pe desteptul, cum s-ar spune.
Am incercat sa-i explic ca e o problema de logica in rationamentul lui, ca eleganta si rafinamentul nu au nimic in comun cu interiorul, ci numai cu exteriorul si, mai precis, numai daca sunt si alti oameni in jur care sa le observe. Dar nu ne-am inteles, asa ca l-am lasat sa-si contempleze singur eleganta si rafinamentul lui interioare.
Ma tot straduiesc sa gasesc pe Internet cine sunt cei care, si cum ii invata pe studenti ce sunt si la ce is bune eleganta, rafinamentul, arta conversatiei inteligente. Nu m-am lamurit inca, dar il voi intreba pe primul student elegant si rafinat pe care il voi intalni cine si ce l-a invatat. Si o sa completez articolul cu informatia respectiva…
Si o scurta intrebare:
Comentarii (8)
Iti trebuie bani ca sa fii elegant si rafinat. E greu sa fii elegant si rafinat imbracat de la Zara si HM sau cu costum ieftin.
Costumele si pantofii au o chestie a lor: se simt. Adica un costum Brioni tailor-made e un costum Brioni, pe langa care un Steilmann de la magazin (sau mai stiu eu ce) arata ponosit. La fel si cu pantofii: daca ai LV in picioare, se simte.
La 20 de ani aveam banuti fiindca faceam strada, nu suportam sa am buzunarele goale cum le aveau colegii, dar nu aveam pantofi Zilli de crocodil cum am acum la 34.
Acum pot sta la masa cu orice miliardar si sa nu ne deosebim la valoarea hainelor de pe noi, dar la 20 de ani nu puteam.
Asa ca oricat gel in freza iti bagi (eu unul nu imi mai bag, nu mai am par), te tradeaza hainele. Daca diferenta dintre haine si atitudine e prea mare, risti sa fii considerat fanfaron. Sau bufon scapat de la circ.
De obicei e o situatie pe care o intalnesti pe la partidele politice: lume pestrita care vrea sa para importanta, dar e tradata de coatele tocite de la sacou sau de pantofii de 150 de lei. Spre deosebire de politicienii adevarati, care cand coboara din masina, isi iau de pe bancheta din spate pardesiul Loro Piana de 900 de Euro si intra in sediu cu el pe mana.
Copii trebuie sa si traiasca viata cum vor ei, nu cum vor toate basinile din jurul lor care se mai dau si experti in secolul 17 eleganta, sa le ajute la ce .? Prostul moare de grija altuia si desteptul de a lui….pustimea are tot ce i trebuie sa aiba succes in viata, problema este adultul care crede ca le stie pe toate…
Indiferent de calitatea angajatorului din Romania, care se va mai cizela in timp, mi-as dori ca fiul meu sa poata bneficia de o instruire in ale etichetei. Sugestii?
Cum reusesti, fiind in UE si NATO, sa “formezi” o “elita” din care nici macar un membru nu este invitat la o reuniune unde sint invitati Primul Ministru din Papua Noua Guinee si COO-ul lui Ubongo ( ce o mai fi si entitatea aceia!)??
Ma refer la Davos.
Intrebarea este “pe bune”, caci “este o realizare” !!
Daca nu ar exista Romania ar trebui inventata!
Ai ca esti tare Georfica, ti-e frica de tzatza Viorica si sa nu fii in vreun proces de defaimare….loooool..
Nu vreau sa sune a reclama dar posibil sa gasiti un raspuns la intrebare pe http://www.betraining.ro. Pentru studenti, putem organiza un eveniment si gratis.
Asa cum e scris eseul se subintelege ca in Romania angajatorul este un elegant!!!
Cred ca este total fals.
Daca angajatorii Romani ar fi eleganti, un mecanism de feedback ar face ca si angajatii sa devina din ce in ce mai eleganti.
3 argumente stau la baza afirmatiei ca angajatorii din Romania nu sint eleganti ci chiar invers.
1. observarea “pe viu” a multor angajatori, oameni de afaceri, politicieni etc. Multi din ei arata mai degraba precum cintaretii de manele, mai ales corpolenta.
2. neconsiderarea lor de catre multi “neRomani”, mai ales din anumite cercuri, a angajatorilor Romani ca fiind nici macar la un nivel acceptabil. Acest fenomen se reflecta in absenta aproape totala a oamenilor de afaceri si a altori angajatori Romani din orice cerc de influenta neRoman, ca sa nu mai vorbim de cercurile de influenta Occidentale (…nu cred ca multe personalitati Africane, Asiatice sau din Oceania NU au fost invitate la Davos!)
3. eleganta rafinata implica si o graunta de originalitate. Pina si relativ putinele “personaje elegante” Romanesti sint lipsite de originalitate. Mai clar, se copiaza aproape obsesiv din strainatate.
Oricum “lipsa de eleganta” nu este o problema caci “eleganta” poate sa duca la discriminare.
Cine o are sa o poarte cu modestie si cine nu o are sa nu fie discriminat.
Nu subestima politicienii. E adevarat ca unii sunt mai boemi, altii au intrat in parlament mai saraci, dar multi au costume de 6000 de Euro si chiar mai scumpe. Ca sa nu mai spun de doamne, pe care poti identifica relativ usor bijuterii de 10.000 de Euro daca ai ceva cunostinte in domeniu.
Referitor la cercurile de influenta Occidentale: asa e, nu facem parte din ele decat sporadic (Isarescu e un om respectat, Tiriac e un om respectat si mai sunt cativa oameni de linia a doua prin diverse institutii care si ei sunt respectati, fara sa fie cunoscuti publicului).
E o situatie pe care ne-am facut-o cu mana noastra, noi nefiind capabili de a demonstra o politica interna coerenta in ultimii 30 de ani. E greu sa te duci la nunta dupa ce te-ai imbatat impreuna cu nevasta si i-ai tras cu sticla in cap.