Ziarist: pregătim un articol care să-i ajute pe absolvenţii de liceu să-şi aleagă specializarea la facultate în funcţie de ce le poate oferi mai târziu piaţa muncii. Pe scurt: ce specializări aduc joburi bine plătite după absolvire. Acestea sunt întrebările:
Ce specializări se caută în acest moment?
Ca si pana acum, ce cauta programatori (software). Aceastia sunt singurii despre care angajatorii se plang ca nu gasesc destui si destul de buni si ca trebuie sa plateasca salarii foarte mari pentru ei. Insa aceasta nu e o „specializare” universitara, de vreme ce oricine poate deveni programator foarte bun si foarte bine platit fara sa-l intrebe cineva vreodata de diploma sau de ce universitate a facut (daca a facut-o si pe aceea). In rest, nu se cauta anumiti „specialisti” semnificativ mai mult decat altii.
Daca ne oprim doar la absolventi (vad ca aici e focusul), sa stii ca toti angajatorii, aproape fara exceptie, cauta, IN PRIMUL RAND, oameni civilizati, si nu specialisti intr-un domeniu sau altu. Sigur, nu vorbim aici despre meseriile pentru care e obligatorie o certificare (medicina, arhitectura, ingineri etc.) ci de „marea masa” a joburilor „generaliste”: vanzari, marketing, resurse umane, operatii, administrativ, IT, diverse joburi legate de productie etc. etc., care insumeaza, probabil, peste 80% dintre joburile pe care se fac angajari de tineri absolventi. Toate acestea necestita niste cunostinte tehnice specifice (sau chiar calificari) ce pot fi obtinute direct la locul de munca, „ongoing”, in timp relativ scurt (cateva saptamani, luni) si cu cheltuieli rezonabile din partea firmelor. Daca gasesc tineri absolventi civilizati, in care firma poate avea incredere, cei mai multi angajatori vor fi bucurosi sa faca ei investitia in „specializarea” respectiva si sa nu astepte inutil ca acestia sa vina deja calificati din facultate.
Dar peste 4-5 ani? Putem estima ce va fi la modă atunci? Ce e probabil să se menţină pe piaţă în acest timp?
Nu cred ca vom vedea vreo diferenta semnificativa fata de starea de lucruri descrisa mai sus in urmatorii ani.
Există meserii perfect valabile acum, dar care în câţiva ani ar putea dispărea? Care anume?
Nu cred. Poate doar cateva marunte si periferice, insa dintre cele care pot fi numite cu greu „meserii”. Daca in aceasta categorie („meserie”) le includem doar pe cele pentru care e obligatorie o certificare oficiala (adica recunoscuta de catre stat sau de catre alte organisme reprezentative) sau pentru care e necesara o experienta de cel putin un an in cadrul firmei, in postul respectiv, atunci aceste meserii nu cred ca vor disparea in urmatorii ani.
Dar meserii care în acest moment nu sunt bine închegate, însă ar putea fi foarte căutate şi profitabile mai târziu?
Nu stiu. Posibil ceva foarte legat de Internet.
Care specializări sunt căutate atât pe piaţa locală cât şi în străinătate?
In strainatate nu stiu la nivel de detaliu cum se intampla lucrurile. Oricum, si acolo absolventii marilor universitati sunt angajati pe aproape orice post pentru care nu e obligatorie o anumita certificare (de la universitate sau din alta parte), INDIFERENT ce specializare termina la universitatile respective. Astfel, un absolvent de istorie, de medicina sau de matematica e angajat imediat pe orice post de ziarist, vanzari, HR, marketing sau orice altceva.
Cam la fel se intampla lucrurile si in Romania: eu nu am vazut niciun angajator care discuta cu candidati tineri absolventi sa-i fi intrebat vreodata ceva legat de specializarea sau meseria respectiva la interviu. Celor de la Drept nu li se pun niciodata intrebari legate de Drept, cei de la Stiinte Economice nu sunt intrebati de Economie, si asa mai departe. Tot ce vor angajatorii e sa gaseasca tineri absolventi CIVILIZATI. Pentru ca restul, adica tot ce e de invatat legat de meseria in care intra, invata in firma. Daca sunt inteligenti si seriosi si responsabili, invata in cateva saptamani sau in cateva luni aproape orice trebuie facut intr-o firma pe un job la nivelul lor. Se cauta absolventi de la universitati bune (de stat), insa eu nu am vazut pe nimeni sa faca o diferenta semnificativa intre facultatile/ specializarile universitatii respective. De pilda, oricine termina Universitatea din Bucuresti e „etichetat” doar cu asta, indiferent daca termina Litere, Istorie, Chimie sau Stiinte Politice. Mai pe scurt, asa cum e si in strainatate, se „cauta” mai mult universitatile si nu specializarile (facultatile) din cadrul lor.
Care specializări aduc salarii bune?
Programatorii (softistii) sunt singurii care ies in evidenta, insa aceasta nu e o specializare legata de o facultate anume, de vreme ce oricine, indiferent ce universitate si ce specializare face, poate deveni programator de unul singur, ca autodidact, fara a avea nevoie de o scoala pentru asta. In rest, salariile primite de catre tinerii absolventi depind decisiv de impresia pe care o face candidatul la interviu si intr-o masura aproape nesemnificativa de specializarea lui.
Dacă aţi avea un copil, la ce facultate l-aţi trimite? (ţinând cont doar de acest criteriu: găsirea unui job bine plătit după absolvire)
Orice universitate buna (cea mai buna posibil), indiferent de facultate sau de specializare.
Comentarii (16)
@postul de mai sus e adresat lui “radu”
Uite d-aia eu nu mai zic nimanui ca sunt programator, nici macar mie insumi. Nu mai vreau sa ma confunde lumea cu marea de amatori autodidacti care freaca php-ul si javascript-ul si se declara programatori. Eu sunt Software Engineer, chestie care implica o diploma de inginer care nu se obtine de la teatru sau geografie. La firma la care lucrez acum (Irlanda) si ultima firma la care am lucrat in Romania nu se angajau decat absolventi de facultati de profil.
Nu exista programator profesionist care sa fie autodidact si doar atat …
fara sa inceapa cu o fac de profil.
Sigur ca in Romania sunt anagajti in asa zisele companii IT zeci de invatatei care au in spatele lor un profesionist care face munca tuturor sau o repara… si asta se intampla pentru ca cel care angajeaza este tot un invatacel care mai devreme sau mai tarziu va da faliment.
Lucrurile adevarate au nevoie de munca, de pasiune si de cunostiinte bine sedimentate si exacte. Nu se face programare numai din citit reviste si carti de unul singur. Daca credeti asta sunteti pe un drum gresit in viata si nu veti avea succesul dorit. Este nevoie de a trece prin toate cararile pentru a ajunge in varful muntelui si a-l cunoaste cu adevarat. Daca urci cu telecabina o sa ai doar iluzia ca ai vazut totul.
Pentru executie nu cred ca e nevoie de studii atat de aprofundate. Poate pentru proiectare, arhitectura, cercetare etc.
GB
@Radu, te inseli amarnic, de ce crezi ca este atat de usor php, javascript ? Si cine ti-a zis tie ca astea sunt singurele limbaje de programare WEB ? Exista o varietate din care poti alege, spre exemplu python, ruby, Angular-Javascript(Tot o librarie javascript, dar este destul de greu de folosit), html, etc …
Eu zis sa nu vorbesti aiurea, am un prieten care si-a luat atestatul in programare web, ghici ce, tot stiu mai multe ca el, si nu am nicio scoala/facultate facuta in acest domeniu, mai mult, eu sunt de profesie electromecanic, deci nu mai zice ca e totul atata de usor.
Buna ziua!
Sunt programator! O sa va spun “povestea mea” din alt punct de vedere… al angajatului “batran”.
Am 42 de ani, programez in Java de peste 10 ani… stiu si PHP, JavaScript… stiu sa fac pagini web, etc… nu ma mai laud 🙂
De 6 luni sunt somer… am fost la multe interviuri… teste de angajare. Toate iti cer “teorie”…. recunosc “teorie” despre Java sau OOP sau… despre programare… nu prea stiu.
Cand eram eu tanar 🙂 , student fiind… era o vorba: “teoria ce teoria, practica… ne omoara”. In facultate “am facut o greseala”! Nu am invatat teorie…. pierdeam timpul facand fel de fel de programe.
Nu m-am “invatat minte” nici acum la batranete 🙂 … tot nu invat teorie… sper ca voi gasi un angajator care sa aprecieze “practica si stiinta de a face programe care merg”, nu TEORIE despre programare.
super articol :))
intrebarea 2, rasp = “nu cred…”
intrebarea 3, rasp = “Nu cred.”
intrebarea 4, rasp = “Nu stiu”
intrebarea 5, rasp = “In strainatate nu stiu…[…] Cam la fel se intampla lucrurile si in Romania”
singurul lucru pe care “crezi” ca “il stii” este ca “se cauta softisti, clar”
Ca o alternativa la acest articol scris cu picioarele si gandit cu partea dorsala, pot spune ca daca as putea sa “o iau de la inceput” as cauta o facultate unde sa invat comunicare si tehnici de vanzare… E greu sa lucrezi in vanzari si sunt putini oameni cu adevarat buni pe acest profil. Marea majoritate din cei care erau buni in vanzari au construit o relatie cu clientii firmelor la care au lucrat si apoi si-au deschis propriile firme, “furand” clientii.
… iti inteleg reactia, daca atat astepti tu de la o facultate…
GB
[…] societăţii atât azi, cât şi peste 4 ani (adică nu drept sau jurnalism) şi nu îi aruncă într-o piaţă suprasaturată de secretare supracalificate. Planul pe an sau pe cinci ani presupune să ne dăm interesul şi să […]
Da, programatorii (buni si incadrati pe masura pregatirii si competentelor) au salarii mari. Da, sunt greu de gasit si greu de inlocuit in ipoteza in care parasesc compania. Din celalalt punct de vedere: da, ca programator ultraspecializat pe domeniul X ai foarte putine posibilitati de a alege compania in care sa lucrezi si da, o potrivire de 80% pe profilul cautat s-ar putea sa nu fie suficienta.
E ca atunci cand ai o sita cu gaurele de dimensiuni precise si o multime de pietricele care mai de care mai frumoase pe care vrei sa le treci prin sita…
Fals! Progamatorii sunt alesi din facultatile de profil (Auomatizari si calculatoare, Cibernetica, Informatica). Nimeni in Romania sau in strainatate nu te va angaja nici pe post de junior daca nu te califici cu CV-ul. Ca tanar absolvent, singura chestiune ce te poate recomanda pentru un job, este, pe langa nota de absolvire, si facultatea pe care ai absolvit-o.
Ca o nota bene, nici Google, Microsoft sau Adobe (companii de soft recunoscute, de altfel, ca fiind deschise la capiolul HR) nu angajeaza oameni care nu au absolvit o facultate in domeniu (exceptie facand geniile).
Mai usor cu pianul pe scari cu autodidactul la programatori! Autodidact poate fi oricine in orice domeniu (chiar si medicina sau arhitectura) cu aplecare catre studiu si tenacitate in a-si gasi resurse de informare.
Intr-o lume ideala, se acorda cel putin o sansa, chiar daca nu ai studii in domeniu, dar cum nu traim intr-o lume ideala, va sfatuiesc sa invatati bine programare si sa incercati sa va angajati la o companie de profil, dumenavoastra fiind absolvent de teatru. Mult succes!
Daca ar fi asa, la cat de putini absolventi ies de la aceste facultati (si nu toti ajung programatori, ba dimpotriva!), cred ca trei sferturi dintre firmele de software ar trebui sa dispara… Am vazut foarte multi programatori de top care vin de pe la te miri ce facultate. Nu uita ca am si eu o firma de software si ca am multi prieteni directori la cele mai mari astfel de firme, asa ca sunt destul de in tema.
GB
Pai oricum ar trebui sa dispara, dar asta datorita calitatii produselor (calitate, care, evident, vine si din calitatea angajatilor). Repet, un absolvent de teatru, are sanse doar impotetice sa se angajeze ca programator. In toate firmele de soft (mari si mici) in care am activat, nu era unul care sa fi terminat altceva decat o facultate de profil. La nivel managerial altfel sta treaba. Declarativ, sigur, toti dam sanse. Daca nu e vorba de progamatori de site-uri php, sau mizilicuri, da, accept, pot fi de oriunde, nu prea conteaza. Mi-e greu sa cred, insa, ca un sistem core banking sau sistemul de genstiune de la Dacia-Renault sau softuri adevarate sunt facute de amatori autodidacti. Accept, de asemeni ca experienta inseamna, in principiu a invata pe parcurs, dar cred ca fundamentele date de studiul aprofundat intr-un domeniu sunt de neinlocuit.
Poate, la fel ca stoicii, ar trebui sa ne definim termenii. Am senzatia ca intelgem lucruri usor diferite. Sau poate ca sunt eu foarte dur cu oamenii la interviurile de angajare…
La programatorii juniori se vede diferenta, evident. Insa la cei seniori, sa zicem dupa 5 ani de activitate intensa, diferentele sunt, practic, nule, nu cared ca mai poate cineva sa-si dea seama care a fost punctul de plecare (adica studiile facute).
GB
Partial adevarat: programatorii seniori pot fi seniori pe o bucata (java, .net, php), insa sunt foarte multi care nu cunosc bazele (protocoale de comunicare, retelistica, moduri de procesare a instructiunilor la nivel de procesor).
Pe de alta parte, ca sa ajungi senior, pe cale de consecinta trebuie sa fi fost junior, iar daca nu gasesti firma care sa iti dea o sansa sa treci pe CV 1,2 proiecte, tu, (ca sa fiu conecvent in expozeu) ca absolvent de teatru, ai cam incurcat-o… Mi-e foarte greu sa cred ca, oricate chestii faine as fi facut eu in facultate, o sa ma selecteze pt interviu o firma de soft pentru un post de junior, in momentul in care vede tipul sau tipa de la HR ca am terminat Teatru. Spun asta pentru ca, din experienta personala, sansele astea sunt 1 la 1000.
Cu riscul de a ma repeta, cred ca placa asta cu “nu conteaza ce studii ai, conteaza ce stii sa faci” e putin cam prea idealista si putin cam prea legata de hazard. Ca sa fiu si mai specific, am exemplu pe cineva apropiat, care, chiar daca are studii in domeniul in care vrea sa activeze, tot nu gaseste de lucru, pe motiv ca nu are experienta relevanta (orice ar fi insemnat asta, desi dupa parearea mea are – pot fi subiectiv, totusi :)) ).
Daca, in schimb, tu ai alta abordare, imi trimit cunostinta la tine la birou sa ii dai tu o sansa =)).
Esti prost si nu stii despre ce vorbesti! In programare DOAR ca autodidact reusesti, caci in facultate nu se invata nimic relevant!