Discutiile despre salariu. Si ce salariu vreti? Pai depinde de job, nu? Pai cum depinde de job? Pentru doua joburi diferite cereti doua salarii diferite? Pai nu e logic asa? Daca e un job cu responsabilitate mai mare, trebuie sa primesc un salariu mai mare, evident! Si se uita ironic si cu subinteles la mine, ia uite si la asta ce intrebare stupida imi pune…
Dar eu ma fac ca nu inteleg si continui. Deci, sa zicem ca firma asta va ofera un job care vi se pare interesant, salariul convenabil si vreti sa va angajati la ei. Dar va mai propun si un alt job, cu responsabilitati mult mai mari, cu mai multi oameni in subordine, cu proiecte de anvergura mult mai mare, insa cu acelasi salariu. Ce faceti, ii spuneti ca nu vreti acest al doilea job, ca il vreti pe primul?
Normal!, spun unii pe nerasuflate, si pe destui i-am si vazut facand efectiv astfel, adica refuzand jobul mai complex.
Altii se scarpina in cap, semn ca nu se gandisera la asta pana acum, si presimt ca e o capcana pe undeva. Imi spun cu jumatate de gura ca ar lua jobul mai complex, dar tot derutati raman, isi dau seama ca le scapa ceva si nu inteleg prea bine ce.
E un filtru de selectie foarte eficient, desigur, si am vazut mari companii care il folosesc sistematic si cu mare atentie. E, de fapt, integrat in politica lor generala de HR. Eu apreciez foarte tare companiile la care diferentele dintre salariile mari si cele mici e cat mai redusa, care nu negociaza deloc salariile, indiferent de nivel, si care, pe cale de consecinta, nu alearga dupa vedete pentru angajare.
Sigur, asta merge bine doar la marile companii multinationale, la cele mici e greu, aproape imposibil sa impui o astfel de politica. Am avut clienti companii multinationale care aveau salariile mici peste media pietei, insa cele mari (inclusiv nivel de CEO – 1) erau aproape la jumatate din cele ale altor companii de referinta. Si nu duceau lipsa de candidati, catusi de putin. Sigur, vedetele ii cam ocoleau, insa eu sunt convins ca le faceau astfel mai degraba un serviciu.
Da, logica mea difera adesea de cea a candidatilor, insa nu pot sa ma fac ca uit matematica pe care am invatat-o in scoala. Si nu putina! Si sa imi scot din cap cu forta reflexul de a face de fiecare data calcule, cand e vorba despre bani si probabilitati.
Referitor la partea de job simplu vs. job complex pe aceiasi bani (lasand la o parte orice alt element, cum ar fi de exemplu perspectiva de cariera): ar trebui sa fiu nebun sa ma uzez degeaba si sa-mi distrug sanatatea daca am posibilitatea sa ma doara la basca pe fix tot atatia bani. Nu stiu cum e pe la altii, dar la mine astfel de situatii se judeca pe baza de criterii de eficienta.
Referitor la salariu (Bucuresti, august 2019, parerea mea): sub 3000 de Euro net e mai important somnul. Intre 3000 si 4000 de Euro net, acceptarea jobului depinde de alte facilitati. Peste 4000 de Euro net accepti oferta din prima daca mai ai si alte surse de venit. Peste 5000 de Euro net incepe sa devina de nerefuzat.
La intrebarea asta nu exista un raspuns tipic si doua situatii – un candidat aflat in prima treime a carierei va cauta jobul complex, gindidu-se cel mai probabil la etapa urmatoare in care va dori sa capitalizeze responsabilitatile. Un candidat aflat insa dincolo se panta avansarii si poate intr-o alta situatie personala nu va avea nici o problema sa aleaga jobul mai simplu. Este perfect legitim ca un candidat a 47-48 de ani sa nu isi doreasca un pas urmator la 55 ci o panta lina a traiectoriei profesionale.
Înainte de a pune întrebările de mai sus, vă propun să vă gândiți la următoarele:
– de ce managementul nu reușește să-și păstreze salariații și se miră că nu mai gasesc personal calificat?
– de ce încurajați “nemunca” oferind unora salarii mai mari decât a celor care cu adevărat muncesc;
– de ce puneți mare accent pe poziții neproductive (de ex. QA/QC, HSEQ, etc) în defavoarea acelora care vă aduc efectiv bani (prin produsul muncii lor)?;
– de ce simțiți nevoia de a pune o persoană pe o poziție superioară, când acesta face o treabă nemaipomenită pe treapta pe care se află?
– de ce încă mai puneți drept condiții pentru angajare stereotipuri de genul: “dornic de a învăța, de a lucra în echipă etc”, când de fapt știți bine că mulți angajați sunt individualiști și mincinoși?
– de ce simțiți nevoia de a face teste făcînd sondaje de genul celor pe care l-ați propus mai sus când dvs știți că angajatul vrea să muncească cât mai puțin și să câștige cat mai mult, iar angajatorul vrea să obțină cât mai mult de la un angajat cu costuri cât mai mici?;
– de ce nu învățați să vă prețuiți angajații loiali, sinceri și serioși?
Nu vă cunosc personal și în ceea ce am scris nu m-am referit la dvs personal.
Astea sint idei comuniste care duc unde a dus comunismul!
Daca extindem “logica” diferentei mici de venituri urmatorul pasi sint:
1. diferente mici intre firme…..veniturile intre firmele foarte profitabile si cele neprofitabile trebuie sa fie apropiate
2. diferente mici intre sectoare de activitate indiferent de cerere si oferta…..de ce sa aiba un agricultor un salariu mai mic decit un ITst?
Asta duce exact la ce zicea tatucul Marx in Capitalul sau!
Se plateste munca, timpul muncit!
Eu am tras cu ochiul la rezultate si apoi am votat in cunostiinta de cauza. Bine, am trisat la a treia intrebare. Am votat 2 in loc de 3. Mi s-a parut mai adecvat, tinind cont de context.
In mod normal as fi votat >2+3, dar n-are nici o utilitate sa fi sincer cu un recrutor. Desi n-am mai stat in fata unuia de… ha, ha… sa fim noi sanatosi!
Totusi, admit, daca ajungi fata in fata, el face regulile. (Daca-l platesti tu, faci tu regulile.)
In realitate, nici o companie care cauta angajati competenti nu va oferi acelasi salariu pentru doua joburi cu grade de responsabilitate diferita. Firmele serioase nu recurg la smecheriile ieftine ale lui Butunoiu pentru a testa candidatii. O promovare cu acelasi salariu dar responsabilitati mult mai mari este practic o retrogradare si numai o persoana nesigura pe ea accepta o retrogradare frumos ambalata ca promovare. Eu am fost in situatia de a fi “promovata” dar cu acelasi salariu si am preferat sa plec. Intr-un an mi-am dublat salariul lucrand pentru alta firma. Anul trecut am refuzat o oferta de la Cap Gemini dupa ce am descoperit ca agentul de recrutare mi-a ascuns faptul ca mai exista un al doilea post, cu mai mari responsabilitati si mai bine platit, pentru care aveam toata experienta necesara. Fiul meu care este Headhunter mi-a explicat ca e in fenomen obisnuit in Big4 Consultancies : oferirea postul cel mai prost platit, in speranta ca acel candidat va fi suficient de fraier sa-l accepte. Si daca face greseala sa-l accepte, va tot timpul tratat de prost si incompetent. Recruitorul m-a sunat zile in sir sa accept postul mai prost platit, promitand tot felul de oportunitati de promovare si alte balarii. L-am trimis la plimbare. Cele doua posturi au ramas neocupate mai bine de doua luni pentru ca nu s-au gasit alti candidati cu experienta mea.
Este greu să generalizezi cuantumul salarial … eu cred că totul este cerere-ofertă … vezi exemplul lipsei de sudori în România sau ing constructori
PS
Apreciez răspunsul lui boogie
Cine v-a învățat să realizați un astfel de chestionar? Presupun că nimeni, de aceea este absurd. Răspunsul corect este că alegi jobul care corespunde cel mai bine aptitudinilor, pregătirii și experienței tale anterioare. Dar se pare că nu vă interesează lucruri precum competență, productivitate, etc. În ceea ce privește întrebarea despre salarii, mă mir că ne întrebați pe noi. Dumneavoastră nu aveți o grilă a salariilor din UE, ca să știți cât ar trebui să câștigăm? Nu-mi dau seama ce urmăriți prin asemenea postări. Poate doar să ne testați gradul de inteligență! Oricum, consider intervenția dvs. o jignire la adresa unor intelectuali cum sunt utilizatorii acestui site.
acceptarea unui job cu responsabilitati mai mari depinde foarte mult de momentul de viata pe care te afli. Alegerea de la 28 de ani va fi diferita de cea de la 50, cu siguranta (indiferent de sensul in care se comite ea). De asemenea, sa-l accepti nefiind remunerat in consecinta, iarasi tine de experienta si varsta. La inceput de cariera este firesc sa oferi mai mult decat primesti, psihologic vorbind, in primul rand. Dupa ce acumulezi cunostinte si experienta, iti doresti ca aceste calitati sa fie corect remunerate.
Politicile salariale actuale reflecta fidel modul in care companiile sunt organizate si functioneaza: un mic grup de oameni (top management) ia cam toate deciziile din organizatie, atat pe cele strategice, cat si pe cele operationale si administrative, iar un mare grup de oameni (angajatii) pur si simplu executa (pun in aplicare aceste decizii)! In aceste conditii, in care atat deciziile, cat si responsabilitatile si raspunderea pentru rezultat sunt cu precadere la top management, diferentele salariale sunt enorme si nu numai in Romania… Asadar, problema ridicata de tine, George, este una care tine mai degraba de procesul decizional si de responsabilizarea angajatilor din organizatii, care ar reflecta si echilibrarea salariilor. Atat timp cat se mentine modul actual (traditional) de lucru, se vor mentine si diferentele aberante de salarii dintre top management si angajati…
Legatura intre nivelul de responsabilitate si recompensa salariala este de dorit doar la anumite profesii, in general publice: medici, invatamant, armata, politie, trafic aerian/feroviar sanatate publica, ispectorat constructii, siguranta alimentara, toate acele pozitii care necesita asumarea unor riscuri cu impact semnificativ si frecventa mare.
Pe de alta parte nu vad foarte multe companii romanesti si multinationale care sa ofere recompense inclusiv actiuni in companie in functie de valoarea adaugata adusa ca urmare a masurilor tale active ca manager si nu a evolutiei pietei.
De fapt problema e la valoarea banilor. Toti aspira la mai mult si din cauza valorii scazute a leului. Un job complex, o pozitie importanta ofera in general si conexiuni. As accepta.o chiar daca salariul e acelasi. Informatiile obtinute din conexiuni aduc cu mult mai multe beneficii. Si in timp si banii..
Interesanta abordarea companiilor cu salariile mari mai mici si salariile mici ceva mai mari fata de piata. De fapt cauta oamenii care natural vor sa mearga in zona de raspundee mai mare. Acolo se simt bine.
Cred ca e o abordare f sanatoasa pt companie.
Da, din calculele si din rationamentele mele reiese ca pentru o companie mare si bine asezata ar fi cea mai buna strategie, cu costurile cele mai mici overall pe termen mediu si lung, poate chiar si scurt. GB
Un salariu mai mare decat limita pana la care angajatul inca trebuie sa fie atent cu cheltuielile este primul pas catre pierderea acestui angajat. Mai intai o ia razna de la atatia bani, incep sa nu-i mai ajunga nici aceia, va deveni irascibil, pretentios, arogant si, in cele din urma, partile vor ajunge la incheierea contractului de munca.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (22)
Referitor la partea de job simplu vs. job complex pe aceiasi bani (lasand la o parte orice alt element, cum ar fi de exemplu perspectiva de cariera): ar trebui sa fiu nebun sa ma uzez degeaba si sa-mi distrug sanatatea daca am posibilitatea sa ma doara la basca pe fix tot atatia bani. Nu stiu cum e pe la altii, dar la mine astfel de situatii se judeca pe baza de criterii de eficienta.
Referitor la salariu (Bucuresti, august 2019, parerea mea): sub 3000 de Euro net e mai important somnul. Intre 3000 si 4000 de Euro net, acceptarea jobului depinde de alte facilitati. Peste 4000 de Euro net accepti oferta din prima daca mai ai si alte surse de venit. Peste 5000 de Euro net incepe sa devina de nerefuzat.
Intelegi ce fac sau esti prea prost pentru varsta ta!
La intrebarea asta nu exista un raspuns tipic si doua situatii – un candidat aflat in prima treime a carierei va cauta jobul complex, gindidu-se cel mai probabil la etapa urmatoare in care va dori sa capitalizeze responsabilitatile. Un candidat aflat insa dincolo se panta avansarii si poate intr-o alta situatie personala nu va avea nici o problema sa aleaga jobul mai simplu. Este perfect legitim ca un candidat a 47-48 de ani sa nu isi doreasca un pas urmator la 55 ci o panta lina a traiectoriei profesionale.
Sin, cum mai merg afacerile cu medicamente si retete compensate? 😉
Folositi psihologia inversa in ultimele articole,esti bun d-ule Butunoiu!
Ati privit peisajul? Vor cade cateva capete! 🙂 Ne distram, intens.
Înainte de a pune întrebările de mai sus, vă propun să vă gândiți la următoarele:
– de ce managementul nu reușește să-și păstreze salariații și se miră că nu mai gasesc personal calificat?
– de ce încurajați “nemunca” oferind unora salarii mai mari decât a celor care cu adevărat muncesc;
– de ce puneți mare accent pe poziții neproductive (de ex. QA/QC, HSEQ, etc) în defavoarea acelora care vă aduc efectiv bani (prin produsul muncii lor)?;
– de ce simțiți nevoia de a pune o persoană pe o poziție superioară, când acesta face o treabă nemaipomenită pe treapta pe care se află?
– de ce încă mai puneți drept condiții pentru angajare stereotipuri de genul: “dornic de a învăța, de a lucra în echipă etc”, când de fapt știți bine că mulți angajați sunt individualiști și mincinoși?
– de ce simțiți nevoia de a face teste făcînd sondaje de genul celor pe care l-ați propus mai sus când dvs știți că angajatul vrea să muncească cât mai puțin și să câștige cat mai mult, iar angajatorul vrea să obțină cât mai mult de la un angajat cu costuri cât mai mici?;
– de ce nu învățați să vă prețuiți angajații loiali, sinceri și serioși?
Nu vă cunosc personal și în ceea ce am scris nu m-am referit la dvs personal.
Dl Butunoiu cauta Clueless people, cititi mai jos:
https://www.ribbonfarm.com/2009/10/07/the-gervais-principle-or-the-office-according-to-the-office/
Astea sint idei comuniste care duc unde a dus comunismul!
Daca extindem “logica” diferentei mici de venituri urmatorul pasi sint:
1. diferente mici intre firme…..veniturile intre firmele foarte profitabile si cele neprofitabile trebuie sa fie apropiate
2. diferente mici intre sectoare de activitate indiferent de cerere si oferta…..de ce sa aiba un agricultor un salariu mai mic decit un ITst?
Asta duce exact la ce zicea tatucul Marx in Capitalul sau!
Se plateste munca, timpul muncit!
Eu am tras cu ochiul la rezultate si apoi am votat in cunostiinta de cauza. Bine, am trisat la a treia intrebare. Am votat 2 in loc de 3. Mi s-a parut mai adecvat, tinind cont de context.
In mod normal as fi votat >2+3, dar n-are nici o utilitate sa fi sincer cu un recrutor. Desi n-am mai stat in fata unuia de… ha, ha… sa fim noi sanatosi!
Totusi, admit, daca ajungi fata in fata, el face regulile. (Daca-l platesti tu, faci tu regulile.)
In realitate, nici o companie care cauta angajati competenti nu va oferi acelasi salariu pentru doua joburi cu grade de responsabilitate diferita. Firmele serioase nu recurg la smecheriile ieftine ale lui Butunoiu pentru a testa candidatii. O promovare cu acelasi salariu dar responsabilitati mult mai mari este practic o retrogradare si numai o persoana nesigura pe ea accepta o retrogradare frumos ambalata ca promovare. Eu am fost in situatia de a fi “promovata” dar cu acelasi salariu si am preferat sa plec. Intr-un an mi-am dublat salariul lucrand pentru alta firma. Anul trecut am refuzat o oferta de la Cap Gemini dupa ce am descoperit ca agentul de recrutare mi-a ascuns faptul ca mai exista un al doilea post, cu mai mari responsabilitati si mai bine platit, pentru care aveam toata experienta necesara. Fiul meu care este Headhunter mi-a explicat ca e in fenomen obisnuit in Big4 Consultancies : oferirea postul cel mai prost platit, in speranta ca acel candidat va fi suficient de fraier sa-l accepte. Si daca face greseala sa-l accepte, va tot timpul tratat de prost si incompetent. Recruitorul m-a sunat zile in sir sa accept postul mai prost platit, promitand tot felul de oportunitati de promovare si alte balarii. L-am trimis la plimbare. Cele doua posturi au ramas neocupate mai bine de doua luni pentru ca nu s-au gasit alti candidati cu experienta mea.
Este greu să generalizezi cuantumul salarial … eu cred că totul este cerere-ofertă … vezi exemplul lipsei de sudori în România sau ing constructori
PS
Apreciez răspunsul lui boogie
Cine v-a învățat să realizați un astfel de chestionar? Presupun că nimeni, de aceea este absurd. Răspunsul corect este că alegi jobul care corespunde cel mai bine aptitudinilor, pregătirii și experienței tale anterioare. Dar se pare că nu vă interesează lucruri precum competență, productivitate, etc. În ceea ce privește întrebarea despre salarii, mă mir că ne întrebați pe noi. Dumneavoastră nu aveți o grilă a salariilor din UE, ca să știți cât ar trebui să câștigăm? Nu-mi dau seama ce urmăriți prin asemenea postări. Poate doar să ne testați gradul de inteligență! Oricum, consider intervenția dvs. o jignire la adresa unor intelectuali cum sunt utilizatorii acestui site.
Eu cred ca un challenge mai complex iti aduce mai multa vizibilitate pentru un job viitor! Restul …. doar vorbe!
acceptarea unui job cu responsabilitati mai mari depinde foarte mult de momentul de viata pe care te afli. Alegerea de la 28 de ani va fi diferita de cea de la 50, cu siguranta (indiferent de sensul in care se comite ea). De asemenea, sa-l accepti nefiind remunerat in consecinta, iarasi tine de experienta si varsta. La inceput de cariera este firesc sa oferi mai mult decat primesti, psihologic vorbind, in primul rand. Dupa ce acumulezi cunostinte si experienta, iti doresti ca aceste calitati sa fie corect remunerate.
Politicile salariale actuale reflecta fidel modul in care companiile sunt organizate si functioneaza: un mic grup de oameni (top management) ia cam toate deciziile din organizatie, atat pe cele strategice, cat si pe cele operationale si administrative, iar un mare grup de oameni (angajatii) pur si simplu executa (pun in aplicare aceste decizii)! In aceste conditii, in care atat deciziile, cat si responsabilitatile si raspunderea pentru rezultat sunt cu precadere la top management, diferentele salariale sunt enorme si nu numai in Romania… Asadar, problema ridicata de tine, George, este una care tine mai degraba de procesul decizional si de responsabilizarea angajatilor din organizatii, care ar reflecta si echilibrarea salariilor. Atat timp cat se mentine modul actual (traditional) de lucru, se vor mentine si diferentele aberante de salarii dintre top management si angajati…
Legatura intre nivelul de responsabilitate si recompensa salariala este de dorit doar la anumite profesii, in general publice: medici, invatamant, armata, politie, trafic aerian/feroviar sanatate publica, ispectorat constructii, siguranta alimentara, toate acele pozitii care necesita asumarea unor riscuri cu impact semnificativ si frecventa mare.
Pe de alta parte nu vad foarte multe companii romanesti si multinationale care sa ofere recompense inclusiv actiuni in companie in functie de valoarea adaugata adusa ca urmare a masurilor tale active ca manager si nu a evolutiei pietei.
De fapt problema e la valoarea banilor. Toti aspira la mai mult si din cauza valorii scazute a leului. Un job complex, o pozitie importanta ofera in general si conexiuni. As accepta.o chiar daca salariul e acelasi. Informatiile obtinute din conexiuni aduc cu mult mai multe beneficii. Si in timp si banii..
Interesanta abordarea companiilor cu salariile mari mai mici si salariile mici ceva mai mari fata de piata. De fapt cauta oamenii care natural vor sa mearga in zona de raspundee mai mare. Acolo se simt bine.
Cred ca e o abordare f sanatoasa pt companie.
Da, din calculele si din rationamentele mele reiese ca pentru o companie mare si bine asezata ar fi cea mai buna strategie, cu costurile cele mai mici overall pe termen mediu si lung, poate chiar si scurt. GB
E Nevoie de nuanțe la primele sondaje
Un salariu mai mare decat limita pana la care angajatul inca trebuie sa fie atent cu cheltuielile este primul pas catre pierderea acestui angajat. Mai intai o ia razna de la atatia bani, incep sa nu-i mai ajunga nici aceia, va deveni irascibil, pretentios, arogant si, in cele din urma, partile vor ajunge la incheierea contractului de munca.