Am tot cautat in ultima perioada raspunsul optim la intrebarea de mai sus, fiind direct interesata de un raspuns cat mai potrivit. Am verificat si in arhiva blogului, insa din pacate, nu am identificat ceva similar (sper sa nu fi ratat, din viteza). Oricum, prin aceasta verificare, am invatat multe lucruri, care mi-au fost de real folos, pentru care multumesc dlui Butunoiu, in primul rand (subiecte interesante, opinii caustice, dar realiste), precum si celor care au comentat, la subiect.
Pe Internet, parerile sunt impartite : unii zic ca cel mai bine este sa raspunzi sincer, raportat la salariul tau anterior si la cerintele pietei, pe cand altii, dimpotriva, spun ca trebuie sa eviti cat mai mult, raspunsul sa fie evaziv (ce te faci cand recrutorul insista insa? asa cum se intampla, de regula), pentru a evita ca recrutorul sa te descalifice din start (daca ceri mai mult decat cat are bugetat) sau sa-ti ofere limita minima a cat are bugetat (pentru ca oricum iti vinzi timpul, experienta si cunostintele, ieftin).
In aceste conditii, sunt intr-o dilema: a raspunde sincer cat vreau salariul sau a ma eschiva cat/daca pot?
Haide sa te intreb altfel: care este minimul din punctul tau de vedere pentru care ai face jobul respectiv? Ideea ca iti doresti sa nu fii descalificat e cumva naiva. Motivul este ca fiind vag pierzi vremea, si a ta si a celuilalt. De aceea ei vor sa stie din prima. Ar cam trebui sa stii deja cam care e suma cea mai mica pe care o vei accepta. Daca nu le spui din prima, vei fi dezamagita cand iti vor face o oferta cu, sa zicem, 20% mai putin fata de salariul tau actual, de exemplu, si apoi te vei vedea nevoita sa refuzi. Sa zicem ca tu iei acum 4000 de lei, dar bugetul lor e de maxim 3500 de lei. Tu nezicandu-le de la inceput ca deja in capul tau te gandeai ca nu vei pleca de la jobul actual decat pentru minim cat ai acum, irosesti timpul amandurora. Nu exista absolut niciun motiv pentru care sa fii iritat ca persoana ca cei de la HR insista sa stie care e pretul tau de la inceput. Poti spune si ca negociabil in anumite conditii (daca chiar e negociabil). E normal sa stii cat cere cineva pentru munca lui/ei INAINTE sa ii angajati. Cand vei vedea pe oferta 3500 de lei, tot va trebui sa le zici ca nu poti accepta atata si sa motivezi de ce. Gandeste-te altfel: cand te duci si angajezi pe cineva pentru un serviciu (ex. dulgher, instalator, meditatii, doctor etc.), nu e mai ok sa stii de dinainte ce pret are decat sa te intalnesti cu omul, sa discutati de cateva ori si apoi sa afli ca cere prea mult raportat la bugetul tau fix cand sa incepeti treaba? Sau daca te duci la un restaurant, nu e mai ok sa vezi meniul cu preturile INAINTE sa te asezi la masa ca sa nu te trezesti ca nu-ti permiti sa mananci acolo (chiar daca mancarea e destul de buna) si sa fii nevoita sa te ridici de la masa si sa pleci fara a comanda? As zice ca pretul e de multe ori unul din criterii pentru care alegi X in locul lui Y/
Eu le spun din prima pentru ca de obicei intreaba cam din prima, macar orientativ. Pana la urma scuteste niste timp pierdut si dezamagiri ulterioare de ambele parti.
In principiu le spun cam cat am, le spun pentru cat as pleca si explic conditiile in care as pleca. De exemplu, pentru un salt pe o alta pozitie pe care o urmaresc in planul meu de dezvoltare al carierei as accepta la fel sau poate chiar sensibil mai putin decat am acum. Pentru pozitii similare le spun din start ca nu sunt interesat pentru ca profesional si financiar deja cam sunt la pragul maximal si ar fi absurd ca altcineva sa imi dea cu 20% pentru a face fix acelasi lucru.
Din experienta mea, desi nu am schimbat foarte multe job-uri pana acum, intotdeauna le-am obtinut pe cele pe care mi le-am dorit. Daca esti suficient de bine ancorat in realitate discutia despre salariu nu ar trebui sa te descalifice ci din contra, sa stabileasca o baza sanatoasa pentru discutiile urmatoare.
@all,
Cel mai fain e cind intreaba cei de la HR/RH cit vrea un candidat, mai ales ca majoritatea lor nu sint prea clari nici ce exact implica pozitia nici de ce “banda” de salariu este care este :))).
Nu ca vinovati. E numai caraghios!
Consider ca ar trebui te raportezi la salariul tau anterior si la cerintele pietei, te decizi asupra unei valori si ceri mai mult. Daca ti se ofera e f bine, daca nu ti se ofera atunci poate mai ai nevoie de experienta,poate nu e momentul potrivit, poate nu esti omul potrivit pentru post, poate nu e compania potrivita, poate nu ai scoala potrivita, s.a.m.d. .
Pai da, multumesc, cam asta spuneam si eu, in mare, mai jos, ca-mi fac temele, pe cat posibil. Sunt o serie de factori implicati si explicatii/supozitii posibile, intr-adevar…
Inainte de toate, depinde cu cine stai de vorba! S-ar putea sa dai peste vreun destept care sa creada ca e foarte bine sa te eschivezi, ca asta inseamna ca esti un bun negociator sau cine mai stie ce alta tampenie. Cu unul ca mine risti sa fii etichetat ca fricos, nesigur pe tine, ca pur si simplu nu ai habar, in pana de inteligenta in ziua respectiva etc. Daca as fi angajatorul, as face orice ca sa evit un astfel de candidat. Eu prefer barbatii adevarati care se uita in ochii tai si iti spun direct ce au de spus, fara ocolisuri. GB
PS: ce am scris mai sus e valabil pentru pozitiile de top management; pentru joburile mai joase sau pentru cele de entry level nu se mai aplica rationamentul acesta in aceeasi masura.
“Asta e una dintre problemele cele mai complicate din recrutare, atat pentru candidat, cat si pentru recrutator. Astfel de intrebari sunt puse nu pentru aflarea raspunsului, ci pentru a vedea reactia, prezenta de spirit etc. Pentru recrutator e greu sa nu depaseasca limitele acceptabilitatii sociale (si chiar legale), iar pentru candidat e greu sa dea un raspuns spontan-inteligent si din care sa iasa cu bine. E subiect lung de dezbatere, cu multe implicatii, inclusiv morale si etice. GB”
intrebare: Ce faci? Accepti unul care se eschiveaza si care-ti da un raspuns spontan-inteligent in situatia (ipotetica) in care depasesti limitele acceptabilitatii sociale si chiar legale? Sau cauti un altul, care iti raspunde fara nici un fel de ocolisuri, in mod cat mai direct?
@GB
Pai daca e vorba de un job de executive management te asigur ca daca unul apare cu cifra in fata din prima, cel putin in Occident, in mod sigur se descalifica.
Ideea este ca e clar ca o face numai pentru bani. Precum cu femeile… daca au venit la mine pentru bani, vor merge si la vecini pentru putin mai multi bani.
O persoana de calibru de Exec Mgmt negociaza ca sa afle mai multe despre firma, despre cit este de interesant, despre cit poate sa se simta in elementul lui facind ceea ce i se cere etc.
In final pune un anumit pret pe timpul si energia lui, in functie de natura jobului.
E aiurisant sa vezi o persoana de calibru, care este in cerere, sa spuna cit vrea inainte sa stie clar ce se cere de la el!!
PS: … bine, ca agaseaza recruiterul sau pe cei din firma o fi adevarat, dar e acolo pentru ca au nevoie de el si nu vice versa.
@MikeB :
1) Middle management
2) tocmai aici e problema, poti sa nu sari din prima cu cifra, insa daca se insista chiar de la primul interviu si nu te lasa sa pleci pana nu obtin de la tine ce vor, ce faci? daca nu te intereseaza postul decat partial, binenteles, le poti multumi pentru oferta, ca ne-am pierdut timpul reciproc si poti pleca fara sa spui nimic, insa daca totusi ti-ai luat o zi libera de la job sau te-ai invoit si te-ai dus totusi la interviu, inseamna ca te intereseaza suficient de mult, pentru a face anumite sacrificii gen timpul tau, invoire, zi libera, etc.;
3) motivatia principala a 99% din oameni (nu numai a femeilor) nu sunt banii? faptul ca pe langa motivatia principala, pot sa mai existe motivatii secundare (ex posibilitati de promovare in cariera, sa faci ceea ce iti place, etc) nu neaga/exclude motivatia principala..sau e mai bine sa fi ipocrit si sa spui din start ca nu te intereseaza banii, chiar daca la final tu oricum vei pune un pret pe timpul si competentele tale?
4) pai asta spuneam, in mare, mai jos, ca incerc sa-mi fac temele cat mai bine, adica aflu in primul rand cat mai multe despre firma, despre media salariala (daca este posibil), despre ce obiective, ce cauta, cultura companiei, etc, finalizata cu pretul minim acceptabil pentru mine (care sa includa pretul facturilor lunare, rate credit, toate costurile obligatorii lunare), pretul mediu (de la care incep negocierea) si pretul ideal (cel mai mare);
5) teoretic tu stii ce se cere de la tine, de la inceput, din oferta postata + iti faci temele, dupa cum spuneam + intrebari suplimentare, de clarificare, la interviu, deci stii tot ce te intereseaza;
6) intr-o lume ideala, corect ar fi ca de la prima discutie telefonica (inainte de invitatia la sediu pentru detalii), sa lasam ipocrizia deoparte, si sa se stabileasca aspectele salariale, astfel s-ar economisi o serie de timpi morti, ca sa nu ajungi, intr-un final, fix la acelasi rezultat. Ex caz real (o ruda) : Recrutorul : “Buna ziua, v-am sunat in legatura cu o oferta de operator call-center, sunteti interesat?” . Ruda : “Da, insa pentru a nu pierde timpul nici dvs, nici eu, pretentiile mele salariale sunt de X lei, negociabil. Sunteti deschisi la negociere?” Recrutor : “Mai bine veniti sa discutam la sediu detaliile, poate ajungem totusi la un salariu de X lei” (salariul era la jumatate din cat ceruse ruda). Ruda : “Nu, multumesc, in acest caz nu merita sa ne pierdem timpul, multumesc pentru oferta, daca vreti, mai ganditi-va si reveniti cu o oferta serioasa, nu sclavie.”
1) exista middle management si middle management….depinde de cit de aproape este postul de “core”-ul business-ului, de ceea ce creaza valoare si profit. In general la mid management se merge inca cu grupe salariale (salary bands)
2) si ei insista ca sa nu piarda vremea cum nici tu nu vrei sa pierzi
3) exista circumstante, recunosc foarte putine in Ro, cind motivatia principala nu sint banii imediat. Exemplu: cei cu o situatie financiara foarte OK, cei care stau la parinti, cei care au o anumita virsta si nu mai au copii acasa etc. etc.
4) este o piata ca oricare alta… cel care cumpara nu e interesat cit costa nasturii, ata, fermoarul etc…. ce il intereseaza este pretul produsului final
… din pacate in Ro, din cauza inteligentei romanesti, s-a ajuns ca preturile sa fie ca oriunde un Europa si productivitatea mica…. salariile nu pot fi decit mici
Aici era vorba despre ce faci cand ti se pune intrebarea explicit! Pentru pozitiile despre care spui tu, nu iti pune nimeni intrebarea imediat ce te asezi pe scaun. Sau poate o pune, insa atunci intra in alta categorie. De regula, asta se pune atunci cand toate celelalte sunt suficient de bine lamurite si clare. GB
@ TeodoraG
1) da, imi faceam temele inainte : stiam valoarea mea pe piata/limitele intre care ma aflam, salariul minim acceptabil pentru mine, salariul mediu (de la care as fi inceput negocierea, daca ajungeam la acest punct) si salariul ideal;
2) problema era ca de cele mai multe ori nu ajungeam la etapa negocierii, ci totul se oprea la intrebarea din titlu
3) din proprie experienta, nici un angajator (din cei putini, cu care ajungeam la stadiul negocierii) nu-mi confirma daca ma regaseam sau nu in grila lor salariala, aspectele fiind confidentiale;
4) cel mai important e ca ei sa vrea intr-adevar sa te angajeze, sa aiba nevoie de competentele tale, pentru a fi deschisi la negocieri sau ati da o oferta, in caz contrar, degeaba vrei tu..
1) da, as face la fel in continuare 2) sa te eschivezi cu unii care pun intrebarea asa intr-o doara si cei care insista sa le raspunzi prompt
3) confidential, confidential … dar sa stim si noi asta daca nu este vb de munca voluntara pe care o faci fara remunerare 4) corect, dar la fel de valabil este ca pe unii nici tu nu i-ai vrea de colegi, si tot degeaba ar fi.
Eu asa as proceda. Sper sa-ti fie de folos si… ai grija, nu lasa garda jos, never,
ever! Keep up positive approach!
multumesc frumos, da, utile info, am retinut. da, never ever! pana la urma, “nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără încuviinţarea ta!” – Eleanor Roosevelt
cu multa placere!
a fi/simti inferior si a deznadajdui sunt doua lucruri distincte; aceeasi distinsa doamna avea pentru asemenea slabiciuni un remediu: munca
la polul opus, a fi/simti superior sau a privi viata cu exuberanta (a fi boem) sunt caracteristici la fel de tricky. Echilibrul sau masura in toate, ar fi cuvantul cheie si pentru asa ceva, fiecare le stie pe ale lui unde trebuie sa lucreze
sublim, in completare, aceeasi Eleonor Roosevelt a militat si pentru Drepturile Omului. Unul dintre aceste drepturi este munca (atentie, nu sclavageala) si integritatea. In rest, “fă ceea ce îţi spune inima că este corect să faci – pentru că oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face.”…tot ea spus-o. Deci, poti fi boem, sau poti fi cu “”multiple faces” … atentie iar, asta in afara muncii, unde se presupune ca iti pastrezi integritatea. E adevarat acum, pentru unii ramane doar la nivel de presupunere.
@Cindy, concentreaza-te te rog, ai inteles total gresit, eu (ti-)am spus cum mi se pare, daca te intereseaza subiectul te las pe tine sa te instruiesti in materie, daca esti curioasa si iti doresti
al meu, clar, nici nu ar putea fi. Al tau care ar fi? ca depinde de expertiza, dar te pot asigura ca atunci cand constat un oarecare dezechilibru de balanta, si nu numai…”nu las garda jos” never.
Companiile mari, inclusiv multinationalele, au ceea ce se numeste “salary bands” si nici unul din cei cu care discuti nu poate sa iasa din acele limite. Nici persoana de la HR nici macar Managerul care angajeaza. Daca e ceva, trebuie sa se duca la analystul de HR…. sa schimbe categoria de job etc. etc. ….care mai niciodata nu se intimpla.
Acele “salary bands” sint determinate dupa niste “comparative studies” la nivelul intregii piete.
Daca in Ro salariile sint cum sint, la urma urmei, nu este nici macar vina multinationalei ci vina politicienilor care au ajutat locul acela sa fie unde este ca nivel de competitivitate!
Normal ar fi sa ti se faca o oferta pentru ca tu ai declarat tot ce poti face pentru companie in cadrul interviului, iar compania trebuie sa-ti spuna cat valoareaza pentru ei ceea ce oferi tu.
Buna Ziua Traian
nu e nimic masurabil..cred ca e doar un exercitiu de Forta al ambelor parti de a isi sustine cauza…cat mai “puternic”….ca apoi fiecare sesizeaza ca sunt ..ca nuca in perete vor bate in retragere..sau vor plusa
@ TraianM – da, asa ar fi normal, asa ma gandeam si eu intr-o vreme, pana cand realitatea mi-a demonstrat in cele mai multe cazuri, contrariul! Numai ca pana ajungi sa-ti faca o oferta concreta, procedura lor de recrutare sa presupuna mai multe etape, sa treci prin mai multe interviuri, teste practice, etc, iar tu sa te opresti la primul nivel, din cauza blocajului salarial de care vorbeam.
multumesc pentru sondaj, foarte buna ideea! multumesc si pentru raspunsul dlui DanS.
in privinta rezultatului de pana acum al sondajului : 30% din respondenti au optat pentru : “Sa spui ca astepti o oferta din partea lor”, nu prea este valabil acest raspuns in practica sau cel putin in cazul meu nu a fost niciodata, deoarece, de regula, adica in 99% din cazuri s-a insistat inca de la primul interviu sa spun ce salariu doresc. Daca spuneam ca nu e momentul acum si ca astept urmatoarea etapa sau ca vreau informatii suplimentare, mi se spunea direct ca s-ar putea sa nu mai existe “data viitoare” si mi se ofereau detaliile cerute, astfel incat reveneam la punctul blocant initial. In final,spuneam sincer ce salariu doream (de regula, mai mare cu 10-20% decat la precedentul loc de munca), dar nici asa nu era bine, pentru ca mi se spunea ca e mult peste bugetul lor, astfel incat nici nu se punea problema sa intentioneze sa negocieze, desi eu le spuneam din start ca suma respectiva este negociabila.
Sarutmana Cristina
am remarcat / citez…”In final,spuneam sincer ce salariu doream (de regula, mai mare cu 10-20% decat la precedentul loc de munca), dar nici asa nu era bine”..daca ai fi acceptat job ul fara majorarea 10-20 % ti ar fi fost dificil sa agreezi niste obiective ? sa negociezi niste oboective ? astfel incat TU stiind ca esti capabila sa..le depasesti..un bonus care divizat la 12 luni sa iti confere de exemplu ..30 % majorare ? ..inca in Romania nu se lucreaza pe obiective..inca traim in Epoca Etatista a Salariului..de ce ? de ce nu propunem angajatorului obiective masurabile si …”premiabile” ? refuz sa cred ca majoritatea angajatorilor sunt idiotic..fie Plantatiile Multinationalelor fie..un SME..o firma mica care este la inceput
buna ziua,
Partea proasta era ca ti se sugera din start ca salariul era cu mult mai mic decat salariul tau initial, actual, iar cand ceream detalii si intrebam ce insemna mai exact “mult mai mic”, mi se spunea ca sunt informatii confidentiale, care nu pot fi divulgate! De parca ar mai fi fost cazul sa ti se atraga atentia inca o data, ca nu suntem pe pozitie de egalitate, plecand de la cerere si oferta (ei ma chemau la interviu, nu cerseam eu postul), ci pe pozitii de forta! (se deduce clar unde inclina mai mult balanta). Iar salariul meu nu era confidential, era informatie publica, la liber, insa limitele bugetului lor pentru postul respectiv erau!
Partea cu obiectivele, este o idee buna, multumesc, fiind valabila atata timp cat nu iti inchid usa in nas din start, dupa ce ai spus ce pretentii salariale ai raportat la studiile si experienta aferenta si ti se raspunde ca ai asteptari nerealiste, ei avand buget mult mai mic Pe de alta parte, daca nu sunt de acord ca aceste obiective sa le treaca si in contractul de munca (cum de altfel ar fi obligatoriu, conform Codului Muncii), nu ai nici o garantie si raman doar la nivel de discutii teoretice. Si da, aveti dreptate, in RO, teoretic salariatii ar trebui sa fie evaluati in functie de obiectivele initial stabilite, conform legii, insa, ca de obicei, practica ne omoara…
Cu toate acestea, pot sa incerc pe viitor sa schimb strategia de abordare, multumesc mult de idee.
Sarutmana Cristina
vin cu clarificare/completare…obiectivele se inseireaza pe un act additional la contractual de munca. Nu are sens sa desenam pasii , insa daca se accepta salariu+ obiective acestea se mentioneaza intr un document semnat de parti. Acest document are dubla semnificatie
– temei de a masura obiectivele asumate
– temei de plata a primei legata de indeplinirea obiectivelor, orice contabil are nevoie de documente justificative
@un domn – Da, corect, multumesc pentru completare. Cel mai mult va trebui sa-mi dau silinta sa-i conving de ideea de principiu intai si apoi ori in contractul de munca direct sa le insereze, ori in actul aditional incheiat ulterior.
Obiective? Unii se uita ciudat la tine cand le pomenesti de Fisa Postului. Aproape ca te intreb “Ce-i aia?” E primul pas in stabilirea obiectivelor, daca nu vrei sa ramai la acelasi nivel (de Fisa Postului). Nu numai ca practica ne omoara, ne omoara si simpatia din cadrul PCR-ului.
si…”pe teren, la firul ierbii”, Fisa Postului nu se stabileste la nivel general, ci se negociaza si se stabilesc clar atributiile, constituie punctul de plecare asupra viitoarelor obiective.
teoretic si ideal asa ar trebui sa stea lucrurile, insa, din proprie experienta, in 100% din cazuri, fisa postului mi se comunica, inainte de angajare, nici pomeneala de vreun comentariu/negociere. Bine ca stiu insa ca exista si aceasta posibilitate, cat de aplicabila in practica, concret, ramane de vazut, la urmatorul interviu…multumesc pentru completare.
de fapt, aceeasi poveste este si daca esti angajat deja si e vorba de asa-zisa “negociere” a maririi salariului, anual (in cazul fericit cand exista) cu o suma infima (ex 300 lei), independent de obiective, singurul criteriu fiind bugetul restrans/taieri bugetare. Din proprie experienta, nu a fost niciodata vorba despre vreo negociere, ti se comunica despre ce suma e vorba si asta este! daca incercai sa vii cu argumente justificate (ex finalizarea cu succes a unor proiecte importante pentru companie), ti se raspundea ca ar trebui sa fi onorat ca lucrezi pentru compania respectiva si daca nu-ti convine, pleaca, ca doar mai asteapta 10 la usa, sa-ti ia postul! nici pomeneala de vreo negociere si aici ma refer la mediu de multinationala, nu la Gica SRL.
Buna Dimineata Cristina
Ai prezentat situatia….celor 10 prezenti la usa, e alegerea ta daca accepting sa faci dumping ….sau mergi mai departe…..formularea HR istei cu “10 la usa” arata ca acolo merita sa suporti DOAR pana gatesti ceea ce iti convine. Daca nu accepti ce ti se ofera….inchiZi politicos interviul cu HR ista..”…nu ai nimic de pierdut. ….uneori la Gica SRL poti face lucruri Mari si Importante vs Plantatiile Multinationalelor, spun asta pentru ca am fost si la GIca SRL cat si pe Plantatia Multinationalelor, ambele experiente m au ajutat [ nu am ramas ouvrier precum Liz in solda…cuiva….din cuba]
George, multumesc pentru completare. Si pe mine m-au ajutat, stiu sa fac diferenta, intre de-alde Gica, si, intre Gica si Plantatie. Tocmai de aceea aplicam cu mare incredere ceea ce sustii tu in restul comentariului.
buna seara,
adevarat, decizia e a mea. Am retinut, multumesc frumos, e foarte bine ca pot sa cunosc experienta mai multor oameni, pentru a auzi mai multe puncte de vedere, problema fiind vazuta din mai multe unghiuri. In plus, informatiile le sunt utile si altor oameni care intra sau vor intra pe blog.
In curand, asta insemnand in urmatoarele 3 – 4 saptamani, ar trebui sa se intample niste decizii in urma carora o sa imi schimb pozitia (non manageriala) in organizatie. Cand si daca o sa se intample, o sa le trimit in teren mingea numita renegociere salariu cu un obiectiv de plus 35%. Sant foarte curios cum o sa se desfasoare lucrurile pentru ca sant absolut sigur ca prima reactie va fi “exclus”.
Totusi, eu sper ca am niste atuuri care ii vor convinge sa accepte negocierea.
Experienta mea este ca sinceritatea in privinta asteptarilor duce la incheierea prematura a discutiilor. Asta pentru o persoana cu ceva experienta in spate (15 – 20 ani), maturitate profesionala, o multime de competente si asteptari pe masura.
Da, se pare ca sinceritatea in lumea afacerilor este un neajuns, nu numai in privinta asteptarilor (salariale). Cred ca o abordare corecta ar fi sa te informezi in prealabil cam ce sume se practica pentru functia respectiva si sa confirmi cu ei daca se regaseste in grila salariala a companiei respective.
In functie de cat de tare iti doresti acel job sau ei sa te aiba in companie, se poate negocia sau nu. Am avut ocazia (in experienta mea de 10-15 ani) sa cer o suma si firma sa ofere considerabil mai mult.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (70)
Haide sa te intreb altfel: care este minimul din punctul tau de vedere pentru care ai face jobul respectiv? Ideea ca iti doresti sa nu fii descalificat e cumva naiva. Motivul este ca fiind vag pierzi vremea, si a ta si a celuilalt. De aceea ei vor sa stie din prima. Ar cam trebui sa stii deja cam care e suma cea mai mica pe care o vei accepta. Daca nu le spui din prima, vei fi dezamagita cand iti vor face o oferta cu, sa zicem, 20% mai putin fata de salariul tau actual, de exemplu, si apoi te vei vedea nevoita sa refuzi. Sa zicem ca tu iei acum 4000 de lei, dar bugetul lor e de maxim 3500 de lei. Tu nezicandu-le de la inceput ca deja in capul tau te gandeai ca nu vei pleca de la jobul actual decat pentru minim cat ai acum, irosesti timpul amandurora. Nu exista absolut niciun motiv pentru care sa fii iritat ca persoana ca cei de la HR insista sa stie care e pretul tau de la inceput. Poti spune si ca negociabil in anumite conditii (daca chiar e negociabil). E normal sa stii cat cere cineva pentru munca lui/ei INAINTE sa ii angajati. Cand vei vedea pe oferta 3500 de lei, tot va trebui sa le zici ca nu poti accepta atata si sa motivezi de ce. Gandeste-te altfel: cand te duci si angajezi pe cineva pentru un serviciu (ex. dulgher, instalator, meditatii, doctor etc.), nu e mai ok sa stii de dinainte ce pret are decat sa te intalnesti cu omul, sa discutati de cateva ori si apoi sa afli ca cere prea mult raportat la bugetul tau fix cand sa incepeti treaba? Sau daca te duci la un restaurant, nu e mai ok sa vezi meniul cu preturile INAINTE sa te asezi la masa ca sa nu te trezesti ca nu-ti permiti sa mananci acolo (chiar daca mancarea e destul de buna) si sa fii nevoita sa te ridici de la masa si sa pleci fara a comanda? As zice ca pretul e de multe ori unul din criterii pentru care alegi X in locul lui Y/
Da, evident că așa este…
Eu le spun din prima pentru ca de obicei intreaba cam din prima, macar orientativ. Pana la urma scuteste niste timp pierdut si dezamagiri ulterioare de ambele parti.
In principiu le spun cam cat am, le spun pentru cat as pleca si explic conditiile in care as pleca. De exemplu, pentru un salt pe o alta pozitie pe care o urmaresc in planul meu de dezvoltare al carierei as accepta la fel sau poate chiar sensibil mai putin decat am acum. Pentru pozitii similare le spun din start ca nu sunt interesat pentru ca profesional si financiar deja cam sunt la pragul maximal si ar fi absurd ca altcineva sa imi dea cu 20% pentru a face fix acelasi lucru.
Din experienta mea, desi nu am schimbat foarte multe job-uri pana acum, intotdeauna le-am obtinut pe cele pe care mi le-am dorit. Daca esti suficient de bine ancorat in realitate discutia despre salariu nu ar trebui sa te descalifice ci din contra, sa stabileasca o baza sanatoasa pentru discutiile urmatoare.
@all,
Cel mai fain e cind intreaba cei de la HR/RH cit vrea un candidat, mai ales ca majoritatea lor nu sint prea clari nici ce exact implica pozitia nici de ce “banda” de salariu este care este :))).
Nu ca vinovati. E numai caraghios!
:)))
Buna Dimineata Mike
Ptr ca cei de la HR ..sunt precum candidatul….out of place ))))))
Consider ca ar trebui te raportezi la salariul tau anterior si la cerintele pietei, te decizi asupra unei valori si ceri mai mult. Daca ti se ofera e f bine, daca nu ti se ofera atunci poate mai ai nevoie de experienta,poate nu e momentul potrivit, poate nu esti omul potrivit pentru post, poate nu e compania potrivita, poate nu ai scoala potrivita, s.a.m.d. .
Pai da, multumesc, cam asta spuneam si eu, in mare, mai jos, ca-mi fac temele, pe cat posibil. Sunt o serie de factori implicati si explicatii/supozitii posibile, intr-adevar…
Inainte de toate, depinde cu cine stai de vorba! S-ar putea sa dai peste vreun destept care sa creada ca e foarte bine sa te eschivezi, ca asta inseamna ca esti un bun negociator sau cine mai stie ce alta tampenie. Cu unul ca mine risti sa fii etichetat ca fricos, nesigur pe tine, ca pur si simplu nu ai habar, in pana de inteligenta in ziua respectiva etc. Daca as fi angajatorul, as face orice ca sa evit un astfel de candidat. Eu prefer barbatii adevarati care se uita in ochii tai si iti spun direct ce au de spus, fara ocolisuri. GB
PS: ce am scris mai sus e valabil pentru pozitiile de top management; pentru joburile mai joase sau pentru cele de entry level nu se mai aplica rationamentul acesta in aceeasi masura.
George, citez din tine.
“Asta e una dintre problemele cele mai complicate din recrutare, atat pentru candidat, cat si pentru recrutator. Astfel de intrebari sunt puse nu pentru aflarea raspunsului, ci pentru a vedea reactia, prezenta de spirit etc. Pentru recrutator e greu sa nu depaseasca limitele acceptabilitatii sociale (si chiar legale), iar pentru candidat e greu sa dea un raspuns spontan-inteligent si din care sa iasa cu bine. E subiect lung de dezbatere, cu multe implicatii, inclusiv morale si etice. GB”
intrebare: Ce faci? Accepti unul care se eschiveaza si care-ti da un raspuns spontan-inteligent in situatia (ipotetica) in care depasesti limitele acceptabilitatii sociale si chiar legale? Sau cauti un altul, care iti raspunde fara nici un fel de ocolisuri, in mod cat mai direct?
as putea spune ca te cam eschivezi, de la un mesaj la altul
@GB
Pai daca e vorba de un job de executive management te asigur ca daca unul apare cu cifra in fata din prima, cel putin in Occident, in mod sigur se descalifica.
Ideea este ca e clar ca o face numai pentru bani. Precum cu femeile… daca au venit la mine pentru bani, vor merge si la vecini pentru putin mai multi bani.
O persoana de calibru de Exec Mgmt negociaza ca sa afle mai multe despre firma, despre cit este de interesant, despre cit poate sa se simta in elementul lui facind ceea ce i se cere etc.
In final pune un anumit pret pe timpul si energia lui, in functie de natura jobului.
E aiurisant sa vezi o persoana de calibru, care este in cerere, sa spuna cit vrea inainte sa stie clar ce se cere de la el!!
PS: … bine, ca agaseaza recruiterul sau pe cei din firma o fi adevarat, dar e acolo pentru ca au nevoie de el si nu vice versa.
@MikeB :
1) Middle management
2) tocmai aici e problema, poti sa nu sari din prima cu cifra, insa daca se insista chiar de la primul interviu si nu te lasa sa pleci pana nu obtin de la tine ce vor, ce faci?
3) motivatia principala a 99% din oameni (nu numai a femeilor) nu sunt banii? faptul ca pe langa motivatia principala, pot sa mai existe motivatii secundare (ex posibilitati de promovare in cariera, sa faci ceea ce iti place, etc) nu neaga/exclude motivatia principala..sau e mai bine sa fi ipocrit si sa spui din start ca nu te intereseaza banii, chiar daca la final tu oricum vei pune un pret pe timpul si competentele tale?
4) pai asta spuneam, in mare, mai jos, ca incerc sa-mi fac temele cat mai bine, adica aflu in primul rand cat mai multe despre firma, despre media salariala (daca este posibil), despre ce obiective, ce cauta, cultura companiei, etc, finalizata cu pretul minim acceptabil pentru mine (care sa includa pretul facturilor lunare, rate credit, toate costurile obligatorii lunare), pretul mediu (de la care incep negocierea) si pretul ideal (cel mai mare);
5) teoretic tu stii ce se cere de la tine, de la inceput, din oferta postata + iti faci temele, dupa cum spuneam + intrebari suplimentare, de clarificare, la interviu, deci stii tot ce te intereseaza;
6) intr-o lume ideala, corect ar fi ca de la prima discutie telefonica (inainte de invitatia la sediu pentru detalii), sa lasam ipocrizia deoparte, si sa se stabileasca aspectele salariale, astfel s-ar economisi o serie de timpi morti, ca sa nu ajungi, intr-un final, fix la acelasi rezultat. Ex caz real (o ruda) : Recrutorul : “Buna ziua, v-am sunat in legatura cu o oferta de operator call-center, sunteti interesat?” . Ruda : “Da, insa pentru a nu pierde timpul nici dvs, nici eu, pretentiile mele salariale sunt de X lei, negociabil. Sunteti deschisi la negociere?” Recrutor : “Mai bine veniti sa discutam la sediu detaliile, poate ajungem totusi la un salariu de X lei” (salariul era la jumatate din cat ceruse ruda). Ruda : “Nu, multumesc, in acest caz nu merita sa ne pierdem timpul, multumesc pentru oferta, daca vreti, mai ganditi-va si reveniti cu o oferta serioasa, nu sclavie.”
1) exista middle management si middle management….depinde de cit de aproape este postul de “core”-ul business-ului, de ceea ce creaza valoare si profit. In general la mid management se merge inca cu grupe salariale (salary bands)
2) si ei insista ca sa nu piarda vremea cum nici tu nu vrei sa pierzi
3) exista circumstante, recunosc foarte putine in Ro, cind motivatia principala nu sint banii imediat. Exemplu: cei cu o situatie financiara foarte OK, cei care stau la parinti, cei care au o anumita virsta si nu mai au copii acasa etc. etc.
4) este o piata ca oricare alta… cel care cumpara nu e interesat cit costa nasturii, ata, fermoarul etc…. ce il intereseaza este pretul produsului final
… din pacate in Ro, din cauza inteligentei romanesti, s-a ajuns ca preturile sa fie ca oriunde un Europa si productivitatea mica…. salariile nu pot fi decit mici
Aici era vorba despre ce faci cand ti se pune intrebarea explicit! Pentru pozitiile despre care spui tu, nu iti pune nimeni intrebarea imediat ce te asezi pe scaun. Sau poate o pune, insa atunci intra in alta categorie. De regula, asta se pune atunci cand toate celelalte sunt suficient de bine lamurite si clare. GB
@ TeodoraG
1) da, imi faceam temele inainte : stiam valoarea mea pe piata/limitele intre care ma aflam, salariul minim acceptabil pentru mine, salariul mediu (de la care as fi inceput negocierea, daca ajungeam la acest punct) si salariul ideal;
2) problema era ca de cele mai multe ori nu ajungeam la etapa negocierii, ci totul se oprea la intrebarea din titlu
3) din proprie experienta, nici un angajator (din cei putini, cu care ajungeam la stadiul negocierii) nu-mi confirma daca ma regaseam sau nu in grila lor salariala, aspectele fiind confidentiale;
4) cel mai important e ca ei sa vrea intr-adevar sa te angajeze, sa aiba nevoie de competentele tale, pentru a fi deschisi la negocieri sau ati da o oferta, in caz contrar, degeaba vrei tu..
1) da, as face la fel in continuare 2) sa te eschivezi cu unii care pun intrebarea asa intr-o doara si cei care insista sa le raspunzi prompt
asta daca nu este vb de munca voluntara pe care o faci fara remunerare 4) corect, dar la fel de valabil este ca pe unii nici tu nu i-ai vrea de colegi, si tot degeaba ar fi.
3) confidential, confidential … dar sa stim si noi
Eu asa as proceda. Sper sa-ti fie de folos si… ai grija, nu lasa garda jos, never,
ever! Keep up positive approach!
multumesc frumos, da, utile info, am retinut.
da, never ever! pana la urma, “nimeni nu te poate face să te simţi inferior fără încuviinţarea ta!” – Eleanor Roosevelt
cu multa placere!
a fi/simti inferior si a deznadajdui sunt doua lucruri distincte; aceeasi distinsa doamna avea pentru asemenea slabiciuni un remediu: munca
la polul opus, a fi/simti superior sau a privi viata cu exuberanta (a fi boem) sunt caracteristici la fel de tricky. Echilibrul sau masura in toate, ar fi cuvantul cheie si pentru asa ceva, fiecare le stie pe ale lui unde trebuie sa lucreze
sublim, in completare, aceeasi Eleonor Roosevelt a militat si pentru Drepturile Omului.
Unul dintre aceste drepturi este munca (atentie, nu sclavageala) si integritatea. In rest, “fă ceea ce îţi spune inima că este corect să faci – pentru că oricum vei fi criticat. Vei fi condamnat indiferent ce vei face.”…tot ea spus-o. Deci, poti fi boem, sau poti fi cu “”multiple faces” 
… atentie iar, asta in afara muncii, unde se presupune ca iti pastrezi integritatea. E adevarat acum, pentru unii ramane doar la nivel de presupunere. 
mie asta cu “multiple faces” mi se pare foarte tricky
trebuie musai sa pastrezi un anumit echilibru intre “multiple faces”
)) dar, fiecare le stie pe ale lui, mai ales acolo unde trebuie sa lucreze 
de ce, iti plac trucurile ?
Buna seara Cindy,
de ce intrebi? te intereseaza? Esti amatoare sau profesionista?
din curiozitate, ca si tine
@Cindy, concentreaza-te te rog, ai inteles total gresit, eu (ti-)am spus cum mi se pare, daca te intereseaza subiectul te las pe tine sa te instruiesti in materie, daca esti curioasa si iti doresti
deloc
urmaresc alte subiecte 
lucreaza mai bine la echilibru
al tau ?
nu imi permit, dar tu se pare ca nu te jenezi.
al meu, clar, nici nu ar putea fi. Al tau care ar fi?
ca depinde de expertiza, dar te pot asigura ca atunci cand constat un oarecare dezechilibru de balanta, si nu numai…”nu las garda jos” never. 
prin urmare, poti sta linistita, e adevarat, nu ma jenez
am vazut, esti plina de trucuri
asa sunt simpaticele 
duc lipsa de subiecte si le mai confectioneaza si ele, ce sa faca
noapte buna, copilasi!
noapte buna, unele subiecte sunt senzationale, prin urmare constatam ce-i de constat
si tragem concluzia 
Companiile mari, inclusiv multinationalele, au ceea ce se numeste “salary bands” si nici unul din cei cu care discuti nu poate sa iasa din acele limite. Nici persoana de la HR nici macar Managerul care angajeaza. Daca e ceva, trebuie sa se duca la analystul de HR…. sa schimbe categoria de job etc. etc. ….care mai niciodata nu se intimpla.
Acele “salary bands” sint determinate dupa niste “comparative studies” la nivelul intregii piete.
Daca in Ro salariile sint cum sint, la urma urmei, nu este nici macar vina multinationalei ci vina politicienilor care au ajutat locul acela sa fie unde este ca nivel de competitivitate!
corect, colonie!
Normal ar fi sa ti se faca o oferta pentru ca tu ai declarat tot ce poti face pentru companie in cadrul interviului, iar compania trebuie sa-ti spuna cat valoareaza pentru ei ceea ce oferi tu.
Buna Ziua Traian
nu e nimic masurabil..cred ca e doar un exercitiu de Forta al ambelor parti de a isi sustine cauza…cat mai “puternic”….ca apoi fiecare sesizeaza ca sunt ..ca nuca in perete vor bate in retragere..sau vor plusa
@ TraianM – da, asa ar fi normal, asa ma gandeam si eu intr-o vreme, pana cand realitatea mi-a demonstrat in cele mai multe cazuri, contrariul! Numai ca pana ajungi sa-ti faca o oferta concreta, procedura lor de recrutare sa presupuna mai multe etape, sa treci prin mai multe interviuri, teste practice, etc, iar tu sa te opresti la primul nivel, din cauza blocajului salarial de care vorbeam.
multumesc pentru sondaj, foarte buna ideea! multumesc si pentru raspunsul dlui DanS.
in privinta rezultatului de pana acum al sondajului : 30% din respondenti au optat pentru : “Sa spui ca astepti o oferta din partea lor”, nu prea este valabil acest raspuns in practica sau cel putin in cazul meu nu a fost niciodata, deoarece, de regula, adica in 99% din cazuri s-a insistat inca de la primul interviu sa spun ce salariu doresc. Daca spuneam ca nu e momentul acum si ca astept urmatoarea etapa sau ca vreau informatii suplimentare, mi se spunea direct ca s-ar putea sa nu mai existe “data viitoare” si mi se ofereau detaliile cerute, astfel incat reveneam la punctul blocant initial. In final,spuneam sincer ce salariu doream (de regula, mai mare cu 10-20% decat la precedentul loc de munca), dar nici asa nu era bine, pentru ca mi se spunea ca e mult peste bugetul lor, astfel incat nici nu se punea problema sa intentioneze sa negocieze, desi eu le spuneam din start ca suma respectiva este negociabila.
Sarutmana Cristina
am remarcat / citez…”In final,spuneam sincer ce salariu doream (de regula, mai mare cu 10-20% decat la precedentul loc de munca), dar nici asa nu era bine”..daca ai fi acceptat job ul fara majorarea 10-20 % ti ar fi fost dificil sa agreezi niste obiective ? sa negociezi niste oboective ? astfel incat TU stiind ca esti capabila sa..le depasesti..un bonus care divizat la 12 luni sa iti confere de exemplu ..30 % majorare ? ..inca in Romania nu se lucreaza pe obiective..inca traim in Epoca Etatista a Salariului..de ce ? de ce nu propunem angajatorului obiective masurabile si …”premiabile” ? refuz sa cred ca majoritatea angajatorilor sunt idiotic..fie Plantatiile Multinationalelor fie..un SME..o firma mica care este la inceput
buna ziua,
Pe de alta parte, daca nu sunt de acord ca aceste obiective sa le treaca si in contractul de munca (cum de altfel ar fi obligatoriu, conform Codului Muncii), nu ai nici o garantie si raman doar la nivel de discutii teoretice. Si da, aveti dreptate, in RO, teoretic salariatii ar trebui sa fie evaluati in functie de obiectivele initial stabilite, conform legii, insa, ca de obicei, practica ne omoara…
Partea proasta era ca ti se sugera din start ca salariul era cu mult mai mic decat salariul tau initial, actual, iar cand ceream detalii si intrebam ce insemna mai exact “mult mai mic”, mi se spunea ca sunt informatii confidentiale, care nu pot fi divulgate! De parca ar mai fi fost cazul sa ti se atraga atentia inca o data, ca nu suntem pe pozitie de egalitate, plecand de la cerere si oferta (ei ma chemau la interviu, nu cerseam eu postul), ci pe pozitii de forta! (se deduce clar unde inclina mai mult balanta). Iar salariul meu nu era confidential, era informatie publica, la liber, insa limitele bugetului lor pentru postul respectiv erau!
Partea cu obiectivele, este o idee buna, multumesc, fiind valabila atata timp cat nu iti inchid usa in nas din start, dupa ce ai spus ce pretentii salariale ai raportat la studiile si experienta aferenta si ti se raspunde ca ai asteptari nerealiste, ei avand buget mult mai mic
Cu toate acestea, pot sa incerc pe viitor sa schimb strategia de abordare, multumesc mult de idee.
Sarutmana Cristina
vin cu clarificare/completare…obiectivele se inseireaza pe un act additional la contractual de munca. Nu are sens sa desenam pasii , insa daca se accepta salariu+ obiective acestea se mentioneaza intr un document semnat de parti. Acest document are dubla semnificatie
– temei de a masura obiectivele asumate
– temei de plata a primei legata de indeplinirea obiectivelor, orice contabil are nevoie de documente justificative
@un domn – Da, corect, multumesc pentru completare. Cel mai mult va trebui sa-mi dau silinta sa-i conving de ideea de principiu intai si apoi ori in contractul de munca direct sa le insereze, ori in actul aditional incheiat ulterior.
Obiective? Unii se uita ciudat la tine cand le pomenesti de Fisa Postului. Aproape ca te intreb “Ce-i aia?”
E primul pas in stabilirea obiectivelor, daca nu vrei sa ramai la acelasi nivel (de Fisa Postului). Nu numai ca practica ne omoara, ne omoara si simpatia din cadrul PCR-ului.
@Liz – da, multumesc, si Fisa postului, suplimentar, ar trebui cunoscuta de la inceput, pentru ca una e oferta frumos ambalata si alta e realitatea!
Suplimentar? Obligatoriu poate vrei sa zici.
Atat pentru tine cat si pentru firma. Lipsa ei se plateste cam scump de ambele parti. 
si…”pe teren, la firul ierbii”, Fisa Postului nu se stabileste la nivel general, ci se negociaza si se stabilesc clar atributiile, constituie punctul de plecare asupra viitoarelor obiective.
teoretic si ideal asa ar trebui sa stea lucrurile, insa, din proprie experienta, in 100% din cazuri, fisa postului mi se comunica, inainte de angajare, nici pomeneala de vreun comentariu/negociere. Bine ca stiu insa ca exista si aceasta posibilitate, cat de aplicabila in practica, concret, ramane de vazut, la urmatorul interviu…multumesc pentru completare.
de fapt, aceeasi poveste este si daca esti angajat deja si e vorba de asa-zisa “negociere” a maririi salariului, anual (in cazul fericit cand exista) cu o suma infima (ex 300 lei), independent de obiective, singurul criteriu fiind bugetul restrans/taieri bugetare. Din proprie experienta, nu a fost niciodata vorba despre vreo negociere, ti se comunica despre ce suma e vorba si asta este! daca incercai sa vii cu argumente justificate (ex finalizarea cu succes a unor proiecte importante pentru companie), ti se raspundea ca ar trebui sa fi onorat ca lucrezi pentru compania respectiva si daca nu-ti convine, pleaca, ca doar mai asteapta 10 la usa, sa-ti ia postul! nici pomeneala de vreo negociere si aici ma refer la mediu de multinationala, nu la Gica SRL.
Buna Dimineata Cristina
Ai prezentat situatia….celor 10 prezenti la usa, e alegerea ta daca accepting sa faci dumping ….sau mergi mai departe…..formularea HR istei cu “10 la usa” arata ca acolo merita sa suporti DOAR pana gatesti ceea ce iti convine. Daca nu accepti ce ti se ofera….inchiZi politicos interviul cu HR ista..”…nu ai nimic de pierdut. ….uneori la Gica SRL poti face lucruri Mari si Importante vs Plantatiile Multinationalelor, spun asta pentru ca am fost si la GIca SRL cat si pe Plantatia Multinationalelor, ambele experiente m au ajutat [ nu am ramas ouvrier precum Liz in solda…cuiva….din cuba]
George, multumesc pentru completare.
Si pe mine m-au ajutat, stiu sa fac diferenta, intre de-alde Gica, si, intre Gica si Plantatie. Tocmai de aceea aplicam cu mare incredere ceea ce sustii tu in restul comentariului. 
George, vin eu la carnaval, dar la vara. Se stabileste programul inca de acum.
buna seara,
adevarat, decizia e a mea. Am retinut, multumesc frumos, e foarte bine ca pot sa cunosc experienta mai multor oameni, pentru a auzi mai multe puncte de vedere, problema fiind vazuta din mai multe unghiuri. In plus, informatiile le sunt utile si altor oameni care intra sau vor intra pe blog.
In curand, asta insemnand in urmatoarele 3 – 4 saptamani, ar trebui sa se intample niste decizii in urma carora o sa imi schimb pozitia (non manageriala) in organizatie. Cand si daca o sa se intample, o sa le trimit in teren mingea numita renegociere salariu cu un obiectiv de plus 35%. Sant foarte curios cum o sa se desfasoare lucrurile pentru ca sant absolut sigur ca prima reactie va fi “exclus”.
Totusi, eu sper ca am niste atuuri care ii vor convinge sa accepte negocierea.
Stay tuned.
Fingers crossed for you. You will win.
Buna Dimineata DanS
merita incercat. Pierderea majora ar fi/este daca nu ai incerca !
The most important things in the world have been accomplished by people who have kept trying even when it seems that there is no hope.
Dale Carnegie
asa ca Dan S. incercarea, moarte n-are!
buna ziua
ceva noutati ?
Da, gandim la fel, actionam altfel.
Am spus in cateva saptamani. In corporatii dureaza pana cand se ia o decizie
Si eu astept cu oaresce nerabdare sa ajung la o concluzie.
…still the fingers crossed for you.
corect, insa de fapt, eu m-am referit : “suplimentar” = “in completare”
Experienta mea este ca sinceritatea in privinta asteptarilor duce la incheierea prematura a discutiilor. Asta pentru o persoana cu ceva experienta in spate (15 – 20 ani), maturitate profesionala, o multime de competente si asteptari pe masura.
Da, se pare ca sinceritatea in lumea afacerilor este un neajuns, nu numai in privinta asteptarilor (salariale). Cred ca o abordare corecta ar fi sa te informezi in prealabil cam ce sume se practica pentru functia respectiva si sa confirmi cu ei daca se regaseste in grila salariala a companiei respective.
In functie de cat de tare iti doresti acel job sau ei sa te aiba in companie, se poate negocia sau nu. Am avut ocazia (in experienta mea de 10-15 ani) sa cer o suma si firma sa ofere considerabil mai mult.
Se practica confidentialitatea.
))
A salariului da. Compania avea profit si hotararea se lua la nivel de shareholders.
cade punctul 3
nu in totalitate, e drept, ci doar daca practici voluntariatul. 
Da, sinceritatea este un mare neajuns, nu doar in lumea afacerilor. 