Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a aratat ce a filmat el in bucatarie cu niste camere ascunse. Exasperat ca un angajat fura incontinuu, a instalat niste camere disimulate, si in bucatarie si in alte cateva locuri. Si chiar in ziua in care le-a dat drumul, m-a chemat sa imi arate ceva. Pe filmulet am vazut mai multi baieti, nu era nicio fata acolo. Toti tineri, niciunul nu parea sa se fi apropiat de 30. Si mai era un om, mai in varsta decat ei, de care pareau sa asculte. Mi-a explicat prietenul meu ca era seful bucatar, cumnatul lui.
La un moment dat, cumnatul iese din bucatarie. Instantaneu, ca la un semnal, toata lumea se opreste din lucru si isi indreapta privirea spre golul prin care a iesit cumnatul respectiv. Unul se duce si se asaza in acel loc, facandu-se ca trebaluieste ceva fara niciun sens acolo. Si, ca la un semn, toti incep sa se agite, intra intr-o stare febrila si incep sa bage prin buzunare diverse lucruri. Parea sa nu conteze ce, ca e de mancare sau nu, aveam senzatia ca nici nu se uitau prea bine la ce luau.
Unul dintre ei a facut ceva ce mi-a ramas in minte, nu cred ca voi uita vreodata imaginea aceea. Era un pic mai rotofei decat ceilalti si avea o camasa alba, sau deschisa la culoare, oricum (camerele erau alb-negru, nu puteai deslusi culorile). Rotofeiul ia o bucata de carne cruda si o baga sub camasa!
Apoi iarasi, tot ca la un semn, au trecut la locurile lor, cu cutitele si cu cratitele in mana. Dupa cateva secunde, intra cumnatul in cadru. Copiii incep si ei sa iasa, dar numai cate unul, asteptau sa se intoarca cel de dinainte si apoi iesea urmatorul.
Prietenul meu s-a dus cu filmuletul la politie. Au ras politistii de el de se tineau cu mainile de burta. Au spus ca asta nu doar ca nu demonstreaza fapta, dar nici macar intentia. Si nu numai ca nu poti cere ca cineva sa fie anchetat pentru asemenea fleacuri, ci nici macar sa-l dai afara, ca te da el in judecata. Si ca, by the way, sa scoata urgent camerele alea ascunde, ca-l pot reclama copiii daca afla, si s-ar putea sa fie el cel arestat.
Le-a scos urgent a doua zi, si a pus altele, la vedere. Furturile au scazut putin, intr-adevar, in primele doua saptamani.
Mi-am adus aminte de filmuletul prietenului meu ieri. Eram la o conferinta cu tot felul de oameni importanti, organizata de un alt prieten al meu intr-o foarte cunoscuta si prestigioasa institutie a statului nostru. Cu liste de intrare, ecusoane, catering, hostese senzuale, stiti cum e la conferintele astea.
Am ajuns cu mult timp ianinte sa inceapa, ca sa dau o mana de ajutor. Toata lumea se agita, carau, mutau, instalau, gesticulau, isi dadeau cu parerea. Doar intr-un colt, intr-o cotitura a salii, era o atmosfera aparte. Vreo zece doamne, daca nu si mai bine, stateau linistite si contemplau. Erau toate imbracate la fel, in costume albastre, deux-pieces, dar unele aveau si pantaloni. Toate trecute de 50, unele chiar bine. Erau angajatele cunoscutei si prestigioasei institutii a statului nostru, mi-a explicat prietenul meu, fara sa fie nevoie, pentru ca dedusesem eu deja la momentul explicatiei.
Stateau toate pe scaune. Vreo doua vorbeau intre ele, in soapta, insa cele mai multe stateau si reflectau. Se uitau in gol, absolut imobile, si se uitau, se uitau la punctul acela imaginar chiar si cand treceai la o palma de ele.
Furnizorii si angajatii prietenului meu veneau cu sucurile, cu vinurile, cu fursecurile, cu mapele de conferinta si cu pixurile, le lasau si le luau din cotitura aceea, care era un fel de anticamera a salii mari pentru public. Doamnele cu deux-pieces albastre contemplau, la fel de imobile si imateriale, in aceleasi pozitii si posturi de cand am venit.
Nu le-am mai dat atentie doamnelor de la cunoscuta si prestigioasa institutie a statului nostru, cred ca nici nu-mai mai dadeam seama ca sunt acolo. Pana la un momnt dat, cand s-a petrecut ceva uluitor.
Eram la etaj, de acolo se vedea anticamera cu albastrele doamne, daca te aplecai putin. Si m-am aplecat instinctiv, fara sa-mi dau seama de ce, cand am vazut o miscare brusca. Una dintre doamne a sarit ca un arc si s-a dus la usa. Nu banuiam atata flexibilitate raportata la respectiva conformatie si dimensiune corporala, insa nu stiu nici eu chiar totul, se vede treaba.
Atunci, ca la un semn, toate incep sa se agite, intra intr-o stare febrila, se reped la gramezile de sticle, cutii si pachetele si incep sa ia din ele. Iau cate doua, cate trei sticle, le duc pana la garderoba, dupa draperii, in spatele dulapurilor, in buzunare, pe sub bluze. Parea sa nu conteze ce luau, ca e de mancare, de scris sau vreun prospect intr-o limba pe care nu o intelegeau, aveam senzatia ca nici nu se uitau pe ce puneau mana. Una dintre ele a bagat ambale maini intr-o tava cu fursecuri si le-a pus in cate un buzunar, fiecare. Iar alta a luat doua sticle si le-a bagat in galeata de sters pe jos, dupa acare a aranjat frumos mopul deasupra…
Apoi iarasi, tot ca la un semn, s-au asezat pe scaune si nu au mai miscat. Se intorsese cineva in anticamera. Am coborat si eu si m-am dus sa le vad mai de aproape. Vreo doua vorbeau intre ele, in soapta, insa au tacut si acelea cand am ajuns langa ele. Toate stateau si se uitau in gol, absolut imobile, si se uitau, se uitau la punctul acela imaginar chiar si cand treceai la o palma de ele. Eram in Muzeul figurilor de ceara, al lui Madame Tussauds, fara indoiala.
M-am dus si i-am spus directorului centrului de conferinte de la prea cunoscuta si prestigioasa institutie a statului nostru. M-a intrebat, foarte intrigat si candid, mustrator chiar, de ce nu am lasat pe cineva sa pazeasca, daca erau lucruri de valoare acolo. Nu am stiut ce sa-i raspund din prima. Apoi a inceput sa-mi explice cum e cu salariul minim pe economie, cu justitia sociala, cu sindicatele, cu contractul colectiv de munca. Am inteles. Mi-am adus aminte, mai bine zis, pentru ca, sub socul spectacolului, uitasem pentru o clipa. M-a privit din nou mustrator, facandu-ma sa ma simt vinovat ca mi-a trecut prin minte… Doamne fereste!
Am un job in care sunt obligat sa vad si sa aud multe. Adesea ma intreb cum o fi sa lucrezi intr-un loc in care toata lumea fura. Si cum te vezi pe tine insuti cand bagi in buzunar lucruri la care abia acasa te uiti ca sa vezi ce sunt si la ce folosesc. Te simti bine, ba chiar foarte bine, mi-a explicat prietenul meu psihologul (am multi prieteni destepti!), e chiar OK cand toata lumea fura, atunci chiar nu mai ai nicio problema. Nu e ca atunci cand doar unii fura si ceilalti nu. Nu numai ca acela nu mai e furt, ci chiar te-ai simti jenat si vinovat fata de ceilalti daca nu o faci, ti-ar scadea increderea si stima de sine. Si sindicalistii stiu bine cum merg lucrurile astea, chiar daca nu au pus ei mana pe carte, ca sa le invete in scoala. Experienta de viata e mai mult decat suficienta…
Cum o fi sa lucrezi o zi intreaga imbrcat cu camsa sub care ai bagat o bucata de carne cruda?
Comentarii (27)
GB e un fel de IC – Ion Creanga – stie sa descrie intimplari traite amplificate la nivelul mesajului pe care vrea sa-l transmita.
Daca ne-am propune sa schimbam mentalitatea de furt calificat in grup la nivelul institutiilor statului de unde ar trebui sa incepem?
Daca nu incercam, daca nu ii constringem… inseamna ca cei mai multi dintre “noi” sint ca “ei”!
Mie prima descriere a lui GB mi se pare ca se potriveste mai bine intr-un service auto… dar trebuie sa-si pastreze si el imaginea “buna” a firmei.
Putem sa incepem cu service-urile avind ca exemplu RAR si ANPC!
Cu cat se va adanci mai mult prapastia materiala intre categoriile sociale, cu atat vom avea dificultati in a analiza si cataloga moral problema furtului. In plus, inainte sa incepem din nou analiza etnico-comportamentala a furtului la romani, sa ne uitam putin si in istorie si oricunde te-ai uita, vezi numai aceste prapastii intre clasele sociale. Romanii nu au avut practic nici o perioada in care sa se fi incercat macar o ameloriorare a acestei situatii. Asta daca nu luam in considerare perioada comunista, unde incercarea a fost fortata si a avut efecte secundare negative mari. Deci cand atata timp cat vom avea beizadele cu Lamborghini, ghertoi cu Rolex si parveniti cu vile de mii de metri patrati, cu care vom avea o relatie duplicitara, nu se va schiimba nimic. Istoric, a fost acelasi lucru, incepand de la fanarioti, Bratieni, Hohenzollerni, Sturzi, samd. Toti intr-o forma sau alta niste japcari ordinari la scara nationala. Asa ca sa ne obisnium mai bine cu situatia, nu se vrea altfel, monser….
Draga GB,
De data aceasta chiar ca ai reusit sa scuturi cateva constiinte 🙂 Desi subiectul este extrem de interesant si actual iar articolul a “imbatranit” deja cu o zi, foarte putini comentatori au indraznit sa-l abordeze. Oare de ce? 🙂
Numai bine tuturor!
S-or fi dus toti sa comenteze pe Adevarul, am vazut ca a fost foarte citit si a strans si vreo 16,000 de likeuri… 🙂 🙂 GB
16,000 de likeuri de la privat sau de la stat ? De la patroni sau angajati ? Ar fi interesant de vazut 🙂
@Adrian I
Stai putin sa imi torn un single malt, sa aruncam o privire si abordam subiectul !!
OK!
Intrebare: de la Miorita, epopea nationala a Romanilor, trecind pe la Pintea Viteazul pina la baronii moderni, nu este furtul o trasatura nationala la Romani?
Nu este furtul chiar poetizat? Nu se da Miorita la Bacalaureat, sa scrie copii ce si cum cu un asasinat in scop de jaf? Nu este Pintea “spalat” de toate pacatele?
Nu au fost si nu sint figurile de mari japcari (..ii stiti mai bine ca mine) figuri legendare in ultimii 25 de ani?
George este cel anti social si anti Roman, caci loveste chiar in traditiile populare!
( sorry George….punem si noi putina benzina…)
Daca luai cu palinca de Zalau, nu cu Dalmore, erai mult mai aproape de sufletul romanesc si intelegeai…asa, se vede ca te-ai dat cu Soros si aia de pe Street 🙂 Acolo nu-si pierde nimeni vremea cu fursecuri si bucati de carne 🙂
:))) ….”rasist” nu sint, as bea si palinca de Zalau…dar nu am !!
Ai dreptate, in esenta pe Street se fura mai rau ca oriunde altundeva!
Numai ca nu i se zice furt….e financial engineering!
Salut Mike B.
Dai prea mare importanta Mioritei 🙂 Mesajul dorit de autor a fost in mod evident gresit interpretat. Miorita nu ne “spune” decat ca una dintre cele mai grele incercari spirituale este solitudinea. Romanii au confiscat balada si i-au dat un alt sens. Unul care sa le zgandare orgoliul nemasurat.
GB nu-mi pare nici antisocial, nici antiroman. Valorile lui sunt doar mai cosmopolite decat ale altora. Faptul ca le promoveaza cate odata subtil, alta data foarte direct, prin intermediul acestui blog, il plaseaza in afara grupului de….miorite 🙂
Despre japcari: atat timp cat isi folosesc constiinta doar pentru a o pune in slujba animalului din ei (mai multa putere = mai multe resurse = mai multe femele = mai multe sanse de a copula = mai multe sanse de a-si transmite genele) sunt doar…. niste babuini, pentru ca nu-i asa, cu asta se ocupa si babuinii 🙂
Si babuinii mai fac ceva: fura in grup chiar si fara contract colectiv de munca. Asta ca sa raspund intrebarii “fara raspuns” puse de GB 🙂
Seara buna sa fie!
Seara buna si tie, Adrian.
GB nu e el nici antisocial, nici antiroman, e clar.
Stii expresia aia frantuzeasca “petter les brettelles”, ca tot poarta el bretele,….am incercat si eu sa ii gidil putin dar nu a reactionat :)))
Felicitari Andrei, ne mandrim cu tine!
Subiectul nu e foarte interesant, de-aici lipsa de comentarii. Dracul nu e chiar atat de negru, se fura peste tot, sa fim seriosi. Doar ca furtul e legat de starea socio-economica, de nivelul de trai. Nu fura nimeni in UK sau USA fursecuri si fripturi, dar sunt alt fel de furturi din averea publica sau a companiei. La mine, cand zboara pe private, zboara cu Ryan Air si EasyJet, cand zboara pe firma cauta numai Emirates si Lufthansa; am oameni la care 25% din factura de hotel inseamna alte servicii (multe mini-bar, ca la plecare rade tot din minibarul de la Hyatt sau Sheraton si duce acasa – de ce dracu ? ca doar le gaseste mult mai ieftin altundeva ! eee…pt ca plateste firma si mai ales plateste la pret mare ! sa bei o sticluta de 100 ml de Johhny sau altceva la de 5-10 ori pretul de magazin, e ceva ! ; am avut si servicii de masaj pe factura – a zis ca era stresat dupa intalnirea cu clientul !), am avut om care s-a dus la concert cu bilet de avion platit de firma (cica se duce la client) si sunt multe alte exemple. Si sunt britanici, nu Pintea haiducul, cum zice Mike.
Acum cateva luni era un scandal mare in USA cu militari de la Pentagon care au folosit cardul de serviciu, si implicit banii guvernului 🙂 sa plateasca in cluburi de striptease: USA, banii guvernului, militari !!
GB nu a inventat apa calda cu articolul asta, furtul e in natura umana, ideea e cum se protejeaza companiile si statul.
Acum ceva timp am citit un articol al lui Orlando Patterson, un mare sociolog de la Harvard, care explica sclavia ca un fenomen sociologic foarte natural: e in firea umana sa obtina maximum de efect cu minimum de efort, adica sa traiasca pe spatele altora. Eliminarea sclaviei a venit impotriva firii umane; in UK s-au cheltuit sume enorme pt despagubirea proprietarilor de sclavi, nimeni nu a renuntat din marinimie, rezultatul a fost urmare a jocului unor minti luminate (sau nu ?) care isi doreau altceva.
Florin,
Eu cred ca subiectul este putin interesant pentru cei deranjati de musca care le-a aterizat pe caciula 🙂 Pentru ca furtul nu cred ca e legat de starea economica ci de starea de constiinta. Nu toti saracii fura, la fel cum sunt destui bogati cu degete lungi.
Diferenta este facuta doar de reperele morale dupa care-ti ghidezi viata. Daca le ai, furtul nu este o optiune, daca nu…limit is the sky 🙂
Probabil ca Orlando Patterson este mare sociolog pentru ca…este inalt 🙂 Si un babuin, devenit prin lupta seful grupului, tine membrii grupului intr-o stare de servitute dar nu pentru ca este om 🙂 Eliminarea scaviei nu este impotruva firii umane ci a celei animalice din noi!
Compasiunea, empatia, generozitatea, puterea de a ierta, acestea sunt sentimente pur umane, pe care animalele nu le pot manifesta. Sa fii capabil sa faci rau altora, prin furt de exemplu ca sa revenim la subiect, nu te califica ca om ci ca troglodit 🙂
Dilema lui GB este comuna celor a caror constiinta ii impiedica sa faca rau: de ce altii fac rau si cum ar trebui sa raspunda acestui rau? Tot cu rau sau cu bine? 🙂 Asta e o intrebare la care sper sa gasim fiecare dintre noi raspuns in aceasta viata 🙂
Seara placuta sa ai!
http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2010/06/21/a-inceput-declinul-generatiei-de-manageri-90/
Amuzant si adevarat…
Corporatiile au inventat de mult ceea ce se numeste audit. In principiu un set de reguli de bun simt. Si auditul ala spune ca securitatea unui sistem este cat securitatea celei mai slabe componente a sistemului. Un sistem cu un singur element de control (cumnatul) este nesigur. Mai mult, daca patronul restaurantului ar fi avut niste proceduri clare (inventarul echipamentului si al marfii la sfarsitul programului) probabil ca angajatii sai nu plecau cu buzunarele pline. Dar da, sistemele de incredere costa. Costa la achizitie si costa si la mentenanta. La fel si oamenii. Costa cand ii recrutezi si costa si sa ii pastrezi. Oamenii motivati sa isi pastreze locul de munca nu risca sa si-l piarda pentru o gainarie de doi lei.
La fel si cu prietenul cu evenimentul: il costa fix o hostesa care sa se invarta pe langa mese dupa ce toti cei care le carasera pana acolo plecau sa faca altceva (supraveghere continua). Dar calculul suna foarte simplu: ce poate disparea? O apa plata si un pix? Pierderi asumate inca de la planificarea evenimentului.
Nu puteam sa o spun mai bine. Furtul e si rezultatul politicii de HR “mai sunt zece ca tine la usa”. Exact asta e problema pe care nu o vede dl. antreprenor: aia zece sunt exact la fel.
De acord,dar cum la noi managerii urmaresc doar sa nu plateasca salarii decente aceasta cutuma o sa persiste mult si bine.
Imi pare cam SF povestea cu bucatarul care-si baga bucata de carne in haine,femeia care vara apa in cosul de gunoi,managerul care a ajuns sa-i ceara 200 lei ca nu are ce manca etc.!
Aveti talent la povestit domnule GB Poate ar fi interesanta parerea unor straini despre acest subiect.
Hostessele erau platite sau venisera sa faca networking ? Ti-a facut vreuna un compliment la intrare :”d-le Butunoiu, musiu Jorj, ce bine aratati asta-seara !”, “v-am citit articolul despre fetele de la HR, superb modul in care tineti piept misoginilor de pe blog” . 🙂 🙂 🙂
nu cred, unele dintre ele, ar avea nevoie de un purtator de cuvant. 🙂 🙂 🙂
Pai asta e “fata” mediului de lucru la Stat,cum crede-ti ca cei care lucreaza in Primarie,DGFP,ANAF,Politie etc. pe salariu de 1500 lei au case,masini de zeci de mii de euro,concedii in locuri exotice?!?! Plus ca mai au tupeul jegos sa tina lectii de moralitate cinste,valori crestine si da-i sa mearga ca vai de noi ce salariu de mizerie avem! Serios,pai 99% daca-i lasi in privat mor de foame .
Si exemple pot fi vazute pe orice canal de stiri unde se repeta acelasi scenariu dar difera inculturisti.
Subiect sensibil pentru Butunoiu, subiectul cu restaurantele. 🙂
Ar fi interesant cum se numesc managerii recrutati de Butunoiu atunci cand incalca legea, dupa bunul plac, sau, la comanda?!! 🙂
Din motive “culturale” astfel de situatii mai apar sporadic in sudul Romaniei. Asteptam un articol in care un angajat recrutat de dvs. sa fi adus un profit suplimentar de 1mil. euro unei companii, profit din care a fost recompensat cu 10%. Furtul de la locul de munca nu mai reprezinta de mult o problema in Romania. Se mai intamplat dar sporadic. Va explic si de ce. Producem incaltaminte, aproape 2 mii perechi zilnic. Anul trecut au disparut 2 (DOUA) perechi de incaltaminte din productia anuala ….(va rog calculati dvs. si tineti cont ca lucram si sambata). O situatie similara este si la restul fabricilor. Uneori discutam cu italieni, spanioli, nemti etc care se spun ca ar fi fericiti daca ar avea pierderi in retail sub 1 la suta.
Delicat subiect cind e vorba de hrana….
http://time.com/money/4674394/burger-king-cook-fired-stealing-court/
Va amintiti cum incepe Miserabilii….cu Jean Valjean furind o piine….