Am citit deunazi un articol patetic si fara continut, care a ajuns pe primele locuri in aprecierile cititorilor de pe blogul Adevarului, cu vreo 800 de like-uri, cat pe ce sa-l intreaca pe Plesu…
Articolul – un fel de reflectie, mai precis spus – incepe asa: « Patronul a considerat ca ai un salariu mult prea mare pentru cat muncesti. Te-a dat afara. In locul tau a angajat un tanar novice cu jumatate din leafa ta. Asta se numeste „optimizarea resurselor umane”. »
Autorul e smecher, nu spune ca asta e bine sau rau, se face ca surprinde realitatea si cugeta la cele vazute si lasa pe cititor sa inteleaga ca angajatorul e prost, masochist, ori un prost masochist, ca loc pentru alta concluzie nu prea este.
Majoritatea angajatilor nu au niciun dubiu asupra faptului ca angajatorii sunt niste idioti notorii care nu sunt in stare sa inteleaga, printre altele, cat de avantajos ar fi pentru companie sa angajeze pe cineva mai in varsta, cu multa experienta, si cu salariu mai mare, pe cale de consecinta, si nu pe unul mai tanar, dar cu bani mai putini. Sau ca isi da seama de asta, insa ca aduc intentionat un rau firmei, doar ca sa le faca in ciuda celor mai batrani, cu sadism, din necrestinism sau din cine stie ce alte pricini pe care poate ca nu le stiu, sau nu le inteleg, insa despre care sunt convinsi ca nu pot fi decat dezgustatoare.
Angajatii cred ca menirea companiilor pe lumea asta e sa faca protectie sociala, sa le asigure lor salariul, in primul rand. Daca ar fi asa, nu ati primi nici jumatate din banii pe care ii primiti acum la sfarsitul lunii. Dar ce zic eu aici, nici macar pe sfert, sa fiti siguri! Si v-ati trata doar cu ceai de musetel si cu descantece, pentru ca nu ar mai exista nici spitale, si nici multe altele. Ca va place sau nu, rolul companiilor e sa faca profit, in primul rand! Profit din care statul ia impozite ca sa faca protectie sociala, sa-i ingrijeasca pe cei bicisnici si pe cei prosti, sa le dea doctorii celor deprimati, si tot restul. Cu cat mai mult profit, cu atat mai multi bani din impozite si cu atat mai multe tratamente pentru anxietati si depresii.
Si sa fim realisti, numarul joburilor pentru care « experienta » e atat de vitala si de inevitabila e mult, mult mai mic decat va inchipuiti. Ca sa nu mai spunem ca un job nu se face doar cu niste cunostinte in ale meseriei, ci si cu multe altele: cu energie, cu rapiditate, cu entuziasm, cu fler, cu optimism. Si, nu in ultimul rand, cu zambetul pe fata. Si sa fim realisti din nou: tuturor le place sa vada oameni frumosi in jur, exuberanti si neobositi. Si clientilor, si furnizorilor si colegilor, si angajatorilor si celor de la Garda Financiara. Cand unui angajat care isi numara zilele pana la pensie i se descheie camasa sau cand vezi chilotii unei venerabile doamne careia i se ridica fusta fara sa observe, intorci capul jenat si iti bagi nasul in monitor, facandu-te ca citesti cu atentie ce scrie acolo. Noua, celor de cincizeci, nu ne sta bine cu hainele descheiate si ridicate. Asta e! Si suntem mai osteniti, mai pizmasi, ne fuge mereu gandul la rezultatele de la ultimele analize, dam mai usor vina pe ochelari cand nu am observat ceva ce trebuia, nu prea mai citim pentru ca la zece seara ne cade cartea din mana, de invatat ceva nou nici atat. Pana si mirosul ne e altfel decat la « ceilalti », si hainele la fel, ni se imbiba cu « ceva » pe care cartile de biologie il descriu si il explica pana in cele mai mici si cinice detalii.
Si angajatorii stiu asta. Si, cand nu sunt chiar prosti, fac lucrurile in consecinta, adica asa cum e mai bine pentru firma. Cand ajung la concluzia ca e mai rentabil sa angajeze « un tanar novice », cum zice autorul articolului lacrimogen, o fac. Fie ca vi se pare moral sau nu. Si aveti toata dreptatea sa fiti tristi ca asa merg lucrurile pe lumea asta, insa de aici si pana la « a va cere drepturile » si a pretinde unui angajator sa faca ceva impotriva intereselor lui, e cale lunga…
Si daca sunteti un recruiter mai bun decat mine, sa aveti macar convingerea ca acest articol e scris cu subiectiva buna-credinta, adica gandind ca aducerea cu picioarele pe pamant a celor care « se regasesc » in cele de mai sus e un lucru bun.
(poza e a lui “papricakemal” de pe www.deviantart.com)
PS: Intre timp articolul de pe Adevarul se apropie de 1,000 de Like-uri si autorul l-a depasit pe Plesu in popularitate…
***
Referinte
Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oameni tineri, si vor vrea asta cat va tine lumea de acum incolo. Reactiile cititorilor sunt previzibile, tot timpul aceleasi, sistema...
Comentarii (150)
Scuze , esti dus cu capul , habar nu ai ce spui . Am 55 ani , sunt inginer din ala care a invatat meserie de ticaie ceasul in avion si fac vanzari industriale ptr firme mari din Europa de peste 20 de ani . Castig peste 4000 Euro/luna si nu umblu descheiat la slit , ba atunci cand intru intr-un birou , impun respect prin atitudine si infatisare, fara sa mai adaug si faptul ca stiu sa vorbesc si stiu ce vorbesc cand vorbesc , nu asa cum vad ca ai scris tu porcaria de articol asa cum ai visat tu noaptea. Nu te-as angaja nici sa-mi duci valiza la aeroport , asa cum nu gasesti multi tineri pe care sa-i poti angaja pe un job care cere gandire si experienta. Angajatii cu experienta stiu ce vor si nu se mai lasa prostiti de angajatori , ptr un salariu de nimic. Mergi si te culca mai bine , lasa-i pe altii sa gandeasca, ptr ca se pare ca nu esti facut ptr asa efort. Succes!
Daca angajatorul are nevoie de toata experienta aceea pe care o descrii, poate ca va fi obligat sa-ti suporte frustrarile si tot ce mai vine la pachet odata cu varsta si cu statutul. Insa de ea e nevoie mult mai rar decat isi inchipuie multi. De cele mai multe ori, personalitatea, caracterul si diverse alte atribute personale sunt mai de folos angajatorului decat o experienta din care foloseste doar o mica parte. GB
Esti un idiot!
Pe de-o parte ai dreptate pe de alta nu. De ex in IT se angajeqza la greu femei si tineri care nu au habar si pe urma se intreaba de ce dau faliment. Tu vb de persoane peste 45 50 eu vb de persoane peste 30 de care scapa in fuga dupa tunuri. Si da majoritatea angajatorilor sunt imbecili si nu trece luna sa nu demonstreze asta. De ex Blizzard de curand s-au mutat pe mobile si sunt surprinsi ca in cateva zile valoarea actiunilor le-a scazut cu 20% si e in cadere libera.
Reclamati la ANAF, la ITM sau la CONSILIUL NATIONAL ANTIDISCRIMINARE sa vedeti cum intra in legalitate! Amenzi se dau si sunt f mari statul din asta traieste nu din kk platit de patronii evazionisti! Trezirea reclamati cereti- va dreprurile!
Butunoiule esti dus cu capul? Pai angajeaza tu tineret sperante care abia au luat mizeria de vac, abia s- au tarat orintr- o facultate privata si care doar stau pe telefon pt a freca jocuri si fb, da pe salariu mic dar nici nimic nu fac! Am vazut papagali ca tine care stau cu anii cu posturile liberw si urla ca nu gasesc salariati, dar nu vor sa angajeze >45 ani, nu vor sa plateasca salarii decente, voe tineri pe salarii mici, cu experienta in orajit cartofi sau vandut ziare sau spalat wc pt ca asta fac ca studenti! Lucreaza studentii pe posturi ce necesita studii superioare??? Ha ha ha prost esti tataie caci dupa mutra esti expirat! Chiar am 49 ani si am fost la interviu la o firma de consultanta fiscala pai patronul avea 38 ani am vazut profilul lui pe retele si arata de pensie, abia se misca, avea manacile suflecate dar refuza personal peste 45 ani desi avea deficit de 15 persoane , lucra cu 30 in loc de 45 cat avea nevoie si crezi Butunoi? Ii mai plecau 4 de orea bine! Asa ca hai sictir cu discriminarea pe baza de varsta caci va luati amenzi de va kk verde!
Batranii au o mare, foarte, foarte mare problema (printre multe altele!): sunt FRUSTRATI – si cea mai buna dovada este chiar in mesajul Tau! GB
Draga Cristina Adriana,
Chiar daca Butunoiu ar fi dus cu capul, realitatea ramane ca noi, cei trecuti de 45 (eu fac 46 in curand) trebuie sa ii convingem pe angajatori (mai in varta sau mai tineri decat noi) ca putem sa le aducem valoare in firma si nu batai de cap (gen un angajat frustrat pus pe harta si pe obtinerea drepturilor sale)…Daca realitatea nu iti convine, nu te opreste nimeni sa te apuci tu de facut un business propriu si sa angajezi acolo pe cine vrei. Caz in care va trebui sa te gandesti la vanzari, marketing, produse, servicii, logistica, customer service, contabilitate, cash flow, taxe, HR, inspectii, GDPR (mai nou)… si lista continua…la toate acestea se gandeste angajatorul acela de 38 de ani pe care nu il respecti.
Wake-up, lady! 🙂 Foloseste-ti mintea sa scoti in valoare ce ai mai bun astfel incat un angajator de 38 de ani sa te prefere pe tine in fata unui alt candidat!
intrebare DE CE MAJORITATEA ANGAJATORILOR ANGAJEAZA CU SALARIUL MINIM PE ECONOMIE, DESI ANGAJATILOR LI SE DAU SALARII MAI MARI IN REALITATE
raspuns: PENTRU A FACE PROFIT CARE INTRA IN BUZUNARELE LOR SI A FACE EVAZIUNE FISCALA PENTRU NEDECLARAREA REALA A SALARIULUI ANGAJATILOR.
DACA S-AR FACE CONTROALE DE LA ANAF SI ITM CRED CA PESTE 80% DIN ANGAJATORI AR FACE PUSCARIE PENTRU EVAZIUNE FISCALA IN FORMA CONTINUATA.
VA ROG SA II VERIFICATI PE TOTI ANGAJATORII CARE LA ACEST MOMENT AU ANGAJATI CU 850 LEI SAU CU 1700 LEI IN CONTRACTELE DE MUNCA ALE ANGAJATILOR
VETI AVEA MARI SURPRIZE!
PRINTRE ACESTI ANGAJATI M-AM NUMARAT SI EU PANA DE CURAND…
SI SA VEDETI LA CEI CARE AR TREBUI SA APLICE LEGEA, RESPECTIV LA NOTARI SI AVOCATI, CARE AU ANGAJATI CARE SUNT TOTAL NEMULTUMITI DE PATRONII LOR, CARORA LE PLATESC DARILE LA SALARIUL MINIM PE ECONOMIE, DESI EI AU VENITURI PESTE MEDIE
POATE CINEVA DE LA AUTORITATILE COMPETENTE VA CITI ACEST ARTICOL SI VA LUA MASURI DIN OFICIU, FIINDCA NIMENI NU ARE CURAJ SA FACA PLANGERE OFICIALA, DE TEAMA SA NU ISI PIARDA JOB-UL
Sunt mai multe motive. Iata unul important: daca ar face asta, probabil ca jumatate din firmele din Romania ar intra in faliment in urmatoarele 6 luni. GB
vi se pare normal ca eu sa ies la pensie cu o pensie de nimic pentru ca un patron necinstit mi-a tras teapa si mie si statului?
ei nu isi dau seama ca noi, angajatii, vom fi cei care vom avea niste pensii infime, in timp ce ei se vor plimba la pensie prin caraibe…
Fara job nu ai primi nici atat la pensie… Si nici patronii unor firme in faliment nu se vor plimba prin Caraibe, sa fii sigur de asta! GB
pentru GS: de sinceritate te mai vindeci, de lipsa de bun simt niciodata!
Eu credeam ca angajatii nu sunt atat de prosti precum îi cred angajatorii!
Buna ziua,
Suntem in Octombrie, stiu, dar acum am gasit aceasta postare – cautand o posibilitate de a avea un trai mai bun printr-o schimbare de job :)- am citit-o si am ramas fara cuvinte, asa cum cred ca as ramane si daca Dumnezeu si-ar face timp si ne-ar raspunde la eterna intrebare “Doamne care este rostul meu pe pamant?”.
Am inteles, din punct de vedere al angajatului, un punct de vedere mai mult decat pertinent al angajatorului… am peste 40 de ani, nu cu mult, si recunosc ca nu ma mai trezesc dimineata cu acelasi entuziasm pentru a ma duce la job. Acum ma deranjeaza orice: traficul, vremea, sunetul ceasului,gustul cafelei, colega care a parcat pe locul meu, pana si faptul ca nu ma hotarasc dimineata cu ce sa ma imbrac… plec suparata, ajung suparata, totul ma nemultumeste, universul intreg comploteaza, seful e cretin, colegii sunt prosti… de fapt, eu m-am schimbat, nu mai am rabdare, nu mai exista entuziasm, nu mai stiu sa ma bucur sau ma bucur de lucruri meschine gen: astazi seful este in concediu, colega care m-a pus intr-o lumina proasta a fost sanctionata, politistul l-a oprit pe ala de mi-a luat-o inainte la stop…
Cica exista o vorba, ca varsta nu aduce neaparat intelepciune ci scleroza. Cred ca e valabil si pentru angajati, varsta nu aduce neaparat experienta ci frustrare, nerabdare, incapacitate de adaptare… de ce m-ar angaja cineva pe mine care vin cu tot sacul de nemultumiri, frustrari si alte competente “profesionale”?
In lumina aceste postari, eu nu m-as angaja desi in CV-l meu sunt 20 de ani de cariera, de management…dar am pierdut entuziasmul, capacitatea de a incepe o zi cu zambetul pe buze, putinta de a adormi cu speranta ca maine va fi o zi mai buna… nu stiu daca sa plang sau sa rad… si pentru asta multumesc autorului aceste postari.
Doar Mirela, inca un angajat…
Prietene, daca tu esti unul dintre oamenii care cred in profit drept etalon a tuturor lucrurilor care reflecta prosperitatea si bunastarea umana te compatimesc… numa de bine
Adevarul este ca sunt cam putine job-uri in care o experienta foarte vasta aduce plus valoare. Dar eu zic ca cel mai important este modul in care se prezinta candidatul: daca arata prezentabil, sanatos, este energic si inspira incredere!
Problema este ca prea multi romani trecuti de 40 de ani imbatranesc rapid, atat fizic cat si mental. Eu am 30 de ani si vad oameni de varsta mea (fosti colegi) imbatraniti, obositi, blazati … Vara trecuta am cunoscut un american de 60 de ani, care inca nu se pensionase, un om de o vitalitate incredibila, parea cu 15 ani mai tanar.
Pe de alta parte, o cunostinta de’a mea, femeie de 51 de ani, care toata viata a fost secretara, si-a pierdut jobul si a reusit in cateva luni sa se reangajeze, fara nici un fel de ajutor. Este o persoana deosebit de energica, optimista si fara pretentii gen “daca am experienta de x ani vreau salariul y” . Interesant este ca nu este casatorita, deci pana la 51 de ani n-a avut stresuri ori griji prea mari…
Trist dar adevarat. Mi-am pierdut frumusetea si odata cu ea zambetul. Stiu la ce te referi in legatura cu mirosul. Cat despre lipsa de atentie..In sinea mea am stiut ca asta a fost cauza. Dar oare de ce m-a cautat dupa ce m-a concediat? Cred ca ii placea flerul meu 🙂
Domnule Butunoiu, inainte de niste contre verbale (bineinteles civilizate) as dori sa imi spuneti, cat se poate de sincer: cate firme ati vazut ducandu-se la vale din cauza unor decizii imbecile luate de administratori? Si ma refer, in primul rand, la decizia de a ejecta un angajat cu experienta care cere 10 lei, aducand in schimb un tanar care se multumeste cu 4 lei.
Operatiile nu mai sunt facute in 2 ore ci in 5 zile, intr-o situatie “fierbinte” care necesita luarea unei decizii pe moment, decizia noului angajat este oricum in afara de buna, calitatea prodului final este, implicit, inferioara, produl apare cu intarziere, nu-ti mai vin idei de imbunatatire de la cei care lucreaza efectiv, serviciul oferit este si el de mana a 14-a (ca tot vorbeam de in IT-ist) ori mult mai costisitor dpdv al componentelor si lista ar putea continua.
Ceilalti angajati devin nemultumiti. Stiti bine de ce: cand dai afara un tip bun si experimentat care iti cere o suma corecta, imparti sarcinile indeplinite de el in spinarea celorlalti. Fara bani. Ca e criza. 😉
Relatiile intre angajati au de suferit si adaugand asta la lista de neajunsuri de mai sus, obtinem… ce? Obtinem nemultumirea clientului.
In maximum cativa ani firma ajunge pe butuci caci oricat ai incerca dumneata sa faci din rahat bici… sa stii ca nu pocneste. 🙂
O buna parte a patronatului roman ar dori ca angajatul sa munceasca precum chinezul, pe un pumn de orez, eventual sa vina si cu bani de acasa daca se poate. Caci, nu-i asa, limuzina patronului, precum si cea facuta cadou amantei cam costa. Si costa si amanta. 🙂
Tot timpul veti gasi fraieri care vor accepta salarii mici.
Totusi e o vorba: dai un ban dar stai in fata.
Iti platesti angajatul in functie de ceea ce vrei de la el. 🙂
De fapt titlul articolului ar fi trebuit sa fie “Angajatii nu sunt atat de prosti pe cat ii credeti”. 😉 Orice profesionist, indiferent de varsta si domeniu, iti va da cu tifla atunci cand ii oferi jumate sau un sfert din ceea ce merita.
Nu te juca prea mult cu orgoliul / mandria oamenilor… Cineva ar putea accepta mizeriile pe care i le faci doar pentru a fi calul troian. Ti-o da de nu te vezi cand nu te astepti. By inside, deci mortal dpdv economic. Iti demonstreaza, carevasazica, faptul ca e mai destept decat l-ai apreciat. 🙂
CeL mai nociv articol,Dle George priviti realitatea doar din sfera mica corporatista al Dvs,dar lumea este mare si complexa,ca si omul ,care nu este doar un simplu automat care dupa ce este folosit se va arunca,ci pe langa profit,existenta trebuie sa-si gaseasca si sensul vietii pe acest glob.Va intreb,in cazul Dvs care este sensul vietii umane? Banuiesc ca nu veti raspunde cu cuvantul: PROFIT.
PS
Marii asa zisi corporatisti,patroni,investitori beau vin si predica apa,adica pe tine te pune sa intelegi problema “strangerii curelei”, dar care pentru ei nu este valabil cand isi programeaza vacanta in Tenerife.
nu e nociv, e doar punctul de vedere al unui angajator!
dar astept si eu un punct de vedere al lui GB-headhunterul, pentru ca angajatorii fara angajati nu au sanse de profit, cu atat mai putin headhunterii.
nu ne merge bine izolat de ceilalti, ne merge doar impreuna, asa cum daca ficatul nu mai funcioneaza, se strica si rinichiul, inima si consecutiv tot. SISTEM e cuvantul-cheie si – trist- la noi notiunea nu a intrat in dictionarul national.
Bravo, Marius, asa este!
Asa si, care e problema ca pleaca in Tenerife? Pleaca pe banii pe care ii muncesc, pe profitul adus de compania lor. Practica restrangerii nivelului salarial este foarte buna, cand iti permite totusi sa tii oamenii in companie, adica sa nu restructurezi posturile. Aici este mult de discutat, dar sunt si oameni care inteleg ca e mai bine sa reduci salariul la un departament de 3 oameni, decat sa il dai pe unul afara si sa ramana 2 care sa ii preia si task-urile. Cat de ceea ce ati spus legat de sensul vietii, nu ii vad rostul in context, vorbim despre munca prestata in schimbul unei remuneratii, sensul vietii va rog nu il mai cautati la serviciu, faceti yoga, orice va place in timpul liber, dar daca aveti un job si vreti sa il pastrati, nu mai cautati sensul vietii acolo…
Anca
Munca nu inseamna numai o prestatie in schimbul unei remuneratii,inseamna mult mai mult,si DA,face parte din sensul vietii,trebuie si sa iubesti ce a ce faci,ca numai atunci muncva isi are rostul ei.Sau tu ai face orice munca,numai sa ai profit maxim?
Marius s-a referit la patronul tipic din Romania care cheltuie banii fara limite pe “fite”,pe mandrie, pe cluburi,si apoi incearca sa recupreze pe angajati.
Interesant punct de vedere… poate ar trebui să vă raportați și la angajatorii uzuali, ăia care n-au bani să vă platească serviciile și veți descoperi că există și alte realități. Există o înfiorătoare lipsă de cultură de business la majoritatea antreprenorilor mici și mijlocii, care – da, vă contrazic – îi face teribil de proști. Din păcate ăstia sunt – numeric – majoritatea.
Aveți o mică inconsistență logică în argumentație: spuneți că statul vrea să ia bani din profit, prin impozit. Că salariile mari micșorează profitul, deci sunt în dezavantajul statului. Dați-mi voie să vă reamintesc că și salariile sunt impozitate tot cu 16%, deci statului român ar trebui să-i fie egal de unde îi vin banii, din impozitul pe salarii sau din impozitul pe profit. Ba aș zice că în cazul salariilor se mai alege și cu CAS și CASS și abia astea alimentează sănătatea publică și protecția socială de care pomeniți. Asta ca să fim mai preciși în privința surselor bugetare și astfel să demonstrăm înțelegerea fenomenelor economice.
corect, cu mentiunea ca profitul e mai putin verificabil (deci mai supus evaziunii) decat salariul
[…] Pe larg aici. […]
Doamne. Angajatorii astia au idee de valoare? Si nu ma refer a banului. 🙂
qed… 🙂 🙂 🙂 🙂
ce dor mi-a fost de un articol. Cam mare pauza GB. Cat despre talent, recunosc, il ai. Despre scris era vorba, evident & fireste.
Daca toti angajatorii ar fi atat de rationali pe cat ii doreste GB, nu am mai avea insolvente, falimente, scandaluri de coruptie etc. Lumea ideala in care firmele fac profit pentru ca acesta (impozitul si alte taxe) sa ajunga direct in spitale si scoli nu exista , pentru ca realitatea este mult mai complexa.
Un exemplu (descris in biografia lui Steve Jobs): pe cand lucra la HP (dupa ce a abandonat studiile) a fost trimis in Germania sa repare niste dispozitive. Nemtii i-au scris sefilor lui sa nu-l mai trimita niciodata pe tanarul acesta ciudat care miroase urat.
Iar Petre Barbu, cu o maiestrie comparabila cu a lui Cartarescu, ne spune in textul de pe blogul din Adevarul exact acelasi lucru pe care ni-l explica, putin furios, GB: cum este lumea asta, in care dupa 40 de ani incepi sa mirosi urat, iti dispare entuziasmul si prospetimea si esti atat de nedorit incat nu-ti mai poti castiga nici painea zilnica..
Cu nepotismul si pilele cum ramane? Credeam ca esti mai bun dar nu prea se vede . In Romania rudele au prioritate , iar intr-o firma , chiar si privata , “nepotul” are salariul mai mare chiar daca esti mai bun ca el :)))) Mai invata .:))
pilele sunt platite de patronul privat din banii lui. te intreaba el ce faci dumneata cu banii tai? atunci de ce mori dumneata de grija lui, precum “cainele”? pilele de la stat sunt platite, in schimb, din banii tuturor. insa, cum este mentalitatea romanului, toti viseaza sa lucreze… la stat. viseaza si ei la un loc unde sa stea degeaba.
Alex, se vede ca traiesti pe alta lume. Da, pilele sunt platite din banii patronului, care patron, de obicei nu face el angajarile, ci un parlit(a) de la HR impreuna posibil cu altcineva si carora putin le pasa de banii patronului, sau patronilor, dupa cum e cazul. Tu crezi ca vin actionarii de la Societe Generale sa vada ce imbecili sunt angajati la juridic la BRD sucursala X spre exemplu? Nu, aia sunt angajati ca sunt rude sau cunostiinte cu un sef mai mic, care sef mai mic e angajat ca se cunostea cu un sef mai maricel si poate asa pe scara gasim pe unul competent, dar caruia nu ii pasa decat de bonusul sau, si nu de binele firmei.
Si apoi ii vad pe toti incompetentii de manageri si patroni cum se dau de ceasul mortii ca “Vai e criza, si de aia nu merge bine”. Nu ma! E pentru ca sunteti prosti, si in prostia voastra nu puteti sa aveti grija de cea importanta resursa din compania voastra: resursa umana. Spre exemplu firma la care lucrez de ceva timp a avut cele mai mari profituri din istoria sa de cand a inceput criza. De ce? Pentru ca nu e populata in proportie de 90% de manageri imbecili si nu trimit la interviu cu candidati o fatuca de la HR care nici nu stie cu se mananca domeniul pt. care face angajarea.
Asta e problema domnilor de la HR, ca habar nu aveti cu se mananca resursa umana, dar debitati enormitati intr-un mod elitist.
Asta e problema domnilor manageri, ca sunteti prea plini de voi si habar nu aveti sa va pastrati resursa umana.
Asta e problema domnilor patroni, ca va luati dupa manageri care habar nu au si asa va ingropati afacerea.
Bravo! Foarte corect spus!
si creeaza matale o companie unde sa angajezi numai oameni competenti si pe care sa ii platesti regeste. ideea este: e plina lumea de chibiti, jucatorii sunt ceva mai rari.
Dle Alex chiar esti obsedat cu crearea de firme :))) Traume, ceva?
Domnu’ Butunoiu, faptul ca aveti atata dreptate ma exaspereaza ; nu v-ati saturat de platitudinea asta a dreptatii elementare, a truismului perpetuu ? Zau, ce ne tot invatati cum e cu viata corporatista, credeti ca nu stim ? Titlul articolului e dulce ; prosti sunt printre angajati si printre angajatori in egala masura. Iar acei ‘angajatori’ de care vorbiti sunt de multe ori angajati la randul lor – vreo cucoana importanta de la personal, ori vreun director nadusit, cu aer de stie-tot, etc. Zau, ca recruteur de mare succes care sunteti, am astepta puncte de vedere mai originale si mai orientate psihologic de la dvs.
platitudinile si truismele, chiar nu sunt stilul GB… orice, dar asta nu!
perfect de acord. Si tu ai recunoscut ca G.B. ne spune ce sa NU facem 🙂
Mai exista o situatie (nu stiu daca a mai fost expusa pentru ca nu am timp sa citesc toate comentariile, si anume angajatorul care nu poate da o marire de 100 E unui angajat f bun, cu note maxime la evaluari, dar care plateste dublul salariul acestui angajat unui nou venit care nu are nici cunostintele nici dorinta de munca a celui vechi, doar pentru a nu incuraja maririle in cadrul companiei…
Ameninta-l ciu demisia. Schimba jobul.
Ai surprins toata esenta si ai sintetizat-o in doar 5 cuvinte… 🙂 GB
Problemele pornesc de la angajatori la angajati si nu invers. Angajatorii 100% romani sunt in genere slab pregatiti, fara cunostinte solide despre domeniul de activitate,piata pe care opereaza sau cu vreun strop de kpi in activitatile zilnice,cu sisteme software neactualizate,care mai mult iti dau batai de cap decat sa-ti dea mai mult timp liber pentru fisa reala a postului etc Sunt si exceptii notabile,insa,in mare,angajatorii au bani din diverse surse-mosteniri,activitati la limita legalitatii,activitati cuprinse in codul penal sau pur si simplu si-au pus casele gaj la banca crezand in exceptionalitatea lor-bani pe care ii ruleaza intr-o activitate economica de cele mai multe ori aleasa intamplator. Sunt curios care este frecventa creditarii personale a persoanei juridice de catre asociat(i). Dupa parerea mea, pe la firmele pe unde am lucrat, cateva erau vehicole de spalari de bani-activitati ilegale in plan personal si creditare firma,pe unii i-au saltat si procuratura,care mereu le calculau beneficiile obtinute din activitati ilegale cam la 5% din ce incasau de fapt,dupa o metodologie doar de ei stiuta…
Intr-un mediu cu valori bine intretinute,proaspat,curat, reglementat si oamenii vor avea valori pentru care sa lupte,vor incerca sa fie politicosi,zambitori si cu chef de autodepasire. Pana atunci,mai asteptam niste capital si know how strain sa ne mai descreteasca fruntile,fiindca m-am cam lamurit cu capitalul romanesc: Radu Octavian, teparul numarul unu cu majoritatea firmelor vandute sau in insolventa, Dinu Patriciu,un tepar mai mic cu mic.ro,adevarul holding sau rompetrol si sa nu uitam de marele om de “afaceri” si profesor, Dan Voiculescu, zis si Bilet la ordin fara acoperire la Jurnalul, putem continua cu George Copos samd
domnu’, puteati sa ziceti mai concis “taiati-va venele, ba”. pentru ca pur si simplu acest mesaj l-ati transmis. stiu ca in ultima vreme cinismul e la moda, daca nu spui nimic, dar o faci extrem de cinic, o sa apara imediat niste catei sa dea un like. si punctul dvs. de vedere e extrem de simplist si usor de demontat, s-ar putea replica, de exemplu, ca fara tinerii aia (sau batrinii, dupa caz) orice societate pe profit ar fi doar o idee abstracta. dar chiar va recomand sa construiti o societate perfecta, in care toti oamenii sint manageri si restul indieni/chinezi. pentru ca, nu-i asa, de ce sa facem treaba cu tinerii nostri ieftini, cind putem s-o facem cu chinezii lor si mai ieftini. succes.
Articolul din adevarul nu face decat sa prezinte un punct de vedere – acela al unei persoane in varsta care isi cauta, fara succes, un job. Este un punct de vedere subiectiv (autorul fiind scriitor, nu angajator sau specialist de resurse umane) care poate fi perfect inteles cu putina empatie, si care este pe deplin confirmat de textul dumneavoastra.
Tocmai am citit un articol foarte prost.
100% corect.
De-a lungul timpului am fost si angajat, si angajator, si freelance. Ar fi o ipocrizie sa nu recunosc ca mi-am schimbat optica in functie de rol, desi am mai alternat rolurile, le-am mai repetat, si poate ca ar fi fost de asteptat sa nu le fac altora ce mie nu mi-a placut. Aiurea! Asteptarile si pretentiile mele s-au dovedit a fi foarte flexibile, in ciuda unui pronuntat simt etic. Ca angajator am preferat tinerii, ca angajat m-am simtit discriminata pe motiv de varsta (ba ca eram prea tanara, ba dimpotriva).
Cel mai comod e sa fii angajat si sa critici. Cel mai greu e sa fii freelance pentru ca e singura optiune din cauza ca varsta, experienta, pretentiile te fac greu digerabil atat pentru angajatori cat si pentru angajati.
Dorinta de a fi in castig (profitul, mai frumos spus) e numitorul comun al angajatilor si al angajatorilor. Numai ca e un joc cu suma nula: avem de impartit acelasi cascaval si fiecare trage sa-si creasca felia. Vrei sa ai tot cascavalul? Nu poti decat daca esti in acelasi timp si stapan si sluga. Adica freelance. Numai ca in acest caz e bine sa stii ca si rotile de cascaval au dimensiuni diferite -dupa experienta, dupa varsta, dupa noroc …
Jos palaria.
Laura, ai surprins esentialul.
Profitul este un concept deja defect. In numele lui, se fac si se desfac contracte, aliante, parteneriate. Win-win, deja a iesit din peisaj. Iar termenul lung a devenit 6 luni. Traim mai repede, mai mult, mai prost. Facem, sau nu, profit. Suntem extenuati! Avem 30, 40, sau ce mai conteaza. Muncim sa facem profit. Iar cand, gratie crizei!? nu il obtinem, disponibilizam. Traim deja in epoca robotilor cand, indiferent de nevoi, pornim sau oprim roboti. Avem masini care ne lasa in drum, computere care se opresc din senin, telefoane care se descarca imediat, mancare care se strica in cateva ore, apa cu nitrati, sucuri cu zahar si batrani care ne tot spun ca ceva da cu virgula. Viata noastra da cu virgula si ne oprim in virgula. Nu va temeti, vin din urma adolescentii, copiii nostri care vor dori sa arate ceva. Ca un taluz ne vor matura de la butoane. Ca un blestem ne vor critica si ne vor condamna economic. In final vom ajunge in natura, in bucurie, in viitor. Ei ne vor urma si vor cere iertare. Ratacirea va fi uitata. Vom trai in pace si armonie. Fara angajati si angajatori. Fara consultanti si head-hunteri. Fara profit si overheads. Fara taxe. Doar cu bucurie si in armonie.
Un om de aproape 50 ani, fost copil, fost adolescent, fost angajat, fost director, fost consultant, fost angajator. Un Om.
Excelent!
Pe scurt: da, angajatorii sunt atat de prosti pe cat ii credem. Traim intr-o lume a corporatiilor, a companiilor mari, unde angajarea se face de catre oameni care au o norma, un buget si cel mai important pareri personale.
1. Cei de la resurse umane au o norma, trebuie sa isi justifice si ei functia cumva si banii pe care ii primesc. Si asa ca cheama oameni la interviu pe banda rulanta, de obicei tineri, ca sa “descopere noi talente”
2. Au un buget. In marile companii fiecare departament are un buget, sefii se schimba de la un departament la altul. Si respectivii sefi isi iau bonusuri in functie de cum isi respecta bugetul. Lui nu ii pasa ca angajaza un novice care habar nu are si nu merge treaba, s-a incadrat in buget, i-a iesit banu’
3. Sefii au pareri personale. In general angajarile se fac de sefi micuti.
Daca e unu’ prea talentat in firma, e un pericol pt. pozitia lui, si trebuie eliminat.
Daca i se recomanda cineva, si ii iese si lui ceva, il angajaza.
Daca nu il pupa unde trebuie, iar il elimina pe angajat. E simplu.
Nu trebuie decat sa ne uitam la angajatii din banci. Eu personal am vazut oameni foarte buni pusi la front-desk, si incompetenti totali angajati in centrala. Oameni la juridic care nu aveau idee de lege nici macar cat mine. De ce? Pentru ca oamenii au fost angajati pe pile, nu-i pasa nimanui ca oamenii sunt incompetenti si au mai pierdut un client, la nivel macro nici macar nu conteaza.
Asa ca nu mai ridicam in slavi managerii. In Romania, 90% sunt prosti facuti gramada, nu au idee pe ce lume traiesc si in general ii cam doare undeva de binele firmei. La nivel mondial procentul e de cam 80%.
Si ca un fel de PS:
Daca experienta nu e asa de importanta, de ce mama masii un tanar absolvent se angajaza foarte greu deoarece toti cer experienta? Pana la urma e sau nu experienta importanta?
Pai e absolvent de ceva, nu? De o facultate, acolo, si vrea o munca specializata.
Cum exista un consens cum ca facultatile, in Romania, nu te invata ceva practic, trebuie sa angajeze, cine te angajeaza, pentru cea.
Facultatea fiind aproape nula ( arata numai ca este serios si cit decit interesat si si-a vazut de treaba) ramine experienta.
Si deci, in concluzie, conteaza sau nu conteaza experienta? Deoarece domnul Butunoiu aici de fata, care se vrea specialist in HR, incearca sa ne convinga ca experienta este inutila.
Surprinzator, dar in buna masura iti dau dreptate – desi sunt din liga celor de peste 50.
Totusi, cred ca trebuie sa nuantam:
Argumentele pe care le folosesti apeleaza la o imagine trunchiata a companiei, in care sunt pretuite energia si capacitatea de integrare intr-un mediu stabilit, bine definit si cu putina apetenta spe schimbare. In acest caz, un tanar adaptabil, cu multa energie, are un mare avantaj fata de cel care – pe langa energie – a inteles si a invatat ca mai este si altceva.
Din pacate, aceasta este situatia companiilor mari de la noi, “multinationale” – in cea mai mare parte – care aduc retete de afacere bine stabilite si care vor sa exploateze acele retete pana la limita ultimei picaturi de profit care se poate scoate.
Aceasta este regula intr-o lume “globalizata”.
Dar, in acest model, intelegerea superioara a interdependentelor, capacitatea de analiza si – mai ales – de sinteza, bazate in buna masura si pe experienta, nu mai au cautare la noi. In consecinta, tocmai acea activitate – bine platita in piata muncii – care aduce plus-valoarea cea mai insemnata, nu este ceruta si nu este incurajata.
Din cele constatate de mine, nici macar firmele de head-hunting nu inteleg acest mecanism si nu fac recomandari care sa scoata in evidenta calitatile celor de peste 50; ca sa nu mai spun ca, adesea, aceste firme au un personal tanat, educat superficial dar imbracat dupa ultima moda”office”, care stie melodia si nu cunoaste cuvintele ei.
Evident, din “cei peste 50” nu toti se pot ridica la nivelul cererii actuale si nu justifica asteptata capacitate de intelegere, volum de cunostinte si calitatea acestora. Dar sa nu uitam ca multi din “cei peste 50” sunt acei specialisti (de obicei ingineri) care, inainte de ’89, au fost capabili sa tina in viata o industrie si o economie autarhica, care erau fortati sa utilizeze numai resursele proprii. Cine isi mai aminteste, noi am fost aceia care am introdus microprocesoarele in industrie, am conceput si construit tehnica de calcul si multe alte realizari care – acum – nu mai par a fi realizabile in peisaj. Nu pot sa uit cum compania la care lucram a platit consultanta de un sac cu bani pentru introducerea unor tehnici de optimizare a fluxurilor tehnologice (filozofia “lean”, pentru cunoscatori), cand noi, cei de peste 50, o stiam din facultate si o si aplicasem in practica).
Nu este adevarat ca “in vest” “cei peste 50” nu sunt concediati. Dar este adevarat ca “in vest” companiile nu-si permit sa se dispenseze de experienta lor, de viziunea lor cuprinzatoare si de capacitatea lor de intelegere si de influentare a productivitatii.
Si aceasta din considerentul foarte pragmatic al profitului, care este si acolo – sau, mai ales acolo – lege obiectiva.
Si astfel, printre altele, companiile respective “din vest” ajung sa aiba filiale in Romania, unde sa-i foloseasca pe cei tineri sa aplice modelele dezvoltate de “batranii” lor si sa le foloseasca energia.
Totul este OK, cu o exceptie: acest mecanism asigura locuri de munca pentru “cei peste 50” numai “in vest” si aduce profitul tot acolo. Iar cei tineri si cu energie de la noi isi vor consuma energia si cand vor trece in liga celor de peste 50 nu vor avea cu ce sa se laude, decat ca au aplicat cu energie si succes modelele gandite de altii.
pai exista solutie … INAINTE sa ajungi la 40 ani, presupunand ca ai adunat ceva experienta, iti faci propria companie (srl, pfa) si incepi sa-ti utilizezi relatiile pentru contracte
imi pare mai firesc sa fii freelancer sau owner la 40 ani decat angajat – experienta ai, dar angajatorul nu o va mai putea plati la “pretentiile” tale de senior si trebuie sa faci ceva pentru a-ti plati cumva “singur” pretentiile 😉
parerea mea – hac !
Pai poti sa iti faci PFA la 40 de ani….dar ce te faci ca de la 50 incepi sa puti si nu da bine in fata clentului. Te ofilesti la fata, ai zambet urat. Nu tot acolo ajungem? 🙂
Foarte frumos si direct explicat in articol, ca oamenii trebuie sa fie cinstiti cu ei insisi in primul rand, cand cer ceva de la angajator. Eu i-as pune pe acei angajati in locul angajatorilor lor si le-as da firma pe mana, sa vad, mai ar avea aceleasi opinii, ar angaja ei, la randul lor, astfel de oameni cu pretentiile lor? :-))) Multumim frumos, domnule Butunoiu, pentru articol. Ar trebui mai multe opinii si explicatii realiste de acest fel, la tv si in ziare si am vedea cum lumea din jurul nostru devine mai buna.
[…] de pe Adevarul se apropie de 900 de Like-uri si autorul l-a depasit pe Plesu in popularitate…Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu […]
Domnule,
Eu cred ca de fapt ati vrut sa vedeti daca angajatii din tarisoara asta sunt <> sau mai au reactii… Eu cred ca nici dvs nu aplicati in practica ce ati spus. Doar un angajator prost isi da afara softistul sau vanzatorul cel mai bun pentru ca are intre 50si 60 de ani… Hai sa fim seriosi si cu mirosurile… sunt atatea produse cosmetice si mai ales sapunuri noi , trebuie sa le incercati mai ales ca la promovare veti gasi tinerete, exuberanta si ce ati mai zis dvs in articol; Stiti f.bine ca nu faci profit doar cu tinerete, exuberanta si mult ras fara sa ai si un minim de experienta, bun simt si dorinta de a invata/muncii ; Dar daca chiar credeti ce ati scris le urez muuuult succes angajatorilor pe care ii consiliati si le angajati personalul;
Domnule Butunoiu nu vorbiti despre cateva chestiuni esentiale, cat costa de exemplu un novice? Angajand un tanar fara experienta, compania trebuie sa investeasca in specializarea si profesionalizarea acelui tanar. Practic o companie care angajeaza un novice isi anuleaza investitia in angajatul sau cu experienta si il paseaza pe “specialist” unei alte companii care va beneficia de investitia in profesionalizarea acestuia.
Un alt lucru esential e acel lucru numit loialitate. E foarte important sa ai incredere in angajatul tau, sa ii poti da sarcini dificile pentru ca ai incredere in omul care a confirmat profesional si e dedicat companiei.
Si ramane la urma problema banilor.
Nu am intalnit angajatori care sa nu se planga de nivelul foarte ridicat al taxarii muncii. E o chestiune cvasi-generalizata, dar secundara in opinia mea. Pentru exemplificare, toate tarile europene cu PIB sanatos, exporturi puternice si productivitate ridicata isi platesc decent angajatii. Si exista niveluri de taxare mari si acolo. Insa constientizand ca un angajat cu moralul ridicat, neafectat de depresie si frustrat de foame va fi productiv, angajat si energic. Un angajat frustrat nu te va intampina cu zambetul pe fata. Suntem deranjati de vanzatoarele acre? Nu uitati ca sunt femei platite cu minimul pe economie. Ne asteptam sa fie saritoare, amabile si sa depaseasca targetul? Serios?
Lumea incepe sa militeze fie pentru capitalism salbatic sau pentru un stat ultraprotectiv, insa uitam esentialul, raportul intre investitie si profit. E o cheltuiala prea mare cu salariile? Nu cred asta examinand cu atentie ratele de profit ale companiilor.
Cand criza a inceput in 2008-2009 primele reduceri de cheltuieli ale companiilor au fost in marketing si cheltuieli salariale. Ca si cum o armata ar reduce cantitatile de munitie si regimentele de infanterie. Apoi nu isi puteau explica declinul. Ce e capitalul unei companii? Birourile? Masinile? Flota de transport? Sau capitalul de brand si forta si energia angajatilor?
A, da, aveti dreptate domnule TurnOfftheGlory. Angajand un novice nu risti ca el sa fie mai bun decat tine niciodata! Nu risti sa fii depasit intelectual de nici un angajat. Angajand novici (se poarta acum termenul de “idioti” pentru ei), nu este nevoie ca un Angajator sa se dezvolte si el personal. El poate ramane “omul din epoca de piatra” fara probleme. Da, da, Angajatorii se vor dispenda de oamenii care le stirbesc orgoliul.
Se cauta tineri pentru ca economia este distrusa, singurele afaceri in Romania posibile pentru ex-angajati mai sunt barurile si restaurantele, saloanele de masaj erotic sau de frumusete, covrigarii, saormerii, gogoserii, magazinele si buticaria, videochat-uri- sportul national al femeilor in Romania,obligate sa se umileasca pentru a castiga ceva bani pentru copii.. aaa, desigur , avem optiunea sa stergem la fund batranii, nebunii si handicapatii din Europa , sa fim cameriste, culegatori de capsuni, zidari sau prostituate. pentru aceste joburi sigur ca sunt cautati tinerii:)) Multumim partidelor pentru aceste oportunitati dezvolttate in ultimii 20 de ani, cat noi, astia de 45-50 de ani trudeam pe vremuri de la 8 la 9-10-11 seara in multinationale, pentru deadline-uri, proiecte,bugete, planuri de vanzari, muncind cat pentru 4-5 din tinerii de astazi care la 5 sparg usa ca au ora la Zumba, fitness sau intalniri la club.. asta dk in timpul programului nu sunt mai tot timpul pe chat sau pe facebook:) desigur, emana un parfum placut Dnule Butunoiu, au picioare bine modelate, le sta bine in mini si pot delecta vreun sef caruia ii atarna burta si falcile si desigur ii miroase gura a 50 de ani:)))
Aveam o parere buna despre dvs. inainte sa citesc acest articol.
Conform afirmatiilor dvs. eu si cei ca mine, trecuti de 50 de ani, suntem o povara pentru angajatori, ‘’ MIROSIM ‘’.
Ar tebui sa ne ascundem in pesteri si sa asteptam sfarsitul !
’’Ca va place sau nu, rolul companiilor e sa faca profit, in primul rand! ’’
Foarte corect, dar cati angajatori reinvestesc profitul in oameni, in primul rand, in echipamente noi, in intretinerea corecta si la timp a celor existente.
Va las pe dvs. sa raspundeti.
Majoritatea angajatorilor / antreprenori „investesc profitul” in ultimul model de Gipan, doar ca sa crape de ciuda vecinii din bloc, dupa care ne tragem si o viloaie, si o barca, si un concediu „binemeritat” in Dubai, s.a.m.d. ca d-aia suntem patroni !
De ce nu le explicati „antreprenorilor” ce raspunderi isi asuma in momentul infiintarii unei companii / firme ?
Mai jos sunt tot cuvintele dvs. preluate din alt articol :
„Acele studii superioare care apar in CV nu pot fi luate in calcul, acum cand toti isi scot o diploma cu cateva mii de euro. Nu studiile fac diferenta. Mai mult decat orice, conteaza felul in care te prezinti si experienta pe care o ai. Se vede din prima cat de serios esti”, mai spune George Butunoiu.
Constat ca sunt diametral opuse fata de acest articol.
Si ca sa inchei, va recomand sa studiati : Legea nr. 48/2002, cu toate completarile si modificarile ulterioare.
STEFAN
Sigur ca goana dupa profit trebuie mascata de atitudinea plina de solicitudine fata de om. Cel putin pt imagine si pentru a fi in ton cu viata occidentala.
Si cert, un blog de headhunter nu ar trebui sa para un blog de angajator. Poate ar trebui 2 distincte? Sau headhunterul imparte fotoliul cu angajatorul pt ca e platit de el?
Cred ca ati scris aceasta “replica” doar pentru ca sunteti implicat in procesele de recrutare. Si eventual ati vrut sa faceti si ceva valuri printre cele 800 de Like-uri! Sa fiti putin bagat in seama (simtiti cumva neglijenta celor 40+?).
Sunt 2 lucruri distincte, chiar foarte disticte. Doua categorii de persoane care in gerenal nu se intersecteaza.
Articolul din Adevarul este scris strict din perspectiva unui Angajat. Pe care nu l-a interesat pana la 40 de ani ideea de antreprenoriat, ideea de castiguri. Un Angajat care “s-a vandut” angajatorului pentru salariul lunar care in satisfacea nevoile. Angajat care dupa un timp este scos pe tusa pentru ca este “old”. Legislatia din Ro obliga la recunoasterea vechimii, la recunoasterea categoriei de munca, ceea ce da, duce la o crestere a salariului lui. “Seful” ar fi putut sa il intrebe daca nu vrea sa ramana cu jumatate din salar. Dar nu! A preferat sa il dea pur si simplu afara. Pentru ca este … old si nerentabil (cum toti dintre noi vom fi, mai devreme sau mai tarziu!). A, si pute!
Articolul dumneavoastra “sticlos” e scris din perspectiva stricta a Antreprenorului care nu da 2 bani uscati pe “socialismul utopic”. Antreprenor care isi uraste varsta si se razbuna pe cei din jur pentru ca tine prea mult la el insusi.
Da, a devenit un lux sa fii mai “slab”. Jungla din Ro te mananca. Desigur, nu este de mirare ca segmentul de varsta 40-60 pleaca afara. Pentru ca astfel de discriminari sunt aproape inexistente in societatile normale (aproape, desigur). Dar noi suntem in Jungla domnule Butunoi, nu-i asa? Si dumneavoastra vreti sa fiti unul din pradatori, nu cel pradat. O mica slabiciune si veti fi “ranit” si dumneavoastra. Dar deocamdata … inca sunteti tanar!
Domnu’ Butunoiu, comentariile sunt mai bune decat articolul dvs……..
Acest articol este o mare gogomanie, se vede ca autorul nu lucreaza efectiv in campul muncii, munca lui este datul cu parerea. Sunt joburi unde cei tineri, fara experienta dar entuziasti si cu salarii mai mici pot fi preferati celor in varsta, experimentati si capabili sa ia singuri o decizie, la fel cum exista slujbe unde este tocmai pe dos. Este exact ca atunci cand iti poti permite de exemplu sa-ti cumperi o masinarie de mana a doua cu care sa faci covrigi sau mai stiu eu ce, n-are rost sa dai mii de euro pe o masinarie nemteasca de facut covrigi, dar in momentul in care vrei sa iti faci o uzina si investesti milioane de euro nu poti sa iti iei utilaje de mana a doua sau chinezarii intrucat marfa pe care o scoti pe piata trebuie sa fie de mare calitate. Cei tineri de acum nu sunt in stare sa ia o decizie fara sa intrebe pe cineva mai cu experienta, si asta fiindca ei nu sunt invatati sa ia greutatile in piept, cum dau de greu fug la ma-sa sa ii ajute.
Cu comentariul asta, Cornel, sint pe deplin de acord.
Iar fugitul dupa fusta mamei este un sport international practicat de multi tineri, in Occident, de ambele parti ale Atlanticului si de-a lungul continentului American.
Cu fugitul la mama (chiar la figurat spus) chiar nu cred. Eu am colegi cu 10 ani mai tineri ca mine in firma si nici unul nua dat bir cu fugitii. Toti lucram cot la cot ore suplimentare de ne vine sa vomam de oboseala, lucram week-end-uri. Si nu de 1-2 ani. De peste 5 ani. Sunt tineri fenomenali. Care lupta pentru ei. Si fac treaba frumoasa.
Dati-mi exemple de tineri care dau bir cu fugitii. Daca iti doresti o viata cat de cat echilibrata si deja la 27-28 de ani esti secatuit de forte din cauza miilor de ore lucrate…sa ma ierte Dumnezeu, dar asta nu este fuga.
Domnule, dvs. reprezentati, prin acest articol, tot ce inseamna angajator in Romania.Pot sa scriu si cu doi de r, Rromania, pentru ca stilul angajatorilor de acolo este caracteristic si unora din etnia rroma, cei care nu muncesc ci FURA.
Si angajatorul nu este neaparat roman dar devine hot cand ajunge in Romania.
Am vazut deunazi un filmulet care facea publicitate orasului Cluj Napoca, in care apar mai multi “angajatori” laudandu-se cat de dezvoltata este forta de munca din acea zona si ceea ce m-a frapat a fost ranjetul unui olandez, un angajator, care plin de fericire spunea cat de ieftina este acea forta de munca bine calificata.
Imi pare rau dar daca angajatorii pe care ii respectati atat de mult vor SCLAVI, sa-si puna pofta in cui.
Si nu, nu e normal ca angajatorul in momentul in care vrea sa faca si mai mult profit sa nu renunte la o masina de lux ci sa dea afara un angajat care ia facut profitul prin care el si-a permis sa si-o cumpere (in leasing bineinteles, trebuie sa vada lumea ca tu stai cu amanta in Mercedes, conteaza “imaginea”).Si nu, nu e normal sa tii angajatul neplatit cu lunile doar pentru ca ai o cunostinta la Inspectia Muncii.Nu e normal sa nu platesti asigurarile sociale, orele suplimentare ale angajatului.
Nu stiu, probabil sunt eu mai cu principii dar un angajator trebuie sa lucreze cel mai mult in acea firma, trebuie sa fie cel mai serios (nu cel mai SMECHER cum va place dvs. sa afirmati), pentru a da un exemplu.
Din pacate dvs. angajatorii romani (si cei care s-au romanizat) aveti multe de invatat de la lumea civilizata.Sa fii balcanic e usor, sa fii corect, civilizat e greu.
Iar in ceea ce priveste moralitatea, sunteti departe.
Eu unul am sa traduc acest articol, am sa-l multiplic si-l voi distribui in cadrul intalnirilor pe care le vom avea, noi, angajatori si angajati din tara in care ma aflu.Da domnule, ne mai si intalnim angajati cu angajatori, pentru a incerca sa comunicam, sa facem in asa fel incat toti sa fie multumiti.
Probabil vorbesc sci-fi pentru nivelul dvs.
Este bun articolul, e foarte greu sa cada toata lumea deacord cu el .Adevarul este ca in general sunt putini angajati care isi fac datoria cum trebuie.Cred ca angajatorii imediat ce obsearva pe un angajat ca da totul il plateste aproape ca in occident, indiferent ca e tanar sau mai in varsta ,pentru el conteaza rezultatele.Daca intr-o firma nu ai astfel de angajati nu faci profit.Angajatorii nu platesc licentiatii ci practicantii.Dealtfel piata este libera fiecare aproape poate devenii angajator,daca crede ca este asa de usor.Succes tuturora.
Articolul din Adevarul sustine un fapt real- marginalizarea unei anumite categorii de varsta pentru ca acei angajati(+40) au un anumite miros, viteza de reactie, se gandesc la analize, etc asa cum sustinea d-nul Butunoiu dar si pentru ca acele generatii sunt mai pretentioase fata de respectarea legii de catre angajator, datorita experientei de lucru solicita si costa bani mai multi, au puterea de a spune ” nu este bine ce faci” in cazul unei aberatii ale patronului- si asa o spun ca si concluzie a solicitarilor angajatorilor fata de candidatii la angajare.
Cine sunt insa angajatorii? Nu ma refer la marile companii straine unde exista un alt tip de cultura a valorii.
Angajatorul roman are eventual liceul iar banii facuti pana acum, e bine sa nu te intrebi prin ce metode a reusit sa-i faca. Are angajati langa el ceva lingai spilcuiti ce-i dau senzatia ca este om de afaceri. Treptat este inaltat in functii si posturi diverse prin coruptie si traieste cu senzatia din ce in ce mai acuta/ placuta, ca este un mic Napoleon.
Multor angajatori am incercat sa le ” promovez” persoane de +40 si mi-au spus in mod specific ca doresc tineri care sa-i asculte daca tot primesc un ban.
Articolul din Adevarul reflecta o realitate cu care eu ca Recruiter ma confrunt.
Si-mi este jena sa resping o persoana capabila de +40 pentru ca asa a dorit angajatorul. Mai ales ca stiu si motivele acestuia.
Si d-nul Butunoiu are dreptate, angajatorii nu sunt atat de prosti. Sunt perversi. Nu au ei habar de eficienta si productivitate, stiu insa ce le conserva puterea si senzatia placuta ca o au.
Sint totusi prosti acei angajatori la care va referiti pentru ca puterea si senzatia placuta NU se conserva fara profit. Dureaza mai mult, dar tot cu capul in zid se termina povestea.
Deveniti dvs angajator.
Sintem.
Era pt recruiter
Mai e o nuanta aici, nesurprinsa de articol: de ce sa aiba cel de 50 de ani un salariu de 2 ori mai mare? Doar pentru ca are 50 de ani? Munca are piata ei unde pretul deruva din cerere si oferta ai e legat, printre altele, si de calitatea si raritatea “produsului”. Varsta nu are nici un rol aici. De fapt ce observa bloggerul de pe Adevarul e ca sunt oameni supraevaluati inpuata muncii, iar piata tinde sa regleze asta.
Cui ajuta speculatiile dlui Butunoiu? Sunt argumente pro si contra, sunt anumite profile simpliste organizationale unde se poate aplica discriminarea de varsta pe criterii de eficienta (ex. Call Centre) dar, overall, teoria sustinuta in articol este superficiala si aduce deservicii pe termen lung oricarei organizatii. Aceasta moda a aparut si a fost promovata de top manaegment penttru a eschiva inabilitatile manageriale in delegarea sarcinilor. Mult mai meschin dar total real e si motivul ca nu e dorit in organizatie cineva competent care sa perceapa greselile manageriale. Ce pierdem? Know how, motivatie pentru salariatii tineri, istoric de evenimente. Ce castigam? reducerea pe termen scurt (2-3 luni) a costurilor salariale. Alte aspecte negative: incarcarea schemei de salariati, pierdere de contracte datorita inabilitatii personalului neexperimentat, intarzieri majore in proiecte si alocarea resurselor in directii neproductive, scaderea calitatii pe output-ul organizatiei. Dintre toate, cea mai periculoasa mi se pare disparitia motivatiei pentru tinerii angajati. Daca acestia nu au un model real de devenire materiala si profesionala vor adopta atitudinea de mercenar si vor pleca cand li se va parea lor mai bine. Concluzie: Hai sa nu ascundem erorile manageriale! Cred ca niste cursuri basic despre modul in care trebuie sa-si faca treaba ar fi mai utile decat sa lasam oamenii pe drumuri. Nimic din cele de mai sus nu vizeaza pe ce ce in vrtutea varstei considera ca trebuie sa munceasca mai putin.
Pe blogul asta e fain…. incep postarile, in Draci, cind e dimineata in Romania si ajunge lumea la munca :))))
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Si dupa cum se vede si Dl. Butunoiu se omoara cu munca. Ah, probabil ca el posteaza in pauza de masa.
cum ar veni: rade ciob de oala sparta
Dl Butunoiu e antreprenor, adica isi ia pauzele pe banii lui. GB
Nu este cel mai literat raspuns pe care il putea da George Butunoiu, dar in linii largi are dreptate. Interesant este ca totusi cel mai” experimentat” are capacitatea de a se metamorfoza in ceea ce doreste angajatorul mult mai repede decat cel ” novice” – si miza este alta.Cel tanar se ghideaza dupa” Imi iau palaria si bastonul si am plecat cucoana!”; cel experimentat nu mai este dispus sa faca acest lucru usor – experienta capatata il face maleabil, poate renegocia mult, apar mai multe variabile in viata lui.Asertiunile legate de aspectele vizuale sau olfactive iar nu isi au rostul – ca doar nu se duce la servici mirosind a naftalina sau levantica.Si daca sipitual nu mai tine pasul cu cei mai tineri, ” experimentatul” ia atitudinea inteleptului, celui harsit prin multe lupte corporatiste in cei 23 de ani de capitalism aplicat…cam cum arata Stefan Ioredache in duetul cu Sanda Ladosi – ” Daca nu mai pot sa-i fac nimic, macar sa o impresionez cu un miros de tigari de foi si o licoare mai chihlimbarie…”.Probabil ca angajatorul – in functie de ce face, de businessul sau, va avea grija sa pastreze proportia optima intre tineret si cei cu experienta, pentru a fi pe un profit maxim. Stima!
stimate domnule george butunoiu va citesc cu atentie si interes articolele, mai ales cele din revista cariere. si acest articol se inscrie in linia celor promovate pana acum, insa mi se pare ca este incarcat cu mai mult sarcasm decat de obicei. intr-adevar obiectivul fundamental al oricarei entitati economice il reprezinta profitul. dar acest profit trebuie realizat in orice conditii ??? cred ca in acest articol dezvoltati o gandire de resurse umane specifica sec. XIX. nu spune nimeni ca o companie trebuie sa fie centru de ocrotire si asistenta sociala, dar daca ne-am uni toti si am boicota produsele acelei companii ? ar mai obtine profit ? eu cred ca nu. experienta nu este intotdeauna garantul performantei, insa poate dovedi caracterul, responsabilitatea, implicarea, succesele, dar si esecurile unui angajat. este o carte de vizita, pe care cineva din recrutare, inclusiv dvs., o valorifica la maximum atunci cand plaseaza un angajat si incaseaza comisionul.
a nu se intelege ca am ceva cu tinerii, dimpotriva, ii sustin si inteleg in demersul lor de a-si gasi o slujba. insa in acelasi timp cred ca principal criteriu pentru care o persoana trebuie sa fie angajata/concediata il reprezinta performanta profesionala, nu faptul ce este tanar, mai cu experienta, etc.
E evident ca angajatorii nu sunt prosti. Pentru simplul motiv ca angajatorii “ruleaza” angajati (cauta angajati mai ieftini, mai productivi etc), dar angajatul ramane in aceeasi firma decenii intregi- daca nu este dat afara.
Mobilitatea fortei de munca este foarte redusa in Romania.
Uite, eu am emigrat. Mobilitate. Restul de ce stau pe loc?
Crezi ca intereseaza pe cineva ca tu ai emigrat? :)))
Pe mine
da, o buna remarca, si in Franta majoritatea prefera un loc caludut pe viata, iar patronul ii rasplateste cu cate un 2% pe an, sunt cei mai nefericiti, apatici, demotivati, plictisiti, mono-task, dar in acelasi timp si cei mai enervanti si care pun altora bete in roate… Daca ai ghinionul sa te intevieveze un sef de genul asta, iar tu ai un CV cu mobilitate dirijata de interesul profesional si nu unul dirijat de safety, atunci esti pierdut!
La 90 si ceva de ani…:
“A imbatrani, doamnelor si domnilor, este contrariul a ceea ce se crede in mod curent.
In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca optiunile esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.
Tanar fiind, crezi in ideile raspandite, in cele care alearga pe toate drumurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii.
In ceea ce ma priveste, am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.
A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute.
Inseamna a deveni mai usor, mai liber, intr-un anumit sens, esti mai tanar cand esti batran si mai batran cand esti tanar. Avea dreptate Picasso cand spunea ca” iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.”
Radu Beligan
Excelent 🙂
🙂
Domnule George Butunoiu, nu înțeleg de ce omiteți responsabilitatea sociala a unei firme. O firmă cu 10 angajați poate nu contează în această ecuație dar o firma care are 500 și o dă în bara va lăsa pe drumuri 500 de oameni care vor îngroșa rândurile șomerilor, lucru ce va pune presiune pe cei care încă muncesc. Deci până la profit trebuie să vorbim și de aceste aspect.
Parerea mea este ca profitul nu trebuie să primeze atâta timp cât orice lucru pe pământul asta se face de oameni, pentru oameni. Asta uităm toți și ajungem să ne dăm în cap pentru orice nimic. Pentru că sa cultivat ideea ca profitul este totul.
Cunoașteți cazuri, chiar în România, unde de dragul profitul se ignora drepturi elementare? Cum ar fi accesul la o sursă de apă potabilă? Dar lucrurile astea nu se pot înțelege dintr-un birou de pe Victoriei și când ai venituri cu mult peste medie.
De parca angajatii nu tot profitul (salariul) il cauta. Cati angajati merg la seful lor sa ceara o reducere de salariu ca sa faca o lume mai buna?
Problema este că sunt prea mulți oameni care dacă ar afce asta ar muri de foame, ceea ce nu se aplică și în tabăra cealaltă.
Bah. Toti au macar iphone si masina. Te pomenesti ca nu pot trai fara ele. Fiecare are scuzele lui pt a pretinde mai mult.
Dumneata nu te uiti decit la cum sa plasezi cit mai multa fforta de munca ,ca sa-ti iei banii. O companie cu strategie pe termen lung cauta si mentine oamenii cu experienta , spre deosebire de “tepari” ,la taxe ,sau…altii care urmaresc profitul imediat. Oricum astea nu sint afaceri , sint tunuri de moment, specifice….ok, unora.
Creeaza o astfel de companie si nu mai chibita pe altii.
Dle Alex, aveti un fic cu crearea de companii?
Domnule dragă,
cred că, decât să-ţi fi dat cu părerea, mai bine citeai articolul d-lui Pleşu, îţi înghiţeiai frustrarea şi mai compuneai o strategie de recrutare a tinerilor absolvenţi de liceu fără bacalaureat sau a unor fabrici de diplome, dotaţi cu toate calităţile cerute de angajatorul care nu e fraier, dar care abia ştiu să scrie şi care dac-ar încerca să citească articolul d-lui Pleşu s-ar trezi cu grave durei de cap (ceea ce li s-ar putea întâmpla şi unora dintre angajatori) şi care abia aşteaptă să plece la muncă pe alte plaiuri.
Poate totuşi e bine că ţi-ai exprimat părerea fiindcă uite ce idei interesante poţi culege din comentariile celor pe care i-ai îngropat deja.
Şi nu în ultimul rând: te-ai gândit că peste un timp, angajatorul pe care-l serveşti va aştepta cu nerăbdare să fi descheiat pe undeva sau să ţi se vadă mai ştiu eu ce pentru a te pune de partea din afară a uşi?
[…] Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu […]
Tocmai ca angajatorii nu sunt prosti dar nu stiu de ce ii crezi de vreme ce spui ca nu angajeaza din cauza batranetii, mirosurilor si alte chestii care ma fac sa rad cand chiar tu ai recunoscut ca ce conteaza e profitul si daca un angajat iti aduce mult profit nu o sa il dai afara ca are 50 sau orice alt motiv decat cel ca nu e rentabil financiar.
… Și părerea asta vine de la un angajator. Daca legea ar funcționa in tara asta se va trezi un persoana curajoasă sa va poarte prin tribunale si sa ceara daune pentru discriminare. Parcă in codul muncii era abordat subiectul, dar oricum documentul e puțin important pentru ‘capitaliștii ‘ angajatori români. Nenea, sunteti motivul pentru care tinerii pleaca dezgustați din romania si motivul pentru care nu se vor mai întoarce.
Draga domunle Butunoiu, va ganditi la munca ca si comunistii. Forta de munca inca o masurati ca forta fizica. Va recomand sa vizitati Suedia , Finlanda , Norvegia , sa vedeti cum sunt apreciati oameni de chiar saptezeci de ani pentru experienta lor. Productia care se bazeaza pe producerea cantitatii si nu a calitatii este care are nevoie de tineri. Dar asta produce deseuri, care sufoca pamantul. Ganditi tipic autohton domnule Butunoiu. Din cauza asta scade intr-una exportul. Trebuie produs ceva de buna calitate ca piata externa e plina de produse de slaba calitate. Si pentru asta e nevoie de intelectual nu de forta fizica. De oameni bine platiti si nu de muncitori care lucreaza pe un salar de subzistenta ca aia nu se vor gandi cum sa inventeze ceva. Se vor gandi cat mai au pana la pensie. Nu-i tot una.
Este cel mai inteligent comentariu de pana acum la articolul de mai sus. Asa este, cand vom inceta sa vedem angajatii ca pe niste furnicute menite sa faca mai ales munca repetitiva, rapida, dar fara rateuri, vom avea si noi o crestere de productivitate iar societatea se va baza pe cooperarea intre patron si salariat. Pana atunci, jocul de-a soarecele si pisica, va continua: angajatorul, de multe ori un imbuibat de dupa revolutie isi va haitui salariatii prost platiti, nemotivati si constienti ca afacerea sefului nu are cine stie ce viitor. Cat despre generatia de peste 50 de ani, desi a evut mult potential, soarta sa e trista…a fost o generatie foarte bine scolita, dar nu a putut sa puna in practica ce a invatat. Multi ingineri s-au pierdut, a trebuit sa se reprofileze, unii au emigrat. Iar “clasa muncitoare” a fost pulverizata de politicile tampite post-decembriste. Nimeni nu are nevoie de acesti oameni, pentru ca acum put, sunt batrani si lenesi, cam asta reiese din scrierea cu nasul pe sus publicata aici pe site. Te si intrebi ce o fi muncit concret autorul sau, de s-a apucat sa dea asa niste sfaturi docte unor amarati mai putin norocosi.
Dar pe angajator cine-l schimba cand nu mai da acelasi randament in business, in schimb incepe sa-si dea cu parerea asupra sensurilor ultime ale vietii? Asta-i inegalitatea primordiala…
Nu e inegalitate, e … “pila”!
Calitatea managementului în România este încă destul de slăbuță în opinia mea absolut subiectivă. Mai ales prin prisma faptului că nu reușesc sa transmită ideea că profitul este atât unul dintre scopurile managementului, cât și scopul primordial al prestatorului de muncă. Se mulțumesc să lase în aer ideea asta absolut nocivă, că unica lor preocupare ar fi profitul (cât se poate de fals), că de fapt singurul lor rol este de overhead fără valoare, singurul lor rol în viață să trăiască pe spinarea sărmanului angajat. Ori angajatul și angajatorul nu există unul fără celălalt, lucru care emană atât de clar din nevoia persoanei de a se angaja pentru a fi în stare să producă ceva util pentru societate.
[…] Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu […]
[…] Citiți integral articolul pe georgebutunoiu.ro […]
la PSul tau: nu mai numara like-urile!!!
“to like” e subiectiv si infantil prin definitie (criteriiu tipic de bebelus), in timp ce criticile si remarcile tale, desi – sincer – nu ne plac deloc, majoritatea sunt totusi destul de obiective si in consecinta – utile.
Cand o sa ne spui ca suntem si noi inteligenti, sa vezi atunci ce numar de like o sa ai! 🙂
Sunt curios…e cineva dintre preopinentii/comentatorii de aici…angajator???
Imi miroase numai a angajati…cu tot respectul si no offense!
Este, Radu, cel putin unu.
Un aspect interesant: in general persoanele de 50+ de ani din Romania arata diferit de cele din Occident. Mai multe doamne cu “sarmalute” in cap, mai multi domni cu burta etc. etc.
La tineri se vede cu mult mai putin aceasta diferenta.
Exista in Romania mentalitatea, intre cei de 45-65 de ani, potrivit careia este de datoria lor, fata de ei insisi si fata de cei din jur, sa faca tot posibilul ca sa arate cit mai bine?
Da, si? Avem burta si doamnele au “sarmalutze”. Si?
“Datoria lor fata de ei insisi, fata de cei din jur… sa arate cat mai bine?” Dar nu este si datoria de a sti sa scrii si sa citesti, datoria de a fi empatic, datoria de a fi politicos, de a fi sociabil, de a fi educat? Mda, singura datorie este de a ne tranforma in “pitzi” si “pitze” de 50+.
Din pacate o deciziile, inainte de a ajunge la cortexul frontal, trec prin hipocampus, prin systemul limbic, care este cam neschimbat de zeci de mii de ani. Si din pacate majoritatea deciziilor se fac prin systemul limbic.
Asa ca, logic, ai dreptate Stefane, dar din pacate de cele mai multe ori nu logica decide.
Partial sunt de accord cu dumneavoastra domnule Butunoiu. Traim intr-o societate capitalista care ne dezumanizeaza incet si ne face sa ne uram intre noi pentru bani.
Asa ca ma duc si eu sa dau un like la articolul d-lui Barbu.
@ionut te rog da un like si lui nea nelu cotrocelu care a permis ca Romania sa fie in 2013….cum spune Toma Caragiu….to pa loc/to pa loc
Domnule Butunoiu, foarte frumoasa pledoarie.
Noi, astia, candidatii tavaliti in lupte grele in societatea capitalista autohtona, de cumetrie, va uram ca intr-o viata viitoare sa ajungeti in situatia ca la varsta de 50 de ani, inginer fizician super-doxat, sa trebuiasca sa va cautati in job, sa nu aveti relatii prin rude si securisti si sa va trimiteti de zeci de ori CV-ul pana sa fiti chemat la un interviu…acolo sa mergeti scrobit, aranjat, englezit, frantuzit, cu o cariera stralucita in spate…si sa se lase o tacere asurzitoare dupa fiecare tentativa de a gasi un job. Cand, in sfarsit, dupa zeci de incercari, veti gasi o slujba, sa vi se ofere un salariu foarte mic, mult sub competentele dv. Dupa aceea, sa munciti ore intregi dupa program, in incercarea de a ajunge la inaltimea pretentiilor managerului (by the way, unul care vorbeste cu “am facut decat”).
Sa prestati o munca de calitate, cu riscuri, care sa presupuna competente deosebite si rapiditate, solicitudine, acuratete, punctualitate, rezistenta la stress.
In pofida calitatilor dv. sa fiti pus pe liber dupa cateva luni, in urma restructurarii si sa va cautati iar de lucru in plina vara, cand nimeni nu angajeaza…prin septembrie, cand se mai dezgheata piata, sa mergeti iar la head-hunteri sau chiar la firme mizere si va intrebe de fiecare data “de ce ai plecat de acolo?”…cum, de 4 luni stai acasa? ,tz,tz,tz…
Iar daca va va pune dracu sa va infiintati o firma, sa fiti antreprenor, atunci va uram sa va calce ANAF-ul cu regularitate, Consiliul Concurentei, Garda de Mediu, Sanepid-ul, etc.
Nimeni nu spune ca nu aveti dreptate in ceea ce spuneti, dar cinismul cu care sunt prezentate lucrurile nu se potriveste deloc cu cele ale unui om care merge atat de des la opera si Atheneu, un umanist…si care,pentru multi ani, a fost un fel de guru al recrutarilor.
C’est dommage monsieur…tres dommage…
A votre age, monsieur, vous auriez du etre deja createur d’entreprise et offrir des emplois aux jeunes qui cherchent… Qu’est-ce que vous avez attendu? Que le monde tourne en rond juste pour vous satisfaire la paresse de ne pas vouloir evoluer? Qui voudriez-vous assumer la tache de creer des entreprises? Si vous ne souhaitez pas faire cet effort, alors au moins taisez vous et laisser ceux qui s’expriment avec “decat” s’exprimer: car, au moins, ils on fait cet effort. A, vous voulez qu’il satisfaissent vos pretentions? Mains, dans ce cas, monsieur, le fautif, c’est vous. Changez de profession ou emigrez, adaptez-vous au marche du travail. Encore une fois, ce n’est pas pour vous? Mais, alors, vous continuer a demander pour vous la recompense, alor que vous laissez, volontiers, l’effort aux autres? Franchement, c’est bien dommage que vous n’avez pas honte, monsieur, d’une telle attitude. Vous etes aveugle par votre propre auto-admiration: elle ne vaut rien, mais rien. Aprenez-le. Laissez-moi vous le dire en roumain: “prostia si fudulia se platesc”. Cher, tres cher, moncher. Moi, j’ai quitte la Roumanie non parce que j’avais marre des etranger, mais des roumains comme vous: berces par leur propre auto-admiration, composes seulement des pretentions et d’aucun effort. A cet age que vous avez vous cherchez toujours le coupable favori des gens comme vous: l’autre! Non, ce n’est pas la faute a vous, monsieur, pour vos propres echecs! C’est la faute aux autres! Vous etes minable, pardonnez-moi… Aux bonx entendeurs: salut!
Nu mai scrie ba in spaniola ca nu e forum italian aici, kleine Arschloch!
Daca tot iubesti mai mult limba franceza, cred ca esti destul de obisnuit cu remarca “va te faire voir”. Asa ca, te rugam sa nu mai astepti.
Este: vas te faire foutre. Nu mai astepta.
Te-ai impregnat, repede, de spiritul galic..:))))
Alex draga, va te faire foutre si va te fais voir sunt doua chestii diferite. Tine de nuanta asa ca imi rezerv dreptul de a crede ca nu vei intelege si vei ramane la rubrica emisa de tine. Vorba francezului, ca va la forme? De tout facon mon gar, va te faire tater.
Pai nu meriti chestia diferita.
Frumoasa franceza, trebuie sa recunosc, desi sufera pe ici pe colo…:) Si comentariile sunt de bun simt. Esti ok, domnule.
E logic ce spune George, dar ce faci cu urmatoarele trei aspecte:
1. angajatii tineri, care au vazut cum parintii lor, cei de 50 si ceva de ani, au fost si sint pusi la usa, nu au nici un fel de incredere in angajatori si isi schimba locul de munca la prima oportunitate
2. bagajul de cunostiinte cu care vin angajatii tineri de pe bancile facultatilor este total rupt de realitatea business-ului
3. pretentiile de avansare ale multor angajati tineri, mai ales comparat cu potentialul lor real, sint de multe ori departe de realitate
Realitatea, precum arata statisticile, este ca in Europa somajul la tineri este mai mare decit la cei trecuti de 50 de ani! Este valabil si in Romania.
Oare sint, intr-adevar, angajatorii atit de prosti? :))
Mike, uite alte aspecte:
– in Franta (stiu ca o detesti, scuze deci…) restructurarea interna e solutia actuala, cu zero concedieri si zero angajari, dar cu pierderi imense de calitate.
– exista acum un nou program de promovarea a varstnicilor, de reintegrare si reafirmare a lor, care sa ajute societatea sa se omogenizeze, sau mai bine zis-echilibreze.
In Franta companiile au mari beneficii de asemenea daca integreaza handicapati – fizic sau mental!
Dar ca regula generala sunt preferati tinerii, e normal, au mare forta si adaptabilitate, sunt mai creativi, motivati, comunicativi si invatati sa caute solutii seeing the big picture
Buna Madalina,
Nu as zice ca detest Franta, am numai un sentiment ambivalent fata de ea.
Am trait in Franta si am avut si momente semnificante din viata care s-au petrecut acolo, mai exact la Paris.
Sentimentele mele fata de Franta sint ceva intre …. “Come on, guys, get real!” si cintecul lui Michel Sardou … “Ne m’appelez pas toujours France/ La France m’a laisse tomber”.
Colac peste pupaza sint/sintem inundati de CV-uri de tineri francezi care nu mai stiu cum sa plece din Franta! Majoritatea cu o pregatire teoretica care nu o poti folosi….. they simply can’t “hit the ground running”.
si eu, Mike, tot ambivalent, crede-ma
da, stiu, toti stagiarii mei de marketing au plecat in California, Singapore, etc
Francezii sunt “renfermés” dans leur propre culture, chiar sufocati de ea, gandeste-te ca atuul meu nr unu acolo a fost ca ii ajutam sa se afirme in fata HQ din State, mediam comunicarea, ii ajutam sa nu stea imbufnati la sedinte si sa coopereze, sa isi dea parerea in sedinte, sa faca un ppt care sa nu arate ca mersul trenurilor :), sa mai foloseasca si conditionalul optativ in loc de imperativ… si nu a fost usor! Hit the groud running? stii, in Europa parasutismul in armata pare ca a disparut chiar dupa al doilea razboi 🙂 Europa nu e pragmatica, e doar dogmatica.
Ei bine, acum sunt in tara insa de o luna si o sa incerc sa ma adaptez la stilul “direct” si franc romanesc 🙂 That’s a real challenge!
Asta da! Trebuie sa ai nervii tari sa te re-adaptezi in Romania!
Ce ma uimeste cind sint acolo este cit de “multi stiu totul despre orice”…. cit de dastepzi sint unii.
Cind e la nivel de … cafeluta cu “D-ul Protopopescu si D-soara Tanta” e misto, dar jalea e ca e la nivel de profesionisti si de asa zisele “elite”!
E si fraza aia faina “Asa e peste tot!”… ca si cum daca ar functiona peste tot ca in Romania nu s-ar trai peste tot tot ca in Romania.
O imensa lipsa de “humbleness” pe care, zau, am intilnit-o numai in locurile prapadite…
By the way, how it’s progressing your “GB file”? Are you closer to getting him? Maybe this is what the guy really needs to “get real”…. a woman …. kids to keep him awake …:))
Buna dimineata Mike
Mi a placut finalul….acum va comenta ca esti misogin…ea se vede o femeie de cariera… tu ii amintesti de scutece pentru copii ))))
Si tu stii inglish ? Moamaaaa, da’ multi suntem !
da, despre America isi dau des parerea ca e necultivata, asta e revoltator!!! cele mai bune biblioteci, cei mai buni muzicieni, conceptul de healthy food care a aparut ca o provocare la mac do si obezitate, cele mai bune restaurante, cei mai agreabili colegi, cele mai frumoase rezervatii naturale si not least- cele mai detensionate relatii!!!! eu sufar si acum ca am plecat. Dar aici multi cred ca america e obezul care bate din palme sa isi aprinda lumina…
🙂 he is definitely a challenge… and a very good friend!!! too bad I haven’t met him when I was young… he is the most charming matcho I ever met! 🙂
Stii, Madalina, eu vad America ca o colectie de regiuni, de “tari”, foarte diverse, in pofida faptului ca se vorbeste engleza peste tot. Daca dai o tura cu masina prin California (… pe Hwy 101, pe coasta …. o spendoare…) de exemplu in zona muntoasa la nord de SanFran e total diferita de Bay Area… plajele …Santa Monica, Malibu etc… nu au nimica cu SanFran sau LA … LA- ul este o alta planeta fata de San Diego (…:) … acolo e de fete …. sint mii si mii de micuti Marines…in jurul HQ flotei Pacifice…)… iar toate astea nu au nimica cu zona agricola din centru care produce mai mult ca Franta. Si asa in fiecare Stat.
Si ai de toate…. de la rancher-ul care te intreaba daca ai venit cu masina din Franta :))…. pina la “intelo”-ul din Frisco care te lasa mut.
Majoritatea vorbesc de USA in totala necunostiinta de cauza…. si cu bune si cu rele.
He may be a challenge, but you ARE young! He, the old grumpy, behaves like an old dude and it looks like what he needs is exactly what I told you previously.
Frisco e favoritul meu, tot asa cum e Napoli in Europa… din ce scrii si dupa orele la care scrii pare ca esti in CA
E superba toata zona SF, 17-mile drive :), iar vinurile sunt mult mai bune ca in Fr!!!
Imi place si zona Cape Cod pe care o cunosc de asemenea bine, ca predam vara la Woods Hole la cursul de vara, dar acolo nu e soare.
merci, fii atent ce scrii ca poate citeste si el 🙂 grumpy e sigur, insa sub asta e un intreg mozaic de ganduri, trairi, axiome si demonstratii logice care ii ingradesc nevoile, un mister care atrage pe oricine, nu numai pe mine (this is part of the marketing strategy :))
Ai ghicit, I am on the West Coast. And if you like Frisco… you would love where I live:) …. Iar genul de vacanta care imi place cel mai mult… las jos scaunele de la Jeep… arunc in spate board-ul, echipamentul de catarare, echipamentul de golf… cayakul pe masina… bicicleta in spate … ca un tigan cu satra 🙂 si…. in Red Wood County un mic rafting…. in Sonoma plimbari cu bicicleta… in Palo Alto citeva zile de lectura la Institute of Brain…. dupa aceia la beaches, Santa Monica, Malibu … cu plansa …. si tot asa pina in Tijuana…
You would love, I bet!
The Old grumpy, da, un amalgam de idei si trairi…. dar mergind tot asa directia este …. romanele ruse…Cehov si Dostoevski. Isn’t it better to live mindfully in the moment. The past is history… the future is fantasy.
Maybe I am too much into yoga, meditation, Tai Chi and other things alike.
@Mike
sa lasi scris cand vi pe “acasa” sa planificam mamaliga aceea de care iti vorbeam candva..o facem cu acordul lui GB la rastaurantul lui…asa la o mamaliga ne povesteti cum e cu acest leasure time al tau.
Red Wood nu e padurea aia de sequoia de langa SF? imi amintesc ca am fost si prin oraselul unde avea casa Bill gates… zic bine? nu imi amintesc precis
ce e nostim e ca plimbandu-ma acum 10 ani cred prin SF, pe trotuar am dat peste o chestie similara cu ce scrii tu: yesterday is history, tomorrow is mistery, but today is a gift and that is why is called PRESENT. E sigur kitch pot zice unii, dar mi-a facut bine si uneori proverbele astea americane ma tin in viata!
Da, romanii ca si grecii si slavii sunt foarte inclinati spre melodrama, tanguire, autocompatimire, implorarea divinitatii, dovada clara a ceea ce spui este ca – vrand sa il scot pe tatal meu la teatru _ am constatat ca Cehov e jucat in 3 teatre simultan, ca sa nu mai vorbim de alti autori similari. E inclinatia, tendinta de a vedea raul intai, de a plange si a se plange. Nu ziceti voi acolo ca life is 10% how you make it and 90% how you take it???
cat despre stilul tau de vacanta… e Idealul! de aceea si esti bine cu tine insuti.
@ un domn,
Auleau, draga “un domn”, nu incerca acuma “sa o intorci ca la Ploiesti” :))
Era vorba de mamaliga DAR SI DE slanina cu ceapa!
Unde ai lasat slanina cu ceapa? Sau nu mai e chic pe plaiurile dimbovitene?
Mie tot imi face placere, oricit de rar as gusta-o 🙂
@Madalina,
Zici bine.
Si eu sint convins ca pe Romani ii dezavantajeaza enorm “limbajul interior”.
@Mike
pe plate de jour este mamaliga..slana cu ceapa roshie “imbracata” cu lamaie si ulei de masline..est la aperitif…semnalizeaza cand vii sa depun o cerere la registratura lui GB sa ma lase in bucataria lui…achizitia materiei prime este si ea de durata, imi place sa planifc,
George, frumos ce scrii si poza e extraodinara, mi-a amintit de perioada de debut a lui Picasso.
Intr-adevar, individul care scrie in Adevarul pare nu numai patetic, dar nu am vazut ceva in trecutul lui care sa ii confere cat de cat credibilitate in acest domeniu.
Categoric ai dreptate in ceea ce spui despre “unii”, dar acesti “unii” care il vad pe angajator ca pe Maica Tereza sunt o cantitate neglijabila in lume, poate la noi sa mai fie angajati cu mentalitate pseudo-comunista. Stilul “la vie est trop injuste” 🙂
Majoritatea angajatilor stim ca profitul e interesul angajatorului.
Dar cu atat mai mult, ca un challenge, ne vedem propriul interes: o calitate a vietii cat mai buna – echilibrul intre bani, timp pentru familie, hobbiuri, aspiram la luxul de a ALEGE si nu ne complacem in drama de a CULEGE. Nu suntem victime, ci decidenti unici in propria viata, pe care cand nu mai e buna o schimbam. Cum schimbam si compania cand nu ne mai convine jobul sau divortam, etc. Angajatorul e tartor doar pe teritoriul lui, suntem liberi sa il parasim tot atat cat e el liber sa ne concedieze.
De aceea NEGOCIEM si e bine sa negociem! ca in orice tip de relatie. Angajatorii din lumea civilizata nici nu au respect daca angajatul se vinde umil pe nimic. Stii, cum erau targovetii inainte, sau azi evreii si arabii care sunt dezamagiti daca nu te “targuiesti”. Pe mine, paradoxal, chiar angajatorii m-au invatat don’t sell yourself cheap.
Si de acord cu tine ca mentalitatea de invingator la un job comteaza mult mai mult decat profesia de baza. Azi se cere autonomie, prezenta de spirit si sa “te descurci”, mai mult decat se cauta experienta scolastica – ea te ajuta auxiliar, poate la stabilirea strategiei si la argumentele pentru parteneriate stiintifice sau industriale.
Cat despre noi cei de 50, George, aici gresesti, crede-ma, noi suntem CEI MAI PUTERNICI pentru ca suntem o combinatie frumoasa de tinerete si experienta 🙂 Charisma nu apare la 20 de ani.
Iar noi, cei de 50, gratie hipermetropiei putem mai usor sa privim in zare decat sa descifram rezultatele analizelor medicale…
….si in consecinta sa ii lasam pe cei in varsta fara loc de munca ….adica pe drumuri. Si se stie foarte bine ca sansele lor de a fi reangajati sunt aduse la minim. Si ce te faci ca angajatorul, de obicei vine si iti desface contractul de munca “cu acordul ambelor parti”. Ca altfel vine cu santajul…daca nu accepti asa, ti-l desfac cu articolul ” nu ti-ai indeplinit atributiile”. Si culmea….iei aceasta decizie dupa vreo 10 ani de munca. Ha, ha, ha.
Si ca sa luam si tinerii in calcul: depui CV-uri, astepti cateva luni sa iti raspunda cineva, Noi, ca si viitori angajati trebuie sa fim perfecti in fata angajatorilor: CV fara greseala, CV care sa sara in ochi, scrisoare de intentie superba (fara greseli de ortografie, frazata frumos, sa comunice ceva), la interviu sa fii imbracat la 4 ace, sa zambesti, sa fi atent la pozitie, sa vorbesti frumos, sa te faci remarcat, sa fi atent sa nu iesi pe usa cu spatele la angajator ca ultima imagine pe care o sa o aiba va fi fundul tau.
Pana aici sa zicem ca este normal….ca de….sa zicem ” bogda proste” pentru un loc de munca.
Dar cum se explica faptul ca nici macar un multumesc nu primesti de la firma careia i-ai trimis CV-ul. Un multmesc pentru interes. Adica, ceea ce mi se pare absurd este ca angajatorul isi permite multe. Si tot pe ei trebuie sa ii intelegem. Ii intelegem ca interesul prim al lor este sa faca profit, ca inetesul lor este sa dea taxe la stat sa mearga pensiile, invatamantul si sanatatea si alte chestii sociale , ca este criza, ca “batranii incep sa puta” si trebuie sa vina tineri inlocul lor. Sa ii intelegem?
Eu as intelege angajatorul daca:
– interesul lui este sa faca profit (normal)
– interesul lui este sa aduca un plus de valoare societatii, sa faca ceva bun pentru ea
– interesul lui este sa creeze si locuri de munca (fara mentalitatea stupida de a isi bate joc de angajarii lor, cum ca trebuie sa imi muncesca angajatul si 14 ore pe zi ca sa imi iasa mie, ca angajator socotelile)
– sa se bucure de ceea ce face si sa faca cu placere si pasiune. Altfel se va crea o echipa in acea firma.
Ehe, sunt multe de spus….dar articole pe acesta tema se pot citi destule. Sunt de stui coaches care spun lucruri bune.
Numai ca Romania inca nu are cultura de leader, team-player. La noi merge oricum.
Si nu va scrie cineva care sta in fund acasa si nici care se apropie de pensie. Cineva care de mai bine de 8 ani munceste si 14 ore pe zi- ca simplu angajat. (deocamdata).
Haideti sa schinati ceva si voi angajatorii. Stiu ca detineti puterea suprema, dar poate mai ganditi si voi la ceilalti. Si nu numa la interesul banului. CA este stupid. In flul vostru de a gandi iese numai banul si profitul Dar relatiile sociale sunt de proasta calitate si numai de interes. FAceti ceva cu adevarat de valoare si o sa vedeti ca o sa va iasa si profit, si lichiditati si o sa aveti si satisfactie sufleteasca. Prin faptul ca ati facut ceva si pentru societate. Si daca randurile s-ar ingroja in a crea ceva bun, pe termen mediu si lung se va ajunge la ceva bun.
Dar pana atunci va inteleg ca e criza, ca va trebuie bani, relatii frumoase cu clienti si frunizori (ca nu poti trimite in fata lui babalaci, ci numai prospaturi) si alte lucruri care sa va ridice firma in slavi.
Din fericire, in revistele de specialitate apar numai cuvinte frumoase despre oameni de business, despre companii. Ca asa da bine. Dar sa fim constienti si de cate mizerie si rautate exista. Si asta doare.
Acest comentariu este scris de catre o tanara, cei drept trecuta un pic de 35 de ani ( conform cu legislatia europeana deja ma incadrez la pensionari).
Dar infiintati si dvs companii si schimbati mentslitatea. Cine vreti sa faca asta in locul vostru? Chinezii?
Am infiintat Alex, si crede-ma ca mentalitatea este alta la mine. Sa spunem ca e mai putin domolita decat ceea ce poti sa iti imaginezi. Oricum, sistemul poate fi schimbat in primul rand de angajati.
Ei sunt singurii care accepta ilegalitatile din partea patronatului care in ideea unui profit repede obtinut, crede ca angajatul stresat este cel mai bun. Pacat ca inca angajatii accepta, dar ce sa-i faci, mentalitatile sunt greu de schimbat, insa incet, incet, se vor schimba.
Cand o sa m capacitatea sa infinntez o companie, viata va fi cu totul alta. A mea si a angajatilor mei. :))))
Dle Alex, companiile nu se ininfiinteaza pe banda rulanta. Asta pentru cineva care doreste ceva realist, de viitor si un business de calitate.