Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci intr-o firma privata. Era maritata de vreo zece ani, avea si doi copii. Era pe la vreo treizeci si, barbatul ei bine peste patruzeci, poate chiar spre… dar sa nu pronuntam cuvantul acela urat. Lucrase la stat de la inceput, intr-un singur loc, acolo l-a cunoscut si pe el. S-au casatorit repede, chiar din primul an. Locuiau aproape de acel servici’, mai putin de zece minute de mers pe jos.
Prima zi la noi a fost stresanta pentru ea, fara indoiala. Era sfioasa, tematoare, nu prea stia ce sa spuna si ce sa intrebe, foarte atenta la toate si incordata. Ne-am straduit sa parem umani, dar nu ne-a iesit chiar atat de bine.
Pe la 16:30 suna telefonul. Raspunde secretara si, dupa cateva schimburi de cuvinte, vine la mine cu o figura cam descumpanita. E unul ciudat la telefon, m-a intrebat de noua angajata, daca e aici. I-am zis ca nu e in birou, apoi a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari… Nu ati vrea dumneavoastra sa vorbiti cu el, ca eu nu prea stiu ce sa-i raspund.
Iau eu telefonul si aflu ca e sotul noii noastre colege. Era intrigat ca se facuse 16:15, apoi 16:30 si ea inca nu ajunsese acasa. A sunat-o si pe mobil de cateva ori, dar degeaba. I-am spus ca e ocupata pentru moment, dar ca va suna ea mai tarziu. Si ca sa nu o astepte acasa inainte de 18, ca asteapta degeaba. La saseeeee? Dar de ce o tineti acolo? Pai asa e programul aici, pana la sase. Pana la saseeee? Zece oreeee? Nu zece, opt! Pai cum opt, ca de la opt la sase sunt zece! Pai nu e opt, in primul rand, fiindca incepe la noua. Si apoi e o ora de pauza. Pauza, ce pauza? Pai nu mananca acolo? Ca dimineata am vazut ca isi facea pachetel… Ba da, mananca aici, insa timpul de masa nu e program de lucru. Dar poate sa se duca si la restaurantul din apropiere. Apoi poate sa mai mearga umpic in gradina, sau in parculetul din apropiere sa se mai odihneasca… Domle, glumesti? Cum adica nu e program de lucru? Dar nu mananca in firma? Ba da, poate sa manance aici daca vrea. Pai vezi? Daca e in firma, inseamna ca e la program! Aaaa… si la ce restaurant spui ca se duce? Avem mai multe aici, in zona, chiar foarte aproape de noi. Si se duce singura la restaurant? Pai nu stiu, se poate duce singura, poate merge cu mine sau cu altcineva… Cu dumneata la restaurant? Dar de ce? Pai ca sa mancam. Dar uneori si lucram in timpul asta, de pilda daca se duce cu niste clienti la restaurant. Domle, stai asa, vrei sa spui ca ai angajat-o pe nevasta-mea ca sa se duca cu clientii la restaurant? Ia stai asa… mie-mi plang copilasii de foame si dumneata o trimiti la restaurant! Dar de ce sa planga copiii, ca mi-a spus ca sunt marisori… Si ce, daca sunt marisori nu mai mananca? Ia uite-i cum se uita la mine, saracutii… Pai sunteti acasa? Sigur ca sunt, domle, ca eu sunt om serios si responsabil, am grija de familie! Atunci comandati-le o pizza, daca nu e nimic in frigider… Ce pizza, domle, ei stiu ca tresa vie maicuta lor sa le dea sa manance…
Dupa jumatate de ceas ne-am pomenit cu el la usa. Ne-a masurat pe toti de sus pana jos, oprindu-se mult mai mult asupra mea. Normal, ca doar sunt patronul… S-a uitat si in jur. A fost politicos. Supararea de la telefon cred ca se transformase in curiozitate. Ne-a cerut voie sa se uite si in bucatarie, a mers si in spatele casei, unde avem o mica gradina. Apoi si-a luat nevasta deoparte si au tot discutat in soapta, multa vreme. Au plecat impreuna de la birou.
A mai telefonat de cateva ori in urmatoarele saptamani, dar numai pe la 18:15. Nu a mai fost nevoie sa vorbesc eu cu el, era politicos si calm si secretarele stiau deja ce trebuie sa-i raspunda. Apoi nu a mai sunat deloc si am uitat de el.
Zilele trecute mi-a scris fosta angajata, dupa multi ani, nu mai stiam nimic de ea. Era in Slovenia, lucra acolo, era multumita. Se straduia sa isi mute cei doi copii la liceu in Austria, avea o oferta de job acolo si voia sa fie cu toti la un loc. Si vine si barbatul tau acolo? Cine, Gicu? Cel pe care l-ati cunoscut cand lucram la dumneavoastra? Nu, nu, ne-am despartit la vreo doi ani dupa aceea…
Imi pare rau de el, Gicu parea un om bun, cumsecade, iubitor de familie, chiar daca putin cam panicos. Sper sa-si fi gasit o noua nevasta la fel, care termina programul la 15:59…
Comentarii (33)
Gigel, ce preferi draga,
1. pe tanti fosta angajata la stat?
2. pe tanti “bancherita” al carui profil il gasesti la articolul din 07.06.2015?
Hotareste-te draga, pana atunci, priveste in oglinda, si spune-ne ce vezi?
Din păcate, statul asta peste program ore îndelungate, pentru bunul mers al firmelor , este motivul principal al prăbușirii demografice. Când bărbatul are salariul prea mic ca sa-si susțină corespunzător familia, femeia trebuie sa suplinească lipsa veniturilor. Urmările? Femeile nu mai fac copii, sau ii fac târziu, când fertilitatea incepe sa scada, cu riscurile aferente, iar timpul alocat educației copiilor este din ce in ce mai redus. Urmarea? Familii destrămate, depresii, copii needucați, obezi, sau bolnavi…E foarte ușor sa faci mișto pe tema asta…
Tu esti, Gicule? 🙂
Gicuta, stie cum gandesti? Din punctul meu de vedere, privesti cam defazat si oarecum retrograd, si, reduci femeia la un simplu, posibil si potential uter purtator de embrioni. 🙂 Cam greu sa te pui de acord cu ea, in vederea educatiei copiilor. Parerea mea, desigur, si, posibil, nu singura. 😉
De acord cu tine, gândesc ca tine. Am eu câteva spălate pe creier care sar și în apărarea mea, atunci când, altele/alții semnalează lucruri destul de evidente în privința mea.
Ce se intampla pe acest blog e parfum fata de ceea ce se petrece prin unele firme. 🙂
In loc de epilog: firmele de recrutare distrug casnicii !! :):):)
Butunoiu, e ca cei care nu reusesc sa faca ce vor ei, dar, insista, cine stie poate-poate le reuseste, intr-un fel sau altul. 🙂
Butunoiule, secretara ta as putea spune ca e cam “sfioasa si tematoare” si nu prea stie cum sa puna problema. Trebuie sa fie ceva mai infipta, dar, nu prea infipta…altfel, te pune pe tine in umbra. Ai putea spune ca pierzi controlul firmei. Se mai intampla. 🙂
Am verificat, este sau . Ma iertati, va rog. Am fost intristat sa vad, intr-un articol din 08 11 2015, ca dl Butunoiu scrie . Ma gandesc ca dansul mi-ar putea citi, in viteza, CV-ul…
Da, am verificat: corect e sau . Ma scuzati, va rog. Cautand un articol mai vechi, , m-am intristat vazand ca dl. Butunoiu (pe care il citesc cu interes) scrie . Ma gandesc ca dansul mi-ar evalua, in viteza, CV-ul.
Fara alte comentarii !
E genul acela de “relatie” in care, nu se stie exact unde incepe prostia, si unde se termina hotia.
George, ne poti spune, a fost cu cautari sau cu (re)gasiri? 🙂 Nu de alta, dar, eu una ma mir in ceea ce te priveste, avand in vedere ca este arhicunoscuta opinia ta despre angajatii de la stat. 🙂
Eu ce inteleg din acest esseu este ca o firma specialista in recrutare a dat “kicks” in propriul process de recrutare!
Motive de mirare sint si au fost destule….conflict latent angajat-angajator, toate fatetele angajatului si angajatorului etc. etc. etc.
Departajarea se face nu in function de cit se mira cineva ci in functie de cit de bine rezolva problemele !!
Buna povesta doar ca:
a) In conformitate cu codul muncii pauza de masa e de 30 min si e considerata timp lucrat, deci nu se adauga ci se scade din cele 8 ore.
b) De cele mai multe ori programul in multinationale nu se termina nici la 18:00 ci dupa 19:00, pentru ca asa-i romanul, neam de sclav. Iar institutiile care ar trebui sa-i apere drepturile sunt bicisnice si corupte.
c) Orice om are dreptul sa-si vada si de viata personala, de prieteni si de familie. De pasiuni cum ar veni. Dormitul la birou nu cred ca e una dintre ele pentru nimeni. Si asta nu inseamna ca respectivul e anormal, ci din contra.
Excelenta povestea, doar ca: a) Butunoiu nu prea tine cont de codul muncii, el e pentru desfiintarea lui, cred ca ar participa si la un protest. 🙂 b) nu-l obliga nimeni pe roman sa fie neam de sclav, trebuie doar sa-si faca treaba in timpul programului, si sa nu ” socializeze” prea mult cu subalternul si cu sefu’, si apoi sa stea peste program de ochii lumii, caci, pentru anumita lume bate la ochi. 🙂 c) asa e, unii zic “sa protestam!” 🙂
da, mie nu mi se pare nimic OK in povestirea asta. Dar cel putin asa aflam care este opinia Dlui Butunoiu despre munca prestata la el in firma. Tot e bine ca isi lasa angajatii sa manance si sa se plimbe, eu am lucrat intr-un loc foarte dichisit unde trebuia sa imi informez seful cand ma duceam la toaleta. Ceea ce a fost antipatic la inceput, dar numai pana cand am vazut ca si el ma informa pe mine cand se ducea la toaleta, si atunci mi s-a parut foarte democratic:)
Si, n-ai protestat? 🙂 Telefoanele de servici’ ti le verifica, sau nu ti-ai dat seama? 🙂 Dar, vezi, sa nu carecumva sa zici ceva, ca daca “protestezi”, exista unele care vehiculeaza vrute si nevrute, si spun ca “nu te faci placuta”, daca esti prea “democrata”, si vezi perfect echidistant lucrurile, sau, daca, stii sa te “fofilezi” cu mult talent, si nu mergi la conferintele lor de spalat creierele. :))
ah, nu….am demisionat very soon. Aveam o colega de la Barlad, care avea un cu totul alt tratament, inclusiv financiar, pentru ca performa servicii de tip monica lewinski sefului de cancelarie. Si toata lumea stia (mai putin mama ei, probabil…). Se fura ca in codru, se practica hartuirea si discriminarea pe fatza, asa ca nu exista nici o alternativa. Dar a fost o experienta….
Superb. 🙂
Se pare ca seful de cancelarie, in acest caz, nu s-a intalnit cu cine trebuia, ci, a avut oferta mult dorita pe masura cererii. 🙂 Exista niste specimene, era sa zic, niste specialisti, nu in orice, ci, in reorganizari, in firme BigFour, carora dupa ce li s-a facut profilul, au murit exact pe mana lor. Li s-a trimis un anumit mesaj de pe o anumita adresa de mesenger fictive cu numele sefei directe, la care, respectivul a percutat. Se mai intampla si de astea, atunci cand, esti obisnuit cu lucruri nu prea OK. Ca sa nu-i aducem in discutie pe “inteligentii” care sparg adrese de mail personale, si sterg BD, BD pe care, le recuperezi cu mare usurinta, spre enervarea “inteligentului” dupa care iti dai demisia senina si cu zambetul pe buze, asta dupa ce, te simti “satisfacuta” moral, ca ai facut si niste schimbari in cadrul firmei. Pacat ca unora dintre “inteligenti” trebuie sa le explici intr-un fel sau altul cu ce se joaca! 🙂 Unii dintre ei merita sesizari negru pe alb! Asta dupa ce, te joci putin cu ei, si-i faci sa se dea cu capul de pereti.
Gunoaiele, cand au impresia ca fac prin tine ce reusesc prin altele, iau plasa. Mai mult decat atat, le inveti pe altele ce sa (nu) faca. 🙂
Stiu. Nu prea reusesc cu toate sa pun in aplicare diversele strategii. Sunt unele care carcotesc, intr-un fel…nici macar autorizatii, nu reusesc sa obtin, eu care, ma folosesc de foste slugi de prin primarie, si ii fac colaboratori la firma in care sunt asociat in care detin (doar) 12 ps. 🙂
Și nici contracte de împrumut nu prea reușești să închei (oricum) atunci când “mișună” unele prin firma. Sunt unele care, chiar vor si insista să trăiască într-o societate civilizata. Dar, probabil, unii nu vad legătura, între una și alta, și, întotdeauna niște “ochi în plus” strică intereselor unora. Grija mai mare pe cine bagi în firmă. Poți ajunge undeva…unde nici cu gândul nu gândești.
Vorbesti de troll-ul ce-si conduce contabilitatea la nivelul anilor 2013 dupa OMFP 1725/2005? Asta pentru ca nu l-a tras nimeni de maneca? Problema e ca, trolling-ul asta se propaga de pe unde scurte pe unde lungi 🙂 dar, nu ajunge unde trebuie. 🙂 Sau, ajunge, dar, nu are efectul scontat, ci, un cu totul si cu totul alt efect. Cand il “actualizezi” pe troll, inclusiv d.p.d.v. al soft-ului contabil, se oftica, si incep sabotarile si sicanarile. Pacat ca unii se pricep destul de bine la jocul “care pe care”.
Vezi, daca incepe un “inteligent” de asta sa te saboteze, iti poti bloca partitiile , mai putin partitia pe care ruleaza sistemul de operare. :)) Sa vezi atunci sabotari si sicanari. Pierde de tot controlul firmei, troll-ul, mai ales cand lucrezi intr-un anumit departament. 😉
E ideal sa lucrezi intr-un loc unde programul se respecta ad-literam..Dar in cele mai multe locuri de munca , mai ales in front-office (cum mentiona si Liviu)programul e stabilit dar se mananca pe repede-inainte sau chiar nu se mananca, astfel ca la orele 18.30 (deseori mai tarziu..)te trezesti ca nu ai mancat nimic.E vina celor care coordoneaza activitatea in acele locuri, manageri care nu tin cont de colegi ci doar de rapoartele , actele sau operatiunile care “sunt mereu urgente”.Si in momentul in care salariatul vine cu demisia se mira de gestul salariatului, considerand ca acesta ar trebui sa fie ultra multumit ca i s-a acordat favoarea de a lucra in acea companie…..Am avut surpriza cand la unele intruniri cu managementul firmei -fiind branch manager-mai ridicam unele aspecte ale colaborarii cu colegii(mai ales privind asigurarea minimelor conditii..)aveam parte de niste remarci care ma lasau perplex.Se pare ca goana dupa rezultate, realizare de obiective ,incet -incet le deformeaza perceptia asupra celor care de fapt ii sustin pe acesti sefi in functia in care sunt….
Excelenta povestioara, care dealtfel cred ca este si cat se poate de reala. Fara a generaliza, in principiu, la stat … se cam lucreaza … stand, adica stand un anumit numar de ore la birou, in atelier, laborator, sectie, hala sau chiar pe teren, ceea ce echivaleaza cu indeplinirea task-urilor. La privat este cu totul altfel, tot asa fara a generaliza, pentru ca mai exista si in acest sector exceptii. Oricum acestea nu o duc prea bine si nici prea multa vreme.
Pauza de masa de 1h este doar o scuza a angajatorilor de a te tine mai mult la munca. In anumite domenii poate este justificata. Dumneavoastra poate mergeti la restaurant, poate chiar cu un client, dar Ionel din front-ul unei banci, rumega doar un sandvis, 10-15 minute, in picioare, langa usa din spate. Ar trebui lasata la latitidinea angajatului durata acesteia. In alta ordine de idei, food for thought, oare pentru ce muncim? Doar ca sa avem sau si ca sa ne bucuram de ceea ce agonisim?
Fiecare firma isi face propria politica pe care o cunosti in momentul in care semnezi contractul de munca.
NIMENI nu te obliga sa te angajezi in acele conditii
Cu mentiunea ca, fiecare firma isi are propria politica respectand legislatia in vigoare, iar contractul nu e nicidecum unilateral, ci, se semneaza intre cele doua parti. Ce zici tu acolo, suna a total altceva.
Am auzit de un mare magazin care ofera angajatilor o pauza de masa de 2 ore..doar in incinta. O fi adevarat? Ce ai putea face intr-o ora si 45 de minute, dupa ce ti-ai terminat senvisul?