Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand se aduna intr-un grup si fac lucrurile si iau deciziile impreuna. Adica, nici grupul nu e om. Sa uiti asta, sau sa nu o stii deloc, doar pentru ca inca nu ti s-a intamplat tie, te poate costa scump.
Am vazut multe cariere naruite, vieti schimbate peste noapte dupa exact acelasi scenariu. Stiti, fostul meu sef, cu care am lucrat peste zece ani, care a fost idolul si mentorul meu, cel care m-a sustinut de fiecare data si care m-a si promovat, pana am ajuns unde am ajuns, mi-a facut asta! Cum, el singur, asa, dintr-odata? Ei, nu el singur, insa era in comitetul care a luat decizia si nu numai ca nu s-a opus, dar nici nu a zis nimic atunci cand ceilalti spuneau lucruri despre care el stia bine ca nu au fost asa. Aha, inteleg… si in ziua urmatoare fostul sef se purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu-i asa? Da, da, chiar asa, nemaipomenit! Dar de unde stiti asta, il cunoasteti?
Nu, nu il cunosc, dar stiu cum e. Am invatat singur. Noroc ca a fost demult, acum vreo douazeci de ani. Nu am pus in practica ce am invatat atunci, pentru ca asa e firea mea, sa nu fac ceea ce stiu ca ar fi bine pentru mine sa fac. Dar macar nu m-a mai luat prin surprindere cand s-a intamplat din nou. Poate ca e un fel de voluptate masochista, sa stiu dinainte ca lucrul acela rau se va intampla, si el chiar sa se intample. Asa, ca sa pot zice ca uite ce destept am fost eu, stiam ca asa va fi… 🙂
Da, acum douazeci de ani ne-am apucat sa facem ceva impreuna. Mai erau vreo cinci, pe langa mine. Oameni importanti cu totii, foarte cunoscuti, cu scoli inalte, educati si manierati, modele pentru generatii intregi, pana in ziua de azi. Prieteni cu mine, pana in ziua de azi. Am zis noi sa incepem lucrul acela la mine in firma, sa pun eu toti banii la inceput, si cand e gata, sa mi-i iau inapoi. Dupa care, sa facem lucrurile ca la carte. Si i-am pus, si am inceput. Multi bani. A mers bine, am inceput sa castigam bani si faima. Si intr-o zi ne-am strans cu totii in jurul mesei ca sa le spun ca trebuie sa imi iau banii inapoi. Cu totii si cu inca unul, care a intrat ceva mai tarziu in grup. Tot prieten cu mine, si el. Zic eu ca acuma trebuie sa-mi iau banii inapoi. Da, sigur, zicea toata lumea, dadeau din cap aprobator, asa e normal, bine, cinstit etc. Si hai sa semnam hartiile, mai adauga al saptelea, adica ultimul venit. Care hartii? Pai nu avem asa ceva. Cum nu aveti hartii? Pai nu avem, ca am zis noi sa incepem asa, si le facem mai incolo. Ei, pai daca nu avem hartii, nu avem ce discuta. Vreo doi dintre ceilalti cinci au incercat sa spuna ceva, dar al saptelea ii tot intreba unde e hartia. Pana la urma au tacut cu totii si asa a ramas.
La fel de pilduitor e si ce a fost dupa. Veneau pe rand la mine sa ma consoleze si sa ma reasigure de prietenia lor. Da, George, a fost vina noastra ca nu am facut hartii, ai vazut si tu ce se poate intampla, fir-ar sa fie… Dar hai, poate treci saptamana viitoare pe la mine, stam in curte, facem un gratar, mai vorbim si despre aia, stii, ce-ti spusesem eu saptamana trecuta… Si m-am dus si am stat in curte, am baut vin, am vorbit despre alte proiecte, stiti, cum fac prietenii vechi. Si acum ma vad cu ei, ne trimitem e-mailuri, mergem la masa, depanam amintiri…
Da, intr-adevar, grupul are nevoie de hartii. Sunt bune hartiile astea, chiar si cand grupul e facut din cei mai buni prieteni sau din cei mai educati si mai civilizati oameni, care nu ti-ar face vreodata nici cel mai mic rau, ceva urat sau imoral. Fiecare in parte, adica. Insa grupul nu are aducere aminte, nici macar de la o zi la alta, ce sa mai zicem de mai mult. Nu are principii, nu are sentimente, nu are empatie, nu are memoria cifrelor, a lucrurilor, a faptelor. Totusi, grupul face promisiuni, sa nu credeti ca nu face asta, exact la fel ca oamenii. Doar ca, spre diferenta de ei, o astfel de promisiune nu e intotdeauna ceea ce pare.
Cand ai incredere neconditionata in cineva, e omeneste sa crezi ca nimic rau nu ti se poate intampla atata vreme cat acel om e in grupul care ia niste decizii care te privesc. Dar ti se poate intampla ceva rau, chiar si cand grupul e un grupulet, sa zicem cu trei sau patru oameni.
Pe de alta parte, totusi, sa iti pierzi increderea adunata in ani de zile intr-un om care a participat la o magarie de grup e alta capcana in care e la fel de omeneste sa cazi. Cei mai multi oameni care fac o magarie in grup, nu o vor face niciodata de unii singuri.
Asadar, daca nu vrei sa ajungi la spitalul de nebuni mai repede decat e cazul, invata sa faci diferenta dintre o decizie individuala si una de grup. Ca, impreuna cu altii, omul nu mai e acela pe care il stii tu, e altul, despre care tu nu mai stii nimic. Si sa iti aduci mereu aminte ca grupul nu e om. Iar firma, cu atat mai putin!
PS: Desigur, numaigeneralizatistii vor sari imediat sa spuna ca ei au auzit ca a fost odata un grup prin Ardeal, sau prin cine stie alta parte, care era om si care a facut intotdeauna ceea ce a promis si ce se astepta de la el. Si ca lumea e mult mai complexa decat o vede, sau decat scrie Butunoiu despre ea…
(poza lui DragonSpaceDoodler de pe www.deviantart.com)
Comentarii (19)
La mine este exact invers, un cuvant dat, un gentlemen’s agreement este sfant, mult mai tare decat niste hartii. Daca am ceva scris am tendinta sa caut portite pe unde sa ma strecor, eventual. 😉
eu spre exemplu sunt actionar in vreo 21 firme si administrator in vreo 7. Astept oferte, ca eu ma retrag. 🙂
sa inteleg ca nu prea le reuseste unora, tacticile aplicate de tine? nu ca reciproca nu ar fi la fel de valabila. 🙂 Sau, ma insel? :)) Cam asa e cu astia care stau… in mai multe luntre. E graitor exemplul celor implicati ba in agricultura, ba in PR, ba in imobiliare (evaluari). :)) Unde e de “ciupit” ceva, hop si ei. Cam asa esti si tu. 🙂 Sau, doar urmaresti activitatea altora? :))
cum a iesit la evaluare?
cam cocalar de felul lui.
Sa inteleg ca in grup nu au vrut sa iti dea banii inapoi dar cand i-ai prins singuri au fost gata sa isi acopere partea din pierderea ta. Asa e ca ma insel? 🙂 Faptul ca ai trecut peste asta in relatia cu ei e pentru ca iti foloseste si tie situatia cel putin din punct de vedere sufletesc. Daca ai iertat pe cineva care isi recunoaste vina dar nu incearca sa o repare e de laudat .. dar nu pe lumea asta. Totusi te respect pentru asta. Spor!
Nu, nici nu s-a pus problema sa dea ceva de la ei, erau bani in fundatie, destui.Si nu am trecut deloc peste asta in relatia cu ei, de unde ai dedus? Asa ca nu ma respecta, imi pare rau… 🙁 GB
tu cunosti cel mai bine procesul, se probeaza pe blogul tau. 🙂
In era Twitter-ului stilul articolelor acestea de o pagina si ceva devine cam oneros.
De ce nu te muti pe Twitter, George, sa fi mai contemporan?
Contemporan cu Trump :):)
Exact.
Place sau nu place, oricum ai intoarce-o exista un singur Presedinte al USA 🙂
Poate nu. Dar întotdeauna e vorba de 1 om și de cuvântul său. De fapt, de Om.
buna ziua
in plan biolog/uman avem stiinta de minim 500 Ucenici ALI BABA la Casa Poporului, Oare “aia” sunt oameni ? au cuvant ?
1. Un grup de negrii africani nu este un negru! Atributele, comportamentele etc. sint diferite. Teoria multimilor. Matematica.
2. Cultura de afaceri. Nu exista o traditie in Romania. In cultura anglo-saxona este un automatism sa se recurga la un formular standardizat de “partnership agreement” caci de un partnership e vorba in povestea lui G.
3. Valoarea hirtiilor scrise este relativa. In caz de conflict totul devine oneros. Valoarea hiirtiilor ( business planuri, partnership agreements, documente de guvernanta este ca limpezesc gindurile si servesc ca referinta).
Adevaratele afaceri se fac cu o stringere de mina.
4. Dupa punctele 1-2-3 se poate deduce ca multinationalele, expatriatii si romanii plecati de mult pot avea un rol pozitiv. Pot…. Momentan toate trei categoriile par mai degraba respinse.
Te admir daca esti in stare sa faci asta. 1.Eu nu as putea sa ii numesc prieteni, poate colaboratori,amici sau cunostinte bune…2.Eu cred ca la fel cum se comporta individual un om de caracter se comporta si in grup.Daca ai principii nu renunti la ele indiferent cum esti-singur sau in gasca….3.Si sa mai merg la un gratar,e prea mult, mi-ar sta mancarea-n gat…si sa mai stau la suete cu un asa zis prieten iar ar fi prea mult.Nu as putea sa fac abstractie de acel derapaj,convins fiind ca nu o sa fie singurul.La o asemenea discutie se vede omul….cand e vorba de bani.Si ce incredere sa mai am.Si cum se spune:totul pana la bani….Iar o prima greseala a fost ca celui intrat nou in grup nu i s-au spus regulile initiale ale jocului -se evita finalul…
Nu, nu imi sunt prieteni, nu as mai putea sa fiu cu vreunul dintre ei dupa faza aceea. Insa nici cine stie ce repulsie nu mai simt, cred ca m-am imunizat demult la asta, deja. Si nici macar nu era vorba despre bani, fiindca era un ONG acela, niciunul dintre noi nu pleca acasa cu vreun ban, fie ca mi-i recuperam eu sau nu. Avuseseram multe incasari, erau bani destui, mai multi decat trebuia sa-mi iau eu inapoi. De aceea am si fost atat de increzator ca nu e nevoie de hartii… GB
Subscriu d-ule Butu oiu,ceea ce am invatat este ca cel mai bun prieten al meu sunt euCat despre onoare,cinste etc. in ziua de azi nu mai reprezinta mare lucru,doar niste cuvinte pe care ne place sa le utilizam pt. caracterizare dar a caror esenta s-au denaturat.
George, asta e ceea ce se cheama un articol bun. Cel mai bun din anul asta…pana acum. Am invatat lectia asta pe pielea mea…si nu cu prieteni, cu un grup din familie, ceea ce e si mai rau.
Felicitari sincere !
Ai dreptate,oricum in top ten.