Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare zi, si vad ca oamenii cu CV-uri apropiate seamana mult mai mult decat le-ar placea lor sa creada. Cand citesc o astfel de hartie, si apoi am in fata un om care pare sa nu-mi mai spuna nimic nou fata de ce am citit eu acolo, nu mai stiu ce sa cred. O fi lumea mult mai mica decat se spune…
Insa partea mai interesanta acum vine: asta functioneaza fara gres cand am un CV barbatesc in mana, si apoi versiunea lui tridimensionala in fata, dar mai deloc cu cele femeiesti. Se pare ca lumea nu e atat de mica, totusi…
Eu intotdeauna incep citirea CV-ului de la studii, dar vad adesea ca unii nici nu-si mai trec partea cu scoala. Tare se mira cand ii intreb ce liceu au facut, unde, cand au inceput facultatea, daca au facut-o la vremea ei, unde, bineinteles, cu ce medie au terminat-o, lucruri din astea. Domle, conteaza ce fac si ce sunt acuma! Da, dar pentru mine conteaza mai mult cum le faci si, mai ales, cum esti. Si aici scoala are multe, foarte multe de spus. De aceea e plin Internetul cu injuraturi la adresa lui Butunoiu…
Ajung des la discutii in contradictoriu despre ce face scoala din om. Sigur, moda zilei este sa se creada ca scoala e un fel de rau necesar, cam cum era armata obligatorie pe vremuri. Si, oricum, e vazuta ca un fel de ucenicie pentru job, fiindca vitae inseamna doar partea cu joburile, nu-i asa?
Acum cunosc bine liceele si facultatile din diverse locuri din tara si de-a lungul timpului, mi-am facut o imagine destul de clara despre cine si cum erau oamenii care au trecut pe acolo. Apoi, stiind bine si companiile, de cine erau conduse in diverse etape, ce se facea acolo si cum era atmosfera, cum si cat de repede se avansa in ierarhie, poti sa faci niste legaturi si apoi sa incerci sa tragi cateva concluzii ca sa schitezi un portret.
Or, portretele acestea se grupeaza bine in cateva tipologii surprinzator de bine conturate. Chiar nelinistitor de bine conturate, ar spune multi. Ca profiluri de personalitate, fiecare manuitor de CV-uri isi construieste propriul set cu care lucreaza, de regula pana in zece. Daca iei combinatia profil tehnic – profil de personalitate, ca sa faci portretul profesional al cuiva, iti ies pana intr-o suta. Sigur, le grupezi si pe acestea, ca sa poti lucra cu ele.
Uitandu-ma in urma, vad ca portretul pe care-l fac atunci cand citesc CV-ul se potriveste surprinzator de bine cu cel pe care-l scriu in calculator dupa ce pleaca omul de la intalnirea cu mine. Si ca rareori trebuie sa-l mut intr-o categorie mai indepartata de cea in care-l pusesem “provizoriu”, la prima citire.
Daca ar lipsi partea cu studiile din CV, nu as mai putea sa fac asta. Sigur, unii se fac ca uita la ce universitate s-au dus, trec doar facultatea, si pe aceea fara datele de inceput si de terminare. Ei cred ca ma pacalesc… 🙂
Insa numai in cazul barbatilor merge atat de bine, dupa cum am spus, cand e vorba despre femei nu pot trage aceleasi concluzii doar din citirea CV-ului, nici pe departe. Nu stiu daca explicatia tine doar de mine si de capacitatea mea de evaluare, daca tine de femei, in general, sau de amandoua. Poate voi afla intr-o zi.
(poza lui issam-zerr de pe www.deviantart.com)
Comentarii (18)
Azi la AGA TEL “am numit” propunerea MEC pe un oarecare Domn Costescu din Sibiu (??!!) consultant care a lucrat pe la Londra la JP Morgan dar nici macar un CV model european nu a fost in stare sa-si faca. Cel pus pe site avea 1/2 pagina si cu unele pete albe in erarhia anilor!!!
Uite-te din alt unghi.
Cine isi permite sa se intoarca in Ro?
Fie cineva care este foarte foarte tinar si abia iesit de pe bancile unei facultati ori cineva caruia pina si copii i-au plecat din casa si a ajuns sa i se cam rupa de Occident. Intre cele doua ipostaze, pentru profesionistii tineri, mai ales cei cu copii, Romania nu face concurenta Occidentului.
Dar totusi, exista si oameni tineri care se intorc.
Este de apreciat si ar trebui apreciati!
CV-ul European NU se foloseste in Marea Britanie deci persoana respectiv nu avea cum sa stie sa faca unul. Se vede ca nu stit cum stau lucrurile la Londra.
In plus, cineva cu o cariera de peste 30 de ani nu are cum sa pune tot ce a facut de la 20 de ani. Ar iesi un roman intreg pe care oricum nu-l citeste nimeni. Agentii de recutare sunt lenesi si nu prea citesc cvurile in detaliu, doar cauta cuvinte cheie sa vada daca esti potrivit pt rol. Iar petele albe de-a lungul anilor nu inseamna nimic decat in cazul ca omul a facut puscarie, lucru care se poate verifica cerand cazierul.
Eu sunt consult independent si la aproape 60 de ani cat am, CVul meu are 3 pagini, pe primele doua e mentionat ce stiu sa fac si pe ultima unde am lucrat in ultimii zece ani. Concret si la obiect. Si nu duc lipsa de contracte desi pe CV nu am decat clientii pe care i-am avut in ultimii zece ani.
Probabil ca nu ai inteles nimic despre ce inseamna un CV. Niciun recruiter sau angajator serios nu ia de bun ce scrii (sau crezi) tu ca stii sa faci, ci numai ceea ce ai facut efectiv. Si mai sunt si altele in textul tau… GB
Dle Butunoiu, mi-ati raspuns pe blogul dvs:” Probabil ca nu ai inteles nimic despre ce inseamna un CV. Niciun recruiter sau angajator serios nu ia de bun ce scrii (sau crezi) tu ca stii sa faci, ci numai ceea ce ai facut efectiv. Si mai sunt si altele in textul tau… GB ”
Acum puteti sa-mi vedeti profilul : https://www.linkedin.com/in/stelucia
pPate intelegeti ca nu e cazul sa jigniti pe cineva pe care nu-l cunoasteti efectiv. Iar CVul meu are exact 3 pagini asa cum am scris pe ultima pagina fiind cariera mea din ultimii 10 ani. Vi-l trimit daca nu credeti. Nu inteleg nimic din CVuri asa cum ziceti, n-am CV European, dar sunt un expert recunoscut si respectat in domeniul meu. Recrutorii din job marketul meu ma cauta ei, nu eu pe ei cu toate ca CV-ul meu nu corespunde inaltelor dvs standarde. Nu ma astept la scuze, informatia din acest mesaj este FYI.
In mod cert e asa cum spui, dar uite trei chestii care sint interesante de stiut:
1. ce si cum fac cei foarte tineri, la prima sau a doua munca, care nu au facut practic nimica?
2. cum se face cind intre angajator si candidat este functia de RH, cind candidatul vorbeste cu cineva care nu poate stii cum se fac anunite chestii?
3. cum se face ca sa nu “te pacaleasca” candidatul. Sa fi scris ca a facut ce vrei tu sa fi facut dar in realitate ….?
1. Am aproape 60 de ani iar piata primului job nu o cunosc.Pot sa spun ce a facut cel de-al doilea fiu cand a cand a vrut sa se angajeze la 30 de ani (vreo7 ani i-a consumat calatorind). Asta se intampla La Londra, nu Bucuresti. Deci fiul meu care are o licenta in matemtica pura de Uni of Manchester si-a folosit o parte din banii de somaj sa cumpere un anunt de angajator pe Jobserve (cel mai mare site de joburi din UK in IT si nu numai). A publicat un anunt de job fictiv, in urma caruia a primit vreo 300 de CVuri reale de la canditati. A studiat CVurile, de la punerea in pagina, litera pana la continut: ce spun, ce nu spun candidatii, etc. Nu o zi sau doua ci sase saptamani a studiat Cvurile, apoi si l-a scris pe al lui. Din momentul cand l-a trimis pentru joburi reale, au inceput sa sune telefoanele si la vreo doua saptamani semna primul contract de munca.
2. Din nou nu stiu, ca piata de consultanta e diferita de cea a angajatilor permanenti. RH nu intervine in procesul de selectie a canditatilor, CVurile sunt selectate de agentul de recrutare si merg direct la partea interesata care stie ce cauta.
3. Exista un risc asa ca agentul de recrutare are obligatia sa verifice macar in parte. Dar smecheri sunt peste tot, eu am fost intr-un panou de recrutare unde candidata afirma ca avea un Master cand de fapt avusese un training de 5 zile care iti dadea o diploma pe care scria Master level. Nu avea nici macar licenta, numai studii medii. Altii au lucrat prin consultante si pun pe CVuri proiectele la care au lucrat alti colegi. Unii inventeaza pe Linkedin sefii ale unor departamente care nu au existat niciodata. In UK exista firme specializate care verifica candidatii, evident contra cost. Deci recrutorul si RH trebuie sa faca niste minime verificari.
Nu trebuie sa te uiti in gura lui Butunoiu, se stie cum face el recrutarile.
Ganditi simplist sau superficial. Recrutarile se fac pentru clienti, ei dau tonul la ce se cere iar specificitatea spatiului romanesc poate fi un avantaj sau dezavantaj (dupa caz) pentru o firma de consultanta care cu un ochi plange si cu altul rade. 🙂
Depinde de firma de consultanta si de politica proprie de recrutare avuta – daca au vreuna – , bineinteles, asta doar in cazul in care, nu se bazeaza pe dictonul “clientul nostru, stapanul nostru”. 🙂 In acest caz, e adevarat, lucrurile devin extrem de complicate 🙂 , de unde rezulta si rasul-plansul practicat. 🙂
Școala reprezintă terenul în care se plantează răsadul; teren fertil dacă ai grija să îl cultivi. Dincolo de performanțele măsurabile (diplome, medii, etc) rolul de bază este să antreneze rotițele în creier încât “tânărul/tânăra” (de-aia e mai bine sa o faci “la vremea ei”) să-și utilizeze cortexul ca să înceapă sa se definească si să poată înainta prin viață.
Experiența – încercare, practicare, eșec, succes, diversitate, adaptare, schimbare, nou – reprezintă îngrășământul, irigarea și dezvoltarea unei plante sănătoase care va produce și fructe.
Și mai este important un ingredient: Timp. “Nu poți obține un copil într-o lună lăsând gravide nouă femei. Ai nevoie de o femeie și nouă luni” (a zis-o cineva 🙂 ). E nevoie de parcurgerea unor etape, de maturare și maturizare. Nu poți fi rachetă din holul clasei în fotoliul de CEO (poți fi doar dacă ești beizadea).
:)))…nu se manifesta aceasta incapacitate de a “citi si clasifica” femeile in mai multe aspecte ale vietii tale decit in cele profesionale?
Nu le cere CVul inainte…desi cred ca tentatia e mare 🙂
Se manifesta, si-nca cum! Singura problema ar fi ca pentru o “la donna mobile” ar trebui sa fie un adevarat “perpetuum mobile” :))
Cam greu, cam greu. Ti-ai cam iesit din mana, (daca ai fost talentat vreodata). Din cate sesizez, nu prea. 😉
Interesant articol! Sa inteleg ca femeile sunt mai greu de caracterizat dupa standarde si tipologii? Sau ca ele isi schimba, prin experienta si in timp, tipologia? E posibil, ca femeie, sa fii intr-un anumit fel in liceu si altfel la facultate? Sa fim noi, oare, chiar atat de schimbatoare?
Cum se spune .. la dona e mobile !
Nu as spune schimbatoare , suna ambiguu ; as numi-o flexibilitate si adaptare la mediu , ceea ce la femei este un atribut de supravietuire si in gena noastra. Barbatii tind sa depuna rezistenta din motive pe care nu le discutam acum si fie isi urmeaza traseul fie pierd batalia si CV-ul lor deja nu mai intereseaza la acest nivel.