Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scumpitzagreeneyes91@yahoo.com sau pumnalulinflacarat87@hotmail.com. Cateodata mai pun si poze asortate, ca amuzamentul sa fie si mai mare. De obicei zambesti si treci mai departe, in cazul lor sunt probleme mult mai serioase decat fleacurile acestea cu adresele.
Cand mai cresc putin, si ajung manageri, isi schimba adresele, rar mai vezi cate una din asta ratacita printr-un CV. Insa, in cazul lor, al oamenilor deja realizati, am vazut altele, si nu de putine ori: maricicasicostel@yahoo.com, virginicasiliviu@gmail.com, respectiv miticasieufrosinapopescu@hotmail.com. Daca omu spune ca vrea 1,000 de Euro pe luna, ma gandesc ca poate or fi si alte lucruri importante in viata, dar daca cere 10,000, parca nu mai e acelasi lucru.
Astazi am discutat foarte serios cu un client despre asta. Costel era chiar unul dintre candidatii la postul din compania lui, un job cu salariul de zeci de mii de Euro pe luna, nu de o mie. S-a incruntat clientul si a ramas blocat. Hmmm, omul asta are, deci, un e-mail comun cu nevasta (sa presupunem ca e nevasta). Adica, daca eu ii trimit un mesaj urgent sau foarte important, intotdeauna trebuie sa am in vedere ca-l citeste si nevasta-sa (sa presupunem ca e vorba despre nevasta)… Hmmm, eu nu i-as trimite un astfel de e-mail! Si daca, sa zicem, l-as angaja, primul lucru pe care i l-as cere ar fi sa-si schimbe urgent adresa de e-mail si sa imi garanteze ca nu ajung mesajele mele cine stie pe unde. Insa mi se pare cam bizar omul acesta, chiar crezi ca ar fi cazul sa-l vedem?
Da, am vazut ca se poarta sa strigi in gura mare prin oras ca o iubesti pe Maricica, sa o ceri de nevasta pe stadion sau in mijlocul unei intersectii aglomerate, sa arati lumii intregi cata incredere ai tu in ea si ea in tine, si altele la fel, le stiti bine. Dar cand ceri salarii de zeci de mii de Euro, poate n-ar strica sa te gandesti de doua ori inainte ce faci daca dai peste un incuiat care poate ca nu ar vrea sa o aduca si pe Maricica in firma, odata cu tine, chiar daca tu poti sa bagi mana in foc pentru ea. Si angajatorii sunt incuiati rau, se stie…
Odata, mai demult, prin anii 2010-2011 am fost in pozitia de a angaja direct cativa colegi in firma pe care o conduceam. Acest proces se desfasura cu participarea in procesul de selectie si cu votul a 3 persoane: eu, si alti doi manageri din firma, cu multa experienta in vanzari si in mediul multinationalelor. Am primit un CV de la un candidat cu adresa de email ursulpanda@yahoo.com.
Dupa ce am ras zdravan, bineinteles ca am eliminat candidatul, si ne gandeam la un potential raspuns plin de haz: “incercati, va rugam frumos, la gradina zoologica, aici angajam oameni !”
…..
Nu am inteles nici de ce unii oameni trebuie neaparat sa aiba si un an trecut in adresa de email !?
Adresa de mail, ca si aspectul, modul de exprimare ale unei persoane, trebuie sa sugereze seriozitate. Si sa fim seriosi, un cont de mail pe yahoo sau google costa in plus? Poti sa ai ce adresa de mail vrei, dar pentru ceva serios dai adresa de mail serioasa, nu cea de “caterinca” sau “paranghelie”. Eu am doua adrese de mail, si pe yahoo, si pe google. Si amandoua sunt numeprenume@…..
In cadrul unei companii se trimit mesaje urgente sau foarte importante catre angajati pe adrese de email hostate pe servere third party (yahoo, google, hotmail, etc).
Mi se pare o practica neortodoxa ca un angajat al unei companii sa nu primeasca imediat o adresa de email hostata pe serverele companiei. Asadar intrebarea si solutia secretizarii comunicarii par putin neprofesioniste.
Daca respectivul Costel n-a urmarit decat sa atraga atentia?! Eu personal, daca as fi HR, i-as citi CV-ul. Macar din curiozitate. Un user infantil nu inseamna intotdeauna si un om infantil (desi regula spune altceva).
In mediu profesional nu arata bine sa ai adrese gmail, hotmail sau similare. Eu am o adresa profesionala de la un provider pe care-l platesc anual si care, pe langa ca-mi da posibilitatea sa am o adresa de email profesionala, imi curata tot spamul inainte de a ajunge in cont
Barbatulsi nevata@yahoo/hotmail/gmail, pitizi@yahoo/ etc, etc n-au ce cauta intr-un mediu profesional.
Eu cred că inițiativa acestei adrese a aparținut Maricicăi și nu lui Costel. Costel doar o folosește, poate din comoditatea ca nevastă-sa să-i fie un fel de secretară: curăță spam-urile, citește toate prostiile primite etc. și-i spune lui numai ceea ce contează, în timp ce el bea o bere la televizor. Asta după ce Maricica venită de la serviciu, a dat cu aspiratorul, a gătit, a hrănit copiii, i-a ajutat la problemele grele de la matematică, a spălat rufele, le-a călcat pe cele uscate etc. Că așa le place femeilor românce, să fie sclave până la capăt. Așa au văzut la mamele lor, așa fac și ele. Așa că sarcina de a gestiona și corespondența e nimic. În plus omul anunță în acest fel, în mod onest, că nu are secrete față de doamna Maricica în legătură cu angajarea. La urma urmei și adresa poștală e comună. Cui nu-i place, să pună la subiect: confidențial pt. Costel. Maricica nu-l va deschide. Mie asta-mi spune adresa de e-mail: un român pe care nevasta îl slugărește în toate domeniile. Poate din cauză că sunt femeie româncă? 🙂
Cand m-am referit la un barbat roman nu m-am referit la barbatul roman ca varietate a barbatului ci un anume barbat roman, fostul meu sot. Descrierea barbatului roman l-a facut Dorina, eu nu de adaugat decat bataile si insultele si convigerea ca orice lucru in casa este “treaba muierii”(citat autentic apartinand fostului sot, barbat cu studii si arhitect de meserie).
In ceea ce priveste celalalt comentariu cu privire la barbatii neromani din viata mea, va asigur ca acestia nu exista. Azi, 12 octombrie, sarbatoresc ziua eliberarii de sclavia conjugala. Contrar a ceea ce gandesc barbatii, celibatul e o alegere valida pentru unele femei. Sunt de 20 de ani singura si m-am obisnuit atat de mult cu libertatea incat “sa-mi refac viata” nu ma mai intereseaza. Dar admit ca sunt o ciudata, propriul meu fiu mi-a spus-o.
Nu ești o ciudată. Fiul, chiar și adult, e fiu. Ce știe el? Probabil că dacă nu te bătea sau/și insulta nu divorțaaaaaai! Mai ales că aveai și un copil! Eu de fapt încercam să descriu femeia româncă. Așa e femeia româncă. Mi-o amintesc pe mama, profesoară cu rezultate în fiecare an la Olimpiada Națională, cum se apleca și culegea câte-o scamă de pe covorul persan grena din sufragerie iar tata, tot profesor, care nu a făcut nimic toată viața în casă. Dar nimic! Nici măcar șosetele nu le punea „la spălat”, ci le strângea mama imediat ce le descălța. Dar niciodată nu a jignit-o sau lovit-o și mama a fost fericită deși era servitoarea perfectă acasă și tovarășa profesoară perfectă la școală, inclusiv ca scoasă din cutie. Și ce să vezi? Eu sunt fata ei cu deosebirea că dacă mama și tata aveau salarii asemănătoare, soțul meu aduce de câteva ori mai mulți bani ca mine în casă. Și bine, dacă insistați, eu și soțul meu avem adresa dorinasixxxxxxx@……com. pe care o gestionez eu exact cum am descris mai sus. Știu că deja înțeleseserăți asta. 🙂
Femeia romanca are puterea de a schimba, daca vrea. Eu am fost atat de revoltata de felul in care ex-soacra l-a crescut pe ex-sot ca am decis ca imi voi creste cei doi fii altfel. Din momentul cand au intrat la liceu am refuzat sa le spal lucrurile, sa le calc camasile, se le cumpar haine (era treaba lor sa cumpere ce vroiau ei) si i-am invatat sa gateasca lucruri simple. Cert este ca invatatura a dat roade. Odata, cand a venit fosta soacra la mine, l-a vazut pe fiul cel mic (care terminase facultatea deci nu mai era asa…mic) calcandu-si camasile si s-a oferit sa le calce ea, in stilul femeia romanca servitoare in casa. Replica fiului mea a fost antologica, tinand seama ca soacra-mea se considera gospodina perfecta: Mamaie, tu nu stii sa calci camasi cum trebuie. Eu le calc mai bine decat tine.
Inutil sa mai adaug ca nu a lasat-o sa-i calce camasile.
Da, si tot de atunci presupun ca folosesti cel mult cateva sute de cuvinte cu barbatii neromani din viata ta, adica volumul uzual pentru cei care comunica in alte limbi decat cea materna… GB
Vai, vai, vai, Butunoiule draga, dar, e tocmai bun pentru tine un astfel de candidat. 🙂 De ce nu vezi tu partea buna a lucrurilor?!! Sau, pe tine te deranjeaza mai mult ca afla nevasta (sa presupunem ca e vorba de nevasta :))) )
Exista oameni care vor salariu de 10.000€/luna?? Ca eu unul nu cred! Cred ca exista oameni care vor 10.000€/luna si exista oameni care fac ceva destept/util si in consecinta primesc 10.000€/luna. Si mai cred ca im abele cazuri adresa de email e irelevanta
Florine, cand castigi 10000 euro/luna ai o adresa foarte profesionala, nu mergi pe yahoo, gmail si restul adreselor gratuite. Ti-o spun din proprie experienta.
Interesant comentariu.
Exista o “regula” care spune ca de la un anumit nivel de venit este mai bine sa nu mai folosesti ceva gratuit?
Intreb ca sa invat din alte perspective.
în activitatea mea am întâlnit des oameni de afaceri importanți cu adrese de email de tip @yahoo.com și @gmail.com cu toate că aceștia dețin și site-uri web importante. Explicația este că aceste tipuri Email gratuite au intrat atât de mult în mintea lor încât nu își explică faptul că pot exista și alte tipuri de adrese Email. Te privesc ciudat când le spui că adresa ta de Email este: laurentiu@barbu.eu – se uită și mă întreabă apoi: Yahoo? ce Yahoo? spun eu. Yahoo.com? NU, nu are nicio legătură cu Yahoo. Este .eu de la EUROPA. Ah, săracul – gândește el – nici adresă de Yahoo nu are! E ca și cum îi auzi că s-au dus și și-au luat adidași NIKE! sau pamperși NORIEL BEBE. Faze amuzante, însă așa cum spune domnul Butunoiu: când cere omul câteva zeci de mii de euro pe lună, parcă nu mai e glumă, acolo e prostie și asta se plătește.
Am citir comentariile si suntem pe drumul cel bun. Propun sa incepem sa udam plantele cu Gatorade.
Tot articolul se rezuma la “cat de importanta este eticheta (the label) in management?” Si atunci raspunsul este evident. Depinde de mediu (cultura organizationala, dimensiuni culturale as in Hofstede, stakeholders).
Modul in care e scris articolul pate sa arate un alt interes al autorului, mai putin evident.
Eticheta. Atunci cand iesi “pe piata” iti expui propria eticheta. Daca nu tii cont de acest mic amanunt, atunci nu are rost sa aplici pentru joburi platite cu mii de euro. Valori precum familia nu se regasesc in adresa de mail. E aiurea. Sincer, daca e adevarata povestea, atunci personajul Maricica sau Costel e imatur (a).
Interesant aici, indiferent daca e un caz real sau nu, este cum clientul “selecteaza prin eliminare”. Asa triaza si RH candidatii, dar daca managerii o fac pentru ca decid visceral si nu rational, “fetele de la RH” o fac pentru “risk management”-ul lor.
“Clientul” cauta ceva care sa ii confirme sentimentele&ideile sale viscerale si nu are o lista obiectiva de criterii (in psihologie se numeste “confirmation bias”). Daca ar avea o lista clara nu s-ar “focusa” pe “criterii de eliminare”.
Acesta este “clientul ideal” daca poti sa “il citesti” din timp si stii cum “sa ambalezi” marfa pe care o ai.
NU sunt fan scoala, dar stiu cativa profesori din liceul unde invata fiica-mea care i-au pus pe copii sa-si schimbe adresele infantile/penibile de mail si sa-si faca unele cu – doar – numele si prenumele.
In principiu adresa de mail din aplicatiile de job sau din cv trebuie sa fie personale si profesioniste pe cat posibil. (De exemplu s-ar putea ca adresa ionpopescu@yahoo.com sa nu mai fie disponibila si atunci s-ar putea adauga o cifra la sfarsit). Totusi respingerea unui angajat doar din cauza adresei de mail mi se pare un gest exagerat si potential contraproductiv. Am citit de curand ca la Timisoara exista o imprimanta 3d care poate printa organe. Da am scris bine… organe. E singura din europa de est. Sa inteleg ca daca specialistii care sunt implicati in proiect cu experienta unica in zona asta a continentului si printre putinii din lume, ar aplica la un job similar ar trebui respinsi la angajare doar pentru ca adresa lor personala de mail e mai funny? Adresa personala nu va fi folosita pentru scopuri de serviciu cel putin nu in cadrul companiilor serioase. In plus exista si situatia inversa in care adresa personala are nume serios dar este accesata de pe un dispozitiv folosit in comun de soti, de exemplu o tableta.
Sunt N companii “mari” la care vezi adresele de email ale palmasilor ca o combinatie de prenume-eventual punct- nume @xyz iar adresele de big boss sunt prenume@, eventual un alint gen Bill@xyz / Johnny@xyz.
Despre aceste companii ce sa mai zicem? Oare nu cumva si-au ales CEO-ul dintre candidatii cu adrese de email precum cele discutate mai sus?
Oricum daca nu au banii sa ii faca o adresa de email personalizata nu ar trebui sa fie nici o problema cu formatul adresei personale, da na!
Mai vezi in context si scandalul Hillary despre utilizarea adresei de email personale.
Oare cineva a luat in considerare ipoteza (fantezista, poate) cum ca susnumitul Costel ar putea avea un simt al umorului mult peste abilitatile de perceptie ale angajatorului? Poate ca el v-a testat pe voi si tocmai ati picat 🙂 N-o sa aflam, insa, niciodata…
he, he, he teste peste teste, se scriu si scrisori de intentie cu dedicatie unora dintre angajatori (presupusi posibili angajatori). In functie de cat de inteligent suna anuntul. Nu de alta, dar, se stie cati analfabeti si pe alocuri oligofreni sunt unii dintre angajatori. Nu toti, desigur, doar unii dintre ei. 🙂
Eu cred ca situatia de mai sus are doua dimensiuni:
• una pur profesionala – si aici tind sa “achiesez” la opinia angajatorului. O adresa de e-mail simpla, clasica, de forma prenume/ initiala.nume@… este nu numai o varianta la indemana cat si denota un anumit nivel de maturitate personala si profesionala, un nivel de auto-asumare. Daca vrem sa fim luati in serios, atunci ar trebui sa incepem prin a ne lua noi insine in serios. Si nu, nu cred ca atunci cand primim o oferta de job, trebuie sa fim implicit acceptati cu intreaga familie si viata noastra privata. A fi familist si om de nadejde in societate nu inseamna ca trebuie sa facem parada de acest lucru. 🙂
• si dimensiunea pur personala care daca nu ar fi existat adresa de e-mail cu pricina nici nu vad de ce ar fi facut subiectul vreunei discutii in acest context. Daca imi este permis sa comentez, dintr-o astfel de adresa de e-mail eu nu pot sa citesc printre randuri nimic altceva decat lipsa reciproca de incredere a celor doi parteneri ai cuplului. Altfel, de ce ai ucide si ingropa cu buna-stiinta individualitatea celuilalt?! Si nu cred ca ar fi cazul sa comentam daca aceasta adresa ar fi rezervata exclusiv comunicarii cu familia, prietenii sau contactele de pe facebook. De gustibus! 🙂
Ana-Maria, bine prinsa ideea. Prima e lipsa de incredere in cuplu. Apoi, lipsa de maturitate…mai lipsea sa o aduca pe nevasta-sa la negocieri. . Apoi in sedinte CA, alegeri, politica interna. Sau invers….ea pe barbac-so`.
Nici mie nu-mi plac adresele de mail “ciudate”, desi sunt domenii in care creativitatea este apreciata (nu e cazul pentru tantasicostel@yahoo.com). Dar daca CEOul tau se gandeste sa angajeze pe unul cu 10 k euro pe luna si apoi sa foloseasca in comunicarea cu el adrese de mail de yahoo sau gmail, si nu adrese corporate securizate, eu cred ca respectiva companie are o problema mai mare decat adresele candidatilor…ma gandesc ca si CEO a trimis CV de pe o adresa gen “CEO-sucar@…”, iar daca e patronul, probabil e din tagma “administrator unic si principal”.
Salut,
Poate domul Costica Maricicasi si-a depus cv-ul pt un post de manager la o ferma din mediul rural unde nu adresa de business primeaza…
Doar ca ipoteza…
Sint curios, pentru ca in Occident, cel putin in America, in business, de la un anumit nivel in sus este foarte important profilul managerului si este clar ca se prefera oameni familisti, cu o familie relativ implicata.
Rationamentul este destul de simplu si logic.
Poate e si asta un sindrom tipic Romanesc ca multe altele.
Care ar fi problema patronului? Ce ar scrie el in acele e-mail-uri? Pleaca de la prezumtia ca femeia/sotia nu este de incredere?
Un profesionist nu ar vrea sa lucreze cu un patron care nu are incredere in sotia lui atunci cind el are.
Ramine ca este mai diplomatic sa ai un e-mail profesionist….
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (41)
Odata, mai demult, prin anii 2010-2011 am fost in pozitia de a angaja direct cativa colegi in firma pe care o conduceam. Acest proces se desfasura cu participarea in procesul de selectie si cu votul a 3 persoane: eu, si alti doi manageri din firma, cu multa experienta in vanzari si in mediul multinationalelor. Am primit un CV de la un candidat cu adresa de email ursulpanda@yahoo.com.
Dupa ce am ras zdravan, bineinteles ca am eliminat candidatul, si ne gandeam la un potential raspuns plin de haz: “incercati, va rugam frumos, la gradina zoologica, aici angajam oameni !”
…..
Nu am inteles nici de ce unii oameni trebuie neaparat sa aiba si un an trecut in adresa de email !?
🙂 va putea reclama… GB
Crezi ca un mail de genul ion.popescu@ionpopescu.com ar avea un alt efect?
Adresa de mail, ca si aspectul, modul de exprimare ale unei persoane, trebuie sa sugereze seriozitate. Si sa fim seriosi, un cont de mail pe yahoo sau google costa in plus? Poti sa ai ce adresa de mail vrei, dar pentru ceva serios dai adresa de mail serioasa, nu cea de “caterinca” sau “paranghelie”. Eu am doua adrese de mail, si pe yahoo, si pe google. Si amandoua sunt numeprenume@…..
ca si aspectu’
ca sa rimzeze
Imi spune ca domnul Costel nu are boase. Si ca facebook-ul e tot la dublu. Ea e sefa. Poate pe ea ar trebui sa o intervievati, cel putin.
In cadrul unei companii se trimit mesaje urgente sau foarte importante catre angajati pe adrese de email hostate pe servere third party (yahoo, google, hotmail, etc).
Mi se pare o practica neortodoxa ca un angajat al unei companii sa nu primeasca imediat o adresa de email hostata pe serverele companiei. Asadar intrebarea si solutia secretizarii comunicarii par putin neprofesioniste.
Daca respectivul Costel n-a urmarit decat sa atraga atentia?! Eu personal, daca as fi HR, i-as citi CV-ul. Macar din curiozitate. Un user infantil nu inseamna intotdeauna si un om infantil (desi regula spune altceva).
In mediu profesional nu arata bine sa ai adrese gmail, hotmail sau similare. Eu am o adresa profesionala de la un provider pe care-l platesc anual si care, pe langa ca-mi da posibilitatea sa am o adresa de email profesionala, imi curata tot spamul inainte de a ajunge in cont
Barbatulsi nevata@yahoo/hotmail/gmail, pitizi@yahoo/ etc, etc n-au ce cauta intr-un mediu profesional.
Eu cred că inițiativa acestei adrese a aparținut Maricicăi și nu lui Costel. Costel doar o folosește, poate din comoditatea ca nevastă-sa să-i fie un fel de secretară: curăță spam-urile, citește toate prostiile primite etc. și-i spune lui numai ceea ce contează, în timp ce el bea o bere la televizor. Asta după ce Maricica venită de la serviciu, a dat cu aspiratorul, a gătit, a hrănit copiii, i-a ajutat la problemele grele de la matematică, a spălat rufele, le-a călcat pe cele uscate etc. Că așa le place femeilor românce, să fie sclave până la capăt. Așa au văzut la mamele lor, așa fac și ele. Așa că sarcina de a gestiona și corespondența e nimic. În plus omul anunță în acest fel, în mod onest, că nu are secrete față de doamna Maricica în legătură cu angajarea. La urma urmei și adresa poștală e comună. Cui nu-i place, să pună la subiect: confidențial pt. Costel. Maricica nu-l va deschide. Mie asta-mi spune adresa de e-mail: un român pe care nevasta îl slugărește în toate domeniile. Poate din cauză că sunt femeie româncă? 🙂
Peste cateva zile se implinesc 20 de ani de cand nu mai sunt sclava unui barbat roman. Uraaa si sampania!
Interesant comentariu 🙂
Care sint atributele negative ale membrilor populatiei numite “barbatul roman”?
Cand m-am referit la un barbat roman nu m-am referit la barbatul roman ca varietate a barbatului ci un anume barbat roman, fostul meu sot. Descrierea barbatului roman l-a facut Dorina, eu nu de adaugat decat bataile si insultele si convigerea ca orice lucru in casa este “treaba muierii”(citat autentic apartinand fostului sot, barbat cu studii si arhitect de meserie).
In ceea ce priveste celalalt comentariu cu privire la barbatii neromani din viata mea, va asigur ca acestia nu exista. Azi, 12 octombrie, sarbatoresc ziua eliberarii de sclavia conjugala. Contrar a ceea ce gandesc barbatii, celibatul e o alegere valida pentru unele femei. Sunt de 20 de ani singura si m-am obisnuit atat de mult cu libertatea incat “sa-mi refac viata” nu ma mai intereseaza. Dar admit ca sunt o ciudata, propriul meu fiu mi-a spus-o.
Nu ești o ciudată. Fiul, chiar și adult, e fiu. Ce știe el? Probabil că dacă nu te bătea sau/și insulta nu divorțaaaaaai! Mai ales că aveai și un copil! Eu de fapt încercam să descriu femeia româncă. Așa e femeia româncă. Mi-o amintesc pe mama, profesoară cu rezultate în fiecare an la Olimpiada Națională, cum se apleca și culegea câte-o scamă de pe covorul persan grena din sufragerie iar tata, tot profesor, care nu a făcut nimic toată viața în casă. Dar nimic! Nici măcar șosetele nu le punea „la spălat”, ci le strângea mama imediat ce le descălța. Dar niciodată nu a jignit-o sau lovit-o și mama a fost fericită deși era servitoarea perfectă acasă și tovarășa profesoară perfectă la școală, inclusiv ca scoasă din cutie. Și ce să vezi? Eu sunt fata ei cu deosebirea că dacă mama și tata aveau salarii asemănătoare, soțul meu aduce de câteva ori mai mulți bani ca mine în casă. Și bine, dacă insistați, eu și soțul meu avem adresa dorinasixxxxxxx@……com. pe care o gestionez eu exact cum am descris mai sus. Știu că deja înțeleseserăți asta. 🙂
Dorina draga.
Femeia romanca are puterea de a schimba, daca vrea. Eu am fost atat de revoltata de felul in care ex-soacra l-a crescut pe ex-sot ca am decis ca imi voi creste cei doi fii altfel. Din momentul cand au intrat la liceu am refuzat sa le spal lucrurile, sa le calc camasile, se le cumpar haine (era treaba lor sa cumpere ce vroiau ei) si i-am invatat sa gateasca lucruri simple. Cert este ca invatatura a dat roade. Odata, cand a venit fosta soacra la mine, l-a vazut pe fiul cel mic (care terminase facultatea deci nu mai era asa…mic) calcandu-si camasile si s-a oferit sa le calce ea, in stilul femeia romanca servitoare in casa. Replica fiului mea a fost antologica, tinand seama ca soacra-mea se considera gospodina perfecta: Mamaie, tu nu stii sa calci camasi cum trebuie. Eu le calc mai bine decat tine.
Inutil sa mai adaug ca nu a lasat-o sa-i calce camasile.
Da, si tot de atunci presupun ca folosesti cel mult cateva sute de cuvinte cu barbatii neromani din viata ta, adica volumul uzual pentru cei care comunica in alte limbi decat cea materna… GB
E bun numai bun pentru multinationala fiindca e ascultator. Parerea mea.
Vai, vai, vai, Butunoiule draga, dar, e tocmai bun pentru tine un astfel de candidat. 🙂 De ce nu vezi tu partea buna a lucrurilor?!! Sau, pe tine te deranjeaza mai mult ca afla nevasta (sa presupunem ca e vorba de nevasta :))) )
Domesticiti. Fac si aport. Foarte buni. Tocmai de aceea nu se intelege prea bine ce anume il deranjeaza pe Butunoiu. 🙂
Tu cine esti? Mia de euro?
Exista oameni care vor salariu de 10.000€/luna?? Ca eu unul nu cred! Cred ca exista oameni care vor 10.000€/luna si exista oameni care fac ceva destept/util si in consecinta primesc 10.000€/luna. Si mai cred ca im abele cazuri adresa de email e irelevanta
Florine, cand castigi 10000 euro/luna ai o adresa foarte profesionala, nu mergi pe yahoo, gmail si restul adreselor gratuite. Ti-o spun din proprie experienta.
Interesant comentariu.
Exista o “regula” care spune ca de la un anumit nivel de venit este mai bine sa nu mai folosesti ceva gratuit?
Intreb ca sa invat din alte perspective.
în activitatea mea am întâlnit des oameni de afaceri importanți cu adrese de email de tip @yahoo.com și @gmail.com cu toate că aceștia dețin și site-uri web importante. Explicația este că aceste tipuri Email gratuite au intrat atât de mult în mintea lor încât nu își explică faptul că pot exista și alte tipuri de adrese Email. Te privesc ciudat când le spui că adresa ta de Email este: laurentiu@barbu.eu – se uită și mă întreabă apoi: Yahoo? ce Yahoo? spun eu. Yahoo.com? NU, nu are nicio legătură cu Yahoo. Este .eu de la EUROPA. Ah, săracul – gândește el – nici adresă de Yahoo nu are! E ca și cum îi auzi că s-au dus și și-au luat adidași NIKE! sau pamperși NORIEL BEBE. Faze amuzante, însă așa cum spune domnul Butunoiu: când cere omul câteva zeci de mii de euro pe lună, parcă nu mai e glumă, acolo e prostie și asta se plătește.
Am citir comentariile si suntem pe drumul cel bun. Propun sa incepem sa udam plantele cu Gatorade.
Tot articolul se rezuma la “cat de importanta este eticheta (the label) in management?” Si atunci raspunsul este evident. Depinde de mediu (cultura organizationala, dimensiuni culturale as in Hofstede, stakeholders).
Modul in care e scris articolul pate sa arate un alt interes al autorului, mai putin evident.
De ce nu optimizati pentru mobil blogul? E dificil de citit.
Eticheta. Atunci cand iesi “pe piata” iti expui propria eticheta. Daca nu tii cont de acest mic amanunt, atunci nu are rost sa aplici pentru joburi platite cu mii de euro. Valori precum familia nu se regasesc in adresa de mail. E aiurea. Sincer, daca e adevarata povestea, atunci personajul Maricica sau Costel e imatur (a).
Interesant aici, indiferent daca e un caz real sau nu, este cum clientul “selecteaza prin eliminare”. Asa triaza si RH candidatii, dar daca managerii o fac pentru ca decid visceral si nu rational, “fetele de la RH” o fac pentru “risk management”-ul lor.
“Clientul” cauta ceva care sa ii confirme sentimentele&ideile sale viscerale si nu are o lista obiectiva de criterii (in psihologie se numeste “confirmation bias”). Daca ar avea o lista clara nu s-ar “focusa” pe “criterii de eliminare”.
Acesta este “clientul ideal” daca poti sa “il citesti” din timp si stii cum “sa ambalezi” marfa pe care o ai.
NU sunt fan scoala, dar stiu cativa profesori din liceul unde invata fiica-mea care i-au pus pe copii sa-si schimbe adresele infantile/penibile de mail si sa-si faca unele cu – doar – numele si prenumele.
In principiu adresa de mail din aplicatiile de job sau din cv trebuie sa fie personale si profesioniste pe cat posibil. (De exemplu s-ar putea ca adresa ionpopescu@yahoo.com sa nu mai fie disponibila si atunci s-ar putea adauga o cifra la sfarsit). Totusi respingerea unui angajat doar din cauza adresei de mail mi se pare un gest exagerat si potential contraproductiv. Am citit de curand ca la Timisoara exista o imprimanta 3d care poate printa organe. Da am scris bine… organe. E singura din europa de est. Sa inteleg ca daca specialistii care sunt implicati in proiect cu experienta unica in zona asta a continentului si printre putinii din lume, ar aplica la un job similar ar trebui respinsi la angajare doar pentru ca adresa lor personala de mail e mai funny? Adresa personala nu va fi folosita pentru scopuri de serviciu cel putin nu in cadrul companiilor serioase. In plus exista si situatia inversa in care adresa personala are nume serios dar este accesata de pe un dispozitiv folosit in comun de soti, de exemplu o tableta.
Ar fi util ca angajatorul sa aloce pondere foarte redusa acestui aspect, in general, si mai ales pentru joburi cu importanta mare in organizatia sa.
In realitate, multe alte aspecte trebuie analizate istoric pentru fiecare candidat (ex. onestitate, responsabilitate, ego, familie, prieteni).
Sunt N companii “mari” la care vezi adresele de email ale palmasilor ca o combinatie de prenume-eventual punct- nume @xyz iar adresele de big boss sunt prenume@, eventual un alint gen Bill@xyz / Johnny@xyz.
Despre aceste companii ce sa mai zicem? Oare nu cumva si-au ales CEO-ul dintre candidatii cu adrese de email precum cele discutate mai sus?
Oricum daca nu au banii sa ii faca o adresa de email personalizata nu ar trebui sa fie nici o problema cu formatul adresei personale, da na!
Mai vezi in context si scandalul Hillary despre utilizarea adresei de email personale.
Oare cineva a luat in considerare ipoteza (fantezista, poate) cum ca susnumitul Costel ar putea avea un simt al umorului mult peste abilitatile de perceptie ale angajatorului? Poate ca el v-a testat pe voi si tocmai ati picat 🙂 N-o sa aflam, insa, niciodata…
Da, i-a iesit bine testul si a pierdut jobul… GB
he, he, he teste peste teste, se scriu si scrisori de intentie cu dedicatie unora dintre angajatori (presupusi posibili angajatori). In functie de cat de inteligent suna anuntul. Nu de alta, dar, se stie cati analfabeti si pe alocuri oligofreni sunt unii dintre angajatori. Nu toti, desigur, doar unii dintre ei. 🙂
Eu cred ca situatia de mai sus are doua dimensiuni:
• una pur profesionala – si aici tind sa “achiesez” la opinia angajatorului. O adresa de e-mail simpla, clasica, de forma prenume/ initiala.nume@… este nu numai o varianta la indemana cat si denota un anumit nivel de maturitate personala si profesionala, un nivel de auto-asumare. Daca vrem sa fim luati in serios, atunci ar trebui sa incepem prin a ne lua noi insine in serios. Si nu, nu cred ca atunci cand primim o oferta de job, trebuie sa fim implicit acceptati cu intreaga familie si viata noastra privata. A fi familist si om de nadejde in societate nu inseamna ca trebuie sa facem parada de acest lucru. 🙂
• si dimensiunea pur personala care daca nu ar fi existat adresa de e-mail cu pricina nici nu vad de ce ar fi facut subiectul vreunei discutii in acest context. Daca imi este permis sa comentez, dintr-o astfel de adresa de e-mail eu nu pot sa citesc printre randuri nimic altceva decat lipsa reciproca de incredere a celor doi parteneri ai cuplului. Altfel, de ce ai ucide si ingropa cu buna-stiinta individualitatea celuilalt?! Si nu cred ca ar fi cazul sa comentam daca aceasta adresa ar fi rezervata exclusiv comunicarii cu familia, prietenii sau contactele de pe facebook. De gustibus! 🙂
Ana-Maria, bine prinsa ideea. Prima e lipsa de incredere in cuplu. Apoi, lipsa de maturitate…mai lipsea sa o aduca pe nevasta-sa la negocieri. . Apoi in sedinte CA, alegeri, politica interna. Sau invers….ea pe barbac-so`.
Da, pare femeie inteligenta Ana-Maria! GB
Nici mie nu-mi plac adresele de mail “ciudate”, desi sunt domenii in care creativitatea este apreciata (nu e cazul pentru tantasicostel@yahoo.com). Dar daca CEOul tau se gandeste sa angajeze pe unul cu 10 k euro pe luna si apoi sa foloseasca in comunicarea cu el adrese de mail de yahoo sau gmail, si nu adrese corporate securizate, eu cred ca respectiva companie are o problema mai mare decat adresele candidatilor…ma gandesc ca si CEO a trimis CV de pe o adresa gen “CEO-sucar@…”, iar daca e patronul, probabil e din tagma “administrator unic si principal”.
Salut,
Poate domul Costica Maricicasi si-a depus cv-ul pt un post de manager la o ferma din mediul rural unde nu adresa de business primeaza…
Doar ca ipoteza…
Hmmm…..interesant.
Dar daca ar fi DomnulsiDoamnaXulescu@whatever.com cum ar reactiona clientul?
Sint curios, pentru ca in Occident, cel putin in America, in business, de la un anumit nivel in sus este foarte important profilul managerului si este clar ca se prefera oameni familisti, cu o familie relativ implicata.
Rationamentul este destul de simplu si logic.
Poate e si asta un sindrom tipic Romanesc ca multe altele.
Care ar fi problema patronului? Ce ar scrie el in acele e-mail-uri? Pleaca de la prezumtia ca femeia/sotia nu este de incredere?
Un profesionist nu ar vrea sa lucreze cu un patron care nu are incredere in sotia lui atunci cind el are.
Ramine ca este mai diplomatic sa ai un e-mail profesionist….