Parca s-au smintit parintii, vremurile astea cred ca le-au intunecat mintile. De dimineata pana noaptea nu fac altceva decat sa caute pe Internet, sa vorbeasca unii cu altii, sa se uite pe forumuri, sa citeasca brosuri si articole, sa ma sune pe mine sau sa vina la usa ca sa ii consiliez, sa mearga la alti cativa consultanti ca sa compare rezultatele, se uita la televizor la emisiunile in care vorbesc cei din Top 300 si isi iau notite. Si toate acestea ca sa poata raspunde la o singura intrebare, una singura: « La ce scoala sa-l dau pe asta micu, catre ce cariera sa-l indrum? Sa-l fac economist sau jurist? Ce se va cauta peste zece ani si cine va avea salar mai mare? » Pentru ca, nu-i asa, ala micu se va duce la facultate doar ca sa-si poata gasi un giob bun dupa aia, ca altfel la ce bun o asemenea bataie de cap, cu atata cheltuiala si cu pierdere de vreme? In televizor si pe Internet se zice clar: aluia micu tresa-i fie clar care va fi drumul lui in viata (a se citi: « ce meserie va avea »)! Cu cat mai din vreme, cu atat mai bine pentru el si pentru fericirea lui posterioara. Si cum sa nu fie asa cand si profesorii de la ASE si oficialii de la Ministerul Educatiei spun asta la emisiune? I-am auzit si eu, fara sa vreau, inainte sa apuc sa apas pe telecomanda ca sa inchid televizorul.
Acum cateva zile a venit la mine o familie intreaga ca sa discutam despre soarta copilului. Era si ala micu, de cele mai multe ori asa se intampla, vin in formatie completa. Un copil de 15 ani, plapand, sfios, politicos, care a stat un ceas nemiscat, cu ochii in pamant, cu mainile pe genunchii stransi. Parintii, imbracati de duminica, abia de puteau sa duca povara insemnatatii momentului. Nu venisera sa ma intrebe ce meserie va fi mai banoasa peste zece ani, asa cum ma asteptam, pentru ca hotararea fusese deja luata de consiliul familial largit, cu bunicii si unchii inclusi: copilul acela frumos va fi un invidiat si bogat notar. Intrebarea adresata mie era doar daca pentru notarie e mai buna o facultate din Romania sau una din strainatate. Le-am zis ca una din strainatate, fara nicio indoiala, gandindu-ma ca daca il trimit pe ala micu cat mai departe de bietii oameni ii fac un bine. Sper sa-l inscrie la o universitate din Australia, sau macar din America.
Daca vreti sa-i faceti cel mai mare bine lu ala micu, trimiteti-l intr-un loc cu oameni civilizati si incercati sa-l faceti sa ramana printre oameni educati si civilizati si dupa scoala. Adica dupa ce termina facultatea, vreau sa spun, nu dupa ore. Cu cat mai multi in jurul lui, cu atat ii va fi mai bine. Chiar daca poate ca el nu isi va da seama niciodata de asta si se va uita adesea cu jind la ce au « ceilalti ». Si inca ceva, ca sa fie si mai complicat si ironia sortii mai muscatoare: savantii au facut studii foarte temeinice care au aratat clar ce ii face pe oameni mai multumiti cu viata lor, mai fericiti. Ei bine, cand aceiasi oameni (subiecti) au fost intrebati ce si-ar dori mai mult, ce i-ar face mai multumiti si mai fericiti, aproape toti, civilizati si necivilizati deopotriva, au raspuns altceva… Si vedeti aici vreo legatura cu ce se intampla cand merg aceiasi oameni la vot?
foarte bine spus. pe mine ma enerveaza sistemul actual de invatamant in care exista o concurenta acerba pentru note, care nu intotdeauna reflecta cunostintele copilului, pentru medii cat mai mari pentru a intra la un liceu cat mai bun in care inca se face carte…. fiica mea are inclinatii artistice, deseneaza, grafica, inclusiv pe calculator, coase papusi din imaginatia ei, desi in scolile din romania nu se mai face lucru manual ci se face ducatie tehnologica la care li se predau niste cunostinte generale. as vrea sa mearga la Tonitza dar am auzit ca trebuie sa facem “MEDIATII LA DESEN”. nu vreau sa o fortez foarte mult cu notele la scoala, sper sa intre la un liceu nu neaparat de top, fiindca ea vrea sa faca “facultatea de cusut”. sper sa aiba dumnezeu grija si de copiii nostri cum a avut si de noi. eu am terminat un liceu in cartier, am facut facultatea la F.F. mi-a folosit fiindca lucrez intr-un birou notarial, chiar daca nu sunt NOTAR. nu toata lumea trebuie sa fie NOTAR. mai sunt si alte job-uri care iti aduc satisfactie, si nu neaparat materiala, eu fiind printre putinii care cred ca banii nu conteaza chiar atat de mult in viata. depinde de visurile tale si de posibilitatile de a le realiza. restul e viata…
Toata lumea vrea studii superioare pentru copiii lor – mi se pare normal sa doresti ceea ce e mai bun pentru copilul tau. Dar cu cei ce se pot ocupa (si au inclinatii) catre indeletniciri agrare? Cum ramane cu copiii care se simt bine numai daca fac ceva manual? Important e sa se simta bine facand ceea ce fac. Stiu ca e simplu sa iti exprimi parerea atunci cand nu te afecteaza cu nimic (eu (inca) nu am copii), dar sper sa fiu suficient de intelept sa il las pe al meu sa faca ceva in care va excela, indiferent ca va fi intocmirea de analize sau efectuarea a ceva manual… Stiu sigur (mie mi s-a intamplat, vroiam sa devin ofiter al armatei si am ajuns inginer civil – parintii mei au decis ca un liceu profil informatica si o facultate civila sunt mai bune pentru mine) ca si daca voi decide eu (cand il voi avea) el tot va avea rezultate (chiar daca mediocre) pentru ca va merge cu masa in care il voi integra, dar mai stiu sigur ca va fi usor nefericit si nostalgic gandindu-se la ceea ce i-ar fi placut sa faca.
Esential, in opinia mea, pentru alegerea unei cariere viitoare pentru copilul tau, este sa il ajuti sa se cunoasca el pe el insusi, si sa il cunosti tu foarte bine. Cariera ar trebui sa si-o aleaga singur, parintele ar trebui sa il ajute sa selecteze cea mai buna cale pentru a atinge cele mai bune rezultate…
Trist articolul.
Imi intareste inca odata spiritul cutumiar ce domenste peste toata populatia (si nu numai a Romaniei). Suntem educati sa fim ” customeri si consumeri “:)
Salbaticia sistemului ne demonstreaza pre-programarea ce va sa vina. Sunt deja studii si sa nu se mire nimeni cum ca in viitor se vor naste copii cu job description-ul atarnat de gat. Genele si memele sunt cele ce contureaza skill-urile si din momentul in care se vor gasi metodele prin care se vor putea modifica atunci destinul ( job-ului) va fi scris de catre Parinti inainte de conceptie chiar. Nu ma mira nimic, suntem fortati sa consumam, sa alergam innebuniti dupa resursele materiale asigura ” mofturile ” ( ultimul model de LCD, Ipad, Iphone, masina schimbata odata la maxim 5 ani)
Scolile asigura un parcurs ce infecteaza mintea pas cu pas. Degradeaza sistemul functional rational, perverteste cursantul intr-un robot ce nu doreste decat sa performeze pentru a consuma.
Suntem cu totii incolonati pe aceeasi autostrada, marsaluim pe asfalt catre aceeasi gropa comuna unde buldozerele se chinuie sa acopere mormane de cadavre spre a face loc altora. Cei ce indraznesc sa iasa din sir si sa gandeasca altfel sunt considerati ” nebuni, visatori, experimentalisti ce nu au probe empirice” si exclusi de societate. Cateva exemple ar fi, Velikovski si ereziile sale, Nassim Haramein, Nikola Tesla si lista este deschisa.
Un sistem de invatare alternativ ar crea premizele unei dezvoltari paralele a mintii umane. Sa presupunem ca in clasele primare subiectul ar putea alege intre istoria scria de invingatori si istoria relatata de invinsi. Sunt diferente uriase de viziune asupra lucrurilor intamplate. De exemplu ( nu sunt germanofil), s-a intrebat cineva, ce anume gandea si simtea soldatul german din armata regulata ( wermacht)? Va asigur ca era o fiinta umana ce suferea si isi dorea caldura caminului la fel ca soldatii aliati.
In stiinta, cum ar fi ca subiectul sa aiba alternative de studiu? Ex. Arheologia interzisa si Involutia umana de acelasi autor, A. Cremo.
La religie, in afara faptului ca nu suntem lasati sa alegem, suntem botezati in ortodoxie inainte sa putem articula un cuvant, cum ar fi daca am putea alege; Evangheliile canonice sau cele gnostice? Cum ar fi sa invatam evanghelia dupa Iuda? In care Iuda este personajul pozitiv si participa activ la planul de coliziune al lui Iisus, cuvintele de final ale lui Iuda fiind edificatoare in acest sens : ” Cu aceste ganduri pline de bucurie pentru voi toti, eu ma voi spanzura”
Sau cati dintre cei de generatie contemporana stiu cate ceva despre catari si bogomili sau jansenisti?
Unde ar fi omenirea astazi daca am fi lasati sa exercitam alegerea?
Suntem insa indoctrinati, suntem spalati pe creiere cu smirghel astfel ca circumvolutiunile creierului sa se aplatizeze.
Vrem ca progeniturile noastre sa fie notari, manageri, executivi, alegem in locul lor si trasam inconstient destine ce nu ies din cadenta zilnica a omenirii, marsul spre groapa comuna…
subiectul nu este epuizat….cred ca sunt multe consideratii….ar umple pagini intregi…dar mai trebuie si digerat:)
Cred ca primii care ar trebui sa primeasca consiliere sunt parintii. Ar trebui sa invete sa fie oameni normali si sa se comporte firesc cu copii lor – adica sa-i invete sa se bucure de viata si sa fie fericiti. Sau, mai degraba, sa invete impreuna cu copii lor asta.
“Valorile” dupa care jinduiesc majoritatea parintilor din ziua de azi pentru copii lor, tin strict de componenta materiala si nu de partea vocationala a profesiei, ceea ce te face implinit, ceea ce faci cu placere. In conditiile astea, meserii aparent mai putin “banoase”, care nu aduc un “return on investment” rapid (poet, filosof, artist, cercetator, matematician, etc.) vor fi in curand pe cale de disparitie.
GB, aceeasi problema o au multi colegi si prieteni de-ai mei. Unul din ei si-a dat copilul de 3 ani la gradinita cu predare in limba franceza, din ideea de a intra la un moment dat la Liceul Francez. Am zis wow. Si eu i-am zis lui fiu-meu ca merge la gradi, sa se joace, sa-si faca prieteni, sa se distreze.
Ma intreb daca nu am innebunit eu.
Copiii mei sa faca ce le place, iar daca pot trai si se pot intretine cu acele activitati, atunci acel merit va fi cu totul al lor.
@GB
Daca faci:
1) un sondaj (“survey” cred ca sondaj se spune in Romana) a dorintei parintilor de a-si vedea copii foarte “scoliti” si
2) o regresie a calitatii invatamintului in Romania ( bazata pe atribute obiective) versus dorinta parintilor de a-si vedea copii cit mai “scoliti”
cred ca ar iesi la iveala urmatorul fenomen macro: Cu cit scoala Romaneasca este mai proasta, sau ineficace, cu este nevoie de doze mari ca sa ajunga o persoana macar la “nivelul de plutire”.
Vom ajunge ca in Japonia, unde peste 90% din populatia tarii are studii superioare. Ma intreb, daca vom avea mentalitatea asta in continuare, cine va mai pune faianta sau va schimba uleiul la masina?
Stati linistit, pot sa puna faianta si avand diplomele de studii superioare, oricum majoritatea ies din facultati fara sa stie nimic… Unii uita si la ce materii au dat examene daca ii intrebi.
Cat de curand o sa ajungem ca la maternitate, in loc sa ne bucuram de fenomenul nasterii, sa spunem: “mi s-a nascut un director operational pe partea de telecom”!!!!!!
Exact gandul asta imi trecea si mie prin minte la citirea acestui articol! 🙂 Ii putem chiar organiza in Maternitati, in functie de viitoarele meserii…Sa aiba subiecte comune, inca din prima zi!
GB, o sa iti spun o intamplare personala, de la gradinita junioarei mele. Acum vreun an se face sedinta cu parintii sa ne prezinte cum e cu clasa zero, cum e cu scolile, si toate detaliile in cauza. Ca un parinte responsabil ma duc, ma asez frumos la masa si asteptam. Normal ca din una in alta ajungem la discutii despre copii cu una din educatoare, care are un junior in clasa a 7a. Si incepe sa se vaite “ca a luat un 8 la desen, ca a luat un 7 la muzica, ca la sport ii iese 9,50” si tot asa la disperare. SI ma uit la ea si o intreb sfios de ce e asa de mare tragedia???? Raspunsul : pai daca nu ii iese media nu intra la un liceu bun. Deci mergem la meditatii !!Inutil sa spun ca gandul la a face meditatii la desen si muzica imi provoca atacuri cerebrale, asa ca mai fac o incercare: Doamne, dar cine trebuie sa intre la liceul in cauza? DVS sau copilu ?
Rezultatul este ca de atunci nu mai discuta cu mine :)!!
Concluzia: lasati copii sa fie copii!! si eu am luat note de 2 si 3, si am avut medii de 5 si 6, si eram la un liceu bun, unde se invata la disperare!!! dar sa imi omor copilul doar ca sa intre la nush ce scoala parca nu se cade!!
Draga GB
pisicile sunt adorabile si inocente, precum adolescentul de 15 ani, te felicit ca ai ales pisicile (imaginile) potrivite cu textul; cine nu intelege o pisica alba…inseamna ca se joaca cu alba /neagra…la Obor !
… sau mai exista o varianta – sa-ti placa ceea ce faci, si tocmai din acest lucru sa NU refuzi sa faci unele lucruri cerute si dorite de catre altii (creativitatea e mare 🙂 ), ci sa-i lasi sa-si asume personal responsabilitatea. Cat despre civilizatie, e din ce in ce mai greu de gasit, inclusiv printre cei care se doresc a fi civilizati. Probabil ii afecteaza mult prea mult gunoaiele (si la propriu si la figurat) din jur.
Uh. Tare bine scris acest articol. Uite asa ajung multi sa aiba ulterior slujbe pe care le urasc si se duc la serviciu fara absolut nicio placere, sa faca o treaba fara absolut nicio pasiune si sa treaca mai apoi viata pe langa ei fara niciun sens dar sa aiba bani cu care pana la urma sa nu stie probabil sa se bucure de ei ca pana la urma de ce muncim ?
din pacate nu pot vota comentariul tau dar este SINGURUL comentariu, valid, logic de un mare bun simt la acest subiect, mai mult ai sintetizat exact ceea ce GB a vrut sa transmita..pacat ca nu pot da un “like” ca dis..like am un sac pentru ..iresponsabili ..care ..cica isi asuma personal responsabilitatea ..felicitari Andrei !
🙂 Da Andrei, felicitari. Mai sunt unii care nu au uitat de “vocatie”, implicit de pasiunea 🙂 cu care-si exercita atributiile de serviciu, dar, totodata, e foarte adevarat, conteaza foarte mult care sunt acele atributii 🙂 , tot de la “vocatie” se trage. “Vocatia” , clar, niciodata nu a rimat cu banul, dar, si mai clar este faptul ca “vocatia” nu rimeaza cu “gratis” asa cum se doreste.
Ai dreptate aici, Andrei. Cunosc multi oameni care au un job pe care il urasc, la o firma pe care nu o suporta si se complac la disperare in situatia de fata. Si totul vine din teama !! Teama de ziua de maine, teama ca nu mai avem bani, teama ca vine intretinerea si nu avem bani, teama ca ne da afara, teama ca seful nu ne intelege!!!TEAMA !!! daca reusim sa trecem peste asta atunci o sa fim mari cu adevarat.
Sa nu ma intelegeti gresit – nu dau lectii!! si eu experimentez aceasta TEAMA destul de des, dar incerc sa ma educ.
Draga Bogdan, când teama este confirmata ca fiind îndreptățită, pe baza propriilor experiente negative sau pe baza experientelor concrete ale rudelor, prietenilor, vecinilor, care in floarea vârstei, cu diplome serioase, cu munca, etc, rămân fără mijloace de trai, datorita concedierii, restructurării, nervilor unor dobitoci…normal sa stai stresat și sa încerci sa îți blindezi copilul, ca sa nu mai sufere ca tine.
Asa ca eu ii înțeleg pe bieții părinti…deși cred ca unii exagerează.
Nea Nicu, n-as putea spune ca gresesti prea mult 🙂 , dar, in mod cat se poate de clar blindeaza-l in perfect acord cu personalitate lui. Cere munca si timp, din partea ta.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (28)
foarte bine spus. pe mine ma enerveaza sistemul actual de invatamant in care exista o concurenta acerba pentru note, care nu intotdeauna reflecta cunostintele copilului, pentru medii cat mai mari pentru a intra la un liceu cat mai bun in care inca se face carte…. fiica mea are inclinatii artistice, deseneaza, grafica, inclusiv pe calculator, coase papusi din imaginatia ei, desi in scolile din romania nu se mai face lucru manual ci se face ducatie tehnologica la care li se predau niste cunostinte generale. as vrea sa mearga la Tonitza dar am auzit ca trebuie sa facem “MEDIATII LA DESEN”. nu vreau sa o fortez foarte mult cu notele la scoala, sper sa intre la un liceu nu neaparat de top, fiindca ea vrea sa faca “facultatea de cusut”. sper sa aiba dumnezeu grija si de copiii nostri cum a avut si de noi. eu am terminat un liceu in cartier, am facut facultatea la F.F. mi-a folosit fiindca lucrez intr-un birou notarial, chiar daca nu sunt NOTAR. nu toata lumea trebuie sa fie NOTAR. mai sunt si alte job-uri care iti aduc satisfactie, si nu neaparat materiala, eu fiind printre putinii care cred ca banii nu conteaza chiar atat de mult in viata. depinde de visurile tale si de posibilitatile de a le realiza. restul e viata…
Toata lumea vrea studii superioare pentru copiii lor – mi se pare normal sa doresti ceea ce e mai bun pentru copilul tau. Dar cu cei ce se pot ocupa (si au inclinatii) catre indeletniciri agrare? Cum ramane cu copiii care se simt bine numai daca fac ceva manual? Important e sa se simta bine facand ceea ce fac. Stiu ca e simplu sa iti exprimi parerea atunci cand nu te afecteaza cu nimic (eu (inca) nu am copii), dar sper sa fiu suficient de intelept sa il las pe al meu sa faca ceva in care va excela, indiferent ca va fi intocmirea de analize sau efectuarea a ceva manual… Stiu sigur (mie mi s-a intamplat, vroiam sa devin ofiter al armatei si am ajuns inginer civil – parintii mei au decis ca un liceu profil informatica si o facultate civila sunt mai bune pentru mine) ca si daca voi decide eu (cand il voi avea) el tot va avea rezultate (chiar daca mediocre) pentru ca va merge cu masa in care il voi integra, dar mai stiu sigur ca va fi usor nefericit si nostalgic gandindu-se la ceea ce i-ar fi placut sa faca.
Esential, in opinia mea, pentru alegerea unei cariere viitoare pentru copilul tau, este sa il ajuti sa se cunoasca el pe el insusi, si sa il cunosti tu foarte bine. Cariera ar trebui sa si-o aleaga singur, parintele ar trebui sa il ajute sa selecteze cea mai buna cale pentru a atinge cele mai bune rezultate…
http://www.fordyceletter.com/2013/12/12/more-offers-being-rejected-as-candidates-drive-market/
Trist articolul.
Imi intareste inca odata spiritul cutumiar ce domenste peste toata populatia (si nu numai a Romaniei). Suntem educati sa fim ” customeri si consumeri “:)
Salbaticia sistemului ne demonstreaza pre-programarea ce va sa vina. Sunt deja studii si sa nu se mire nimeni cum ca in viitor se vor naste copii cu job description-ul atarnat de gat. Genele si memele sunt cele ce contureaza skill-urile si din momentul in care se vor gasi metodele prin care se vor putea modifica atunci destinul ( job-ului) va fi scris de catre Parinti inainte de conceptie chiar. Nu ma mira nimic, suntem fortati sa consumam, sa alergam innebuniti dupa resursele materiale asigura ” mofturile ” ( ultimul model de LCD, Ipad, Iphone, masina schimbata odata la maxim 5 ani)
Scolile asigura un parcurs ce infecteaza mintea pas cu pas. Degradeaza sistemul functional rational, perverteste cursantul intr-un robot ce nu doreste decat sa performeze pentru a consuma.
Suntem cu totii incolonati pe aceeasi autostrada, marsaluim pe asfalt catre aceeasi gropa comuna unde buldozerele se chinuie sa acopere mormane de cadavre spre a face loc altora. Cei ce indraznesc sa iasa din sir si sa gandeasca altfel sunt considerati ” nebuni, visatori, experimentalisti ce nu au probe empirice” si exclusi de societate. Cateva exemple ar fi, Velikovski si ereziile sale, Nassim Haramein, Nikola Tesla si lista este deschisa.
Un sistem de invatare alternativ ar crea premizele unei dezvoltari paralele a mintii umane. Sa presupunem ca in clasele primare subiectul ar putea alege intre istoria scria de invingatori si istoria relatata de invinsi. Sunt diferente uriase de viziune asupra lucrurilor intamplate. De exemplu ( nu sunt germanofil), s-a intrebat cineva, ce anume gandea si simtea soldatul german din armata regulata ( wermacht)? Va asigur ca era o fiinta umana ce suferea si isi dorea caldura caminului la fel ca soldatii aliati.
In stiinta, cum ar fi ca subiectul sa aiba alternative de studiu? Ex. Arheologia interzisa si Involutia umana de acelasi autor, A. Cremo.
La religie, in afara faptului ca nu suntem lasati sa alegem, suntem botezati in ortodoxie inainte sa putem articula un cuvant, cum ar fi daca am putea alege; Evangheliile canonice sau cele gnostice? Cum ar fi sa invatam evanghelia dupa Iuda? In care Iuda este personajul pozitiv si participa activ la planul de coliziune al lui Iisus, cuvintele de final ale lui Iuda fiind edificatoare in acest sens : ” Cu aceste ganduri pline de bucurie pentru voi toti, eu ma voi spanzura”
Sau cati dintre cei de generatie contemporana stiu cate ceva despre catari si bogomili sau jansenisti?
Unde ar fi omenirea astazi daca am fi lasati sa exercitam alegerea?
Suntem insa indoctrinati, suntem spalati pe creiere cu smirghel astfel ca circumvolutiunile creierului sa se aplatizeze.
Vrem ca progeniturile noastre sa fie notari, manageri, executivi, alegem in locul lor si trasam inconstient destine ce nu ies din cadenta zilnica a omenirii, marsul spre groapa comuna…
subiectul nu este epuizat….cred ca sunt multe consideratii….ar umple pagini intregi…dar mai trebuie si digerat:)
incantator
asta-mi aduce aminte de aikido 🙂
G.B. , tu banuiesc ca ai ales matematica din pura pasiune 🙂 , dar ai ajuns sa faci total altceva. Tot de la pasiune se trage, nu? 🙂 )))
Cred ca primii care ar trebui sa primeasca consiliere sunt parintii. Ar trebui sa invete sa fie oameni normali si sa se comporte firesc cu copii lor – adica sa-i invete sa se bucure de viata si sa fie fericiti. Sau, mai degraba, sa invete impreuna cu copii lor asta.
“Valorile” dupa care jinduiesc majoritatea parintilor din ziua de azi pentru copii lor, tin strict de componenta materiala si nu de partea vocationala a profesiei, ceea ce te face implinit, ceea ce faci cu placere. In conditiile astea, meserii aparent mai putin “banoase”, care nu aduc un “return on investment” rapid (poet, filosof, artist, cercetator, matematician, etc.) vor fi in curand pe cale de disparitie.
GB, aceeasi problema o au multi colegi si prieteni de-ai mei. Unul din ei si-a dat copilul de 3 ani la gradinita cu predare in limba franceza, din ideea de a intra la un moment dat la Liceul Francez. Am zis wow. Si eu i-am zis lui fiu-meu ca merge la gradi, sa se joace, sa-si faca prieteni, sa se distreze.
Ma intreb daca nu am innebunit eu.
Copiii mei sa faca ce le place, iar daca pot trai si se pot intretine cu acele activitati, atunci acel merit va fi cu totul al lor.
@GB
Daca faci:
1) un sondaj (“survey” cred ca sondaj se spune in Romana) a dorintei parintilor de a-si vedea copii foarte “scoliti” si
2) o regresie a calitatii invatamintului in Romania ( bazata pe atribute obiective) versus dorinta parintilor de a-si vedea copii cit mai “scoliti”
cred ca ar iesi la iveala urmatorul fenomen macro: Cu cit scoala Romaneasca este mai proasta, sau ineficace, cu este nevoie de doze mari ca sa ajunga o persoana macar la “nivelul de plutire”.
Vom ajunge ca in Japonia, unde peste 90% din populatia tarii are studii superioare. Ma intreb, daca vom avea mentalitatea asta in continuare, cine va mai pune faianta sau va schimba uleiul la masina?
invatam singuri, sau e greu? Eu asa stiu, ce-i facut de mana ta, e bun facut, sau nu?
da, si eu fac la fel. Decat sa stau in “carca” cuiva, mai bine ma asigur eu ca fac ceea ce trebuie, tot pe acelasi rationament pe care-l are si Anca.
Stati linistit, pot sa puna faianta si avand diplomele de studii superioare, oricum majoritatea ies din facultati fara sa stie nimic… Unii uita si la ce materii au dat examene daca ii intrebi.
Cat de curand o sa ajungem ca la maternitate, in loc sa ne bucuram de fenomenul nasterii, sa spunem: “mi s-a nascut un director operational pe partea de telecom”!!!!!!
🙂
Exact gandul asta imi trecea si mie prin minte la citirea acestui articol! 🙂 Ii putem chiar organiza in Maternitati, in functie de viitoarele meserii…Sa aiba subiecte comune, inca din prima zi!
GB, o sa iti spun o intamplare personala, de la gradinita junioarei mele. Acum vreun an se face sedinta cu parintii sa ne prezinte cum e cu clasa zero, cum e cu scolile, si toate detaliile in cauza. Ca un parinte responsabil ma duc, ma asez frumos la masa si asteptam. Normal ca din una in alta ajungem la discutii despre copii cu una din educatoare, care are un junior in clasa a 7a. Si incepe sa se vaite “ca a luat un 8 la desen, ca a luat un 7 la muzica, ca la sport ii iese 9,50” si tot asa la disperare. SI ma uit la ea si o intreb sfios de ce e asa de mare tragedia???? Raspunsul : pai daca nu ii iese media nu intra la un liceu bun. Deci mergem la meditatii !!Inutil sa spun ca gandul la a face meditatii la desen si muzica imi provoca atacuri cerebrale, asa ca mai fac o incercare: Doamne, dar cine trebuie sa intre la liceul in cauza? DVS sau copilu ?
Rezultatul este ca de atunci nu mai discuta cu mine :)!!
Concluzia: lasati copii sa fie copii!! si eu am luat note de 2 si 3, si am avut medii de 5 si 6, si eram la un liceu bun, unde se invata la disperare!!! dar sa imi omor copilul doar ca sa intre la nush ce scoala parca nu se cade!!
🙂 🙂 🙂
G.B., e foarte adevarat, sunt simpatice. Dar, nu-i asa, nu tot ce e simpatic iei acasa. Si, sa nu uit … am mentionat doar primul criteriu.
Liz
Draga GB
pisicile sunt adorabile si inocente, precum adolescentul de 15 ani, te felicit ca ai ales pisicile (imaginile) potrivite cu textul; cine nu intelege o pisica alba…inseamna ca se joaca cu alba /neagra…la Obor !
G.B. nu ai gasit si tu o pisica neagra? astea par cam spalacite 🙂
… sau mai exista o varianta – sa-ti placa ceea ce faci, si tocmai din acest lucru sa NU refuzi sa faci unele lucruri cerute si dorite de catre altii (creativitatea e mare 🙂 ), ci sa-i lasi sa-si asume personal responsabilitatea. Cat despre civilizatie, e din ce in ce mai greu de gasit, inclusiv printre cei care se doresc a fi civilizati. Probabil ii afecteaza mult prea mult gunoaiele (si la propriu si la figurat) din jur.
Uh. Tare bine scris acest articol. Uite asa ajung multi sa aiba ulterior slujbe pe care le urasc si se duc la serviciu fara absolut nicio placere, sa faca o treaba fara absolut nicio pasiune si sa treaca mai apoi viata pe langa ei fara niciun sens dar sa aiba bani cu care pana la urma sa nu stie probabil sa se bucure de ei ca pana la urma de ce muncim ?
Draga Andrei
din pacate nu pot vota comentariul tau dar este SINGURUL comentariu, valid, logic de un mare bun simt la acest subiect, mai mult ai sintetizat exact ceea ce GB a vrut sa transmita..pacat ca nu pot da un “like” ca dis..like am un sac pentru ..iresponsabili ..care ..cica isi asuma personal responsabilitatea ..felicitari Andrei !
🙂 Da Andrei, felicitari. Mai sunt unii care nu au uitat de “vocatie”, implicit de pasiunea 🙂 cu care-si exercita atributiile de serviciu, dar, totodata, e foarte adevarat, conteaza foarte mult care sunt acele atributii 🙂 , tot de la “vocatie” se trage. “Vocatia” , clar, niciodata nu a rimat cu banul, dar, si mai clar este faptul ca “vocatia” nu rimeaza cu “gratis” asa cum se doreste.
Ai dreptate aici, Andrei. Cunosc multi oameni care au un job pe care il urasc, la o firma pe care nu o suporta si se complac la disperare in situatia de fata. Si totul vine din teama !! Teama de ziua de maine, teama ca nu mai avem bani, teama ca vine intretinerea si nu avem bani, teama ca ne da afara, teama ca seful nu ne intelege!!!TEAMA !!! daca reusim sa trecem peste asta atunci o sa fim mari cu adevarat.
Sa nu ma intelegeti gresit – nu dau lectii!! si eu experimentez aceasta TEAMA destul de des, dar incerc sa ma educ.
Draga Bogdan, când teama este confirmata ca fiind îndreptățită, pe baza propriilor experiente negative sau pe baza experientelor concrete ale rudelor, prietenilor, vecinilor, care in floarea vârstei, cu diplome serioase, cu munca, etc, rămân fără mijloace de trai, datorita concedierii, restructurării, nervilor unor dobitoci…normal sa stai stresat și sa încerci sa îți blindezi copilul, ca sa nu mai sufere ca tine.
Asa ca eu ii înțeleg pe bieții părinti…deși cred ca unii exagerează.
Nea Nicu, n-as putea spune ca gresesti prea mult 🙂 , dar, in mod cat se poate de clar blindeaza-l in perfect acord cu personalitate lui. Cere munca si timp, din partea ta.