Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu sediul in Bucuresti, care postase in job descriptionul pentru un post de Legal Adviser, faptul ca accepta numai candidati care au incheiat studiile de drept ale Universitatii de Drept “la stat, nu la particulara”. Daca job descriptionul la care faceti referire, exclude in mod expres candidatii fara experienta, atunci este discriminare. Altfel, daca practica companiei se intampla in spatele usilor inchise si nu poate fi dovedita, atunci practica va continua…. Asta e opinia mea juridica asupra postarii dumneavoastra. – spune cu mandrie cineva, in aplauzele altor cititori, intr-un comentariu la un articol in care scriam despre companiile care nu accepta candidati de la facultati private pentru anumite posturi.
Aproape toti militantii care lupta impotriva criteriilor discriminatorii la angajare spun ca fac asta in numele unor principii morale, fie ca sunt ei insisi in cauza sau asa, in general. Dar altii considera ca, dimpotriva, sa insisti sa intri cu forta in organizatia cuiva care nu te vrea sau nu te considera potrivit acolo, indiferent de motiv, si sa-l mai dai si in judecata pentru asta, e imoral.
Asadar, pe comentatorul de mai sus il considerati o persoana morala sau imorala? Si considerati ca nivelul de moralitate / imoralitate depinde de tipul organizatiei care impune criteriile discriminatorii? Sa zicem ca in exemplul de mai sus ar fi fost vorba despre o mare companie de stat, respectiv o multinationala, o companie medie sau un mic business antreprenorial al unei familii. E moral sau imoral, in egala masura, sa dai in judecata pentru discriminare pe oricare dintre acestia?
Am uitat ceva…
Nu e imoral să intri “cu forța”, din contră, e exercitiu de tenacitate. Doar că te poate costa. Decizia e a fiecăruia daca merită efortul.
Cine susține că există cel puțin o instituție, de orice natură, unde nu exista discriminare, e neinformat(politicos spus) sau ipocrit(90% dintre situații). Legea însăși sau lipsa ei, e preponderent la fel, ipocrizie discriminatorie, fie in economia de piață, fie în cea naționalizată. Discriminări sunt peste tot, in variată măsură, desigur în state precum USA, mult mai puțin, având cultura organizațională și socială mai matură, bazată pe ceea ce ei numesc “common sense”…
Angajările sunt dispuse numai de către conducerea companiei, indiferent de tipul de anunț, de candidații care se înscriu, de condițiile de admisibilitate. Până la urmă este decizia companiei pe cine alege pentru un anumit post, dacă este o companie discriminatoare, atunci se va autosabota, într-o țară democratică, dar își va distruge și relațiile cu celelalte companii care respectă principiile de nediscriminare respectate în majoritatea regimurilor democratice.
Practic vorbind o firma poate sa angajeze pe cine vrea ea, daca nu vrea sa angajeze decat barbati blonzi cu ochi albastri nu vad cum ai putea sa ii impiedici. Aici intervine absurdul situatiei, una dintr-un sir lung de masuri din astea care adreseaza forma pentru ca nu pot adresa fondul. Companiile de genul asta oricum dispar singure de pe piata mai devreme sau mai tarziu, penalizate fie de clienti, fie de opinia publica, sau pur si simplu pentru ca isi epuizeaza resursele creative.
O firma e libera sa aleaga pe cine crede ca este compatibil cu job-ul respectiv (competente, profil de personalitate, asteptari salariale, etc.) pentru ca firma plateste salariul si suporta consecintele angajarii.
Cum sa te duci sa lucrezi într-o firma unde nu esti dorit? Nici pentru competente si nici pentru profilul de personalitate. Cum sa mai ai încredere in cineva care te trimite în Instanta pentru a obtine un job de la tine? Cum s-ar putea lucra cu asa o persoana?
Asta cu firma plătește salariul e o prostie colosală. Firma are un contract cu un angajat prin care să obligă să dea niște bani pentru munca angajatului. Apoi, firma în sine nu decide, decid niște persoane pentru firmă, în funcție de ce cred ei că e mai bine. Și tocmai de aceea există niște legi pentru ca persoanele respective să nu decidă chiar oricum.
Nu e deloc prostie. Firma știe bine ca salariul e dictat de piata, reglementarile in vigoare, etc. Dar eu vorbeam de altceva: firma ia decizii pe banii ei, e libera să angajeze pe cine crede că e compatibil cu postul. Daca cumva nu îți convine ceva la firmă, atunci du-te la alta sau deschide-ti tu firmă.
dacă am învățat ceva de la dvs de când vă citesc e să dau cât mai puține detalii în anunțul de angajare.
evident că am și o grilă super abritrară atunci când angajez: mă uit pe profilul de facebook al omului (de ex așa am refuzat să angajez pe cineva care avea atitudini rasiste; ar fi avut treabă cu comunitatea romă), lucru ilegal; mă bazez pe fler, pe cum îl simt eu pe omul respectiv; mă gândesc cât de bine aș lucra cu persoana respectivă; mă bazez și pe chimia de la interviu etc.
de exemplu eu nu postez niciodată salariul. resping orice candidat care deschide discuția cu această intrebare (sau dacă pune intrebarea asta prea devreme).
Personal, eu cred ca specificarea unitatii de invatamant este discriminare. La fel ca si specificarea nivelului minim de studii (ex: minim liceu, facultate, master, etc). Sau profilul candidatului: “cautam persoana dinamica pentru domeniul vanzarilor” – asta exclude din start persoanele care, sa zicem, pana ieri au fost contabili.
Problema e ca atata vreme cat exclud criterii de varsta, religie, sex, culoare – toate astea sunt legale. Si da, si companiile pot fi “prinse” discriminand la angajare – mai greu, dar tot pot fi prinse. Si partea amuzanta e ca toti candidatii se simt “discriminati” atunci cand sunt exclusi. 🙂
Era un banc apropos de discriminare: In perioada razboiului rece, CIA pregateste spioni pentru a-i trimite in Rusia. Din lotul curent, il iau pe cel mai bun si il trimit in misiune. Omul vorbeste rusa perfect, imbracat ruseste 120% … Insa dupa numai 2 zile e prins si extradat. Operatii estetice, schimbare de identitate, tot pachetul. Dupa un an, il trimit iar in misiune in Rusia. E prins din nou, dupa numai 2 zile. Incep sefii sa se ingrijoreze … incep sa banuiasca un tradator, ori ca Rusia are metode speciale de anti-spionaj. La un congres al spionilor, la banchetul de seara, seful american il intreaba pe cel rus: “Bai, am incercat de 2 ori sa trimitem un mega spion in misiune la voi, insa dupa numai 2 zile l-ati prins. Cum ati facut?”. La care rusul ii raspunde: “Cine a mai vazut rus negru pana acum?”.
Sint absolut de acord cu tine ca specificarea nivelului minim de studii e discriminatorie.
Hai sa facem o asociatie, fundatie, ONG, ceva, sa dam in judecata nomenclatorul COR.
Ar trebui ca aceste criterii, daca exista, sa nu fie afisate public. Altfel, o amenda pentru discriminare, ar fi o stare de normalitate.
Nici o facultate, insa, fie ea de stat sau privata, nu garanteaza cunostintele temeinice intr-un domeniu. “Omul sfinteste locul” e inca la putere, pretutindeni.
În primul rând comentariul citat nu afirmă că a obținut angajarea. De obicei o decizie CNCD este materializată sub forma unei amenzi.
Moralitatea unui astfel de demers este definitiv stabilită prin decizia la care s-a ajuns în urma sa. Dacă CNDC sau instanța i-au dat dreptate reclamantului atunci acțiunea sa este salutară. Dubiul există doar pe perioada până la concluzie sau în cazul în care pierde. Pierderea unui astfel de proces nu estea neapărat imorală putând exista nenumărate motive procedurale care au dus la acest rezultat.
Obligațiile diferă substanțial intre organizații. Unele au preponderent obligații față de societate, altele făță de acționari. În raport cu aceste obligații un demers este justificat și de succes, sau nu.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (15)
Am uitat ceva…
Nu e imoral să intri “cu forța”, din contră, e exercitiu de tenacitate. Doar că te poate costa. Decizia e a fiecăruia daca merită efortul.
Cine susține că există cel puțin o instituție, de orice natură, unde nu exista discriminare, e neinformat(politicos spus) sau ipocrit(90% dintre situații). Legea însăși sau lipsa ei, e preponderent la fel, ipocrizie discriminatorie, fie in economia de piață, fie în cea naționalizată. Discriminări sunt peste tot, in variată măsură, desigur în state precum USA, mult mai puțin, având cultura organizațională și socială mai matură, bazată pe ceea ce ei numesc “common sense”…
Angajările sunt dispuse numai de către conducerea companiei, indiferent de tipul de anunț, de candidații care se înscriu, de condițiile de admisibilitate. Până la urmă este decizia companiei pe cine alege pentru un anumit post, dacă este o companie discriminatoare, atunci se va autosabota, într-o țară democratică, dar își va distruge și relațiile cu celelalte companii care respectă principiile de nediscriminare respectate în majoritatea regimurilor democratice.
Practic vorbind o firma poate sa angajeze pe cine vrea ea, daca nu vrea sa angajeze decat barbati blonzi cu ochi albastri nu vad cum ai putea sa ii impiedici. Aici intervine absurdul situatiei, una dintr-un sir lung de masuri din astea care adreseaza forma pentru ca nu pot adresa fondul. Companiile de genul asta oricum dispar singure de pe piata mai devreme sau mai tarziu, penalizate fie de clienti, fie de opinia publica, sau pur si simplu pentru ca isi epuizeaza resursele creative.
O firma e libera sa aleaga pe cine crede ca este compatibil cu job-ul respectiv (competente, profil de personalitate, asteptari salariale, etc.) pentru ca firma plateste salariul si suporta consecintele angajarii.
Cum sa te duci sa lucrezi într-o firma unde nu esti dorit? Nici pentru competente si nici pentru profilul de personalitate. Cum sa mai ai încredere in cineva care te trimite în Instanta pentru a obtine un job de la tine? Cum s-ar putea lucra cu asa o persoana?
Asta cu firma plătește salariul e o prostie colosală. Firma are un contract cu un angajat prin care să obligă să dea niște bani pentru munca angajatului. Apoi, firma în sine nu decide, decid niște persoane pentru firmă, în funcție de ce cred ei că e mai bine. Și tocmai de aceea există niște legi pentru ca persoanele respective să nu decidă chiar oricum.
Nu e deloc prostie. Firma știe bine ca salariul e dictat de piata, reglementarile in vigoare, etc. Dar eu vorbeam de altceva: firma ia decizii pe banii ei, e libera să angajeze pe cine crede că e compatibil cu postul. Daca cumva nu îți convine ceva la firmă, atunci du-te la alta sau deschide-ti tu firmă.
dacă am învățat ceva de la dvs de când vă citesc e să dau cât mai puține detalii în anunțul de angajare.
evident că am și o grilă super abritrară atunci când angajez: mă uit pe profilul de facebook al omului (de ex așa am refuzat să angajez pe cineva care avea atitudini rasiste; ar fi avut treabă cu comunitatea romă), lucru ilegal; mă bazez pe fler, pe cum îl simt eu pe omul respectiv; mă gândesc cât de bine aș lucra cu persoana respectivă; mă bazez și pe chimia de la interviu etc.
de exemplu eu nu postez niciodată salariul. resping orice candidat care deschide discuția cu această intrebare (sau dacă pune intrebarea asta prea devreme).
Personal, eu cred ca specificarea unitatii de invatamant este discriminare. La fel ca si specificarea nivelului minim de studii (ex: minim liceu, facultate, master, etc). Sau profilul candidatului: “cautam persoana dinamica pentru domeniul vanzarilor” – asta exclude din start persoanele care, sa zicem, pana ieri au fost contabili.
Problema e ca atata vreme cat exclud criterii de varsta, religie, sex, culoare – toate astea sunt legale. Si da, si companiile pot fi “prinse” discriminand la angajare – mai greu, dar tot pot fi prinse. Si partea amuzanta e ca toti candidatii se simt “discriminati” atunci cand sunt exclusi. 🙂
Era un banc apropos de discriminare: In perioada razboiului rece, CIA pregateste spioni pentru a-i trimite in Rusia. Din lotul curent, il iau pe cel mai bun si il trimit in misiune. Omul vorbeste rusa perfect, imbracat ruseste 120% … Insa dupa numai 2 zile e prins si extradat. Operatii estetice, schimbare de identitate, tot pachetul. Dupa un an, il trimit iar in misiune in Rusia. E prins din nou, dupa numai 2 zile. Incep sefii sa se ingrijoreze … incep sa banuiasca un tradator, ori ca Rusia are metode speciale de anti-spionaj. La un congres al spionilor, la banchetul de seara, seful american il intreaba pe cel rus: “Bai, am incercat de 2 ori sa trimitem un mega spion in misiune la voi, insa dupa numai 2 zile l-ati prins. Cum ati facut?”. La care rusul ii raspunde: “Cine a mai vazut rus negru pana acum?”.
Sint absolut de acord cu tine ca specificarea nivelului minim de studii e discriminatorie.
Hai sa facem o asociatie, fundatie, ONG, ceva, sa dam in judecata nomenclatorul COR.
Buna Dimineata @Dans
Vanatoarea de Antilope practicata de Leu este conform legislatiei sau nu ?
Ar trebui ca aceste criterii, daca exista, sa nu fie afisate public. Altfel, o amenda pentru discriminare, ar fi o stare de normalitate.
Nici o facultate, insa, fie ea de stat sau privata, nu garanteaza cunostintele temeinice intr-un domeniu. “Omul sfinteste locul” e inca la putere, pretutindeni.
În primul rând comentariul citat nu afirmă că a obținut angajarea. De obicei o decizie CNCD este materializată sub forma unei amenzi.
Moralitatea unui astfel de demers este definitiv stabilită prin decizia la care s-a ajuns în urma sa. Dacă CNDC sau instanța i-au dat dreptate reclamantului atunci acțiunea sa este salutară. Dubiul există doar pe perioada până la concluzie sau în cazul în care pierde. Pierderea unui astfel de proces nu estea neapărat imorală putând exista nenumărate motive procedurale care au dus la acest rezultat.
Obligațiile diferă substanțial intre organizații. Unele au preponderent obligații față de societate, altele făță de acționari. În raport cu aceste obligații un demers este justificat și de succes, sau nu.
Patronul sau conducerea, decide ce vrea și cum vrea. Restul este gargară!
Cu condiția ca acele decizii sa respecte legislația în vigoare.