Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt in stare sa le emita pe marginea unui articol sau in urma unei discutii cat de cat centrate pe un singur subiect, sunt “Nu mai generalizati!” Atat, nimic mai mult. Desigur, iata, inca de la aceasta prima fraza a articolulului am comis deja pacatul capital al generalizarii pentru ei, si imi vor si atrage imediat atentia… 🙂
Si nu pun acum in discutie cine are, de fapt, o problema atunci cand eu scriu ca “Nivelul de frustrare al cautatorilor de joburi de 50+ e sensibil mai mare decat al celor pe la 30, si nu e de mirare ca angajatorii ii prefera pe cei din urma.”, iar ei cred ca am scris, de fapt, ca “Orice om de 50+, oricine si de oriunde ar fi el, de la Mangalia la Negresti Oas si de la Deta la Gura Humorului e mai frustrat decat orice tanar din Romania, punct!”, si ca, prin urmare, “absolut orice anjajator, fara nicio exceptie, ii prefera pe tineri la angajare”.
Dar sa inchidem paranteza… Asadar, generalizarile, stereotipurile, prejudecatile sunt prezente de dimineata pana noaptea tarziu in activitatea unui recrutor, si in functie cum reusesti sa le intelegi, sa le stapanesti si sa le folosesti intr-un fel sau altul, castigi sau pierzi multi bani. Prin urmare, preocuparea mea pentru studiul mecanismelor generalizarii, formarii stereotipurilor si prejudecatilor e permanenta si pierd putine ocazii de a-i descoase pe cei la care le descopar asupra felului in care s-au cuibarit in inima lor.
Adversarii puristi ai generalizarilor vor fi ingroziti sa afle cat de repede se fac aceste generalizari si cat de repede acestea ajung stereotipuri si prejudecati, adica greu de clintit.
In primul rand, generalizarile se fac mult mai repede si mult mai des in urma unor experiente negative decat in cazul celor pozitive. Dupa trei experiente negative succesive, cu acelasi subiect generic si de aceeasi natura, majoritatea oamenilor trag o concluzie generalizatoare si deja se asteapta ca si urmatorii subiecti din categoria respectiva sa reactioneze cam la fel. Iar dupa cinci astfel de experieente, aproape toti oamenii, cu putine exceptii, fac o generalizare definitiva ce devine stereotip. Si asta chiar in conditiile in care sunt martori si ai catorva experiente (si uneori chiar in numar comparabil) din care s-ar putea deduce la fel de bine si contrariul concluziei. Si, ca sa fiu mai precis, generalizarea se face inca de la prima experienta, in majoritatea cazurilor, insa devine constienta abia la a treia. iar la a cincea devine constienta permanentizarea ei.
Am vazut destui oameni care au tras o concluzie definitiva doar din doua exemple identice sau asemanatoare. Cei din Republica Moldova sunt nu stiu cum si se asteapta sa faca nu stiu ce, batranii, grecii, artistii, arabii, motociclistii, cateii de apartament… Apoi, si cu contributia subtila a profetiei autoimplinite, asa a ramas si dupa zece ani.
Asadar, e absolut iluzoriu si inutil sa ceri cuiva “sa nu mai generalizeze”. Ca sa nu mai spun ca e si contraproductiv. Fiindca lipsa totala a generalizarii ar fi cu adevarat un cosmar. Orice generalizarea pripita, nefundamentata, subiectiva si emotionala, tot mai buna este decat amanarea la nesfarsit a unei concluzii, in asteptarea adevarului ultim, absolut, definitiv…
Si o scurta intrebare…
Comentarii (25)
Maestre Butunoiu, am recitit in dimineata asta postarea de fata, provocat de citirea unui raspuns / postare la articolul dumitale despre restocracy. O postare virulenta, chiar cu amenintari… Probabil unul dintre cei repeziti de-a lungul timpului.
Şi eu, ca probabil fiecare dintre noi, am fost la un moment dat „victima” a generalizarilor şi, drept consecinta, a discriminarilor şi, eventual, a devalorizarilor. Şi? Care-i problema?… E firesc ca omul / celalalt sa inceapa discutia / evaluarea / colaborarea de undeva. Iar acest „starting point” este dat in cazuri fericite doar de generalizari, care se presupune ca au la baza macar o experienta nefericita, dar concreta. Adesea suntem influentati şi de stereotipuri şi alte sabloane de gandire, preexistente oricarei experiente concrete, personale. De ce se apeleaza la ele? Pentru ca este firesc sa vrem sa solutionam problemele eficient şi, mai ales, repede.
Daca tinerele fetiscane din firma, sa-i zicem, Butunoiu SRL, la care faci asa des referire ar consuma cu fiecare aplicatie / aplicant atata timp cat sa cunoasca in detaliu cu cine au de-a face, ar avea şi un castig şi o pierdere, ambele evidente. Castigul, ca probabil n-ar mai rata nici un candidat valoros; pierderea, ca macar 60-70% din sesiunile de recrutare nu ar mai fi duse la final. Probabil ca şi aici, ca peste tot, se aplica principiul lui Pareto: daca reusesti sa recrutezi in 80% din cazuri cei mai buni aplicanti pentru respectivul job, consumand 20% din resurse, inseamna ca treaba merge excelent!
Ma apropii de 50 şi vorbesc şi din experiente personale. Am avut şi am de-a face cu contractanti şi cu firme in care, in unele!, se munceste intr-un ritm aproape stahanovist. La o ofertare, cum as putea eu sa sustin ca pot şi vreau sa muncesc constant, luni şi chiar ani la rand la fel de mult timp ca un pustan de 25-35 de ani?!… Pentru ca fizic şi psihic nu pot, am ajuns la concluzia ca este intelept sa nici nu vreau. Il intereseaza pe angajator in primul rand cat timp muncesc eu? In mod natural da, dar asta doar daca prima (ori a doua, ori cel mult a treia) mea grija este sa imi expun pretentiile salariale. Care, in mod normal, ar cam trebui sa fie şi sunt mai mari decat daca as avea 15-20 de ani mai putin.
La prima vedere, alternativa pe care i-o ofer eu potentialului angajator / contractor este o persoana mai in varsta (adica cu rutine, tabieturi, nevoi specifice, din care poate chiar unele usor burgheze) şi care, eventual, vrea sa şi demonstreze ceva, insa dispusa sa munceasca nu neaparat foarte mult dar, evident, pe mai multi bani decat un tanar. Cam multe minusuri s-ar aduna in contul meu! Tanarul de 25-35 de ani, in schimb, stie ca, daca vine intr-o noua firma, o ia cumva iarasi de la inceput şi, chiar şi cand vine pe o pozitie de management, se imagineaza privit şi urmarit şi ajunge sa se comporte ca atunci cand chiar trebuie sa demonstreze ceva. Adica, din punctul de vedere al angajatorului, intr-un mod care tinde, atat cat il tin pe pusti puterile şi resursele, spre ideal.
Dintre atuurile unui om cu experienta (45-55) primul este acela ca mai intai ar trebui sa stie şi ce stie şi ce nu stie, şi ce poate, şi ce nu poate. Şi, mai departe, ce stie şi ce face ar trebui şi sa stie şi sa faca foarte bine, eventual excelent.
In doua din trei ocazii mi s-au facut propuneri financiare cu care nu am fost de acord. Am preferat sa am initiativa amanarii discutiei despre bani şi celelalte pentru o (scurta) perioada de timp: una-doua saptamani, maxim o luna. Timp in care sa fac ceva. De regula foarte bine. Apoi, discutia despre bani a mers firesc. Pentru ca pana la urma orice angajat / contractant care stie foarte unde se afla ca valoare profesionala stie ca valoreaza pentru o firma exact cata plus valoare aduce el in firma. Nu cat de devreme vine la birou, nu cat timp petrece in firma ori muncind peste program (Bine, la acest capitol am o slabiciune veche şi cred ca n-o sa ma dezbar niciodata de ea: cand e nevoie, e nevoie!…). Parerea mea…
PS Bine, experientele mele se bazeaza şi pe faptul ca mereu am avut de-a face cu persoane din managementul companiilor şi niciodata cu fetele de la HR. Tin minte ca acum vreo doi-trei ani v-am scris un mail, dle Butunoiu, la care mi-ati raspuns şi, in limbajul pustilor de 25 de ani, mi-ati dat cu flit. Sigur, un flit elegant, cu iz de parfum frantuzesc, dar flit! Victima generalizarii? Sigur, dar este natural sa fie asa: eu generalizez, tu generalizezi, noi toti generalizam. Avem resurse de timp şi de energie limitate şi este in ordinea fireasca a vietii sa vrem sa ne protejam. Zi buna şi sanatate. Tuturor!
Interesanta postare.
Vazut dintr-o alta perspectiva: vai de capul alora de 25-35 de ani.
Multe li s-a oferit dupa ce majoritatea “nu si-a vindut tara” si a votat, over and over again, “un zimbet pentru linistea noastra”.
Scoala e de rahat, pensiile sint “alba neagra”, la spital mergi cu plicul… samd, samd.
Cei intre 45-55+ de ani ar trebui sa aprecieze ca nu li se trag suturi in c….pe strada pentru cum au cladit locul acela dupa ’89!
Bineinteles, nu trebuie generalizat :))))
WTF?
Macar un pic de coerenta, Mr. Mike! You may write in English, if the Romanian is as difficult as that! I am pretty sure, we would understand you better…I suppose…
Ce preferi? Acțiunea civilă sau, acțiunea penală?
Generalizarea poate fi o capcana. Intram intr-o zona de siguranta in luarea deciziilor, dar putem pierde detalii intr-o situatie actuala.
Trebuie mentinut un echilibru intre tendinta de a gandi procedural si a fi deschis la analize suplimentare, care evident inseamna costuri.
Succesul depinde de acest echilibru.
Am raspuns Eu nu generalizez!
Acum ma gandesc ce anume mi-a generat acest raspuns?
Am ajuns la concluzia ca din dorinta de a nu fi vulnerabil, am raspuns asa prin eliminarea celorlalte variante :)))).
E foarte profund subiectul.
Multumesc
”Știm că aproape tot ce facem, tot comportamentul nostru, gândurile noastre, emoțiile, ne schimba creierul prin intermediul modificărilor în chimia sau funcționarea lui”…și aici intra dezavantajele generalizări mai ales cand activitățile sau experiențele sunt destul de dure și triste .
George, nu este iluzoriu si inutil sa ceri unui om sa nu generalizeze.
Si cu cit crezi ca persoana respectiva este mai inteligenta cu atit e bine sa ii atragi atentia si sa insisti sa nu generalizeze si cu atit va generaliza mai putin si mai tirziu.
Generalizarea este un instinct natural. Mintea umana functioneaza generalizind.
Numai ca tot prin aceiasi generalizare este mintea umana pacalita!
Uite un exemplu prin care se fac miliarde de dolari anual.
In jocurile de noroc multi au tendinta sa spuna ca intr-un joc daca s-a intimplat acelasi lucru de mai multe ori o schimbare este inevitabila. “A fost rosu de zece ori la rind, acuma joc pe negru caci e natural ca (daca jocurile nu sint falsificate) sa iasa negru”. Se generalizeaza bazat pe “legea alternantei”.
Numai ca alternanta ca sa fie adevarata trebuie sa se repete un experiment de un numar statistic reprezentativ de ori!! Se poate sa iti cada o moneda pe aceiasi parte de 15 de ori la rind. Nu se poate sa iti cada de 100 de ori.
Si recrutarea este un process cu un rezultat “Yes-No”.
Daca categorizezi repede, si plasezi intr-o categorie bazat pe o generalizare logica spune ca ai multe sanse sa gresesti !!
Generalizarea este un factor evolutiv. In grota, omul preistoric trebuia sa invete rapid sa faca generalizari daca vroia sa supravietuiasca. De ex: E mare, are blana si are colti = rau => trebuie sa fugi. E rosie, are bulinute, dar te simti oribil dupa ce o mananci=> e rau, ii dai numele de ciuperca otravitoare si tot ce are forma si caracteristicile respective incepi sa le eviti.
Iar generalizarea merge mana in mana cu discriminarea. Cand esti pe o strada intunecata si vezi ca vine spre tine 3 barbati imbracati in piele fara bagaje versus 3 gospodine cu sacosi de rafie si obezitate peste limita, creierul iti spune urgent la barbati – pericol potential vs pericol scazut. Acum sunt o gramada de oameni policiatlly corect cu IQ dubludigit care acuza pe cei care pun stampila de pericol unui om doar pe baza culorii pielii sau sexului, dar uita ca atat generalizarea cat si discriminarea au fost esentiale pentru evolutia speciei noastre
Am raspuns 5 la intrebare insa am presupus ca am intalnit 5 exemple din acel fel si nici un contraexemplu. Pentru ca daca am vazut 5 de un fel si 4 exemple opuse atunci nu am putut trage o concluzie.
Traim intr o lume superficiala, totul se misca ametitor de repede. Nimeni nu mai are timp de introspectie, de analiza, labelingul este la cote maxime. Mare parte din generalizari sunt manipulari externe( media si social media), multe bazate pe fake news urile sau exagerarile unor asa zisi formatori de opinie,prea putine dintr un numar de experiente personale. Daca ai fie si o singura experienta personala in deplin acord cu etichetarile sociale, este mai mult decat suficient sa generalizezi intr o “judecata de valoare”.
Da, asa este! Multi fac generalizarea inca de la primul stimul, dar habar nu au ca au facut-o… 🙂 De aceea sunt platit atat de bine marii specialisti in marketing… 🙂 🙂 GB
Tu știi cel mai bine, specialist în tehnica vânzării, cel care și-a făcut stagiul pregătitor pe la băieții cu ochi albaștri. 🙂 Cine nu raspunde, diverselor tehnici de spălare a creierelor, ci, din contra, le face marketing 🙂 aratandu-le si aratandu-i pe cei pe care le practică. 🙂 “Ghinion” cum ar spune unii. 🙂
Sunt sceptic la nivelul de constientizare al respondentilor. Nimeni nu vrea sa para, nici macar in proprii ochi, un om care nu stie sa faca judecati corecte. Din pacate, nici nu realizam cum lucruri marunte, ca o discutie la o cafea sau o reclama pe care nici nu o bagam prea mult in seama, ne influenteaza deciziile. Inclusiv functia de a generaliza…
Da, asa este! De aceea am si adaugat o fraza suplimentara in text, pentru clarificare: “Si, ca sa fiu mai precis, generalizarea se face inca de la prima experienta, in majoritatea cazurilor, insa devine constienta abia la a treia. iar la a cincea devine constienta permanentizarea ei.” GB
A. Din 23 de voturi, sunt primul care raspunde cu “Nu stiu/Nu raspund”, pentru ca ma amuza comicul situatiei de a raspunde cu “Nu raspund”… hahaha.
B. Pana acum nimeni nu a observat comicul pozei???… hahaha
C. Si ultima… de ce nimeni nu comenteaza modul in care autorul articolului generalizeaza tipurile de reactie umana la generalizare???… hahaha
🙂 x 2 !!! GB
Putzina Modestie Era apreciata (atat la punctul 1, cat si la 2, evident si la punctul 3), in rest hahaha…este desuet de la Primul Hahaitor al Romaniei (basescu)
Tu care faci recrutări pentru PMP, vorbești?!! Ha, ha, ha…
Bon Jour
I am scris lui GB despre acel episod. Admit ca Naivitatea m a cuprins; la prima intalnire la pemepe Multi Oameni raspunzand apelului initiat de GB au asteptat doua ore peste ora stabilitita pe cineva Responsabil de la pemepe, apoi intalnirile urmatoare..
Un fiasco de puritatea scrisului caragialesc, pagubitii: eu si GB ca am crezut in pemepe
Stiu, imi pare rau! Nu doar tie ti-au facut asta, ci tuturor. Si nu doar ei se poarta astfel, ci toti politicienii, de la toate partidele, in egala masura… 🙁 GB
🙂 🙂 🙂 îți place să mimezi oligofrenia?
Este greu să dai un număr exact, în unele situații e de ajuns o singură întâmplare cu o greutate suficient de mare, alteori nici după cea de-a zecea pățanie nu vreau să generalizez. Contează dacă mă afectează direct, dacă e vorba despre același individ sau dacă e vorba despre un grup, mărimea acestui grup, etc.
În general, nu îi cred pe cei care nu generalizează. Suntem toți excepții, nu?
Cine n are batrani, sa isi cumpere
Asta-i o generalizare, marca Butunoiu. 🙂