Alta ocazie numai buna pentru candidati de a cadea in capcana, de a-si arata limitele si de a se face de ras, este atunci cand isi pun achievements in CV. Nu stiu cine si cand a lansat aceasta idee, insa de cativa ani e o frenezie nebuna pe Internet si pe piata, toti se dau de ceasul mortii sa gaseasca sau sa inventeze achievements cat mai multe si cat mai atragatoare de atentie. Ca marea majoritate sunt puerile, iar unele stupide de-a binelea, e o sansa nesperata pentru evaluatori sa vada mai repede cu cine au de-a face, cine e rational si cine nu, cum si cat gandeste. Dupa cunoscutul principiu care spune ca orice pagina in plus la CV iti adauga 1% sanse la obtinerea interviului si 99% sanse de a te compromite, uneori iremediabil.
Sa luam o clipa de gandire proprie, cu cablul de la Internet scos din calculator: pentru care posturi poti gasi niste achievements care sa poata sa fie luate in serios de catre cel care citeste CV-ul, care sa fie credibile, relevante, pe care sa i le poti atribui fara echivoc, sa arate legatura directa si determinanta cu jobul lui? Si – scopul final – care sa produca declicul in mintea recrutorului si sa-l faca sa zica Alexandra, ia uite, l-am gasit pe cel care a crescut market share-ul de la 11.7 la 13.1%, suna-l repede si cheama-l la o intalnire. Eu nu am vazut vreodata un angajator care sa vrea sa cheme la interviu un candidat in urma citirii unui achievement. Insa achievementuri (sic) care au adus zambete ironice pe fetele cititorilor, sau chiar glume malitioase, am vazut destule.
Exista intotdeauna riscul ca ceea ce consideri tu un minunat achievement sa fie ceva banal, oricum in fisa postului, si nu faci decat sa-ti scoti in evidenta limitele. Dar sa incerci cu disperare sa convingi, aruncand in joc zeci si uneori sute de argumente minuscule, duce adesea la efectul opus. Mai ales in cazul directorilor generali si al celor cu joburi importante de top management. Inca si mai mult daca vii si de la vreo companie foarte mare si cunoscuta. Achievements trase de par la un manager marunt poate ca nu atrag atentia, insa in CV-ul unui mare director arata cam neelegant. Si tentatia de a transfera lipsa de eleganta si asupra semnatarului e mare, aproape irezistibila…
Moda aceasta a achievementurilor toxice a fost inventata de catre consultanti si promovata puternic tot de catre ei, spre a-si justifica banii luati. Am vazut si firme care iti vand CV-ul pe bucati, in felul acesta banii insumati ajungand la sume mai mari: vrei un statement summary beton, pui pe masa 150€. 50€ ca sa-ti faca sectiunea de education, cate 100€ pentru redactarea fiecarui job, si chiar cate 10€ pentru reformularea fiecarui achievement in parte. Si-au facut biblioteci cu astfel de formule si le vand cui plateste pentru ele. Au ajuns si pe Internet, inevitabil, asa ca nu mai mira pe nimeni cand da peste CV-uri cu achievements formulate identic, uneori chiar si cu aceleasi cifre! Ca in celebrul text de introducere care incepe cu “Animat de o puternica dorinta de a reusi…”, pe care cred ca nu mai exista angajator din Romania sa nu-l stie pe de rost.
Sfatul meu este sa va ganditi de foarte multe ori inainte de a pune achievements in CV, cu propriul cap, fiindca va asumati niste riscuri greu de prevazut si de gestionat. Locul lor e in scrisoarea de intentie sau in textul insotitor, daca tineti atat de mult la ele. Disperarea de a convinge poate da chiar bine in cazul unui abiaabsolvent, insa in cazul unui mare director nu e luata intotdeauna drept o mare dovada de entuziasm si de energie in exces…
Si o curiozitate:
Loading ...
Participantii la un curs de scriere creativa a CV-ului (profesorul primul din stanga)
Este interesanta turnura pe care a luat-o conversatia pe blog. Foarte interesanta.
Se vorbeste despre realitatile de pe Batrinul Continent, despre “glass ceilling”, despre fenomene precum Establishment-ul in UK sau “clicile” de la ENA si Grandes Ecoles in Franta etc.
Pe de alta parte, ai fenomenul de “vrem o tara ca afara” si totul abunda de comparatii de genul “numai la noi….si la bulgari ….e asa”. :))
Oare exista suficienta inteligenta sa se ajunga sa nu se mai compare situatia din Ro cu cea din foste imperii coloniale si sa se incerce sa se gindeasca la solutii adegvate locului si nu copieri “a cea ce este afara”?
Comenta cineva mai jos că:
“In Marea Britanie nu iei joburi de top decat decat [sic] daca faci parte din elita (Establishment). CVul, [sic] oricat de bun ar fi, nu conteaza”.
As dori să știu ce părere au comentatorii de dl. George Iacobescu care ajuns președinte și CEO la Canary Wharf [noul district financiar] in Londra. Pe baza de CV [și realizări].
In afara de iacobescu mai stiti alt roman cu o pozitie similara? NU. Puteti sa-mi spuneti numele sotiei si al asociatilor? Tare m-ar mira sa nu fie membrii ai elitei britanice. Chiar si Ion Ratiu a fost membru al Establishmentului britanic, sotia lui Elisabeth a fost mostenitoarea averii concernuui Pilkington https://www.pilkington.com/ Fara influenta si relatiile acestei familii nimeni l-ar fi bagat de seama pe Ion Ratiu in Marea Britanie.
1. E suficient un contraexemplu ca sa demontez argumentul ca “nu iei joburi de top decat daca faci parte din elita”. Doar unul.
2. Mai dau totusi un exemplu: Octav Botnar. Citat din Wikipedia: a self-made businessman who founded Datsun UK (later Nissan UK) and its associated car retail business Automotive Financial Group (AFG). He was a noted philanthropist, who donated over £100 million in his lifetime. Mai sunt si altii, trebuie doar sa scoateti ochelarii de cal ca sa-i vedeti.
3. Pe sotia lui George Iacobescu o cheama Gabriela si e din Romania.
Probabil se aplica la cetățenii britanici: cei care au făcut scoli private și universități de tradiție (iar asta de multe ori nu implica meritocratie) , comparativ cu ceilalți. Strainii care sunt buni sunt în alta categorie.
Fiecare vrea bani si munca mai putina.
Batem cimpii aici.
Un recruiter este habarnist in fineturile oricarei meserii pentru care recruteaza.
Daca ar stii ar lua el job-ul si bang. De CEO sau de ce o fi.
Este logic sa ii convina sa aiba cite mai multe si detaliate informatii pe care apoi sa le repete clientului, selectiv.
Ce bine ar fi daca s-ar putea cere un film, de 10-20 de minute care sa spuna tot, industria, rolul, etc. etc. Ca in industria cinematografica, la casting-uri
Ultimate 7 postari (inclusiv cel cu charisma) au aceiasi esenta: vreau candidati care sa depuna cu mult mai mult efort care imi economiseste mie efortul.
E ceva natural. 🙂
La prima citire am crezut ca autorul bate câmpii cu eliminarea realizărilor din CV.
La a doua citire … parcă nu sună așa bine realizări de genul “am șters praful de pe tobă îmbunătățind lustrul cu 12.7% și crescând profunzimea bașilor cu 14.9%”.
La a treia citire … mi-am dat seama de ce la interviuri aproape nici nu candidat nu e capabil sa detalieze o realizare aleasă la întâmplare din CV. Mai bine le scoteau din start.
Eu un alt articol care generalizeaza propriile preferinte, de regula haotice si confuze. Dl. Butunoiu autopropus guru in recruitment, se crede singurul recrutor din piata din lumea larga. Fara sa petreaca macar o zi in pielea personajelor despre care vorbeste, ne spune cat de nepregatiti sunt pentru interviu diversi candidati, in acest caz oameni care au “achievements” de pus in CV, intr-un domeniu sau altul, spre deosebire de dansul. In general ne spune cat de tampiti sunt oameni care au in spate cariere si realizari pe care dansul nici nu le-ar putea visa, necum sa le inteleaga, dar care nu marseaza la “tehnicile” sale dubioase de recrutare. Daca aduni concluziile reiesite din aceste articole, cea finala e una singura: ca sa satisfaci viziunea fixista a dlui Butunoiu, singura solutie e probabil sa trimiti un CV gol si sa-l rogi sa-l completeze singur. Nu e de mirare ca gurile rele spun ca principalele sale “achievements” sunt in zona contracte cu statul, pe baza prieteniilor politice si a unui trecut mai cetos.
Perfect adevarat.
In Marea Britanie si in lumea anglo-saxona realizarile sunt obligatorii pe CV. Daca nu le ai, iti cere agentul sa le pui pe CV inainte de a-l inainta clientului. Uneori mi s-a cerut descriu pe larg acele realizari specifice legate de competentele cerute de Clienti. Asta inainte de interviu, caci Clientul nu vrea sa-si piarda vremea cu persoane care nu au experienta in domeniul cautat. Butunoiu crede ca ceea ce aplica la directori se aplica la toata lumea. Generalizare gresita a unei situatii particulare
Sunt de aceeasi parere, insa sfatul de a pune asa ceva in CV -ul meu a venit chiar de la cineva din agentia dvs. si asta de curand. In acest caz cum ar trebui sa interpretez cele de mai sus?
Multumesc.
Raluca recomanda si ea, ca si mine, sa pui informatii care sa arate clar anvergura businessului in care ai fost si anvergura jobului: cifre de afaceri, nr de oameni in subordine, nr de produse in portofoliu, zone de acoperire etc. Nici ea nu incurajeaza punerea in CV a achievement-urilor de felul celor descrise de mine in articol. GB
Principial vorbind sunt pe aceiasi lungime de unda cu GB. Realizarile – caci in dulcea limba romana asa le zice: “realizari”- sunt subiect de discutie al interviului.
DAR.
Am vazut anunturi – venind din partea HR-ului unor companii in special- care sunt adevarate cereri de ajutor, un “call for help” disperat si nu mai au nimic in comun cu un anunt de angajare. Aceste anunturi exprima clar nevoia disperata de cineva care sa rezolve o problema in companie. In aceste cazuri eu cred ca strecurarea in mod subtil a unor realizari la obiect cu problema angajatorului nu ar strica.
Angajatorul are nevoie de cineva să-i rezolve ceva. (Plus să se simtă bine cu noua persoană).
In această notă, candidatul ar trebui să arate că poate rezolva și chiar a rezolvat in trecut ce are nevoie angajatorul, plus ceva extra. Aici apar respectivele achievements.
Cum altfel ar putea să indice și demonstreze că el e cel pe care angajatorul îl caută?
Desi nu dorim sa recunoastem , intre 65 si 75 % din angajari se fac pe baza PCR (pile , cunostinte , relatii) mai ales in afara Romaniei , unde daca nu te recomanda cineva , daca nu te cunoaste cineva sau daca nu intervine pentru tine , nu ai nici o sansa de a fi angajat. Si cand spun asta nu ma refer la pozitii platite cu 1000 – 2000 de euro ci la pozitii cu pachete salariale de 100 de mii – 200 de mii de euro pe an si nu vorbim de pozitii de top managment . Cu siguranta GB ma va contrazice , dar va asigur ca vorbesc in cunostinta de cauza . In marea majoritate a cazurilor nici macar nu se apeleaza la firme de recrutare ci te cauta direct firma interesata deoarece a auzit de tine de la cineva care te-a recomandat si te cheama la o discutie fara macar sa iti ceara un CV . Si chiar daca iti cere CV , decizia este luata dupa discutia fata in fata fara intermediari (firme de recrutare sau angajati de la “biroul de personal” . 😉
Asta e ALTCEVA! Pilele si relatiile nu au niciun rol aici. E cat se poate de normal pentru companii sa faca astfel si e si foarte bine pentru ele! Si rau pentru firmele de recrutare, dar asta nu are relevanta aici. GB
Este foarte relevant , pentru ca fara interventia (pila pusa de cineva) cuiva , nu te baga nimeni in seama . Poti depune cate CV vrei , poate orice agentie de recrutare sa te propuna , nu ai nici o sansa . Exista anumite sectoare din piata muncii unde relatiile , cunostintele si pilele sunt mult mai importante decat ceea ce sti sa faci sau de ce rezultate ai avut in trecut . Vedeti exemplul data de Baba Harca .
In exemplul meu nu am mentionat ca Draper a trecut pe sest CEO la LTA fara competitie, caci postul nu a fost facut niciodata anuntat public. Presa a marait dar LTA a zis ca angajarea a fost conform legii(sic). Sau alta adjuncta lui Draper care a fost fortata sa deminisioneze pentru ceea ce in UK se cheama “gross misconduct”, dar apoi a facut parte din board of directors a nu stiu cate agentii si asociatii de caritate.
In Marea Britanie nu iei joburi de top decat decat daca faci parte din elita (Establishment). CVul, oricat de bun ar fi, nu conteaza
Dacă tu crezi ca a te recomanda cineva se cheamă pila, înseamnă că ai o definiție mai larga a termenului. Te recomanda nu pt ca ești ruda sau prietenul cuiva, ci pentru ca ești bun la ce faci. Romanii au ideea asta ciudata cu pile, cunoștințe, relații ca o trauma de pe vremea comunismului, când, într-adevăr, cine era recomandat, era recomandat mai ales ca și o favoare făcută pentru alta favoare (sau șantaj etc.) . De aici alergia asta la lipsa de transparenta, deși e perfect normal sa ai încredere în recomandarea unui prieten, dacă știi ca e priceput în a aprecia calitățile respective ale celui pe care îl recomanda.
Si cum numiti faptul ca cineva este angajat doar pentru este fiul unui dintre prietenii conducerii companiei , angajat direct pe o pozitie de middle management fara a avea nici un fel de cunostinte in domeniu ? Cunosc destule cazuri la companii din afara Romaniei .
Se intampla peste tot in lume, asa va fi si in continuare, nu se intampla mai rar sau mai des in Romania decat in alte tari din Europa, din cate stiu eu, insa nu sunt multe aceste cazuri incat sa iasa in evidenta si a merita o atentie speciala. Daca asa e peste tot si, oricum, nu va putea cineva schimba asta, inseamna ca trebuie inclusa in “normalitate”. GB
Am intalnit si eu asemenea situatii. Si nu ma refer neaparat la momentul si maniera angajarii unuia ori a altui “pilos”, ci la evolutia ulterioara a persoanelor in cauza. In mod aparent surprinzator, cei mai multi au facut fata decent pozitiilor ocupate, iar unii nu doar ca au rezistat, dar au si au progresat in firma, chiar pana la pozitii de top management. Timp in care au invatat destul de multe despre companie, despre domeniu,intr-un cuvant meserie.
Dupa mine, criteriul acesta super-vehiculat al “cunoasterii” meseriei (ori a domeniului) este cel mai relevant doar pentru pozitiile de executie. In pozitii de management sunt de departe mai semnificative cunostintele si abilitatile de leadership.
Ca sa fac o analogie cu un domeniu mai cunoscut mie, tot asa, de exemplu, un purtator de cuvant este un bun purtator de cuvant nu pentru ca stie exceptional meserie ori domeniul in cauza, ci pentru ca, pe baza unei cunoasteri decente a domeniului si problematicii reuseste sa comunice eficient mesajele firmei si, cand este cazul, sa detensioneze situatiile de criza mediatica. La partea asta eu am un criteriu simplu: sa stie domeniul si problematica cel putin la fel de bine precum ziaristii seriosi care se ocupa de domeniul respectiv. Daca un PR-ist contribuie la buna gestionare a prestigiului companiei, prin fructificare in planul imaginii publice a succeselor acesteia (in situatii normale), ori prin atenuarea impactului esecurilor, poate sa fie si absolvent de educatie fizica, angajat la NASA pentru ca sora-sa este amanta secreta a presedintelui comisiei senatoriale care aproba bugetul Agentiei.
Comentarii precum acesta imi amintesc de felul cum ii abordau muncitorii fruntasi si maistrii pe tinerii ingineri stagiari de dinainte de 89, de parca sa stie sa faca piese la strung era criteriul esential al profesionalismului tanarului absolvent de politehnica si sursa succesului fabricii.
Dle Butunoiu, dvs generalizati o realitate care se aplica numai unei sectiuni din piata de recrutare la intreaga piata.
Se vede ca nu stiti ca in multe tari, recrutorii cer sa vada ce ai facut efectiv in companiile in care ai lucrat, nu lista de responsabilitati din fisa postului. Asta e valabil pentru specialisti, care sunt obligati sa munceasca si sa dea rezultate.
Pe directori foarte rar ii obliga cineva sa dea rezultate. Hai sa-ti dau exemplu de director care a facut o mare cariera desi a fost un mare esec peste tot unde a fost director. Nu de aici, in Marea Britanie. Il cheama Roger Draper si a fost candva un jucator de tenis mediocru dar cu legaturi in Establishment. Eu l-am avut ca CEO la Sport England unde a falimentat institutia cu cheltuieli inutile apoi a concediat o treime din personal. Concedierile au avut loc in cinci reprize (!) de-a lungul a doi ani. Dupa care a trebuit sa reangajeze o parte din personalul disponibilizat caci fara ei institutia nu mai putea functiona din lipsa de specialisti. Dupa acest mare “succes” a trecut CEO la prestigioasa Lawn Tennis Association, pe un salariu de 700 000 lire sterline/an. LTA l-a concediat dupa cativa ani caci nici unul din maretele succese ale tenisului britanic promise de el nu s-au materializat. A mai navigat ca director prin alte organizatii mai mici si acum e director al lui Saudi Football Association din Arabia saudita. Daca citesti CVul fara sa stii intreaga istorie, iti inchipui ca a avut o cariera stralucita si ca e director foarte competent pentru organizatiile sportive. Pentru toti ca el, a pune realizarile, achivements, nu inventate, alea reale, reprezinta mare pericol. Pentru ca se misca in posturi de CEO fara sa aiba nici o realizare adevarata. Ca ei sunt multi.
Unei babe ca mine, nimeni nu-i tolereaza CV-ul fara sa explice ce a realizat in institutiile alea internationale si bancile in care a lucrat in calitate de consultant. Adica pe englezeste “achievements”.
5/five Why?
O metoda clasica de management este sa intrebi de 5 ori “De ce?”.
Aici te iei cu miinile de cap daca o faci :))) Exemplu:
1. De ce sa nu scrii achievement-uri in resume?
Raspuns la 1.: Pentru ca nu esti crezut?
2. De ce nu esti crezut?
….va las pe voi sa raspunti……
Continuati sa chestionati cu un “De ce?” fiecare raspuns si …..va veti lua cu miinile de cap …..
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Loading ...
Comentarii (39)
lool…..Thanks for sharing :)))
Este interesanta turnura pe care a luat-o conversatia pe blog. Foarte interesanta.
Se vorbeste despre realitatile de pe Batrinul Continent, despre “glass ceilling”, despre fenomene precum Establishment-ul in UK sau “clicile” de la ENA si Grandes Ecoles in Franta etc.
Pe de alta parte, ai fenomenul de “vrem o tara ca afara” si totul abunda de comparatii de genul “numai la noi….si la bulgari ….e asa”. :))
Oare exista suficienta inteligenta sa se ajunga sa nu se mai compare situatia din Ro cu cea din foste imperii coloniale si sa se incerce sa se gindeasca la solutii adegvate locului si nu copieri “a cea ce este afara”?
Servus Mike
Uite aici nu cred ca CV ul are relevanta, candidatii sunt chiar foarte Rari
https://www.hotnews.ro/stiri-international-23097185-angajatorul-japonez-tokyo-electric-power-cauta-lucratori-straini-pentru-curatarea-centralei-nucleare-fukushima.htm
Te cam lasa cu gura cascata…..
:)) De ce nu cauta prima oara localnici, Japonezi, si daca nu gasesc lucratori straini?
Comenta cineva mai jos că:
“In Marea Britanie nu iei joburi de top decat decat [sic] daca faci parte din elita (Establishment). CVul, [sic] oricat de bun ar fi, nu conteaza”.
As dori să știu ce părere au comentatorii de dl. George Iacobescu care ajuns președinte și CEO la Canary Wharf [noul district financiar] in Londra. Pe baza de CV [și realizări].
In afara de iacobescu mai stiti alt roman cu o pozitie similara? NU. Puteti sa-mi spuneti numele sotiei si al asociatilor? Tare m-ar mira sa nu fie membrii ai elitei britanice. Chiar si Ion Ratiu a fost membru al Establishmentului britanic, sotia lui Elisabeth a fost mostenitoarea averii concernuui Pilkington https://www.pilkington.com/ Fara influenta si relatiile acestei familii nimeni l-ar fi bagat de seama pe Ion Ratiu in Marea Britanie.
1. E suficient un contraexemplu ca sa demontez argumentul ca “nu iei joburi de top decat daca faci parte din elita”. Doar unul.
2. Mai dau totusi un exemplu: Octav Botnar. Citat din Wikipedia: a self-made businessman who founded Datsun UK (later Nissan UK) and its associated car retail business Automotive Financial Group (AFG). He was a noted philanthropist, who donated over £100 million in his lifetime.
Mai sunt si altii, trebuie doar sa scoateti ochelarii de cal ca sa-i vedeti.
3. Pe sotia lui George Iacobescu o cheama Gabriela si e din Romania.
Probabil se aplica la cetățenii britanici: cei care au făcut scoli private și universități de tradiție (iar asta de multe ori nu implica meritocratie) , comparativ cu ceilalți. Strainii care sunt buni sunt în alta categorie.
Fiecare vrea bani si munca mai putina.
Batem cimpii aici.
Un recruiter este habarnist in fineturile oricarei meserii pentru care recruteaza.
Daca ar stii ar lua el job-ul si bang. De CEO sau de ce o fi.
Este logic sa ii convina sa aiba cite mai multe si detaliate informatii pe care apoi sa le repete clientului, selectiv.
Ce bine ar fi daca s-ar putea cere un film, de 10-20 de minute care sa spuna tot, industria, rolul, etc. etc. Ca in industria cinematografica, la casting-uri
Ultimate 7 postari (inclusiv cel cu charisma) au aceiasi esenta: vreau candidati care sa depuna cu mult mai mult efort care imi economiseste mie efortul.
E ceva natural. 🙂
@all,
Scuze: banii nu “bang” :))) Autocorectorul ….
Corect, asta vor si angajatorii nu numai recrutorii.
La prima citire am crezut ca autorul bate câmpii cu eliminarea realizărilor din CV.
La a doua citire … parcă nu sună așa bine realizări de genul “am șters praful de pe tobă îmbunătățind lustrul cu 12.7% și crescând profunzimea bașilor cu 14.9%”.
La a treia citire … mi-am dat seama de ce la interviuri aproape nici nu candidat nu e capabil sa detalieze o realizare aleasă la întâmplare din CV. Mai bine le scoteau din start.
Duș rece … mulțumesc de articol.
Eu un alt articol care generalizeaza propriile preferinte, de regula haotice si confuze. Dl. Butunoiu autopropus guru in recruitment, se crede singurul recrutor din piata din lumea larga. Fara sa petreaca macar o zi in pielea personajelor despre care vorbeste, ne spune cat de nepregatiti sunt pentru interviu diversi candidati, in acest caz oameni care au “achievements” de pus in CV, intr-un domeniu sau altul, spre deosebire de dansul. In general ne spune cat de tampiti sunt oameni care au in spate cariere si realizari pe care dansul nici nu le-ar putea visa, necum sa le inteleaga, dar care nu marseaza la “tehnicile” sale dubioase de recrutare. Daca aduni concluziile reiesite din aceste articole, cea finala e una singura: ca sa satisfaci viziunea fixista a dlui Butunoiu, singura solutie e probabil sa trimiti un CV gol si sa-l rogi sa-l completeze singur. Nu e de mirare ca gurile rele spun ca principalele sale “achievements” sunt in zona contracte cu statul, pe baza prieteniilor politice si a unui trecut mai cetos.
Perfect adevarat.
In Marea Britanie si in lumea anglo-saxona realizarile sunt obligatorii pe CV. Daca nu le ai, iti cere agentul sa le pui pe CV inainte de a-l inainta clientului. Uneori mi s-a cerut descriu pe larg acele realizari specifice legate de competentele cerute de Clienti. Asta inainte de interviu, caci Clientul nu vrea sa-si piarda vremea cu persoane care nu au experienta in domeniul cautat. Butunoiu crede ca ceea ce aplica la directori se aplica la toata lumea. Generalizare gresita a unei situatii particulare
Pai e clar din articol ca problema nu e ca ai trecute realizările ci în ce fel și ce realizări.
thumbs up
Sunt de aceeasi parere, insa sfatul de a pune asa ceva in CV -ul meu a venit chiar de la cineva din agentia dvs. si asta de curand. In acest caz cum ar trebui sa interpretez cele de mai sus?
Multumesc.
Pai e chestia aia cu popa….sa faci ce zice sau ce face popa?
Raluca recomanda si ea, ca si mine, sa pui informatii care sa arate clar anvergura businessului in care ai fost si anvergura jobului: cifre de afaceri, nr de oameni in subordine, nr de produse in portofoliu, zone de acoperire etc. Nici ea nu incurajeaza punerea in CV a achievement-urilor de felul celor descrise de mine in articol. GB
Principial vorbind sunt pe aceiasi lungime de unda cu GB. Realizarile – caci in dulcea limba romana asa le zice: “realizari”- sunt subiect de discutie al interviului.
DAR.
Am vazut anunturi – venind din partea HR-ului unor companii in special- care sunt adevarate cereri de ajutor, un “call for help” disperat si nu mai au nimic in comun cu un anunt de angajare. Aceste anunturi exprima clar nevoia disperata de cineva care sa rezolve o problema in companie. In aceste cazuri eu cred ca strecurarea in mod subtil a unor realizari la obiect cu problema angajatorului nu ar strica.
Angajatorul are nevoie de cineva să-i rezolve ceva. (Plus să se simtă bine cu noua persoană).
In această notă, candidatul ar trebui să arate că poate rezolva și chiar a rezolvat in trecut ce are nevoie angajatorul, plus ceva extra. Aici apar respectivele achievements.
Cum altfel ar putea să indice și demonstreze că el e cel pe care angajatorul îl caută?
La interviu. GB
Cum ajunge candidatul la interviu, fara ca CV-ul sa iasa in evidenta dintre cele 200-300 aplicatii varsate prin Indeed (sau BestJobs)?
Cu ajutorul lui Dumnezeu. GB
Ai vrut sa spui cu pila de sus? Acum inteleg de ce nu vrei realizari pe CV ca oricum jobul il ia cel cu PCR (pile, cunostine, relatii)
Acum ai spus o prostie. Sa presupunem ca nu din prea putina inteligenta. GB
Desi nu dorim sa recunoastem , intre 65 si 75 % din angajari se fac pe baza PCR (pile , cunostinte , relatii) mai ales in afara Romaniei , unde daca nu te recomanda cineva , daca nu te cunoaste cineva sau daca nu intervine pentru tine , nu ai nici o sansa de a fi angajat. Si cand spun asta nu ma refer la pozitii platite cu 1000 – 2000 de euro ci la pozitii cu pachete salariale de 100 de mii – 200 de mii de euro pe an si nu vorbim de pozitii de top managment . Cu siguranta GB ma va contrazice , dar va asigur ca vorbesc in cunostinta de cauza . In marea majoritate a cazurilor nici macar nu se apeleaza la firme de recrutare ci te cauta direct firma interesata deoarece a auzit de tine de la cineva care te-a recomandat si te cheama la o discutie fara macar sa iti ceara un CV . Si chiar daca iti cere CV , decizia este luata dupa discutia fata in fata fara intermediari (firme de recrutare sau angajati de la “biroul de personal” . 😉
Asta e ALTCEVA! Pilele si relatiile nu au niciun rol aici. E cat se poate de normal pentru companii sa faca astfel si e si foarte bine pentru ele! Si rau pentru firmele de recrutare, dar asta nu are relevanta aici. GB
Este foarte relevant , pentru ca fara interventia (pila pusa de cineva) cuiva , nu te baga nimeni in seama . Poti depune cate CV vrei , poate orice agentie de recrutare sa te propuna , nu ai nici o sansa . Exista anumite sectoare din piata muncii unde relatiile , cunostintele si pilele sunt mult mai importante decat ceea ce sti sa faci sau de ce rezultate ai avut in trecut . Vedeti exemplul data de Baba Harca .
NU E ADEVARAT! Cazurile astea sunt marginale! GB
In exemplul meu nu am mentionat ca Draper a trecut pe sest CEO la LTA fara competitie, caci postul nu a fost facut niciodata anuntat public. Presa a marait dar LTA a zis ca angajarea a fost conform legii(sic). Sau alta adjuncta lui Draper care a fost fortata sa deminisioneze pentru ceea ce in UK se cheama “gross misconduct”, dar apoi a facut parte din board of directors a nu stiu cate agentii si asociatii de caritate.
In Marea Britanie nu iei joburi de top decat decat daca faci parte din elita (Establishment). CVul, oricat de bun ar fi, nu conteaza
Este foarte adevarat si nu sunt cazuri marginale chiar daca dumneavoastra nu acceptati …
Dacă tu crezi ca a te recomanda cineva se cheamă pila, înseamnă că ai o definiție mai larga a termenului. Te recomanda nu pt ca ești ruda sau prietenul cuiva, ci pentru ca ești bun la ce faci. Romanii au ideea asta ciudata cu pile, cunoștințe, relații ca o trauma de pe vremea comunismului, când, într-adevăr, cine era recomandat, era recomandat mai ales ca și o favoare făcută pentru alta favoare (sau șantaj etc.) . De aici alergia asta la lipsa de transparenta, deși e perfect normal sa ai încredere în recomandarea unui prieten, dacă știi ca e priceput în a aprecia calitățile respective ale celui pe care îl recomanda.
Si cum numiti faptul ca cineva este angajat doar pentru este fiul unui dintre prietenii conducerii companiei , angajat direct pe o pozitie de middle management fara a avea nici un fel de cunostinte in domeniu ? Cunosc destule cazuri la companii din afara Romaniei .
Se intampla peste tot in lume, asa va fi si in continuare, nu se intampla mai rar sau mai des in Romania decat in alte tari din Europa, din cate stiu eu, insa nu sunt multe aceste cazuri incat sa iasa in evidenta si a merita o atentie speciala. Daca asa e peste tot si, oricum, nu va putea cineva schimba asta, inseamna ca trebuie inclusa in “normalitate”. GB
Am intalnit si eu asemenea situatii. Si nu ma refer neaparat la momentul si maniera angajarii unuia ori a altui “pilos”, ci la evolutia ulterioara a persoanelor in cauza. In mod aparent surprinzator, cei mai multi au facut fata decent pozitiilor ocupate, iar unii nu doar ca au rezistat, dar au si au progresat in firma, chiar pana la pozitii de top management. Timp in care au invatat destul de multe despre companie, despre domeniu,intr-un cuvant meserie.
Dupa mine, criteriul acesta super-vehiculat al “cunoasterii” meseriei (ori a domeniului) este cel mai relevant doar pentru pozitiile de executie. In pozitii de management sunt de departe mai semnificative cunostintele si abilitatile de leadership.
Ca sa fac o analogie cu un domeniu mai cunoscut mie, tot asa, de exemplu, un purtator de cuvant este un bun purtator de cuvant nu pentru ca stie exceptional meserie ori domeniul in cauza, ci pentru ca, pe baza unei cunoasteri decente a domeniului si problematicii reuseste sa comunice eficient mesajele firmei si, cand este cazul, sa detensioneze situatiile de criza mediatica. La partea asta eu am un criteriu simplu: sa stie domeniul si problematica cel putin la fel de bine precum ziaristii seriosi care se ocupa de domeniul respectiv. Daca un PR-ist contribuie la buna gestionare a prestigiului companiei, prin fructificare in planul imaginii publice a succeselor acesteia (in situatii normale), ori prin atenuarea impactului esecurilor, poate sa fie si absolvent de educatie fizica, angajat la NASA pentru ca sora-sa este amanta secreta a presedintelui comisiei senatoriale care aproba bugetul Agentiei.
Comentarii precum acesta imi amintesc de felul cum ii abordau muncitorii fruntasi si maistrii pe tinerii ingineri stagiari de dinainte de 89, de parca sa stie sa faca piese la strung era criteriul esential al profesionalismului tanarului absolvent de politehnica si sursa succesului fabricii.
Dle Butunoiu, dvs generalizati o realitate care se aplica numai unei sectiuni din piata de recrutare la intreaga piata.
Se vede ca nu stiti ca in multe tari, recrutorii cer sa vada ce ai facut efectiv in companiile in care ai lucrat, nu lista de responsabilitati din fisa postului. Asta e valabil pentru specialisti, care sunt obligati sa munceasca si sa dea rezultate.
Pe directori foarte rar ii obliga cineva sa dea rezultate. Hai sa-ti dau exemplu de director care a facut o mare cariera desi a fost un mare esec peste tot unde a fost director. Nu de aici, in Marea Britanie. Il cheama Roger Draper si a fost candva un jucator de tenis mediocru dar cu legaturi in Establishment. Eu l-am avut ca CEO la Sport England unde a falimentat institutia cu cheltuieli inutile apoi a concediat o treime din personal. Concedierile au avut loc in cinci reprize (!) de-a lungul a doi ani. Dupa care a trebuit sa reangajeze o parte din personalul disponibilizat caci fara ei institutia nu mai putea functiona din lipsa de specialisti. Dupa acest mare “succes” a trecut CEO la prestigioasa Lawn Tennis Association, pe un salariu de 700 000 lire sterline/an. LTA l-a concediat dupa cativa ani caci nici unul din maretele succese ale tenisului britanic promise de el nu s-au materializat. A mai navigat ca director prin alte organizatii mai mici si acum e director al lui Saudi Football Association din Arabia saudita. Daca citesti CVul fara sa stii intreaga istorie, iti inchipui ca a avut o cariera stralucita si ca e director foarte competent pentru organizatiile sportive. Pentru toti ca el, a pune realizarile, achivements, nu inventate, alea reale, reprezinta mare pericol. Pentru ca se misca in posturi de CEO fara sa aiba nici o realizare adevarata. Ca ei sunt multi.
Unei babe ca mine, nimeni nu-i tolereaza CV-ul fara sa explice ce a realizat in institutiile alea internationale si bancile in care a lucrat in calitate de consultant. Adica pe englezeste “achievements”.
5/five Why?
O metoda clasica de management este sa intrebi de 5 ori “De ce?”.
Aici te iei cu miinile de cap daca o faci :))) Exemplu:
1. De ce sa nu scrii achievement-uri in resume?
Raspuns la 1.: Pentru ca nu esti crezut?
2. De ce nu esti crezut?
….va las pe voi sa raspunti……
Continuati sa chestionati cu un “De ce?” fiecare raspuns si …..va veti lua cu miinile de cap …..