Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chiar in Loja Regala. Si nu orice concert, ci unul mare, cu Christian Badea, cu 5 de pian de Beethoven si monumentala simfonie 2 de Rachmaninov. Eu am abonamnet, in loja mea stau mai comod decat in cea Regala, asa ca m-am gandit sa dau cuiva cele doua invitatii. Un act generos, care m-ar fi facut sa mai cresc putin in propriii ochi, si, desigur, si in ai celor care le-ar fi primit.
Ma duc la casa de bilete, asadar, sa vad cui sa le dau. Biletele la concert se epuizasera de mult, chiar din prima zi in care au fost puse in vanzare, insa melomanii stiu ca inainte de spectacol mai pot prinde ceva, din rezervarile neridicate sau chiar in picioare.
Si sigur, ca sa fie fapta buna pana la capat, mi-am zis ca trebuie sa le dau unora pentru care economia facuta inseamna ceva. Asadar, fac eu o evaluare rapida a celor de la coada, ma uit la gradul de uzura al imbracamintei fiecaruia, apoi le atasez mental cate o cifra care reprezinta nivelul de senioritate, proportional cu numarul anilor pe care ii estimez eu pentru fiecare in parte, in evaluarile mele.
Cifrele maxime pentru gradul de uzura al pantofilor si restului imbracamintei, pe de o parte, si pentru senectute, pe de cealalta parte, s-au nimerit a fi in dreptul a doua doamne.
Imi dreg glasul, scot o invitatie si ma duc la prima dintre ele. Va rog, doriti o invitatie? Imi arunca o privire cu coada ochiului, apoi imi intoarce spatele si isi vede mai departe de statul la coada. Nu a zis nimic. Nu a spus da, da-multumesc, sau macar cat costa (aveam deja raspunsul pregatit, ca le ofer, desigur, plus zambetul aferent), nici macar un nu-multumesc sau chiar un simplu nu. Nu a spus nimic. Si mi-a intors spatele! Insa ceilalti din coada deja intorsesera privirile catre mine…
Nu m-am dus imediat la doamna senior 2, am stat putin sa ma gandesc. Insa nu am reusit, pentru ca nu a putut sa-mi treaca nimic prin minte in clipele acelea. Apoi trag aer in piept, imi fac curaj si o abordez. Imi dreg glasul, nu a mai fost nevoie sa scot o alta invitatie, pentru ca o aveam deja in mana pe prima, si zic: Va rog, doriti o invitatie? Doamna senior 2 nici macar nu imi mai arunca o privire cu coada ochiului, cum facuse doamna senior 1. Cred ca ma vazuse deja cu cateva clipe inainte. Ci imi intoarce direct spatele si isi vede mai departe de statul la coada. Nu a zis nici ea nimic. Nu a spus da, da-multumesc, sau macar cat costa (aveam deja raspunsul pregatit, ca le ofer, desigur, plus zambetul aferent), nici macar un nu-multumesc sau chiar un simplu nu. Nu a spus nimic. Si mi-a intors spatele! Insa ceilalti din coada deja erau deja cu capetele intoarse catre mine de la prima incercare. Iar acum mi se parea ca deslusesc si niste zambete ironice…
Am bagat invitatia in buzunar si m-am grabit catre iesire, sub privirile celor din coada, mai putin ale celor doua senioare, care au ramas la fel de impietrite, cu privirea atintita inainte.
N-am putut asculta defel ce a cantat Luiza Borac, m-au surprins aplauzele, nici nu observasem ca s-a terminat. La Rahmaninov la fel, ma tot obseda intrebarea cu ce am gresit. E clar, daca nici sa ofer niste invitatii nu mai stiu cum se face, inseamna ca am ramas mult in urma vremurilor… 🙁 Sau poate ca de la bretele mi s-a tras (iarasi!), eram cu acelea albastre cu gaste galbene…
Comentarii (64)
Ati vrut sa faceti un gest marinimos, dar ati asteptat recunostinta si nu ati primit-o, drept urmare ati suferit intreaga seara, lovit fiind adanc in orgoliu, fara sa va mai puteti bucura de “5 de pian de Beethoven si monumentala simfonie 2 ” (apropos, melomanii adevarati nu se exprima astfel, iar faptul ca ati achizitionat un abonament la Ateneu nu va transforma automat intr-unul 😉
Nu ati primit acel “nu, multumesc” pe care il doreati, dar nici dumneavoastra nu ati dat acel “Buna ziua / seara”, ci v-ati bagat in seama direct, cu ” Va rog, doriti o invitatie?”.
La detaliile privind pantofii uzati si femeile in varsta au punctat sublim ceilalti internauti, asa ca nu mai insist. Faptele bune sunt acelea in urma carora nu asteptam nimic in schimb. Restul… doar hranesc ego-ul.
Interesant cum nu apar comentarii directe de la cei care-au primit vreodată ceva similar, pățania repovestită de domnul care-a oferit pacientului în vârstă din Craiova fiind cumva „la a doua mână“.
Ei bine, eu am primit, m-am bucurat, am mulțumit (mult prea) puțin și în sală am fost complet dobitoc(scuzați) uitând telefonul pe silențios și nu închis cu totul (cum îmi propusesem) așa că la un moment dat își începuse dansul în buzunar. Deci admit (din experiență) că e valabilă teoria cu venitul-țintit propusă de cineva aici.
Pe scurt, v-ați întrebat probabil cum ați fi reacționat dumneavoastră (că la primirea invitațiilor nu ne-ați spus cum ați reacționat ori dac-ați asistat la repetiții și se constituise mediul propice pentru a le primi-că vă reproșează unii comentatori că n-a fost contextul bine ales-) ? Exact, în timp ce erați la coadă cu invitațiile și vă concentrați la problema dumneavoastră, vine cineva, vă vede preocupat la coadă și dă să vă întrebe ceva!
PS: chestia cu verificarea robotizării poate fi asimilată discuției
Reactia mea initiala e ca au facut bine ca nu v-au dat nici un raspuns. In general e bine sa nu interactionezi cu cineva pe care il percepi ostil, asta pentru a nu lasa nici o oportunitate de continuare a dialogului si de urmari neplacute.
Probabil ca v-au perceput ca si vre-un bisnitar local, si au incercat sa va ignore ca sa va comunice ca nu apreciaza ceea ce faceti.
Inteleg punctul dvs de vedere ca un “Nu, Multumesc” ar fi fost binevenit, dar asta doar daca esti pe picior de egalitate sau superior celui din fata ta, pe care il percepi ca si rau intentionat sau necinstit. Daca esti pe picior de inferioritate, atunci in loc sa ii zici doua vorbe de la obraz, mai bine il tratezi cu ignorare.
Salut ! Cunosc foarte bine situatia. O intamplare similara am patit si eu. In drum spre Cernavoda pe autostrada am realizat ca nu am cash sa platesc taxa de pod. Cu cardul sau SMS nu se putea atunci. Am oprit la urmatoarea benzinarie sa ma ofer sa platesc alimentarea/consumatia unui client cu cardul meu si sa pastrez eu banii. Abia dupa ce am abordat cel putin 7-8 persoane care mi-au dat cu flit din secunda 2, un domn mi-a acordat 30 secunde din timpul lui pentru a ma asculta si a acceptat ulterior sa ma ajute. La baza cred ca e o lipsa cronica de incredere in cei din jur. Trist unde am ajuns.
Da, e generalizat… 🙁 GB
Ceea ce cred eu că subliniază alți comentatori aici este în cazul dumneavoastră de ce nu v-ați expus problema personalului stației. Și da, și eu am procedat ca dumneavoastră într-o situație asemănătoare(fie și cu scuza că nu cunoșteam limba) ,acum că mi-ați adus aminte, și nici acum(era prin 2002, într-o țară vecină) nu mi se pare corect. Și da, chestia cu lipsa numerarului pentru viniete e nasoală, se întâmplă și acum de pildă la o trecere din Germania în Cehia.
Problema pe care eu o vad este ca ati dorit sa faceti un gest, dar nu ati crezut decat pe jumatate in el, dovada stand si mesajul pe jumate complet transmis doamnei, care, nestiind ca biletul este gratis, nu a dat curs inviatiei. Corect ar fi fost: stimata doamna, imi cer scuze daca deranjez, insa am 2 bilete in plus si mi-ar face placere, sa va ofer unul GRATIS.
Nu despre a lua sau a nu lua biletul e articolul meu, ci despre a te uita sau nu sau la cel care vorbeste cu tine, indiferent cine este, si de a-i spune da, nu, numultumesc sau asa ceva – indiferent cine este, din nou… Ti-e mai clar acum? GB
Daca si abordarea doamnei a fost pe acelasi ton cu raspunsul aferent mesajului meu, atunci inteleg de ce ai fost refuzat – aroganta/trufia, poate doar modul tau de a fi, nu a rezonat cu asteptarile doamnei..Ps: cand faci un cadou, il faci din inima, sau celalt simte imedia, nu il faci ca apoi sa te lauzi cat generos esti tu, dupa ce ai catalogat-o in functie de vechimea pantofilor..poate doamna a investit mai mult in carti..incepi sa faci greseli, si le mai si publici..not good for you!
Unui arogant ii intorci spatele cand vorbeste cu tine, vrei sa spui? GB
O sa iti raspund facand trimitere la pilda lui Eminescu din Scrisoarea III, in care sunt sigur ca s-a regasit si respectabila si demna doamna, cand, prin modul tau rece, lipsit de caldura, ai abordat-o: Eu imi apar saracia, si nevoile si neamul, si de aceea tot ce misca-n tara asta, raul, ramul, mi-e prieten numai mie, iar TIE, dusman este, dusmanit vei fi moarte, fara-a prinde chiar de veste…daca intelegi sfatul, vei incerca sa corectezi ceva la tine pe viitor, daca nu..pierderea va fi mai mare..
Dar eu chiar nu voiam sa mi-o fac prietena pe doamna, ar fi fost o grija in plus, si asa am destule… GB
pentru mine sunt relevante doua lucruri:
1. ce parvenit minunat sunteti, tipic, dupa cum se remarca mai sus, pe buna dreptate.
2. reputatia se castiga in ani si se pierde in 2 secunde. Dvs tocmai ce-ati pierdut-o, prin insasi publicarea acestui articol, care demonstreaza probleme grave in a intelege interactiunea umana. In orice context si in orice tara.
Singurul efect al articolului pentru mine este ca v-am retinut numele, ca sa ma feresc de serviciile dvs, in viitorul mai apropiat sau mai departat. Bravo !
Stimate Domnule Butunoiu, Nu am avut rabdare sa citesc comentariile la articolul Dvs, fiind prea multe, dar parerea mea este ca ar trebui sa intelegem cu totii urmatorul aspect: in mentalul marii majoritati este atat de fixata ideea ca suntem un popor de bisnitari si spagari ca nici macar nu s-a mai facut efortul sa va ceara detalii despre oferta Dvs. Eu cred ca ati fost catalogat ca inca un bisnitar, dar nu unul oarecare, ci la 4 ace!
Varza! Sunt uimita cum asa om are pretentia ca e mare head hunter!
Un parvenit…auzi..cica evalueaza femeile dupa uzura pantofilor!!! Cata mitocanie!
Cata noblete in acele doamne care l.au tratat cu fix ceea ce merita:dispret!
Imi pare rau ca metodele mele de evaluare nu sunt pe gustul tau… 🙁 GB
Stati linistit domnule Butunoiu, a fost doar o foarte mica neintelegere.
Oamenii sunt suspiciosi, au multe experiente urate in spate, trebuie sa le castigi increderea chiar daca le faci o favoare. Probabil nu au realizat ca li se face un cadou, v-au confundat cu un speculant de bilete (zambetele ironice ale publicului erau pentru bisnitarul refuzat cu dispret), altfel mi-e greu sa cred ca persoanele respective nu erau politicoase.
PS
V-ati gandit ca poate erau surdo-mute ?
🙂
Omule, cand vorbeste cineva cu tine – indiferent cine – te uiti la el, spui ceva, da, nu, numultumesc, chiar daca monosilabic. GB
Buna ziua dle Butunoiu! Am dat peste acest articol pe hotnews . Si m-a intrigat. Am citit comentariile de pe blog la articol si am devenit si mai intrigata. Nu pot comenta acolo pt. ca nu am cont de utilizator, dar o fac aici deoarece vad ca va doriti sincer un feed-back la aceasta experienta “ingrata”.
Criteriile aplicate pentru a alege 2 persoane care sa fie vrednice de Loja Regala sunt ingrozitor de umilitoare: cele mai sarace si cele mai batrane. S-au “calificat” doua femei (interesant niciun barbat). De aceea ati fost respins. Pentru ca nimeni nu-si doreste un dar din mila, care sa corecteze temporar conditia de “cersetor” in cea de “print””. It feels like crap…
Nu o luati ca pe o obraznicie din partea mea, pt ca nu este. Stiu sigur ca nimeni nu crede ca ceilalti simt felul in care ii percepem si totusi cumva descifreaza gandurile noastre.
Atata tot.
Un post scriptum la răspunsul de mai sus. I-am povestit mamei mele (80 de ani, pantofi ponosiți pentru ca o dor picioarele, abonament la Ateneu pentru ca ii place muzica) întâmplarea cu invitațiile. Zice “duminica am fost si eu sa iau bilet in ultima clipa la concertul orchestrei de tineret si a venit domnul Constantinescu tot așa, primise doua invitații. Le-a lăsat la casa si nici nu a vrut sa își ia banii pe biletele cumparate, deși fata de acolo s-a oferit.”
Rețineți. “Domnul Constantinescu”.
Omul s-a si recomandat. Si-a spus si povestea. Si lumea a apreciat gestul.
Musiu, mi-e clar că nu știi să te vinzi, să-ți vinzi marfa, le-ai abordat pe tanti alea două complet greșit, te-ai prezentat complet greșit în fața audienței, ai evaluat greșit organizația în care erai… Mă face să mă întreb cum naiba de te ocupi de HR.
Sau poate exercițiul ăsta a fost numai o vrăjeală și, de fapt, tu vrei să arăți tuturor cât de darnic și, în aceiași timp, neînțeles ești. Atunci ți-a ieșit, nota cu abonamentul la ateneu a fost fină, adică ești fițos dar totuși preferi un pic de anonimat, nu vrei chiar în loja lui Becali. Nice.
(btw, eu am dat moca două bilete la Prince, cu acces la private after-party, imediat, în primul minut, au sărit englezii pe mine când au auzit. Dar, ce-i drept, la concertele lui Prince nu veneau fițoși de ateneu)
Da, inteleg… Dar nu spui “numultumesc” chiar si atunci cand cineva se prezinta gresit? GB
Eu una ma mir de mirarea dumneavoastră. Am sa va spun cum arată povestea dumneavoastră de pe cealalata fata a baricadei. Am abonament la Ateneu de vreo câțiva ani. Știu ca sunt concerte la care nu se prea înghesuie lumea si concerte la care sa sta si pe scări. Acum o săptămâna, la concertul cu Zacharias, in vreme ce ma îndreptam spre usa de intrare, cu biletul in mâna, îmi taie calea un domn corpolent. “Sa va dau un bilet, doamna?” Ca sa fiu sinceră, am grăbit pasul. Nu numai pentru ca aveam deja bilet. Ci pentru ca urăsc bișnițarii care iau bilete din timp la concertele cu ștaif apoi le vând la suprapreț la intrarea la Ateneu. Sau la Festivalul Enescu. Sau oriunde. Dar mai ales la concertele de muzica clasica, ceva ce pe ei nu ii interesează. Ceva ce nu ar asculta niciodată. Dar de pe urma căruia pot profita.
Cred ca ați făcut o mare eroare de abordare. Erați la casa de bilete. Acolo e spațiu mic. Ar fi fost cel mai simplu sa va prezentați ca egal cu cei ce stau la coada, sa va expuneți scurt problema, si sa oferiți invitațiile. Așa măcar nu ați mai fi avut aer de bișnițar. Sau, cel mai corect, sa le dați doamnei de la casa ca sa le dea ea. Pentru ca oamenii au venit si cu o ora inainte, si stau la coada, in ordinea sosirii. Dacă dumneavoastră dați doua bilete la mijlocul cozii, cum rămâne cu ordinea?
Cei care stau la coada pentru ultimele bilete rămase sunt oameni civilizati si apreciază sa fie tratati cu politețe si considerație. Realizați cumva cât de jignitor suna evaluarea aceea cu gradul de uzura al pantofilor? Pantofii ponosiți la o doamna in vasta nu sunt neaparat semn de sărăcie. Pantofii eleganți pe care i-ai purtat ani de zile sunt mai comozi pentru o femeie in vârsta pe care o dor picioarele decât orice pantof nou.
Ceea ce voiam sa spun in încheiere este ca trebuie sa oferi politețe inainte de a aștepta politețe. Altfel, se poate spune ca v-ați purtat ca un “arrogant prick” si ați fost sancționat așa cum numai doamnele in vârsta si snoabe știu sa o facă.
“Buna ziua, am o problema, am doua invitații in plus la concert si doresc sa le ofer gratis” sau “doamna, îmi permiteți sa va ofer o invitație gratuită, am primit-o iar eu am abonament”… ceva care sa fie mai aproape si mai uman v-ar fi adus chiar si o mică conversație.
Da, inteleg, insa chiar si unui arogant sau unui bisnitar eu i-as raspunde, din reflex, “numultumesc”… GB
E simplu 🙂
O fapta generoasa e ceva mai mult decit a livra niste invitatii. Presupune o relatie personala, o istorie (comuna), un salut, o adresare care sa tina seama de omul particular respectiv. Comportamentul dvs. a fost impersonal, stil “business”, inainte de a putea primi o invitatie trebuie sa existe contextul necesar al posibilitatii. Dvs. nici acum nu intelegeti aceste lucruri simple.
Pe urma, gradul de uzura al hainelor … pe care l-ati “vinat” – in opozitie cu hainele dvs. (care probabil nu au un grad de uzura) – v-au facut sa creati si sa transmiteti subtil un constrast, dvs. ati fost perceput ca un personaj din alta lume decit aceea a doamnelor respective, probabil de moda veche.
Si mai e o problema de comunicare, este posibil sa fiti un recrutor profesionist si sa stiti sa comunicati perfect in multe situatii. In aceasta, nu ati reusit …, ar fi trebuit puitna empatie, umor, blindete, ingaduinta. Este posibil si ca oamenii sa observe ca le sint evaluate hainele si sa nu le convina aceasta.
Lipsa de politete uneori e o lipsa. Alteori – un efect …
Fain tare. E chiar un subiect de nuvelă. Nu cred că ați greșit cu nimic, cred că timpurile pe care le trăim sunt anapoda.
p.s.cand lucram in presa imi alegeam pe strada repondentii in functie cat de comun arata, cat de batrani, de oameni simplu. De ce? Pentru ca un ins cu servieta si pantofi de lac sau unul tanar nu se opreste niciodata, nu are nevoia sa comunice cu presa. Cei mai in varsta si mai simpli erau bucurosi ca sunt intrebati si ei ceva si pot sa ofere un raspuns, chiar daca simplu, cinstit, de om trecut prin viata.
It’s wasted!
doriti o invitatie suna a bisnita. Nu as fi acceptat nici eu ceva ce incepe asa. Normal era sa spuna, va fac cadou invitatii la opera. O spune unul care a dat invitatii la concertul lui Tudor Gheorghe specificand ca e cadou, gratis. Si s-au dat toate cele 7 invitatii intr-un minut:)
Tu nu-i raspunzi unui bisnitar care te intreaba daca vrei un bilet (sau orice altceva) cu un “numultumesc”? GB
La Elvira Popescu, un domn ce a renuntat la vizionare a lasat biletele (nu invitatiile) la casa, delegand casieritei alegerea norocosilor.
Presupuneti ca v-ati facut de ras din pricina presupuselor presupuneri ale celorlalti. Nu ati procedat anormal. Prea multe politeturi si detalii despre bilete, din prima, ca sa ce? Sa-i inlesniti drumul idiotului catre un bine?
Ai folosit acelasi zambet din relatia cu un director de banca? Si o comunicare eficienta cu minim de cuvinte? Adica personalizam cv-ul si nu personalizam abordarea directa? + bretele cu gaste (!!) in relatia cu doamnele?
Indiferent ce zambet si ce bretele as fi folosit, m-as fi asteptat sa se uite la mine cand le vorbeam, in primul rand, apoi un numultumesc… GB
Doar candidatii care corespund profilului vor fi contactati . . .
…punctul pe…j
In anii 90 am ajuns si m am “exilat” la Bucuresti, de atunci constat cu mare necaz ca adresabilitatea “buna ziua “ si incheierea prin absolut formularea fireasca “ Multumesc “ sunt Lacune Clare si Incurabile ale multor bucuresteni, mai mult esti(sunt) catalogat ca fiind Ciudat sau Desuet daca le adresezi formularile de mai sus- chiar si la Case Foarte Mari
Intamplarea asta cu biletele e cam trista. Ma duce cu gandul la un studiu despre coeziune sociala, realizat de Fundatia Bertelsmann Stiftung. Mai multe aici:
https://www.issuelab.org/resource/social-cohesion-radar-measuring-common-ground-an-international-comparison-of-international-cohesion.html
🙂 GB
Stimate domnule GB 😉
Daca chiar va intereseaza sa intelegeti situatia, poate facem un barter, imi oferiti o consultanta in cariera si eu va ofer cateva explicatii de ce lucrurile au stat si o sa stea exact asa cu s-au petrecut. Chiar ne-am vazut acum cativa ani si a ramas sa va caut cu alta ocazie.
Chiar daca ati avut cele mai nobile intentii, sunteti un alfa, un sarpe cu clopotei (asta e un lucru bun, si eu sunt tot un sarpe) si este evident ca acele “caprioare” au paralizat la interactiunea cu dvs. Asta e termenul, au “paralizat”, de aceea au fost incapabile de reactie. In alt context cu siguranta ca ar fi reactionat altfel, de ex. daca in locul dvs. ar fi fost Fuego si ar fi actionat exact ca dvs.
Apoi, e vorba si de karma, acele doamne nici nu meritau darul dvs. Daca le ofereati un cancer sau o cocoasa, poate aveati succes.
+ altele 😉
MARE BOU ESTI
De ce bou si chiar mare bou? Ai si o explicatie?
A zis omu ca e sarpe nu bou.
Solomar asta care zici ca e e alungator de balauri?
Cuvantul magic era “GRATIS”.
Da, dar chiar si cand ti se propune ceva pe bani, tot “numultumesc” zici… GB
Dragul meu George,
Probabil, subliminal, ai plecat de la principiul “dar din dar se face rai” intru-un context in care cei de la coada erau decisi/fixati-montati sa-si cumpere ‘ei’ biletele de intrare la concert. De asemenea, acesti ‘ei’ se cred ca apartin unei categorii sociale mai aparte ce le vine greu sa primeasca daruri de la oricine pentru ca, de cele mai multe ori, nu le este lor insasi la indemana sa fie generosi. Mai mult decat atat, faptul ca ai pornit de la premiza “eu am abonamentul meu si ma simt confortabil in loja mea”, ar fi putut ‘ dilua’ intensitatea gestului tau. Drept urmare, eu nu vad nici o graseala din partea ta ci, mai degraba, doar un moment cu ceva mai multa lipsa de inspiratie in abordarea actiunii tale.
Daca imi permiti, cu tot respectul, daca te mai intalnesti cu astfel de ocazii sa primesti invitatii la loja regala, iti sugerez sa oferi locurile tale prietenilor tai iar tu sa “onorezi” pana la capat gestul facut de cei ce ti le-au oferit-cu bretele cu tot. Energetic si telepatic bucla s-a inchis.
Cu drag te salut si iti doresc un weekend minunat,
Marian
PS. Afirmatiile anterioare le consider valoroase in contextul descrierii lumii “romanesti-si numai” in care traim. Provocarea pentru noi este sa nu ne contaminam (prea tare).
Nu puteti pretinde politete cand dumneavoastra nu stiti sa fiti politicos, in special in raporturile initiate spontan cu doamne educate, manierate, urbane. Formula directa “Va rog, doriti o invitatie?” nu este nicidecum un semn al reverentei si nu indica nicidecum gestul altruist, ci o propunere de afaceri abrupta mascata de un ‘te rog’ ce pare aruncat in sila [persoanele respective poate ca au simtit ‘profilarea’ sociala ce a determinat alegerea lor…proces mental ce probabil a adus cu sine o degradare de tipul ‘saracilor, voi nu meritati nici macar atentia mea si totusi, eu, voda Butunoiu, binevoiesc a va cadorisi cu 2 locuri in loja”].
Si totusi, cum trebuia sa procedati? O buna parte din bunii comentatori v’au sugerat deja unde ati gresit. In primul rand trebuia sa dati binete, si e tare pacat ca pana la varsta asta nu ati invatat cum se face asta; apoi, trebuia sa va prezentati scuzele pentru interpelarea nu tocmai potrivita si sa va prezentati [cu nume, pronume si intentii -stiu, suna absurd ce scriu eu, un anonim ce’si ascunde identitatea dar nu e vorba de mine aici, nu?], si abia apoi sa intrati in subiect. Ziceti ca v’ati obisnuit sa vorbiti putin, insa nu va ganditi ca asa cum dumneavoastra pretuiti cuvintele si timpul tot astfel si altii, chiar si doamnele in varsta, pot avea aceeasi atitudine fata de propriile vorbe: nu le impart cu orisicine; ca atare, modul in care v’au ignorat este tot atat de ‘politicos’ si ‘economicos’ ca si tentativa dumneavoastra de a fi generos cu necunoscutii si va puteti considera norocos pentru ca ati fi putut nimeri persoane cu mult mai artagoase si belicoase.
Da, dar chiar si unui nepoliticos in raspunszi tot politicos, chiar daca rece, distant, laconic sau oricum altfel vrei sa-i transmiti asta. GB
Da, asa e, e frumos sa raspunzi amabil chiar si atunci cand doresti sa ignori ofertele necunoscutilor ‘dubiosi’ ce’ti sar in cale cu priviri iscoditoare. Si eu as fi spus ‘nu, multumesc’, ba chiar v’as fi mintit ca scap elegant de prezenta dumneavoastra bizara: “am bilet si astept pe cineva aici, la intrare”. Va scapa insa esentialul: e tara plina de oameni inteligenti, culti, distanti si aroganti ca si dumneavoastra, care ignora suveran ‘pleava’, ati dat peste ei la coada la Ateneu pentru ca acolo se aduna de obicei ai mai aroganti si elitisti rumani pentru care politetea fata de straini este o pierdere de vreme, iar vorbele frumoase se acorda extrem de selectiv. Tot asa cum dumneavoastra nu ati fost in stare sa salutati de la bun inceput, tot astfel si doamnele cu pricina au refuzat sa va ofere un cuvintel [in mintea lor nu le meritati pentru ca si ele va scanasera in prealabil plasandu’va intr’un portret arhetipal]. Ati ramas straini pentru ca nu va doreati nicio apropiere, nicio interactiune umana, nici dumneavoastra nici doamnele. Nu e nimic ciudat in reactia lor, e normalitatea capitalei si a elitelor intelectuale romanesti, este ceva atat de obisnuit* incat nu inteleg cum de nu intelegeti.
*in studentie, in urma cu vreo 25 de ani, mi s’a intamplat sa ies cu un grup de provinciali de la cursuri si pe bulevardul foarte aglomerat sa dam peste un muribund care zacea lesinat pe trotuar in timp ce lumea trecea pe langa ca si cand nu ar fi existat; atunci, in tinerete am fost socat si intristat de indiferenta, de nepasarea bucurestenilor, astazi, daca as trai acolo nu m’ar mai mira deloc.
George, asa cum a scris cineva mai devreme, mesajul tau este incomplet si usor de interpretat.
“Va rog, doriti o invitatie” nu spune nimic despre proveninenta biletelor si nici despre contextul in care vrei sa le vinzi/dai.
Asa ca, putinele cuvinte or fi ele bune dar in acest caz nu au transmis persoanei receptor mesajul pe care intentionai sa il transmiti.
Incearca sa “te pui in pantofii celuilalt”, ai interlocutorului tau. Din cuvintele si gesturile- mimica ta, ai fi fost curios sa continui discutia intreband detalii ( asta stiind ca sunt multi smenari de care nu mai poti scapa daca le raspunzi) intr-o seara in care vrei sa stai linistit pe locul tau, sa-ti asculti concertul favorit?
Da, omule, dar nu despre asta e articolul! GB
Ati procedat f corect invitând pe cineva in lojă.. ..dar oamenii sunt ciudați prin formația lor…ori prea suspicioși ori prea creduli….o legendă veche spune Rockefeller ă facut pariu cu prietenii ca va da acțiuni scumpe cu bani putini si nu vor fi prea multi cumpărători…a facut experimentul pe un bulevard aglomerat din NY prin anii 20..a pus o măsuță pe trotuar a așezat acțiuni care valora atunci mii de dolari…si striga….Actiuni Rockefeller cu 10 cenți bucata…!Lumea trecea și sau râdea sau priveau disprețuitor.. ..cine sa l creada? Până la urmă a trecut un grup de muncitori…care au facut haz….dar unul din ei in rasetele colegilor a scos ceva cenți și a cumpărat câteva.. ..le a luat ….dupa un timp a observat cu colegii ca erau autentice….s au intors sa cumpere…dar nu mai era nimeni….experimentul reușise….asta e lumea in care trăim.. ..de am ști cate ocazii ratăm.. ..si cate ne mai pune in fata chiar bunul Dumnezeu….le disprețuim și apoi bombanim și pe Dumnezeu și pe ceilalți ….ce viată ducem….oricum va multumesc.. ..felicitari….ati facut un lucru foarte interesant…..mai continuati cu de astea….ajuta mai mult la educație decat ce ne livreaza conducătorii votați cu două mâini…..ca si aici oamenii au fost prea creduli in masura in care cei de la concert erau prea suspicioși.. ..
Mi se pare gresita abordarea in functie de “demographics”.
1. Batranii sunt in general suspiciosi. Nu e de mirare , sunt in general tinta favorita a tot felul de escrocherii.
2. Fara context propunerea “vreau sa va ofer X invitatii” suna ca o propunere care ascunde altceva in spate, poate ceva obligatii, poate cine stie ce promotie, samd.
O abordare mai familiara si oferind un minimum de context
“Buna seara, am X invitatii primite dar eu nu le pot folosi pe toate, as vrea sa le ofer cuiva pentru a nu se irosi degeaba”
ar fi avut poate mai mult succes.
Da, dar poti fi suspicios si politicos. Doi: Eu nu vorbesc mult, mi-a intrat in reflex sa nu spun cu mai multe cuvinte ceea ce pot exprima la fel de clar si cu mai putine. GB
Fudulie romaneasca. In secunda cand ai pus intrebarea, ai fost plasat in categoria celor care revand bilete la stadion la suprapret. Automat
Mesajul nerostit a fost “Aici e opera, nu meci, boss” :)). Iar cei ce merg la opera nu se amesteca cu microbistii, motiv pentru care nici nu te-au privit
Foarte amuzant oricum
Lectia principala in anii copilariei era “sa nu stai de vorba cu strainii”…n-am inteles niciodata de ce era o lectie atat de importanta. Clar nu cred ca doamnele s-au gandit la principiul capitalist “there ain’t no such thing as a free lunch”. Cu tristete marturisesc ca si eu mai am inca impulsul de a reactiona ca doamenele dvs.
E simplu, credeau ca, desigur, vrei sa le vinzi la suprapret si sa faci bani pe seama lor. Nu ai inceput bine intreband daca vor o invitatie, ele implicit neavand incredere in cineva care le abordeaza asa, din senin. Cred ca ai fi avut succesul scontat daca ai ai fi abordat doamnele respective cu “Sarut mana, am 2 invitatii gratuite pe care nu le voi folosi si doresc sa le ofer cuiva care are nevoie si se va bucura de ele” – totul explicat clar, din prima fraza, ca sa inlaturi orice suspiciune initiala. My 2 cents…
Probabil, mulți s-au obișnuit că atunci când ceva e prea frumos sa fie adevărat, de cele mai multe ori ascunde o capcana … Eu, am avut o experiența similară la opera … similară doar in sensul ca aveam o invitație in plus, pe care m-am gândit sa o ofer cuiva care încerca sa achiziționeze un bilet de la casa, la un moment in care toate biletele erau epuizate. Chiar dacă ideea mea inițială a fost sa găsesc o domnișoara agreabila, m-am îndreptat totuși către un bătrân, despre care am aflat ulterior ca a venit din Craiova pentru o operație la ochi. A fost cea mai buna alegere pe care o puteam face… nu doar ca a apreciat foarte mult gestul meu si era un meloman înfocat și un fin cunoscător, dar nici nu s-a lasat pana când, in semn de mulțumire, nu a cumpărat pentru a îmi face la rândul sau cadou, caietul program al evenimentului. Poate trebuia sa te orientez la rândul tău către un domn și nu către “doamne”.
In loc de ” Va rog, doriti o invitatie” cred ca mergea “As dori sa va ofer aceste invitatii pe care le-am primit la randul meu, dar nu pot sa le folosesc pentru ca eu am deja abonament la o loja. Este pacat sa fie irosite. Va rog sa le acceptati.”
1. Acuma citiva ani, inchiriez un apartament (in apart hotel) in centrul Bucurestiului si cobor la un magazin sa cumpar cite ceva. Am nevoie de detergent. Imi permit sa intreb o doamna, nu tinara, despre detergentii care erau acolo.
Expresia si reactia Dinsei a fost asemenatoare cu ce cred ca ar fi fost reactia cuiva cind vede o arma indreptata catre el pe o alee intunecata dintr-un gheto!
2. Cind m-am intilnit cu un tinar professionist, Roman, care lucreaza la una din cele mai mari institutii financiare din lume, acesta m-a intrebat de parcursul meu profesional. Reactia la ce i-am spus a fost “Ah, ai fost la locul potrivit la timpul potrivit.”
Romanii sint disfunctionali in contextul occidental, nu au profilul psihologic al Europenilor occidentali ci se situaza in aceiasi grupa cu Bulgarii si Grecii.
Vor trece inca 20 de ani pina cind Romanii vor devenii Europeni. O generatie.
Asta nu ar fi o problema daca s-ar fi cerut adevarea in Orientul Mijlociu, numai ca s-a cerut aderarea in EU si NATO, unde Romanii sint niste “ciudati”.
Nu e sfirsitul lumii:)). Oricum George purtind bretele cu rate este un pas inainte!
Eu cred ca erau cu gandul in alta parte si atat. Senectutea nu-i usoara pentru unii. Nu au timp, nu au rabdare! Raman uimita de comportamentul lor chiar in timpul concertului.
Nu cred ca nu intelegeti. La 20 de ani, nici eu nu intelegeam. La 30 începeam insa sa inteleg… iar deja acum, dupa 40 de ani de “experienta” romaneasca, mi-e clar: oamenii in Romania sunt speriati, abrutizati, se comporta ca niste salbatici. Nu exista interactiuni firesti cu un strain… La ce v-ati fi asteptat intr-o tara in care anormalitatea este peste tot?
Ați dat peste două persoane mai … impracticabile. Mirarea mea este cum de nu s-au “înscris” alții dintre cei aflați la coadă la invitațiile rămase nedăruite.
Altfel, gestul dvs. este de apreciat.
Sau poate te-au confundat cu un bisnitar.
Da, eram cu bretelele cu gaste galbene, sa stii ca de la aia mi s-a tras… 🙁 GB
Probabil cucoanele doreau sa arate ca ele “nu se coboara” la nivelul de a primi moca doua invitații ci suporta rigorile statului la coada.
Dacă le menționat ca sunt în Loja Regala cred ca le ieșeau ochii din orbite. Așa au crezut ca sunt simple invitații în “fundul salii”.
Complicat cu snobii care vor sa para ce nu sunt.