Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si eu ceva ca sa ma pacalesc singur (si pe ceilalti) ca nu e totul pierdut si sa nu raman in urma celorlalti. Eu nu mi-am cumparat motocicleta, nici nu m-am apucat sa invat sa cant la chitara, ci mi-am facut o fundatie culturala. Muzica clasica, literatura, teatru, filosofie, lucruri din astea,pe care nu le-am facut cum trebuie la vremea lor…
Am lucrat cu studentii tot timpul, de cand ma stiu, ii cunosc bine, adesea mult mai bine decat cred ei. Am fost implicat in tot felul de activitati, insa acum, de cand cu fundatia, pot sa fac proiecte interesante, undele destul de mari.
Unul dintre acestea a fost sa preluam un concurs de muzica clasica, cel mai vechi si mai important concurs national din acest domeniu, sa-l finantam si sa-l ducem la alt nivel decat fusese pana atunci. Si am reusit destul de multe cu el: am putut sa platim juriile, si chiar sa incepem sa invitam specialisti din strainatate, am pus premii consistente, cele mai mari de pe piata, in acest moment, pentru concursurile nationale, am facut concerte cu laureatii in in marile orase din tara, am inceput un turneu international cu ei, au fost deja la Paris si la Chisinau, iar in toamna vor merge la Londra, Oslo, Copenhaga, Berlin si Cairo, au stabilite concerte in stagiune cu filarmonici din tara si cine stie ce va mai urma.
Sigur, toate acestea cu banii sponsorilor, pentru ca fundatia nu are venituri proprii, nici nu ar avea de unde, noi doar cautam finantari de la altii si ne asiguram ca sponsorii primesc in schimb tot ce le promitem. Si sponsorii au raspuns imediat, au fost generosi si am strans o gramada de bani ca sa facem tot ce am scris mai sus ca facem.
La fel si la editia din anul acesta a concursului, ba a fost inca si mai bine, pentru ca am putut introduce doua sectiuni noi in concurs, vioara si compozitie, pe langa mai vechile pian, violoncel si canto. Am platit juriile mai intai, apoi tot felul de cheltuieli in avans, cum ar fi sala Atheneului, unde am avut concertul de gala, am platit si o parte dintre premii, cate 10,000 de lei (neimpozabili) premiile intai, 5,000 cei cu premiul doi si cateva premii speciale ceva mai mici.
Inca nu le-am platit pe toate, e drept, desi a trecut ceva vreme de la concurs. Nu toti sponsorii ne-au dat banii la timp, asa s-a intamplat si anul trecut, insa ni i-au dat pe toti pana la urma, si asa va fi si anul acesta. Cand ii primim de la sponsori, platim si ce restante mai avem.
Acum vreo doua, trei saptamani, suna unul dintre castigatori sa intrebe cand isi primeste banii. Ii raspunde directoarea fundatiei, care il roaga sa mai astepte putin, ca imediat ce primim noi banii de la sponsori, ii platim si lui. La care omu, foarte sucarit: “Mai bine spuneti ca nu vreti sa-i platiti, nu mai mintiti!” Da, i-a cerut directoarei, foarte imperativ, sa nu mai minta…
Nu pot sa spun ca ne-a luat prin surprindere, stiam bine la ce ne putem astepta. Am, totusi, o meserie in care sunt obligat sa stiu bine cum sunt oamenii, de la studenti la presedinti de mari corporatii, ce fac, cum gandesc, cum reactioneaza si cum vorbesc. Poate ca nu as mai fi scris inca un articol pe tema asta (al catelea?) daca nu as fi primit zilele trecute un e-mail de la junele laureat care ma intreba (suna ca un fel de somatie, mai precis spus), cu o inocenta dezarmanta, cand sunt programate concertele din tara si din strainatate ca sa stie cum sa-si organizeze vacanta si ce mai are el de facut.
El chiar credea, in candoarea lui, ca va mai merge cu noi vreodata la vreun concert, de orice fel ar fi el…
Comentarii (14)
Un subiect care va încinge lumea la comentarii negative și așa se va face trafic pe site…
Junele stie bine in ce tara trăiește!
Exact, s-a gandit ca a luat o tzeapa. Nu s-a gandit ca marele butunoiu organizeaza gale pentru fudulia lui si promite bani pe care nu-i are. Pana la urma i-ai platit banii, maestre?
Este o chestiune de comunicare, luand de buna prezentarea situatiei, “Cand ii primim de la sponsori, platim si ce restante mai avem”. Asta trebuia comunicat “furnizorilor”, concurentilor, etc. Dureaza si cam cat dureaza. Cu sinceritate. Din articol se intelege ca laureatului nu i s-a spus nimic despre timing, etc. Ba chiar ma gandesc ca, fiind vorba de un contract de sponsorizare, de drepturid e autor, probabil ca era specificat sau trebuie specificat in document, conditiile. Cred ca este o chestiune de neintelegere a modelului de “business”, partile stiinde fiecare pe-ale sale.
semn ca esti cunoscut prin targ. 🙂
@GB,
De ce acorzi atita importanta (pina si scrisul essay-ului acesta ti-a luat ceva timp) unei intimplari atit de banale, des intilnite si asupra carei nu ai nici un control?
Urata atitudine,omul acela avea nevoie neaparat de acei bani care i se cuveneau de drept!
Ca manager ar trebui sa stiti ca nu pui produsul pe piata daca nu ai tot ce trebuie la el. E ca si cum ati vinde masini dar nu aveti service. Sau vindeti aparate ekectrice dar nu exista deocamdata bateriile necesare… Concurentii nu spus ca vor completa fisa de inscriere/plati taxa atunci cand vor putea, ci au facut-o la termen. A nu plati premiile din cauza ca ju ati facut contracte cu sponsorii este rusinea dvs. Iar a-i pedepsi pe cei care intreaba de ce sunt dusi cu vorba, este similar cu ideea de pedepsire nu a coruptilor ci a ziaristilor care au semnalat fapta. Vezi doamne nu e de vina cina nu-si tine cuvantul/pacaleste, ci cel care descopera/isi cere drepturile. Vai de noi cu asa Fundatii…
Corect.
Fire de artist, ce sa-i faci, sunt cam vitregiti saracii si i-au plasa adeseori.
Daca este bun, n-ar trebui exclus, acum ca a si vazut ca nu-l mintiti. 🙂
Wow… Urata atitudine din partea dumneavoastra ! Adica, daca vreunul dintre castigatori indrazneste sa puna la indoiala promisiunile dumneavoastra, acesta trebuie sanctionat, nu ?! Nu e normal sa stii cand iti mai primesti banii, cu atat mai mult cu cat chiar dumneavoastra ati mentionat ca trecut ceva vreme de la data la care s-a tinut concursul…
Matale ești foarte țâfnos, de fel, nu-i așa? 🙂
Mă uimește atitudinea dvs, nu era mai simplu să anunțați premii în limita banilor din bancă?
Nu pot să nu fac o paralelă cu atitudinea unor organizatori de evenimente românești din țara asta, comerciale (cu bilete, cum se face), care spun “ar trebui să îmi pupați mâinile că organizez asta”. Serios?!
am o experienta similara cu niste francezi care isi inchid contabilitatea pe 26..mai devreme de luna februarie…nu imi spui ceva nou…