Sa presupunem ca sunteti manager la o firma multinationala si ca tocmai ati furat, sa zicem, 200,000 de Euro. Poate ca i-ati furat pe toti odata, intr-o zi, sau poate ca in timp, putin cate putin: ieri v-ati pus 2,000 in plus la o deplasare, un furnizor v-a dat azi un plic cu 5,000, v-ati mai mobilat si casa de vacanta la un transport mai mare pentru firma, un prieten v-a facturat dublu un serviciu pentru firma, dupa care v-a virat diferenta in contul personal etc.
Sa mai presupunem ca seful dumneavoastra va afla, in curand, despre aceasta isprava: fie din intamplare, fie ca ii va spune cineva, sau poate ca va face un control incrucisat. Ce se va intampla? E foarte probabil sa fiti schimbat din post: s-ar putea sa vi se propuna un job in alt judet sau in alta tara, s-ar putea chiar sa vi se sugereze sa va dati demisia din firma.
E posibil sa vi se ceara, politicos, sa inapoiat banii, sau macar o parte dintre ei. Daca nu se mai poate, asta e… Se mai pot imagina cateva scenarii, cu exceptia unuia singur: acela in care firma merge la politie sa spuna ca ati furat si sa ceara sa fiti anchetat. Va ganditi ca aici e vorba de principii si ca daca cineva a furat ceva, indiferent cat de putin sau cat de mult, trebuie sa ajunga in fata Justitiei? Fiti fara grija, in multinationale nu prea exista astfel de preocupari metafizice, si nici Justitia nu are acelasi inteles. Acolo judecata suprema o face PR-ul. Ati furat 200,000 de Euro? “Vai, dar luati-i, domnule, si mergeti sanatos, numai sa nu se afle in afara!” Daca aveti suficient tupeu, puteti cere si cateva salarii compensatorii pentru ca ati fost fortat sa plecati din firma, nu cred ca ar mira pe nimeni daca le-ati si primi; sau, de ce nu, va puteti chiar santaja angajatorul ca va duceti la presa sa le spuneti ca l-ati furat…
In pozitia mea, in cei 15 ani de cand fac recrutari pentru posturi de conducere si sunt in mijlocul tuturor businessurilor mai importante din Romania, am vazut asta de sute de ori, cateodata chiar de la sursa: de la mici “ciupeli” de cateva sute de Euro, la jafuri in toata regula de mii, sute de mii sau chiar milioane. Cand mi se cere sa gasesc un director intreb, evident, ce s-a intamplat cu cel care va fi inlocuit. “Pai, a facut nu stiu ce prostie, sau a furat cutare si cutare… dar ramane absolut intre noi, nu trebuie sa mai afle nimeni!” – vine, instinctiv, si completarea. Pe marea majoritate a celor in cauza ii vad bine-mersi, peste cateva luni, in alta firma, de obicei tot multinationala, in posturi la fel de importante. Ce bine e la multinationala…
Pai nici nu ma mir, la ce directori sunt numiti in multinationale! In general sunt persoane care fie au avut functii de conducere acum 20 de ani in comunism, fie au facut scoli inalte prin strainatate tot pe vremea respectiva, fie au fost scoliti imediat dupa revolutie tot pe’afara…oare cine sunt aceste persoane care au avut acces la asa ceva??? Tata (D-zeu sa-l ierte) a fost electrician, mama (D-zeu sa o ierte) a fost profesoara de scoala generala si a decedat cand aveam 2 ani si 11 luni, iar tata m-a crescut singur dintr-un salar de electrician. In ’89 eram in scoala generala, liceul l-am facut in localitatea natala, iar cand am absolvit am incercat sa intru la Facultatea de Drept. Am aflat cu aceasta ocazie ca fara traditionalul PCR nu ai sanse sa faci aceasta facultate. Si chiar daca o faci casta aceasta a avocatilor, notarilor, judecatorilor si procurorilor e atat de inchisa incat nu ai cum sa intri fara bani sau fara PCR. Cum bietul tata nu avea de unde sa scoata 10.000 $ sa pot face acea scoala si dupa stagiatura de rigoare sau mita, am facut limbi straine. Lucrez in privat, am vazut o multime de manageri sau directori de toate nationalitatile si pot sa spun ca ai nostri au o savoare deosebita. Majoritatea este “scolita” in comunism, iar cei mai noi sunt un pic influentati de “generatia securista”.
Pana la urma am reusit sa fac dreptul la privat, pe banii mei, insa chiar daca am un salariu decent nu imi permit sub nicio forma sa fac stagiatura de avocat sau procuror si nici INM-ul si nici sa fac un EMBA pentru a intra si eu in viziunea unui head hunter pentru o functie de conducere…de obicei head hunter-ul din Romania cred ca citeste doar CV-uri si recomanda pe baza hartiilor si nu a capacitatilor pe care le are o persoana pentru o anumita functie.
De aceea, nu ma mir!
[…] sau le e de ajuns salariul? Că, din experienţa locală, nu contează cât de mare e salariul, oamenii tot fură, poliţiştii tot se împrietensc cu infractorii şi îi apără… Luni, 3 Ianuarie 2011, […]
Frumos articol si la obiect.Cred ca acest lucru se intampla din doua motive:
1.”Expatii” au procedat in asa fel si automat “ce face seful ,trebuie sa faca si subalternul”
2.In special in companiile multinationale sunt foarte multi angajati “pe pile” (nepoti,copii,amante /ti,etc ale politicienilor si securistilor). Pot da nenumarate exemple, dar ma limitez acum doar la unul: D*** -Director marketing la *****. Persoana e de-a dreptul analfabeta .(vin in sprijinul afirmatiei cu un facsimil din
Gazeta Sporturilor de dupa meciul de fotbal celebru dintre Rapid si Steaua (cazul bricheta),dar tatal lui este un securist de vaza (din cei care spioneaza si toarna ,nu angajat cu acte in regula.)
Daca mai vreti exemple va pot oferi inca 7-8.DOVEDITE.
In rest sa auzim de bine si sa ne facem noi treaba fara sa furam.Exista o justitie care chiar daca momentan nu functioneaza normal ,eu nu mi-am pierdut speranta .
P.S. Mai este si justitia Divna.
RE: Si totusi nu se poate face o lista “oficiala”
GM-ul care fura intr-o multinationala (aici nu prea mai sunt diferente intre romani si straini) e un personaj mult mai comun decat isi inchipuie foarte multi, mai ales cei care nu au lucrat prin astfel de firme. Asa ca respectiva firma o duce bine-mersi si daca se stie, si daca nu, important e sa nu apara in presa (PR-ul e sistemul de referinta “morala” acolo).
Si totusi nu se poate face o lista “oficiala”
Nu cred ca se poate face acea lista pentru ca – in primul rand – prejudiciatul nu vrea sa se afla. Intre recruiteri sunt convins ca exista astfel de liste intr-o forma sau alta dar nu stiu cat de mult sunt luate in seama. Ideea e ca daca ne referim la expati – e greu sa-i afli si nici nu cred ca intereseaza pe multi. Daca ne referim la romani, aici lucrurile se diferentiaza un pic. Despre GM-i si altii de pe aceiasi pozitie poti afla si de pe net. Stiti expresia romaneasca “nu iese fum fara foc”. Despre ceilalti de pe pozitii mai mici nu poti afla decat din zvonuri.
Problema mea ar fi alta – daca o pot numi problema. Dl Butunoiu spunea pe undeva mai sus ca GM-i pot fi demascati de catre angajati sau cam asa ceva. Am o intrebare – Ce ar merita o firma multinationala in care bunul simt spune oricarui angajat ca GM-ul fura in draci cu “acte in regula” iar sefii lui de afara il tin in continuare?
Furatul in multinationale
Lucrez intr-o mare multinationala de mai bine de trei ani la un nivel care imi permite o “vizibilitate” asupra fenomenului.
Furatul este sport national, dar nu se fura prosteste, ci cu acte in regula. Cei care au posibilitatea (nu pot detalia!) o fac intr-un mod extrem de inteligent si mai ales, greu de dovedit. OK, un om pregatit si inteligent isi da seama pe loc ca este vorba de furt, dar nu o poate si dovedi.
Contrar a ceea ce se crede, cei mai lacomi si mai hoti nu sunt romanii, ci strainii. Si culmea, sunt si mai nechibzuiti.
Furtul poate imbraca foarte multe forme: incepand cu utilizarea resurselor companiei in scopuri personale (de la plecatul cu amanta in delegatie pe banii firmei si atentie! vorbim de deplasari al caror costuri pot atinge 8-10,000 Euri), pana la utilizarea resurselor companiei in a face profit propriu (mijloace de transport si logistica, sponsorizari, semnare de contracte dezavantajoase (pentru companie, se intelege! inclusiv pierderea de licitatii – la intelegere cu concurenta – pentru un “comision”) sau extrageri de comisioane ilegale (sunt si unele legale!)).
Ca si exemplu: un expat al carui salariu trece bine de 200,000 de Euri anual, a trecut intr-un decont ciorapi si lenjerie intima cumparate de la un supermarket in valoare de cca 35 de Euri. Asta ca sa intelegem despre ce vorbim…pentru ca romanii nu s-ar preta la asa ceva.
RE: ca in politica
eu zic ca se poate face macar intre recruiteri un astfel de back list.
din pacate mi se pare ca in Romania constiinta civica la astfel de lucruri este ca si inexistenta
nu spune nimeni ca in momentul plecarii unui manager, compania sa faca public motivul plecarii, dar informal, cred ca informatia poate fi facuta cunoscuta. astfel incat atat angajatii cat si firma vor avea numai de castigat.
eu am fost pe o pozitie in care am fost implicata n concedierea unui astfel de manager, iar in momentul in care am propus ca informatia sa fie ‘livrata’ catre angajati pe canale informale facute elegant (ce presupunea inclusiv livrarea imediata a unor traininguri de aducere in fata angajatilor a valoarilor companiei) , explicand despre beneficiile unei astfel de actiuni, cei din ‘corporate’ m-au privit ca pe o nebuna…
a, ce au facut dupa aia? au angajat un alt manager a carui reputatie este aproape notorie pentru astfel de ‘apucaturi’. e drept ca metodele sunt ceva mai sofisticate, am auzit…
RE: RE: RE: ca in politica
Nu se poate face o lista “oficiala”, e aproape imposibil din punct de vedere tehnic. E si vina angajatilor “de rand”, pe de alta parte, pentru ca nu iau atitudine, asa ca smecherii se simt incurajati si mai mult.
RE: RE: ca in politica
Nu se poate face un “blacklist” cu cei care fac astfel de treburi necurate si incorecte ? Presupun ca firmele de head-hunting intra cel mai repede in posesia acestor informatii. Macar asa s-ar mai curata un pic piata de smecheri. Altfel, un astfel de spagar ajunge CEO/GiEm 🙂 prin alta parte, tu stai ca specialist ultra-calificat pe 1500-2000/luna si vine mucea si iti rade in nas, vorbindu-ti de valorile companiei.
Altfel, domnule Butunoiu, va citesc cu interes articolele. Spor in continuare.
ca in politica
de asta va tot plangeti ca nu aveti de unde sa faceti recrutari; rotiti acceasi directori, asa cum se rotesc oamenii politici, cu amre grija sa nu apara cineva care nu e din ” gasca “.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (11)
Pai nici nu ma mir, la ce directori sunt numiti in multinationale! In general sunt persoane care fie au avut functii de conducere acum 20 de ani in comunism, fie au facut scoli inalte prin strainatate tot pe vremea respectiva, fie au fost scoliti imediat dupa revolutie tot pe’afara…oare cine sunt aceste persoane care au avut acces la asa ceva??? Tata (D-zeu sa-l ierte) a fost electrician, mama (D-zeu sa o ierte) a fost profesoara de scoala generala si a decedat cand aveam 2 ani si 11 luni, iar tata m-a crescut singur dintr-un salar de electrician. In ’89 eram in scoala generala, liceul l-am facut in localitatea natala, iar cand am absolvit am incercat sa intru la Facultatea de Drept. Am aflat cu aceasta ocazie ca fara traditionalul PCR nu ai sanse sa faci aceasta facultate. Si chiar daca o faci casta aceasta a avocatilor, notarilor, judecatorilor si procurorilor e atat de inchisa incat nu ai cum sa intri fara bani sau fara PCR. Cum bietul tata nu avea de unde sa scoata 10.000 $ sa pot face acea scoala si dupa stagiatura de rigoare sau mita, am facut limbi straine. Lucrez in privat, am vazut o multime de manageri sau directori de toate nationalitatile si pot sa spun ca ai nostri au o savoare deosebita. Majoritatea este “scolita” in comunism, iar cei mai noi sunt un pic influentati de “generatia securista”.
Pana la urma am reusit sa fac dreptul la privat, pe banii mei, insa chiar daca am un salariu decent nu imi permit sub nicio forma sa fac stagiatura de avocat sau procuror si nici INM-ul si nici sa fac un EMBA pentru a intra si eu in viziunea unui head hunter pentru o functie de conducere…de obicei head hunter-ul din Romania cred ca citeste doar CV-uri si recomanda pe baza hartiilor si nu a capacitatilor pe care le are o persoana pentru o anumita functie.
De aceea, nu ma mir!
[…] sau le e de ajuns salariul? Că, din experienţa locală, nu contează cât de mare e salariul, oamenii tot fură, poliţiştii tot se împrietensc cu infractorii şi îi apără… Luni, 3 Ianuarie 2011, […]
Frumos articol si la obiect.Cred ca acest lucru se intampla din doua motive:
1.”Expatii” au procedat in asa fel si automat “ce face seful ,trebuie sa faca si subalternul”
2.In special in companiile multinationale sunt foarte multi angajati “pe pile” (nepoti,copii,amante /ti,etc ale politicienilor si securistilor). Pot da nenumarate exemple, dar ma limitez acum doar la unul: D*** -Director marketing la *****. Persoana e de-a dreptul analfabeta .(vin in sprijinul afirmatiei cu un facsimil din
Gazeta Sporturilor de dupa meciul de fotbal celebru dintre Rapid si Steaua (cazul bricheta),dar tatal lui este un securist de vaza (din cei care spioneaza si toarna ,nu angajat cu acte in regula.)
Daca mai vreti exemple va pot oferi inca 7-8.DOVEDITE.
In rest sa auzim de bine si sa ne facem noi treaba fara sa furam.Exista o justitie care chiar daca momentan nu functioneaza normal ,eu nu mi-am pierdut speranta .
P.S. Mai este si justitia Divna.
RE: Si totusi nu se poate face o lista “oficiala”
GM-ul care fura intr-o multinationala (aici nu prea mai sunt diferente intre romani si straini) e un personaj mult mai comun decat isi inchipuie foarte multi, mai ales cei care nu au lucrat prin astfel de firme. Asa ca respectiva firma o duce bine-mersi si daca se stie, si daca nu, important e sa nu apara in presa (PR-ul e sistemul de referinta “morala” acolo).
GB
Si totusi nu se poate face o lista “oficiala”
Nu cred ca se poate face acea lista pentru ca – in primul rand – prejudiciatul nu vrea sa se afla. Intre recruiteri sunt convins ca exista astfel de liste intr-o forma sau alta dar nu stiu cat de mult sunt luate in seama. Ideea e ca daca ne referim la expati – e greu sa-i afli si nici nu cred ca intereseaza pe multi. Daca ne referim la romani, aici lucrurile se diferentiaza un pic. Despre GM-i si altii de pe aceiasi pozitie poti afla si de pe net. Stiti expresia romaneasca “nu iese fum fara foc”. Despre ceilalti de pe pozitii mai mici nu poti afla decat din zvonuri.
Problema mea ar fi alta – daca o pot numi problema. Dl Butunoiu spunea pe undeva mai sus ca GM-i pot fi demascati de catre angajati sau cam asa ceva. Am o intrebare – Ce ar merita o firma multinationala in care bunul simt spune oricarui angajat ca GM-ul fura in draci cu “acte in regula” iar sefii lui de afara il tin in continuare?
Furatul in multinationale
Lucrez intr-o mare multinationala de mai bine de trei ani la un nivel care imi permite o “vizibilitate” asupra fenomenului.
Furatul este sport national, dar nu se fura prosteste, ci cu acte in regula. Cei care au posibilitatea (nu pot detalia!) o fac intr-un mod extrem de inteligent si mai ales, greu de dovedit. OK, un om pregatit si inteligent isi da seama pe loc ca este vorba de furt, dar nu o poate si dovedi.
Contrar a ceea ce se crede, cei mai lacomi si mai hoti nu sunt romanii, ci strainii. Si culmea, sunt si mai nechibzuiti.
Furtul poate imbraca foarte multe forme: incepand cu utilizarea resurselor companiei in scopuri personale (de la plecatul cu amanta in delegatie pe banii firmei si atentie! vorbim de deplasari al caror costuri pot atinge 8-10,000 Euri), pana la utilizarea resurselor companiei in a face profit propriu (mijloace de transport si logistica, sponsorizari, semnare de contracte dezavantajoase (pentru companie, se intelege! inclusiv pierderea de licitatii – la intelegere cu concurenta – pentru un “comision”) sau extrageri de comisioane ilegale (sunt si unele legale!)).
Ca si exemplu: un expat al carui salariu trece bine de 200,000 de Euri anual, a trecut intr-un decont ciorapi si lenjerie intima cumparate de la un supermarket in valoare de cca 35 de Euri. Asta ca sa intelegem despre ce vorbim…pentru ca romanii nu s-ar preta la asa ceva.
RE: ca in politica
eu zic ca se poate face macar intre recruiteri un astfel de back list.
din pacate mi se pare ca in Romania constiinta civica la astfel de lucruri este ca si inexistenta
nu spune nimeni ca in momentul plecarii unui manager, compania sa faca public motivul plecarii, dar informal, cred ca informatia poate fi facuta cunoscuta. astfel incat atat angajatii cat si firma vor avea numai de castigat.
eu am fost pe o pozitie in care am fost implicata n concedierea unui astfel de manager, iar in momentul in care am propus ca informatia sa fie ‘livrata’ catre angajati pe canale informale facute elegant (ce presupunea inclusiv livrarea imediata a unor traininguri de aducere in fata angajatilor a valoarilor companiei) , explicand despre beneficiile unei astfel de actiuni, cei din ‘corporate’ m-au privit ca pe o nebuna…
a, ce au facut dupa aia? au angajat un alt manager a carui reputatie este aproape notorie pentru astfel de ‘apucaturi’. e drept ca metodele sunt ceva mai sofisticate, am auzit…
RE: RE: RE: ca in politica
Nu se poate face o lista “oficiala”, e aproape imposibil din punct de vedere tehnic. E si vina angajatilor “de rand”, pe de alta parte, pentru ca nu iau atitudine, asa ca smecherii se simt incurajati si mai mult.
RE: RE: ca in politica
Nu se poate face un “blacklist” cu cei care fac astfel de treburi necurate si incorecte ? Presupun ca firmele de head-hunting intra cel mai repede in posesia acestor informatii. Macar asa s-ar mai curata un pic piata de smecheri. Altfel, un astfel de spagar ajunge CEO/GiEm 🙂 prin alta parte, tu stai ca specialist ultra-calificat pe 1500-2000/luna si vine mucea si iti rade in nas, vorbindu-ti de valorile companiei.
Altfel, domnule Butunoiu, va citesc cu interes articolele. Spor in continuare.
RE: ca in politica
OK, poate fi argumentata o astfel de afirmatie, insa ce legatura are cu articolul??
GB
ca in politica
de asta va tot plangeti ca nu aveti de unde sa faceti recrutari; rotiti acceasi directori, asa cum se rotesc oamenii politici, cu amre grija sa nu apara cineva care nu e din ” gasca “.