Aveam noi de facut o recrutare mare, o pozitie de Board pentru o cunoscuta companie multinationala. Candidatul cel mai bine plasat e unul dintr-o alta companie multinationala concurenta, la fel de mare si de prestigioasa. Zeci de ani in domeniu, exact aceeasi industrie si exact in acelasi departament. Pozitie de Board – 1, adica tocmai bun de motivat cu o promovare si cu o marire substantiala de salariu.
Omul e cunoscut pe piata, e considerat un specialist foarte bun, il stiam si eu de multi ani de zile. Se prezinta si destul de bine, e logic, coerent, nu vorbeste in plus. Nu e o surpriza, asadar, ca ajunge primul pe short-list. Nu aveam eu ce sa-l intreb despre meserie, fiindca oricum nu ma pricepeam la domeniul lor. Asta o face intotdeauna angajatorul in amanuntime, eu ma ocup de altceva intr-o recrutare.
Ii spun despre companie si despre pozitie, il intereseaza. Normal sa fie astfel, ar fi un pas important in cariera lui si o ocazie pe care nu o ai in fiecare luna. Probabil ca nici macar in fiecare an.
Si il rog eu sa-mi trimita un CV in engleza, ca sa-l dau oamenilor acelora de departe, care iau decizia in astfel de situatii.
Nu am facut niciodata un CV, si nu o sa ma apuc acum sa-l fac. Daca vor sa ma vada asa, foarte bine. E usor sa le spui ce am facut si unde!
Esti sigur ca nu vrei sa-mi trimiti un CV?
Da, sunt sigur! Daca vrea cineva sa vorbeasca cu mine, poate vorbi si asa, fara CV.
Bine!
I-am spus angajatorului de foarte departe ca e primul pe lista, cu cea mai tare experienta si cu un profil destul de bun, dar ca nu vrea sa trimita un CV. Nu i-a luat mai mult de o secunda omului de foarte departe ca sa-mi spuna sa-l scot definitiv din orice lista. Scurta, lunga sau oricum o mai fi ea. Adica asa cum as fi facut si eu in locul lui, si, fara indoiala, si multi altii…
Si o intrebare scurta:
Loading ...
Sigur, omul a vrut sa demonstreze ceva, si a si facut-o. Intrebarea este:
Exact asa eram si eu cu nasul pe sus, dar in alte circumstante: la 20 de ani, fara niciun fel de experienta :)))
Bineinteles ca nu m-a bagat nimeni in seama, dar – pe principiul ca orice sut in fund poate fi un pas inainte – mi-am construit niste surse de venit de unul singur si mi-am facut relatii in politica.
A meritat? Inclin sa cred ca da, fiindca in toata aceasta perioada am fost stapan pe timpul meu si nu mi-a lipsit nimic. Plus ca e mai misto sa fii prezent si zambitor pe la diverse evenimente decat sa-ti bati capul cu diverse maruntisuri la job.
Probabil cam acelasi lucru se intampla si cu domnul la care faci referire in articol: are si alte surse de venit in afara salariului si a bonusurilor de la multinationala si daca vrea un alt job are suficiente relatii ca sa-l obtina fara sa-si mai prezinte CV-ul in Word.
Plus ca la astfel de oameni CV-urile se intind pe 10 pagini si daca chiar n-ai avut unul facut si actualizat in timp, e destul de mare bataie de cap sa-ti iei viata de la inceput si sa enumeri toate realizarile.
Discutam exact chestiunea asta cu cineva din familie, recent pensionat, general cu o stea intr-un serviciu din ala care incepe cu “S”. Si mi-a spus ceva de genul asta (el neavand un CV, exact ca domnul din articolul de mai sus):
“Cum as putea eu sa evidentiez in CV ca daca il sun acum pe presedintele ** sau pe doamna **, ei imi raspund la telefon?”
Intrebare pentru domnul Butunoiu , cum a ajuns firma de recrutare in contact cu persoana respectiva? Pentru ca daca firma de recrutare l-a selectat dintre profesionistii de top de pe piata , atunci fima de recrutare “nu si-a facut temele corect” si denota neprofesionalism si chiar inteleg dece acea persoana nu a vrut sa trimita un CV . Daca persoana a candidat atunci cred ca si-a depus candidatura insotita de un CV si o scrisoare de intentie. O spun din proprie experienta , am fost sunat si contactat pe email de o firma de recrutare care imi oferea o pozitie intr-o firma , iar dupa ce am discutat cu ei la telefon mi-au cerut un CV iar eu am refuzat sa le trimit CV meu deoarece nu eu am cautat acel post ci ei mi l-au oferit . Nu stiu de unde aveau datele mele de contact dar consider ca daca m-au contactat stiu totul despre mine si nu mai e nevoie de CV.
Dar dece cei de la firmele de recrutare nu se intreaba daca persoana vrea sa fie contactata? Tot nu mi-ati raspuns la intrebare dumneavostra l-ati contactat sau el a candidat? In cazul meu , nu imi doream acel post si de aceea am refuzat sa trimit CV si sper ca firma de recrutare sa ma fi sters din evidentele lor (repet nu stiu de unde aveau datele mele de contact si nici cine i-a indrumat spre mine) .
Dar nu mi-ati raspuns la intrebare , “personajul din poveste” a fost cel ce a dorit sa fie selectat sau firma dumneavoastra l-a selectat din “piata”? Pentru ca pe mine ei m-au selectat iar eu nu eram interesat de oferta si prin gestul meu am dorit sa nu mai fiu deranjat . Poate si “personajul din poveste” s-a gandit la fel ca si mine !
De ce sa iei un arogant in organizatie? Nu face bine la atmosfera… Daca era asa bun il promovau si cei la care lucra acum… banuiesc ca nu avea nici carti de vizita… ca il stie lumea care conteaza 🙂
E de discutat ce ii motiveaza pe oameni sa munceasca pentru a deveni cei mai buni in domeniile lor. E de discutat daca nu cumva, baza motivatiei lor e chiar aroganta.
Cu siguranta o mare parte din proiectele majore ale omenirii au avut la baza aroganta. Trimiterea unui om pe luna, de exemplu, s-a dovedit a fi perfect inutila din punct de vedere practic, dar le-a permis unora sa clameze statutul de castigator al cursei spatiale.
As far as I see it, nu cred ca poate exista exceptionalism fara aroganta. Acum depinde si de profilul organizatiei, dar eu in general n-as exclude de la recrutare un CEO arogant. Ba dimpotriva, as cauta sa vad daca organizatia ii poate oferi suficiente arme cu care sa-si puna in aplicare planurile.
P.S.
Am lucrat (si am ramas in relatii bune) cu oameni extrem de aroganti, carora daca nu le convenea ceva din ceea ce faci, te amenintau direct cu puscaria.
Am respectat si am fost respectat. Fara sa lingusesc, fara sa pup c*ruri. Unii si-au pierdut intre timp puterea, dar relatia de respect a ramas. Parerea mea e ca se poate lucra foarte bine cu oameni aroganti daca esti stapan pe jocul tau si stai bine cu EQ-ul. Cateodata oamenii vor sa-si mascheze niste temeri, alteori vor sa le fie recunoscute meritele si sa-si castige respectul.
Dacă era într-o poziție cheie, personaj cunoscut, la o altă firmă dar din același domeniu cu firma care recruta, este foarte probabil să-l cunoască. Ar fi ciudat să nu-ți cunoști competitorii
Un CV este interesant nu doar pentru job-urile trecute, experienta, competente, este interesant pentru angajator sa observe ce considera candidatul ca merita trecut in acel CV, pentru ca de aici porneste de fapt interviul. Indiferent de reputatie sau tocmai in ciuda unei reputatii, cand devii candidat respecti regulile jocului, altfel te descalifici singur.
Eu văd totul ca pe un test: angajatorul poate dorea să vadă dacă e obedient iar candidatul poate vroia să vadă dacă e suficient de important pt angajator pt a “fugi” după el.
Am făcut și eu ceva similar cândva, când m-am angajat prima și ultima oară, acum 19 ani. Mi-A cerut sa-i spun pt ce sumă aș fi mulțumit să lucrez pt ei 8 ore pe zi. Am zis ca nu îi spun ci îi scriu. Și nu toată suma ci doar pt 2 ore pe zi. Apoi am notat pe o foaie cifra 5. Șocat, intervievatorul mi-a spus ca aceasta sumă se poate obține, dar pt 8 ore. Sa-l sun dacă mă interesează. Nu l-am mai sunat. M-a sunat patroana să mă cheme la o discuție deoarece i-am făcut o impresie bună celui cu care am discutat. Mi-a propus luni de la 10.00. Eu eram liber oricând, dar i-am răspuns că nu se poate decât marți de la 11.00. Ok. Am venit marți la 11.00 și, citindu-mi în fața mea din CV mă întreabă ce știu despre vânzările en-gros. I-am răspuns că, după cum vede în CV, “absolut nimic. Tot ce știu e să vând și să conduc o echipă mică. Și, după cum văd, exact de asta aveți nevoie, nu-i așa?”
Din punctul respectiv am vorbit doar de a ocupa un post de conducere (primul după ea) și nu de a-I vinde gumele de mestecat.
Dacă pot, încerc să văd cât de important sunt pt altcineva. Dacă nu sunt, de ce să mă mai deranjez? 🙂
Fara suparare, insa realitatea pe care o vad este faptul ca firmele de recrutare traiesc din a pune in legatura candidatii si angajatorii. In acest caz dvoastra ati cam sugerat angajatorului sa-l excluda de pe lista pentru ca v-a deranjat atitudinea candidatului. Ar trebui sa va revedeti dvoastra atitudinea si sa va asumati pozitia si rolul pentru care sunteti solicitat, fara sa va permiteti sa influentati in vreun fel partile implicate, altfel dati dovada de neprofesionalism. Persoana fiind cunoscuta atat dvoastra cat si angajatorului chiar nu avea nevoie de un CV, daca angajatorul nu va implica pe dvoastra si l-ar fi contactat direct probabil nu i ar fi cerut CV. CV ul v-ar fi folosit strict dvoastra pentru a va justifica activitatea de recrutare. Candidatul a procedat absolut corect dpdv ul sau pentru ca efectiv cererea dvoastra era jignitoare pe el recomandandu l nu o hartie ci experienta si realizari.
E oarecum pe dos fata de cum crezi tu. Suntem platiti ca sa ne dam cu parerea, inainte de toate, mai mult decat pentru a pune in legatura pe unii cu altii. E ceea ce am si facut, si fac de fiecare data intr-o astfel de recrutare. Apoi, pe mine ma interesa destul de putin experienta candidatului, si mult mai mult altceva, in ceea ce-l privea. Si aici pe dos fata de cum crezi tu, asadar… GB
Scurt: o altă formă de birocrație: n-ai CV, nu exiști. Ca să nu vorbim de abordarea “semizeică” – scoate-l de pe orice listă.
Că – din experiența oricărui om care a citit un CV, altul decât cel personal – în ele e adevărul pur și sunt “date”, nu compuse.
Multă baftă la angajarea pe CV.
Contractul de angajare e unul comercial. O parte vinde timp si expertiza la un pret agreat cu cealalta parte. Ambele parti trebuie sa se asigure de bonitatea fiecaruia. CV-ul este primul contact, unul cheie care spune multe ambelor parti. A-l refuza e ca si cum un furnizor ar refuza sa includa specificatiile technice si conditiile de livrare in raspunsul la o cerere de oferta. Inca nu am intalnit unul (indiferet de marime) care sa castige o licitatie in conditiile astea.
Buna seara. Nu vad de unde atata patima. Asa cum candidatul isi rezerva dreptul de a nu face un CV, asa si recruterul si angajatorul refuza candidatul. Sunt, probabil, proceduri de recrutare, si sunt respectate. Sclavagism in corporatiile mari? Nu vad cum. Cine te tine cu forta undeva? Poate candidatul nu vrea sa plece de acolo. Pentru mine e simplu. Va cerem un CV. Nu multumesc! Multumim si noi!
Calin Georgescu: “Este un fenomen global: ne naștem cu toții din iubire și intrăm într-o mare manipulare, ca oameni. Nu există democrație, ci doar corectitudine politică. La nivel mondial, Sclavagismul nu a dispărut. Este o altă formă de sclavagism de înaltă clasă care se desfășoară azi în lume și care transformă omenirea într-o societate de consum.”
Domnule Butunoiu, din tonul articolului si, inclusiv, din poza postata, rezulta ca tineti partea angajatorului. Lipsesc, insa, multe elemente pentru o judecata cat mai corecta a cazului prezentat.
Dar, daca anagajatul ar fi laureat al premiului Nobel pentru economie, tot el ar trebui sa fie umil la portile angajatorului, care, in ignoranta si trufia lui, crede ca poate dispune de toate si de toti doar pentru ca e o mare corporatie?
Incep sa inclin tot mai mult spre ceea ce spune dl. Calin Georgescu, fost expert ONU in dezvoltare si membru al Clubului de la Roma, ca in lume marile corporatii dicteaza in majoritatea statelor lumii doar pentru cresterea profitului lor si calca orice in picioare care nu le sustine cauza lor, cum ar fi dreptul de a alege o optiune in cariera, viata privata, personalitate etc.
Evident ca tin partea angajatorului! Sunt angajatul lui pe perioada recrutarii si trebuie sa-i reprezint interesele cat se poate de bine. Si sa-l apar de tot felul de ciudati, frustrati etc. GB
Ok, dar pe mine nu ma intetesraza relatia Dv. cu cel care v-a angajat. Si, atunci, ce citim noi aici? Cum sa ne prosternam in fata angajatorului?! In cazul acesta, ii dau dreptate 100% lui Calin Georgescu ca e o forma de sclavagism modern!
Ce nu inteleg din toata povestea asta este de ce nu s-a uitat omul pe Google dupa o firma de “Resumaci” sau “CV aci”, din Bucuresti?
Exista peste tot in lume si trebuie sa existe si la Bucuresti.
In citeva ore pot unii produce un CV pe care dupa aceia il mai si ajuseaza exact cum vrea clientul.
Pot fi doua variante: a. nu era suficient de interesat, b. nu era suficient de istet sa isi dea seama ca poate avea un CV relativ usor.
Mike, nu cred ca era vorba despre facut CV, ci despre atitudinea de rock star. E Spielberg care-i cere CV lui de Niro. Poate a interpretat-o si ca pe o slabiciune a companiei: nu-si cunoaste concurenta suficient de bine. In compania in care lucrez avem baze de date cu CV-ul oamenilor cheie de la concurenta, cu declaratii publice de-a lungul timpului, cu declaratii informale, in unele cazuri chiar niste profiles soft psiho…la fel pentru personaje de decizie din organisme care pot influenta industria. E un domeniu de nisa in care concurenta nu e mare ca numar de companii, dar e feroce si totul costa enorm. Aici cred ca atitudinea de rock star a fost problema.
Am scris, si am repetat de mai multe ori in articol, ca oamenii aceia la care urma sa ajunga CV-ul erau departe, foarte departe, in alta tara, si poate chiar in alt continent – tocmai ca sa exclud varianta prezentata de tine, Daca ar fi fost astfel, nu as mai fi avut subiect pentru articol… GB
Nu conteaza daca erau de pe alt continent sau din alta galaxie. Cand esti deja intr-o piata, si mai ales daca vrei sa intri intr-una, stii ce face concurenta si cu cine. Omul era Board-1, cunoscut in piata ca un specialist foarte bun. Cel care coordona researchul la HQ trebuia sa-l stie deja si chiar sa-ti recomande sa-l contactezi, nu sa se bazeze doar pe un head hunter local ca sa-l identifice. Asta spune multe despre companie. Probabil contactul tau la HQ era un HRist intr-un cubicle care trebuia sa bifeze vreo procedura (se cere CV la procedura ?…sa-l trimita !…nu trimite ?…afara de pe lista !), iar altii mai sus nici n-au stiut ca omul era interesat de job. Sau Romania era atat de nesemnificativa pentru ei ca nu s-au deranjat prea mult. Tu l-ai chemat la interviu fara sa-ti trimita un CV inainte, deci stiai deja multe despre el (“il stiam si eu de multi ani de zile”), care era nevoia reala pentru un CV ? Probabil in baza ta se gaseau mult mai multe informatii importante pentru angajator decat ar fi pus el in CV. Problema a fost atitudinea de vedeta, un lucru care poate fi un avantaj in anumite piete/companii/momente, dar pe termen lung e un handicap. Poate au castigat amandoi ca nu s-a facut dealul (ca ar fi urmat: nu fac eu rapoarte de-alea !), poate au pierdut amandoi (depinde de intentiile companiei in piata). De la un anumit nivel in sus, lucrurile devin complicate cand recrutezi: oamenii aia au ajuns acolo ca le merge mintea mai mult decat altora, iar asta poate veni la pachet cu multe ciudatenii. Nu se spune deageaba ca printre cei mai buni CEO sunt multi narcisisti, iar unii sunt de-a dreptul psihopati.
@Florin,
Acel individ, gasit de George, nu prea stia pe ce lume traieste!
Zic asta in sensul ca nu stia cum functioneaza mecanismele in marile corporatii.
Numai daca ai compania ta, fara un Board, fara nici macar o obligatie/bond listat pe Bursa, fara imprumuturi cu “covenants” etc. etc. etc. angajezi pe cine vrei cum vrei.
Da, cei care l-ar angaja pe Isarescu la HSBC i-ar cere documente cu care “sa se acopere”. In cazul lui Spilberg, si acesta are banii de productie de undeva si poate da socoleala cuiva de ce este De Niro si nu altcineva!
“Angajatorul” de care este vorba nu il angaja la el acasa pe banii lui.
@Florin K
Stiu, all too well, despre ce vorbesti.
Voi cum gerati “fine line”-ul intra a avea “dosare” despre profilul oamenilor cheie, mai ales la competitori” si “keeping files on people”?
Mike, fine line-ul e cam straveziu. Pentru informatiile din surse publice nu e o problema, pentru altele ( mai ales cand e vorba de tot felul de organizatii si institutii) e discutabil. Oricum, proprietarul bazei de date e in fapt un offshore. Iar in industria asta se pun intrebari doar cand the shit hits the fan, cum a fost de curand cu Vale in Minas Gerais.
Cred ca este ceva mai mult in poveste. Este posibil ca omul nostru sa fi fost cunoscut de angajator si sa stie acest lucru. Cand stii care este valoarea ta poti avea pretentii, una fiind sa nu apari pe nicio lista si sa ti se faca o oferta. La o angajare si angajatorul da un interviu.
Anticipand comentariul acesta, am scris de mai multe ori in articol ca angajatorii erau oameni de departe, din alta tara, poate chiar din alt continent… GB
Am citit cu atentie articolul. Imi mentin opinia. Si da, ii pot intelege pe ambii protagonisti. Din acest motiv cred ca finalul a fost cel mai bun pentru ei.
Haideti, domnule Butunoiu, nu va faceti ca nu pricepeti! Sugerati ca, din cauza departarii, oamenii aceia aveau neaparata nevoie de un CV. Daca vroiati sa il sustineti pe acel candidat, o faceati prin orice mijloace. Dar el v-a enervat prin refuzul de a prezenta CV-ul. Si tare mult v-a satisfacut angajatorul care l-a ras de pe orice lista! Dar, sub impulsul de ravansa, uitati ca acel candidat va aduce comisionul de la angajator. Nu stiu daca asta a fost cea mai buna abordare, avand in vedere si situatia financiara a firmei dupa ultimile bilanturi…
Baaaa, terminati-o dracu cu angajatorul care e zero fara angajati. Angajatul e om, care, prin angajari, isi construieste o reputatie. Ziceti merci, ba, ca vine la un moment dat sa stea de vorba cu voi, sa va bage milioane in buzunar. El nu are nevoie de alt angajator in acel moment. Tu angajator ai nevoie de un alt angajat. Fa-i curte, ma, si fii fericit ca a acceptat sa vina sa stea de vorba cu tine. Ce, fara tine, nu mai are ce manca? Fiecare angajat bun, are la randul sau in buzunar, o lista cu posibili angajatori. Vrei sa-ti fac lista cu ce am facut pana acum? Cum ai auzit de mine in industria unde ne invartim amandoi? Ma stergi de pe lista? By, By. A accepta oportunitati care nu vin in fiecare an si pentru care imi calc in picioare valori si principii? Pai de-aia si atatia CEO sunt clienti la oncolog si psiholog. Confunda oportunitatea de a fi un angajat bun cu oportunitatea de a fi angajat la angajatorul X. Ce, doar daca lucrez pentru BIG4 inseamna ca sunt specialist si profesionist? Stiti cati mari anonimi construiesc imperiile si intretin guvernarile? Stiti, cu siguranta, dar tocmai pentru a NU-I scoate din anonimat, ii tinem captivi intr-un CV. Si in engleza daca se poate. Intrebare, ierarhizarea CV-urilor se face ( si ) dupa angajatori, nu-i asa? Trec 10 anagajatori de top, in ultimii 5 ani, pe care i-am schimbat pe baza de CV., dar, in afara experientei de a sustine interviuri, ce experienta profesionala si reputatie in domeniu am castigat? Vine un contracandidat cu un singur anagajator de pe pozitia 500 in top firme in ultimii 5 ani, unde a prins experienta, este un coleg extraordinar, are creativitate, responsabilitate, etc. Ghici cine intra pe primele locuri ( apropos, tre’ sa-i zicem short list neaparat). A ajuns sa conteze angajatorul anterior mai mult decat competentele si abilitatile? La un angajator de pe locul 500 imi construiesc expertiza si nu reputatie. Daca am reputatie, primeste-ma , ma si fara CV, ca si eu vin la tine angajator fara sa-ti cer CV de angajator. Vorbim de reputatii, hai sa ne pozitionam de la egal la egal, pentru ca, din ceea ce produc eu, prin salarii si orice bonusuri, oricum primesc partea mai mica. Restul iti ramane tie si statului prin impozite si taxe. Spune-ti mai bine, care a fost angajatul angajatorului (era de la resurse umane vre-un frustrat? ) care l-a respins, sa stim si noi sa il ocolim. Sau daca era actionarul principal, sa il urmarim si sa vedem unde va fi peste 5 ani? S-a facut un studiu cu starea de sanatate mintala al angajatilor unor astfel de angajatori?
“By, by” nu are niciun sens. Daca vrei sa spui “Pa, pa”, atunci scrie “Bye, bye” sau ramai pe romaneste. Si n-am inteles ce era cu acel “dracului” de la inceputul comentariului. Referitor la articolul lui George Butunoiu, consider ca CV-ul in procesul de recrutare e echivalentul cartii de vizita la o prima intalnire de afaceri sau al salutului la intrarea intr-o incapere: minima politete. Pot alege sa transmit o valoare personala: nu sunt politicos. Eu sunt; deci va salut.
De ce te legi doar de by-by când are și greșeli în limba română? Posibil să nu fie vizibile pentru toți.
Dar, referitor la fond: Din nefericire, trebuie să facă cineva asta (selecția candidaților) din partea angajatorului. Dacă era bun la obiectul de activitate al firmei, nu făcea asta (selecția candidaților), zic eu. Cineva care, dacă nu are toate hârtiile, nu știe ce să facă. Pentru că una este să angajezi junior – dacă nu ceri CV ești mâncat- și alta e să angajezi un BM.
Dar cred că acestea sunt finețuri – că dacă nu erau, nu cred că exista nici măcar articolul.
Asa este. Daca esti un bun specialist si a auzit lumea de tine trebuie sa iti pastrezi pozitia verticala. Un CV sigur avea, caci in mod normal ai. Si eu am fost angajata de curand, pe un post in care experienta mea si expertiza ca sa zic asa a contat cel mai mult. Eu nu am raspuns political corect la niciun interviu, mai ales la cel cel de al 2 lea interviu, cu cei de la HR. Am raspuns asa cum sunt eu si mi se citea pe fata cat eram de stupefiata de intrebarile “prostesti” care mi se puneau. Si nu erau romani.Culmea am fost aleasa. Mi-au dovedit cei care au luat decizia, ca au stiut sa aleaga experienta , in ciuda porcariilor de intrebari,fara a fi adaptate la persoana intervievata.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (55)
Exact asa eram si eu cu nasul pe sus, dar in alte circumstante: la 20 de ani, fara niciun fel de experienta :)))
Bineinteles ca nu m-a bagat nimeni in seama, dar – pe principiul ca orice sut in fund poate fi un pas inainte – mi-am construit niste surse de venit de unul singur si mi-am facut relatii in politica.
A meritat? Inclin sa cred ca da, fiindca in toata aceasta perioada am fost stapan pe timpul meu si nu mi-a lipsit nimic. Plus ca e mai misto sa fii prezent si zambitor pe la diverse evenimente decat sa-ti bati capul cu diverse maruntisuri la job.
Probabil cam acelasi lucru se intampla si cu domnul la care faci referire in articol: are si alte surse de venit in afara salariului si a bonusurilor de la multinationala si daca vrea un alt job are suficiente relatii ca sa-l obtina fara sa-si mai prezinte CV-ul in Word.
Plus ca la astfel de oameni CV-urile se intind pe 10 pagini si daca chiar n-ai avut unul facut si actualizat in timp, e destul de mare bataie de cap sa-ti iei viata de la inceput si sa enumeri toate realizarile.
Discutam exact chestiunea asta cu cineva din familie, recent pensionat, general cu o stea intr-un serviciu din ala care incepe cu “S”. Si mi-a spus ceva de genul asta (el neavand un CV, exact ca domnul din articolul de mai sus):
“Cum as putea eu sa evidentiez in CV ca daca il sun acum pe presedintele ** sau pe doamna **, ei imi raspund la telefon?”
Intrebare pentru domnul Butunoiu , cum a ajuns firma de recrutare in contact cu persoana respectiva? Pentru ca daca firma de recrutare l-a selectat dintre profesionistii de top de pe piata , atunci fima de recrutare “nu si-a facut temele corect” si denota neprofesionalism si chiar inteleg dece acea persoana nu a vrut sa trimita un CV . Daca persoana a candidat atunci cred ca si-a depus candidatura insotita de un CV si o scrisoare de intentie. O spun din proprie experienta , am fost sunat si contactat pe email de o firma de recrutare care imi oferea o pozitie intr-o firma , iar dupa ce am discutat cu ei la telefon mi-au cerut un CV iar eu am refuzat sa le trimit CV meu deoarece nu eu am cautat acel post ci ei mi l-au oferit . Nu stiu de unde aveau datele mele de contact dar consider ca daca m-au contactat stiu totul despre mine si nu mai e nevoie de CV.
Probabil ca nu stiau chiar totul despre tine, insa in urma acestui contact au aflat ce era cel mai relevant de stiut… GB
Dar dece cei de la firmele de recrutare nu se intreaba daca persoana vrea sa fie contactata? Tot nu mi-ati raspuns la intrebare dumneavostra l-ati contactat sau el a candidat? In cazul meu , nu imi doream acel post si de aceea am refuzat sa trimit CV si sper ca firma de recrutare sa ma fi sters din evidentele lor (repet nu stiu de unde aveau datele mele de contact si nici cine i-a indrumat spre mine) .
Si daca se intreaba, la ce le foloseste? Ca tot nu are cine sa le dea un astfel de raspuns. Atunci, la ce bun sa se mai intrebe? GB
Dar nu mi-ati raspuns la intrebare , “personajul din poveste” a fost cel ce a dorit sa fie selectat sau firma dumneavoastra l-a selectat din “piata”? Pentru ca pe mine ei m-au selectat iar eu nu eram interesat de oferta si prin gestul meu am dorit sa nu mai fiu deranjat . Poate si “personajul din poveste” s-a gandit la fel ca si mine !
De ce sa iei un arogant in organizatie? Nu face bine la atmosfera… Daca era asa bun il promovau si cei la care lucra acum… banuiesc ca nu avea nici carti de vizita… ca il stie lumea care conteaza 🙂
E de discutat ce ii motiveaza pe oameni sa munceasca pentru a deveni cei mai buni in domeniile lor. E de discutat daca nu cumva, baza motivatiei lor e chiar aroganta.
Cu siguranta o mare parte din proiectele majore ale omenirii au avut la baza aroganta. Trimiterea unui om pe luna, de exemplu, s-a dovedit a fi perfect inutila din punct de vedere practic, dar le-a permis unora sa clameze statutul de castigator al cursei spatiale.
As far as I see it, nu cred ca poate exista exceptionalism fara aroganta. Acum depinde si de profilul organizatiei, dar eu in general n-as exclude de la recrutare un CEO arogant. Ba dimpotriva, as cauta sa vad daca organizatia ii poate oferi suficiente arme cu care sa-si puna in aplicare planurile.
P.S.
Am lucrat (si am ramas in relatii bune) cu oameni extrem de aroganti, carora daca nu le convenea ceva din ceea ce faci, te amenintau direct cu puscaria.
Am respectat si am fost respectat. Fara sa lingusesc, fara sa pup c*ruri. Unii si-au pierdut intre timp puterea, dar relatia de respect a ramas. Parerea mea e ca se poate lucra foarte bine cu oameni aroganti daca esti stapan pe jocul tau si stai bine cu EQ-ul. Cateodata oamenii vor sa-si mascheze niste temeri, alteori vor sa le fie recunoscute meritele si sa-si castige respectul.
Dacă era într-o poziție cheie, personaj cunoscut, la o altă firmă dar din același domeniu cu firma care recruta, este foarte probabil să-l cunoască. Ar fi ciudat să nu-ți cunoști competitorii
Cei din strainatate nu prea ua de unde sti asta. GB
Eu tot inclin sa cred ca sunt fabulatii multe din articole,daca e adevarat e trist pt. soarta romanilor!
Pai daca eram in locul persoanei respective scriam pe loc un CV si ceream dublu ca conditie obligatorie de continuare a recrutarii.
….ca si conditie……
…ca o …
Un CV este interesant nu doar pentru job-urile trecute, experienta, competente, este interesant pentru angajator sa observe ce considera candidatul ca merita trecut in acel CV, pentru ca de aici porneste de fapt interviul. Indiferent de reputatie sau tocmai in ciuda unei reputatii, cand devii candidat respecti regulile jocului, altfel te descalifici singur.
Eu văd totul ca pe un test: angajatorul poate dorea să vadă dacă e obedient iar candidatul poate vroia să vadă dacă e suficient de important pt angajator pt a “fugi” după el.
Am făcut și eu ceva similar cândva, când m-am angajat prima și ultima oară, acum 19 ani. Mi-A cerut sa-i spun pt ce sumă aș fi mulțumit să lucrez pt ei 8 ore pe zi. Am zis ca nu îi spun ci îi scriu. Și nu toată suma ci doar pt 2 ore pe zi. Apoi am notat pe o foaie cifra 5. Șocat, intervievatorul mi-a spus ca aceasta sumă se poate obține, dar pt 8 ore. Sa-l sun dacă mă interesează. Nu l-am mai sunat. M-a sunat patroana să mă cheme la o discuție deoarece i-am făcut o impresie bună celui cu care am discutat. Mi-a propus luni de la 10.00. Eu eram liber oricând, dar i-am răspuns că nu se poate decât marți de la 11.00. Ok. Am venit marți la 11.00 și, citindu-mi în fața mea din CV mă întreabă ce știu despre vânzările en-gros. I-am răspuns că, după cum vede în CV, “absolut nimic. Tot ce știu e să vând și să conduc o echipă mică. Și, după cum văd, exact de asta aveți nevoie, nu-i așa?”
Din punctul respectiv am vorbit doar de a ocupa un post de conducere (primul după ea) și nu de a-I vinde gumele de mestecat.
Dacă pot, încerc să văd cât de important sunt pt altcineva. Dacă nu sunt, de ce să mă mai deranjez? 🙂
Fara suparare, insa realitatea pe care o vad este faptul ca firmele de recrutare traiesc din a pune in legatura candidatii si angajatorii. In acest caz dvoastra ati cam sugerat angajatorului sa-l excluda de pe lista pentru ca v-a deranjat atitudinea candidatului. Ar trebui sa va revedeti dvoastra atitudinea si sa va asumati pozitia si rolul pentru care sunteti solicitat, fara sa va permiteti sa influentati in vreun fel partile implicate, altfel dati dovada de neprofesionalism. Persoana fiind cunoscuta atat dvoastra cat si angajatorului chiar nu avea nevoie de un CV, daca angajatorul nu va implica pe dvoastra si l-ar fi contactat direct probabil nu i ar fi cerut CV. CV ul v-ar fi folosit strict dvoastra pentru a va justifica activitatea de recrutare. Candidatul a procedat absolut corect dpdv ul sau pentru ca efectiv cererea dvoastra era jignitoare pe el recomandandu l nu o hartie ci experienta si realizari.
E oarecum pe dos fata de cum crezi tu. Suntem platiti ca sa ne dam cu parerea, inainte de toate, mai mult decat pentru a pune in legatura pe unii cu altii. E ceea ce am si facut, si fac de fiecare data intr-o astfel de recrutare. Apoi, pe mine ma interesa destul de putin experienta candidatului, si mult mai mult altceva, in ceea ce-l privea. Si aici pe dos fata de cum crezi tu, asadar… GB
Atitudinea domnului da dovada de neprofesionalism. Cv -ul este una din cerintele angajatorului. Se pare ca are o problema cu standardul normal
Daca nu ma insel chiar si Elon Musk are CV, ca i l-a facut cineva sau nu (desi cred ca l-a facut el).. are.
Atitudinile de vedeta transmit cu totul altceva decat ceea ce este necesar de la un viitor partener, out!
Pentru cine nu intelege dinamica de business, pe scurt: cumparatorul are pozitie in fata vanzatorului, asa a fost intotdeauna si asa va fi.
In cazul recrutarilor organizatia cumpara iar angajatul vinde ceva. Ce sa ii faci .. cand orgoliul o ia peste competente ..patesti!
Scurt: o altă formă de birocrație: n-ai CV, nu exiști. Ca să nu vorbim de abordarea “semizeică” – scoate-l de pe orice listă.
Că – din experiența oricărui om care a citit un CV, altul decât cel personal – în ele e adevărul pur și sunt “date”, nu compuse.
Multă baftă la angajarea pe CV.
Contractul de angajare e unul comercial. O parte vinde timp si expertiza la un pret agreat cu cealalta parte. Ambele parti trebuie sa se asigure de bonitatea fiecaruia. CV-ul este primul contact, unul cheie care spune multe ambelor parti. A-l refuza e ca si cum un furnizor ar refuza sa includa specificatiile technice si conditiile de livrare in raspunsul la o cerere de oferta. Inca nu am intalnit unul (indiferet de marime) care sa castige o licitatie in conditiile astea.
Buna seara. Nu vad de unde atata patima. Asa cum candidatul isi rezerva dreptul de a nu face un CV, asa si recruterul si angajatorul refuza candidatul. Sunt, probabil, proceduri de recrutare, si sunt respectate. Sclavagism in corporatiile mari? Nu vad cum. Cine te tine cu forta undeva? Poate candidatul nu vrea sa plece de acolo. Pentru mine e simplu. Va cerem un CV. Nu multumesc! Multumim si noi!
Evident ca asa este. Doar ca nici lucrurile simple si logica elementara nu sunt chiar la indemana oricui, pe cat s-ar putea crede… GB
Mi-ar placea sa-l vad pe GB cerandu-i un CV lui Isarescu ca vrea sa-l angajeze HSBC 🙂
Spune-ți?
Ce înseamnă?
Calin Georgescu: “Este un fenomen global: ne naștem cu toții din iubire și intrăm într-o mare manipulare, ca oameni. Nu există democrație, ci doar corectitudine politică. La nivel mondial, Sclavagismul nu a dispărut. Este o altă formă de sclavagism de înaltă clasă care se desfășoară azi în lume și care transformă omenirea într-o societate de consum.”
Domnule Butunoiu, din tonul articolului si, inclusiv, din poza postata, rezulta ca tineti partea angajatorului. Lipsesc, insa, multe elemente pentru o judecata cat mai corecta a cazului prezentat.
Dar, daca anagajatul ar fi laureat al premiului Nobel pentru economie, tot el ar trebui sa fie umil la portile angajatorului, care, in ignoranta si trufia lui, crede ca poate dispune de toate si de toti doar pentru ca e o mare corporatie?
Incep sa inclin tot mai mult spre ceea ce spune dl. Calin Georgescu, fost expert ONU in dezvoltare si membru al Clubului de la Roma, ca in lume marile corporatii dicteaza in majoritatea statelor lumii doar pentru cresterea profitului lor si calca orice in picioare care nu le sustine cauza lor, cum ar fi dreptul de a alege o optiune in cariera, viata privata, personalitate etc.
@resurse umane, daca erați inteligent știați că în engleza se scrie bye bye. Sunteti praf!
Evident ca tin partea angajatorului! Sunt angajatul lui pe perioada recrutarii si trebuie sa-i reprezint interesele cat se poate de bine. Si sa-l apar de tot felul de ciudati, frustrati etc. GB
Ok, dar pe mine nu ma intetesraza relatia Dv. cu cel care v-a angajat. Si, atunci, ce citim noi aici? Cum sa ne prosternam in fata angajatorului?! In cazul acesta, ii dau dreptate 100% lui Calin Georgescu ca e o forma de sclavagism modern!
Asta e singura concluzie pe care o poti trage din articol? GB
Nuu! Dar orice as mai scrie ar fi in defavoarea Dv., profesional si psiho-moral vorbind.
Ce nu inteleg din toata povestea asta este de ce nu s-a uitat omul pe Google dupa o firma de “Resumaci” sau “CV aci”, din Bucuresti?
Exista peste tot in lume si trebuie sa existe si la Bucuresti.
In citeva ore pot unii produce un CV pe care dupa aceia il mai si ajuseaza exact cum vrea clientul.
Pot fi doua variante: a. nu era suficient de interesat, b. nu era suficient de istet sa isi dea seama ca poate avea un CV relativ usor.
Mike, nu cred ca era vorba despre facut CV, ci despre atitudinea de rock star. E Spielberg care-i cere CV lui de Niro. Poate a interpretat-o si ca pe o slabiciune a companiei: nu-si cunoaste concurenta suficient de bine. In compania in care lucrez avem baze de date cu CV-ul oamenilor cheie de la concurenta, cu declaratii publice de-a lungul timpului, cu declaratii informale, in unele cazuri chiar niste profiles soft psiho…la fel pentru personaje de decizie din organisme care pot influenta industria. E un domeniu de nisa in care concurenta nu e mare ca numar de companii, dar e feroce si totul costa enorm. Aici cred ca atitudinea de rock star a fost problema.
Am scris, si am repetat de mai multe ori in articol, ca oamenii aceia la care urma sa ajunga CV-ul erau departe, foarte departe, in alta tara, si poate chiar in alt continent – tocmai ca sa exclud varianta prezentata de tine, Daca ar fi fost astfel, nu as mai fi avut subiect pentru articol… GB
Nu conteaza daca erau de pe alt continent sau din alta galaxie. Cand esti deja intr-o piata, si mai ales daca vrei sa intri intr-una, stii ce face concurenta si cu cine. Omul era Board-1, cunoscut in piata ca un specialist foarte bun. Cel care coordona researchul la HQ trebuia sa-l stie deja si chiar sa-ti recomande sa-l contactezi, nu sa se bazeze doar pe un head hunter local ca sa-l identifice. Asta spune multe despre companie. Probabil contactul tau la HQ era un HRist intr-un cubicle care trebuia sa bifeze vreo procedura (se cere CV la procedura ?…sa-l trimita !…nu trimite ?…afara de pe lista !), iar altii mai sus nici n-au stiut ca omul era interesat de job. Sau Romania era atat de nesemnificativa pentru ei ca nu s-au deranjat prea mult. Tu l-ai chemat la interviu fara sa-ti trimita un CV inainte, deci stiai deja multe despre el (“il stiam si eu de multi ani de zile”), care era nevoia reala pentru un CV ? Probabil in baza ta se gaseau mult mai multe informatii importante pentru angajator decat ar fi pus el in CV. Problema a fost atitudinea de vedeta, un lucru care poate fi un avantaj in anumite piete/companii/momente, dar pe termen lung e un handicap. Poate au castigat amandoi ca nu s-a facut dealul (ca ar fi urmat: nu fac eu rapoarte de-alea !), poate au pierdut amandoi (depinde de intentiile companiei in piata). De la un anumit nivel in sus, lucrurile devin complicate cand recrutezi: oamenii aia au ajuns acolo ca le merge mintea mai mult decat altora, iar asta poate veni la pachet cu multe ciudatenii. Nu se spune deageaba ca printre cei mai buni CEO sunt multi narcisisti, iar unii sunt de-a dreptul psihopati.
@Florin,
Acel individ, gasit de George, nu prea stia pe ce lume traieste!
Zic asta in sensul ca nu stia cum functioneaza mecanismele in marile corporatii.
Numai daca ai compania ta, fara un Board, fara nici macar o obligatie/bond listat pe Bursa, fara imprumuturi cu “covenants” etc. etc. etc. angajezi pe cine vrei cum vrei.
Da, cei care l-ar angaja pe Isarescu la HSBC i-ar cere documente cu care “sa se acopere”. In cazul lui Spilberg, si acesta are banii de productie de undeva si poate da socoleala cuiva de ce este De Niro si nu altcineva!
“Angajatorul” de care este vorba nu il angaja la el acasa pe banii lui.
@Florin K
Stiu, all too well, despre ce vorbesti.
Voi cum gerati “fine line”-ul intra a avea “dosare” despre profilul oamenilor cheie, mai ales la competitori” si “keeping files on people”?
Mike, fine line-ul e cam straveziu. Pentru informatiile din surse publice nu e o problema, pentru altele ( mai ales cand e vorba de tot felul de organizatii si institutii) e discutabil. Oricum, proprietarul bazei de date e in fapt un offshore. Iar in industria asta se pun intrebari doar cand the shit hits the fan, cum a fost de curand cu Vale in Minas Gerais.
Dvs, dle Butunoiu, aveti un CV?
Spune-ți?
Ce înseamnă?
Cred ca este ceva mai mult in poveste. Este posibil ca omul nostru sa fi fost cunoscut de angajator si sa stie acest lucru. Cand stii care este valoarea ta poti avea pretentii, una fiind sa nu apari pe nicio lista si sa ti se faca o oferta. La o angajare si angajatorul da un interviu.
Anticipand comentariul acesta, am scris de mai multe ori in articol ca angajatorii erau oameni de departe, din alta tara, poate chiar din alt continent… GB
Am citit cu atentie articolul. Imi mentin opinia. Si da, ii pot intelege pe ambii protagonisti. Din acest motiv cred ca finalul a fost cel mai bun pentru ei.
Dar domnii din acel continent indepartat nu au auzit de videoconferinta?
Videoconferinta cu cine? Cu un nume? GB
Haideti, domnule Butunoiu, nu va faceti ca nu pricepeti! Sugerati ca, din cauza departarii, oamenii aceia aveau neaparata nevoie de un CV. Daca vroiati sa il sustineti pe acel candidat, o faceati prin orice mijloace. Dar el v-a enervat prin refuzul de a prezenta CV-ul. Si tare mult v-a satisfacut angajatorul care l-a ras de pe orice lista! Dar, sub impulsul de ravansa, uitati ca acel candidat va aduce comisionul de la angajator. Nu stiu daca asta a fost cea mai buna abordare, avand in vedere si situatia financiara a firmei dupa ultimile bilanturi…
Pai asta era de la sine inteles, am scris clar si in articol. Da, daca as fi vrut, l-ar fi vazut. GB
Pai, daca sunteti convins ca ati facut bine, de ce ne mai testati cu sondaje de opinie? Sau simtiti nevoia de aplauze?…
Baaaa, terminati-o dracu cu angajatorul care e zero fara angajati. Angajatul e om, care, prin angajari, isi construieste o reputatie. Ziceti merci, ba, ca vine la un moment dat sa stea de vorba cu voi, sa va bage milioane in buzunar. El nu are nevoie de alt angajator in acel moment. Tu angajator ai nevoie de un alt angajat. Fa-i curte, ma, si fii fericit ca a acceptat sa vina sa stea de vorba cu tine. Ce, fara tine, nu mai are ce manca? Fiecare angajat bun, are la randul sau in buzunar, o lista cu posibili angajatori. Vrei sa-ti fac lista cu ce am facut pana acum? Cum ai auzit de mine in industria unde ne invartim amandoi? Ma stergi de pe lista? By, By. A accepta oportunitati care nu vin in fiecare an si pentru care imi calc in picioare valori si principii? Pai de-aia si atatia CEO sunt clienti la oncolog si psiholog. Confunda oportunitatea de a fi un angajat bun cu oportunitatea de a fi angajat la angajatorul X. Ce, doar daca lucrez pentru BIG4 inseamna ca sunt specialist si profesionist? Stiti cati mari anonimi construiesc imperiile si intretin guvernarile? Stiti, cu siguranta, dar tocmai pentru a NU-I scoate din anonimat, ii tinem captivi intr-un CV. Si in engleza daca se poate. Intrebare, ierarhizarea CV-urilor se face ( si ) dupa angajatori, nu-i asa? Trec 10 anagajatori de top, in ultimii 5 ani, pe care i-am schimbat pe baza de CV., dar, in afara experientei de a sustine interviuri, ce experienta profesionala si reputatie in domeniu am castigat? Vine un contracandidat cu un singur anagajator de pe pozitia 500 in top firme in ultimii 5 ani, unde a prins experienta, este un coleg extraordinar, are creativitate, responsabilitate, etc. Ghici cine intra pe primele locuri ( apropos, tre’ sa-i zicem short list neaparat). A ajuns sa conteze angajatorul anterior mai mult decat competentele si abilitatile? La un angajator de pe locul 500 imi construiesc expertiza si nu reputatie. Daca am reputatie, primeste-ma , ma si fara CV, ca si eu vin la tine angajator fara sa-ti cer CV de angajator. Vorbim de reputatii, hai sa ne pozitionam de la egal la egal, pentru ca, din ceea ce produc eu, prin salarii si orice bonusuri, oricum primesc partea mai mica. Restul iti ramane tie si statului prin impozite si taxe. Spune-ti mai bine, care a fost angajatul angajatorului (era de la resurse umane vre-un frustrat? ) care l-a respins, sa stim si noi sa il ocolim. Sau daca era actionarul principal, sa il urmarim si sa vedem unde va fi peste 5 ani? S-a facut un studiu cu starea de sanatate mintala al angajatilor unor astfel de angajatori?
M-a uns pe suflet comentariul tau! Bravo!
Foarte adevărat.
“By, by” nu are niciun sens. Daca vrei sa spui “Pa, pa”, atunci scrie “Bye, bye” sau ramai pe romaneste. Si n-am inteles ce era cu acel “dracului” de la inceputul comentariului. Referitor la articolul lui George Butunoiu, consider ca CV-ul in procesul de recrutare e echivalentul cartii de vizita la o prima intalnire de afaceri sau al salutului la intrarea intr-o incapere: minima politete. Pot alege sa transmit o valoare personala: nu sunt politicos. Eu sunt; deci va salut.
De ce te legi doar de by-by când are și greșeli în limba română? Posibil să nu fie vizibile pentru toți.
Dar, referitor la fond: Din nefericire, trebuie să facă cineva asta (selecția candidaților) din partea angajatorului. Dacă era bun la obiectul de activitate al firmei, nu făcea asta (selecția candidaților), zic eu. Cineva care, dacă nu are toate hârtiile, nu știe ce să facă. Pentru că una este să angajezi junior – dacă nu ceri CV ești mâncat- și alta e să angajezi un BM.
Dar cred că acestea sunt finețuri – că dacă nu erau, nu cred că exista nici măcar articolul.
Asa este. Daca esti un bun specialist si a auzit lumea de tine trebuie sa iti pastrezi pozitia verticala. Un CV sigur avea, caci in mod normal ai. Si eu am fost angajata de curand, pe un post in care experienta mea si expertiza ca sa zic asa a contat cel mai mult. Eu nu am raspuns political corect la niciun interviu, mai ales la cel cel de al 2 lea interviu, cu cei de la HR. Am raspuns asa cum sunt eu si mi se citea pe fata cat eram de stupefiata de intrebarile “prostesti” care mi se puneau. Si nu erau romani.Culmea am fost aleasa. Mi-au dovedit cei care au luat decizia, ca au stiut sa aleaga experienta , in ciuda porcariilor de intrebari,fara a fi adaptate la persoana intervievata.