Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Una dintre fără de șir aberațiile manageriale ale celor din guvern...

1 comentarii

Fiul prietenului meu s-a angajat la o mică firmă antreprenorială ro...

7 comentarii

Cheltuiala 1: am de făcut o aplicație de mobil destul de simplă. Am...

4 comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori a...

9 comentarii

Daca va intereseaza o cariera solida, pe termen lung, si daca nu aveti...

2 comentarii

Ai fost copil bun. Învățai mult, dar nu luai niciodată notele cele...

8 comentarii

Bătrâna Casă din strada Polonă, lângă Grădina Icoanei și P...

1 comentarii

Prima idee de a începe un doctorat mi-a venit chiar în facultate, c...

2 comentarii

Am scris că de multe ori am văzut angajatori care cer candidaților ...

Fiind la unul dintre cele mai bune licee de matematică-fizică din ț...

3 comentarii

Prima mea recrutare pentru o instituție de stat a fost imediat după ...

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e filolog, de facultate. Scri...

2 comentarii

Cam cum ar trebui să fie configurat apartamentul unui om bogat și im...

10 comentarii

Un mare concert la Festivalul Enescu, Orchestra dell’ Accademia Nazi...

8 comentarii

Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin Galați, orașul venirii p...

58 comentarii

Omul care a comentat la articolul meu de zilele trecute consideră că...

19 comentarii

Ce concluzii trageți despre expeditor din mesajul de mai jos? E un e-...

50 comentarii

Când am făcut eu facultatea la Universitatea din București, demult,...

21 comentarii

Tânără absolventă deșteaptă, 23 de ani, cu rezultate bune la șc...

7 comentarii

Am pus și eu o întrebare pe Internet, într-o noapte târziu, când ...

4 comentarii

Boema Boema, așa cum a apărut și cum a fost definită ea pri...

16 comentarii

Eu sunt sigur că am fost inteligent dintotdeauna, și am știut cum m...

9 comentarii

Am avut astăzi un interviu live la Radio România, de care uitasem, t...

6 comentarii

Am citit milioane de comentarii legate de poza din CV, si mai toate, a...

4 comentarii

La fiecare articol pe care il scriu ii indemn pe oameni sa se imbrace ...

9 comentarii

Obiectivul principal al recrutorului nu este sa fie iubit de catre cei...

16 comentarii

Uneori am norocul sa pun intrebarea norocoasa, adica cea care sa clari...

16 comentarii

Intr-o buna dimineata, pe la 12:15 – 12:30h, un Inalt Demnitar de la...

18 comentarii

Va rog sa impartiti oamenii din localitatea in care traiti in trei cat...

9 comentarii

Nivelul general al educatiei deputatilor din Parlamentul Romaniei, leg...

5 comentarii

George Butunoiu a lansat astazi proiectul "Politoscop" (www.politoscop...

4 comentarii

Aproape toti cei cu care ma intalnesc ma intreaba cam ce salariu cred ...

29 comentarii

In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de l...

12 comentarii

Am gasit azi cateva file dintr-un caiet de acum vreo 30 de ani, in car...

2 comentarii

Ceea ce scrie autorul e o particia dintr-un lant mult mai lung, care i...

13 comentarii

Acum ceva timp am castigat un caz la CNCD impotriva unei companii cu s...

15 comentarii

Un prieten vede intr-o zi o casa nelocuita de zeci de ani, dar in star...

5 comentarii

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe re...

10 comentarii

Am cunoscut multi oameni care vor sa lucreze cat mai putin se poate. M...

8 comentarii

Am pus o nota pe Internet zilele trecute, recomandand oamenilor sa fie...

14 comentarii

In care dintre domeniile de mai jos credeti ca oamenii au cel mai civi...

10 comentarii

Grupurile si comunitatile minoritare care militeaza ostentativ si agre...

6 comentarii

Cum vi s-ar parea ideea de a corela bonusul unui CEO cu niste indicato...

8 comentarii

Achievements din CV-uri sunt o mana cereasca pentru cei mai multi recr...

6 comentarii

Faza zilele astea: daca tot am stat atata acasa, mi-am zis sa schimb o...

13 comentarii

E surprinzator cat de multi cunt cei care se prezinta pe dos, fara nic...

18 comentarii

In urma cu niste ani, un client important, de la una dintre cele mai m...

19 comentarii

In cat timp credeti ca se poate prezenta un candidat singur, in asa fe...

10 comentarii

Recrutarea membrilor consiliului de administratie la una dintre cele c...

14 comentarii

Multi se asteapta ca toate interviurile sa fie consistente si dificile...

1 comentarii

Cand au facut legea cu recrutarea “managementului privat” la stat,...

27 comentarii

De regula, prima intalnire in orice proces de recrutare este cu consul...

10 comentarii

MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il i...

16 comentarii

Poate functiona la noi modelul acesta din Suedia? Un mesaj din par...

7 comentarii

Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, manager...

24 comentarii

Milton Hershey a fost un mare industrias idealist si un filantrop amer...

18 comentarii

Revolutia m-a prins la putin timp dupa terminarea facultatii. Capi...

19 comentarii

Am facut prima mea firma in aprilie 1990, la cateva luni de la Rev...

29 comentarii

Exista joburi pentru care e mai bine sa fii mai “inocent” decat in...

28 comentarii

Poate impune un candidat sa asiste si avocatul lui la interviul de ang...

6 comentarii

Referintele sunt punctul central, stau la baza recrutarilor in top man...

2 comentarii

Caci altfel va risipesc banii, daca ii trimiteti la cumparaturi... ...

4 comentarii

Comenteaza cineva pe site-ul meu: “Cum ar fi să facem și noi la fe...

16 comentarii

Cum reactionati in fata unui CV din care reiese in mod evident ca au f...

23 comentarii

Avalansa de reactii pornita de la poza aceasta arata lucruri interesan...

13 comentarii

Sau poze acceptabile cu femei, daca vi se pare mai potrivita aceasta f...

21 comentarii

Un punct de vedere interesant si elocvent argumentat pe tema ultimelor...

32 comentarii

Schimbul de replici dintre mine si Catalin, inceput pe site-ul de anun...

26 comentarii

De ce il urasc candidatii pe GB? Iata unul dintre multele argumente......

29 comentarii

Lasati-o mai incet cu protectia sociala ca atribut definitoriu al stan...

9 comentarii

Controverse nesfarsite in jurul CV-urilor: ce vrei tu sa exprimi in el...

13 comentarii

Am pus acum vreo doua zile o postare pe Facebook si pe Linkedin cu fra...

9 comentarii

Multi pun umblatul de colo-colo prin lume in lista activitatilor cultu...

39 comentarii

Citesc des tot felul de comentarii si indemnuri la tinerea politicii d...

21 comentarii

Astazi am primit unul dintre cele mai tulburatoare si mai triste telef...

35 comentarii

Gardul nostru Astazi o batrana statea pe gardul nostru si plangea...

6 comentarii

Doua dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunt pus...

66 comentarii

Greselile din CV-uri pot spune multe lucruri relevante despre cel in c...

8 comentarii

Prietenul meu din Italia e in Olanda cu familia, la post. Intr-o zi, f...

17 comentarii

Bunul meu prieten Andrei Caramitru si multi altii din USR nu pierd nic...

44 comentarii

Am un prieten bun care traieste in America, ajuns foarte tare si foart...

19 comentarii

In doar 5 ani, DIICOT a probat un caz de semi-sclavagism si munca fort...

4 comentarii

Intr-o seara, cam intre sase si sapte, deschid Facebookul. Eram la bir...

24 comentarii

Doamna E a fost o cunoscuta profesoara de la Universitate, scriitoare,...

12 comentarii

Comentariu pe site-ul meu: Stai linistit, Mike... n-ai nicio sansa sa-...

24 comentarii

Am facut rost de subiectele de concurs pentru postul de primar al New ...

3 comentarii

Mai multi ambasadori straini ne-au sponsorizat Societatea Muzicala de-...

8 comentarii

Prima recrutare in gambling am avut-o acum 17 ani, pentru niste englez...

16 comentarii

Pe vremea comunistilor, toate frizeriile si saloanele de coafura se ch...

13 comentarii

Aud din intamplare un procuror vorbind in televizor despre fetele omor...

12 comentarii

Faza: ma vad cu un candidat pentru un post de country manager. Firma n...

74 comentarii

Am primit mesajul acesta si am dat sa-l sterg, crezand ca e obisnuita ...

26 comentarii

Biroul nostru e de zeci de ani intr-un loc al Bucurestiului in car...

10 comentarii

Dar ce scarbiti sunt multi si ce scandal fac pentru ca firmele fac ang...

23 comentarii

Surprinzator de multi sunt cei care inca nu stiu ca firmele de recruta...

11 comentarii

Putini observa ca vechimea in munca (numita fara exceptie "experienta ...

51 comentarii

Alta ocazie numai buna pentru candidati de a cadea in capcana, de a-si...

39 comentarii

O metoda foarte simpla prin care cei care imi trimit CV-urile adesea i...

17 comentarii

Si CV-ul unei recruterite, care mi-a explicat pe 5 pagini ce face ea i...

40 comentarii

Primesc azi un e-mail cu un CV, scria ca pentru unul dintre posturile ...

64 comentarii
Afiseaza
comentarii

Eu student în primii ani de facultate, el unul dintre marii doctori ai timpului, endocrinolog, șef de catedră la facultate. Locuia singur într-o vilă imensă, pe la Kiselev. George, am fost căsătorit de două ori, dar a ieșit prost de fiecare dată. A fost vina mea, știu bine, eu am fost tot timpul stângaci cu femeile, ajungeau chiar să se simtă stingherite cu mine în lume, chiar și după ce am devenit cunoscut. Nu am mai avut curajul să mă căsătoresc din nou, și nici nu pot spune că am mai avut vreo relație cât de cât serioasă în ultimii douăzeci de ani, de la ultima căsătorie. Uite, vezi casa asta? Aș da-o într-o clipă doar să mai pot avea o femeie lângă mine. Zic de casă doar pentru că asta am, și biblioteca pe care o știi, altceva nu mai am. Dar dacă aș avea, aș da și acel altceva, orice. Dar nu cred că voi mai avea vreodată o femeie. La facultate nu pot să-mi permit să încerc vreo relație cu cineva, desigur. La spital la fel, nici cu vreo pacientă, doctoriță sau asistentă, nu pot. Iar altundeva nu mă duc, unde să merg eu să găsesc o femeie?

Cuvintele acestea au fost unul dintre cele câteva mari șocuri ontologice pentru mine. Crezusem până atunci că știu cam tot ce e fundamental pe respectiva temă. Pe Freud îl citisem deja din scoarță în scoarță, literatură și alte cărți cât cuprinde. Că oricum nu aveam nimic altceva de făcut pe vremea aceea, și nici la vreo petrecere nu mergeam, nu mă invita nimeni, spuneau că le stric seara. Material de studiu aveam din belșug, de la introspecția și contemplarea propriilor instincte și fantezii, continuând cu analiza excesiv de critică a celor din jur și multe altele. Dar cele câteva vorbe ale Doctorului G. m-au făcut să pun lucrurile la locul și la adâncimea lor. Și așa au rămas de atunci, tot ce a urmat nu a făcut decât să confirme flashul revelatoriu de atunci.

Tot atunci, pe vremea comuniștilor, am cunoscut și am devenit apropiatul unuia dintre cei mai sofisticați oameni. Stătea jumătate de an în România, iar cealaltă jumătate în străinătate, cea mai mare parte în America. Preda patru luni pe an matematica la Universitatea din New York, și pe de altă parte avea concerte în toată lumea în cele 6 luni departe de comunism. Trăia într-o casă și mai mare și mai somptuoasă decât cea a Doctorului G, cum nici în filme nu-mi aduc aminte să fi văzut prea multe. Aveți mai multe decât orice om pe care îl cunosc. Ce v-ați dori mai departe? George, un singur lucru mai vreau, în rest nimic, absolut nimic. Chiar că le-am avut pe toate, după cum spui, și le am în continuare. Mai vreau doar o femeie frumoasă, care să stea cu mine și care să meargă cu mine, pe unde mă duc eu. Cum, doar asta? Doar, spui? Ți se pare un lucru ușor, nu-i așa? Dar te înțeleg foarte bine, desigur! Da, doar asta, într-adevăr. Nu mai am nevoie de nimic altceva. Dar pentru mine nu mai este ușor. Și cum, nu mai aveți alte dorințe, de pildă să ajungeți și mai departe cu muzica, să ajungeți în sferele ei și mai înalte, cu adevărat sublime? Nu, George, defel. Dar îți înțeleg naivitatea, și chiar m-ar fi întristat să spui altceva. Nu, George, pentru noi, muzicienii, s-a cam terminat cu sublimul muzicii. Noi percepem cu totul altfel muzica, dintr-o perspectivă exclusiv tehnică, nu mai e nimic încântător și inefabil când o ascultăm, fie ea deja cunoscută sau ceva nou. Dimpotrivă, adesea e obositoare și plictisitoare. Și nu, nu cred că voi mai găsi vreodată vreo revelație spirituală în ceva, oricare ar fi acela sau aceea. De ani buni nu mai citesc aproape nimic, evit cât pot să merg încoace și încolo. Da, doar asta mai vreau acum, și voi vrea până la moartea care se apropie, o femeie frumoasă.

Buna mea prietenă a avut și are mare succes în carieră, însă căsătoria urâtă din ultimul an de facultate a lăsat traume adânci. Toate celelalte câteva (puține) relații din ultimii douăzeci de ani au fost la fel de lamentabile. George, vreau un bărbat. Un bărbat care să mi-o tragă, să mă iubească, să stea cu mine, să vină la concertele mele și apoi să mi-o tragă chiar acolo, în cabină, după concert, sau chiar la pauză, să ne plimbăm de mână, să-i gătesc și el să mi-o tragă în timp ce învârt în tigaie. Dar tu nu știi să gătești! Nu știu, și ce dacă? Pentru asta o să învăț orice, stau și în cap dacă trebuie, doar să-l găsesc, să mai iubească, măcar puțin, și să mi-o tragă…

Prieten bun, mă doare când îl văd cum suferă de sindromul neurotic search for love, dar nu am cum să-l ajut. A vândut firma cu paișpe milioane de dolari. Acum, după douăzeci de ani, mai are șase, trei în cont și trei în ceva imobile. Opt milioane s-au dus pe searchul disperat for love. Acum fiind exact în același loc ca acum douăzeci de ani, doar cu respectivele milioane mai puțin. Nu a mai lucrat, nu a mai făcut nicio afacere și nimic altceva în toți acești ani. Ddar absolut nimic. Doar a căutat femeia care să-l iubească.

Altă prietenă, și mai bogată, niciun top cu milionari nu o ratează. Primul soț, dezastru. Al doilea soț, lamentabil. A crezut că a găsit bărbatul la care a visat după mai bine de douăzeci de ani de la ultimul dezastru. Nu a fost să fie, s-a terminat iarăși prost. Nu prost, ci urât rău. Și repede. Nu a mai ieșit în lume aproape un an, a închis câteva businessuri, mă temeam că le va închide pe toate. M-a întrebat cum ar putea să-și cumpere un bărbat sau doi, dacă există niște contracte în care fiecare să se angajeze că face aia și aia, se fac plățile, se urmărește derularea contractului etc. Așa crede că ar rezolva măcar o jumătate de problemă, cât să-i permită, măcar, să se concentreze pe businessuri și pe cealaltă jumătate de problemă. I-am zis că o să vorbesc cu un prieten, un avocat faimos, dar că am dubii că se poate merge cu un astfel de contract în instanță, în caz că. Și fără să ajungă în ziua următoare la toate buletinele de știri.

Bătrânul meu prieten, tot un mare doctor și el, a murit în brațele mele, probabil tot cu gândul la femeia pe care nu a mai avut-o în ultimii douăzeci de ani de viață. Pe vremuri, faima pentru frumusețea lui bărbătească și pentru mintea briliantă ajunsese la fel de mare ca aceea de doctor. Așa că veneau paciente sănătoase tun la el doar ca să facă sex în cabinet. Și-a pus de multe ori problema, la modul foarte serios, dacă ar trebui să-l îngrijoreze faptul că acesta era lucrul care îi plăcea cel mai mult în viață, până la punctul de a nu-și mai dori mare lucru altceva, în afară de banalele confort, mâncare bună și viață fără alte griji. Că de sănătate știa bine să-și poarte singur de grijă, desigur. A dezbătut subiectul și cu alți doctori colegi și prieteni, care i-au reconfirmat ceea ce bănuia și el, de fapt. Mai mult, timp de câțiva ani au făcut un fel de studiu empiric cu colegi de la Institutul Oncologic, care întrebau bolnavii în stadiile terminale care sunt, acum, cele mai mari regrete din viața lor. Surprinzător pentru mulți, dar nu și pentru ei, majoritatea răspunsurilor erau legate de sex, de oportunitățile de sex ratate, în special. Și pentru bărbați și pentru femei deopotrivă.

Ajunsese să fie cunoscută de tot spitalul, ba chiar și de către unii bucureșteni din cartier. Îi spuneau nebuna. Era profesoară, între două vârste, internată la dermatologie la Colentina. Nu mai făcuse sex de ceva ani, din cauza bolii. Nu s-a dus la doctor la timp, și acum complicațiile erau mari, aproape de netrecut. Noaptea ieșea din salon și mergea pe la portari, la fochiști și pe la cine mai găsea, și îi ruga să facă sex cu ea, oricum ar fi vrut ei, numai să facă. Toți fugeau de ea, închideau ușile cu cheia ca să nu vină, se anunțau unul pe altul. Au pus-o într-un salon separat, singură, pentru că plângea noaptea, gemea și uneori urla în somn. Prietenul meu, unul dintre doctorii care o îngrijeau, știa că nu de la durere, așa cum spunea ea. S-au tot gândit dacă să o trimită la psihiatrie, ceea ce ar fi terminat-o cu totul, probabil. Din punct de vedere tehnic, medical, nu era cazul, nu era nebună, însă după câteva luni tot a ajuns acolo, nu a mai existat o altă soluție pentru ea.

Prietena mea, directoare de HR la o multinațională cu mii de angajați, a avut tot timpul de rezolvat cazuri de relații neconforme între angajați și angajate, care să necesite o intervenție sau alta din partea ei. În ultimii ani, însă, au venit directive mai stricte de la head office în această direcție, așa că a trebuit să-și ridice semnificativ vigilența. Pe șeful acela de departament îl știa până atunci doar din vedere, se amuza de cămășile lui încheiate tot timpul și la ultimul nasture, vesta de lână cu carouri peste cămașă și cravată până primăvara târziu. Era conștiincios, ieșise bine tot timpul la evaluările anuale, nu a avut niciodată nici cea mai mică plângere. Unii râdeau de el fiindcă era slăbănog, timid și cam caraghios, însă toți îl considerau un băiat bun. Într-o zi a venit o colegă la prietena mea, directoarea de HR, și l-a reclamat că a încercat să-i facă niște avansuri. Nu cu mâna, cu cotul, cu ochiul sau cu altceva, ci i-a spus ceva ce suna ca o invitație în oraș. Ceea ce i-a produs o traumă emoțională, desigur, care traumă i-a afectat eficiența în muncă, și cine știe ce alte consecințe s-ar mai putea înlănțui dacă nu se îndepărtează urgent pericolul. Conform noilor regulamente, buna mea prietenă a trebuit să declanșeze o anketă, din care a reieșit că au mai fost cel puțin două alte colege agresate într-un mod similar. Mai departe, noile proceduri au obligat-o pe buna mea prietenă să-i ceară un angajament scris că nu va mai face așa ceva în viața lui cât va mai fi angajat la acea firmă, la următoarea agresiune urmând a fi dat instantaneu afară, fără niciun preaviz. Am luat la cunoștință, dată, semnătură. A doua zi curtezanul cu cămașa înkeiată până la ultimul nasture nu a mai venit la multinațională și a trimis demisia pe e-mail. După trei săptămâni a murit. După alte trei săptămâni prietena mea și-a dat și ea demisia de la multinațională.


  • george :

    oare sunt perversi sau oameni care au sacrificat totul pt a realiza ceva frumos (sau asa parea la inceput)?
    oare cand destul e de ajuns?
    oare cand incepe si se termina viata?

  • Ionut Tomescu :

    Citisem undeva, cica din niste statistice facute de nu-stiu-cine, ca cele mai mari regrete sunt legate de prea multa munca in detrimentul calatoriilor prin lume. Povestile din acest articol sunt despre oameni de anvergura profesionala care nu au succes pe plan personal, sa inteleg ca nici copii nu aveau totusi, nu ajunsesera in punctul acela? Deci familie yok…Si totusi, sunt multi oameni de cariera, singurei, ce nu au neaparat astfel de regrete si de dureri? Ca pana la urma, tine si de personalitatea fiecaruia cum isi face un drum prin viata si cum gestioneaza singuratatea ca si compromis, “obtinuta” in ciuda succesului. Ca succesul nu e totuna cu fericirea, cred ca toti stim/banuim. Ma intreb oare din ce familii proveneau acei oameni, cu ce exemple/modele parintesti au crescut ei, ca din ce am vazut eu pana acum la ale mele cunostinte, toti preiau in viata lor elemente din viata parintilor, incepand cu scoala si pana la cariere si relatii personale

  • Constantin :

    Curtezanul cu camasa incheiata pana la gat s-a sinucis?

  • Gândul :

    Sunt curioasă care sunt acele multinaționale unde ești acuzat de hărțuire pentru simplul fapt că ai invitat o colegă la cafea. Eu am văzut bărbat beat turtă la o petrecere care punea mâna pe fundul colegelor fără nicio jenă și nu l-a reclamat nimeni. Cu ăștia ce facem? Înțeleg că e un alt subiect, probabil nu la fel de interesant și surprinzător.

    • George Butunoiu :

      Aproape toate multinaționalele în ziua de astăzi. În special cele din UK și USA, dar și altele vin tare din urmă.

  • Adrian :

    Super poveste…..

  • B :

    Da, interesant!

  • Catalin :

    Interesant !

  • Leave a Reply to Constantin Cancel reply