{"id":9592,"date":"2020-07-18T13:47:35","date_gmt":"2020-07-18T13:47:35","guid":{"rendered":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/?p=9592"},"modified":"2020-07-18T14:12:43","modified_gmt":"2020-07-18T14:12:43","slug":"universitatea-pe-care-ai-facut-o","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/universitatea-pe-care-ai-facut-o\/","title":{"rendered":"Universitatea pe care ai facut-o iti atarna de coada toata viata…"},"content":{"rendered":"

Pe la inceputul carierei, acum nenumarati ani, aveam de facut multe recrutari pentru o foarte cunoscuta companie multinationala care cumparase niste fabrici si se instala in Romania. Pana sa incep, m-au chemat sa stau vreo doua saptamani in tara lor, in departamentul de HR de la sediul central, undeau aveau si una dintre fabrici. Am participat la cat de multe interviuri am putut, la toate nivelurile. Toate mi-au ramas in minte, dar cateva scene mai cu talc, in mod deosebit.<\/p>\n

La ei, fiecare departament avea propriile proceduri de recrutare. Cei din productie recrutau cam cincizeci de tineri ingineri pe an, si luau absolventi doar de la patru universitati tehnice din Germania, primele din clasament. Nu luau in calcul si nu pastrau niciun CV de la absolventii celorlalte universitati, acelea ajungeau direct la cos. La fel si cele de la candidati absolventi ai universitatilor din strainatate, adica din afara Germaniei, fie ei germani sau negermani.<\/p>\n

De zeci de ani faceau astfel, gaseau intotdeauna ce cautau si nu aveau motive sa schimbe ceva doar de dragul explorarii. Aveau, insa, un serviciu distinct in departamentul de recrutare, la nivel central, care se ocupa de recrutarea talentelor exceptionale la nivelurile de incepatori si middle, cu sisteme si proceduri foarte diferite de ale celorlalti. Asa ca aveai, totusi, o sansa sa ajungi la ei daca veneai din strainatate sau de la alta universitate decat cele patru, insa trebuia sa demonstrezi tu mai intai ca esti cu totul deosebit ca sa ajungi la ei la interviu, si nu invers, sa aiba recrutorul revelatia geniului tau abia cand te vede. Recrutorii lor stiau dinainte cand urmau sa intalneasca un geniu…\u00a0\ud83d\ude42<\/p>\n

Interesant a fost si ca se intervievau foarte putini candidati, daca e sa masuram cu volumele din Romania, de pilda. Selectia pe CV-uri era foarte riguroasa, orice detaliu era luat in calcul, si cateva virgule puse gresit te puteau scoate repede din teancul \u00ab\u00a0corect\u00a0\u00bb. Asa ca, daca erai invitat la interviu, aveai deja sanse mai mari de 50% sa fii angajat.<\/p>\n

La fel de interesanta a fost si chestiunea salariului. Am fost foarte surprins cand, la sfarsitul primului interviu la care am asistat, recrutorul se ridica, ii multumeste candidatului, ii spune ca va fi angajat si ii strange mana. Candidatul emotionat multumeste si el, i se spune ce trebuie sa faca pentru hartii si apoi pleaca. Dar nu v-am auzit deloc vorbind despre salariu \u2013 intreb eu cu mare mirare. Pai ce sa vorbim? Se stie deja! Pentru fiecare universitate se stie exact cu ce salariu sunt angajati absolventii lor, pana la ultima marca. Pentru primii cei mai buni 10% din serie, pentru urmatorii 10-40% si pentru ceilalti. Poate doar cu sefii de promotie sa discuti separat salariul, insa nici cu aceia intotdeauna.<\/p>\n

Asta a fost o paranteza lunga ca sa le reamintesc unora cum se fac recrutarile in realitate, nu cum isi imagineaza ei cand citesc articole inspirationale. Am pus zilele trecute o mica nota pe Internet, spunandu-le cititorilor sa fie atenti ca universitatea la care mergi conteaza cel mai mult, si nu facultatea. Universitatea te trage in sus sau iti atarna de coada. In lumea buna, cel putin, esti absolvent al universitatii cutare sau cutare, cu mult inainte de a observa cineva ca ai facut o facultate de economie, de drept, de stiinte sociale sau de biologie. Toate marile clasamente se fac pe universitati, desigur, ati vazut vreunul facut doar pe facultati?<\/p>\n

Dar, asa cum ma asteptam, mica mea remarca a declansat un val de indignare si de comentarii, in care nu cred ca a fost o singura fraza care sa nu fi avut de cel putin de doua ori cuvantul \u00ab\u00a0discriminare\u00a0\u00bb…\u00a0\ud83d\ude42<\/p>\n

Nu va amagiti singuri, dusi de valul discursului eglaitarist, din care fiecare intelege doar ce-i convine lui. Angajatorii si recrutorii cu experienta stiu foarte bine cum sunt studentii de la diverse universitati si au profiluri destul de bine conturate ale absolventilor, inclusiv pe niveluri: primii 10%, urmatorii 10-30% etc. Exceptiile sunt rare. Intr-atat de rare, incat marile corporatii fac oferte de angajare unor studenti cu mult timp inaite de absolvire, uneori chiar fara sa-i fi intalnit vreodata fata in fata.<\/p>\n

Sigur, in Romania profilurile absolventilor sunt mult mai putin clare decat in lumea occidentala cu care ne place sa ne comparam, insa si aici functioneaza destul de bine si confirmarile sunt fara echivoc. Asa ca ganditi-va de doua ori cand va inscrieti la facultate, sa nu puneti pe GPS, din greseala, adresa altei universitati…<\/p>\n

Acum lucrurile s-au mai schimbat si la \u00ab ei \u00bb, de cand cu globalizarea, cu imigratia, cu politicallycorectia etc.\u00a0O curiozitate: cum vi se pare un astfel de a face recrutarile si lucrurile, in general, fata de cum e acum, pentru angajatori si pentru angajati?<\/p>\n

\n\t
\n\t\t

<\/p>\n\t\t

<\/p>\n\t\t

Pentru angajatori, cum faceau inainte este...<\/strong><\/p>