MBA-ul e ceva foarte bun si util, desigur, ca orice lucru pe care il inveti fata de unul pe care nu-l inveti. Cand vad asta in CV, prima intrebare pe care mi-o pun (sau i-o pun, daca ajunge fata in fata cu mine) este cine l-a platit. Fiindca asta spune multe. Si pentru recrutori, in general, orice MBA, bifat deja sau aspirational, e un ajutor nesperat, fiindca spune mult mai multe despre personalitatea celui in cauza decat despre competentele lui tehnice.<\/p>\n
Am reusit sa construiesc cateva profiluri de personalitate destul de distinctive si complementare pentru cei cu MBA si e surprinzator cat de multi se incadreaza bine in ele, uneori inca de la citirea CV-ului.<\/p>\n
De pilda, pe cei care au un fond managerial solid, cu niste reusite in spate, o personalitate mai puternica, siguranta de sine augmentata pe care ti-o da diploma aceea, combinata cu dezinvoltura, ii ajuta, reusesc sa-i impresioneze mai bine pe cei din jur. Increderea sporeste si mai mult, si intra intr-un cerc virtuos. Pe cei mai slabi de inger, insa, care nu au nici rezultate in spate, nici charisma, nici o personalitate puternica, macar, o incredere in sine supradimensionata, artificial exhibata, nepotrivita in context, a carei sursa nu poate fi reperata defel, te face sa ridici din sprancene si sa fii suspicios in privinta individului, chiar mai mult decat e cazul. El observa imediat asta, si uneori asta il duce intr-un cerc vicios din care cu greu mai iese.<\/p>\n
Dar cate nu se pot spune despre cei cu MBA… \ud83d\ude42 Vedeti alte cateva in video-urile de pe YouTube!<\/p>\n