{"id":5241,"date":"2015-08-24T23:12:46","date_gmt":"2015-08-24T21:12:46","guid":{"rendered":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/?p=5241"},"modified":"2018-01-15T09:51:44","modified_gmt":"2018-01-15T09:51:44","slug":"facultatile-pe-vremea-comunistilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/","title":{"rendered":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V…"},"content":{"rendered":"

 <\/p>\n

Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar.<\/p>\n

Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care multi si-l etalau cu indreptatita mandrie, care mandrie crestea in intensitate proportional cu departarea fata de Bucuresti. Daca pentru cei din afara “cercului” (si, in special pentru cei care nu trecusera vreodata pe acolo) statutul de student insemna deja ceva atat de mult incat nu mai conta prea tare si ce fel de student erai, pentru cei “dinauntru” lucrurile stateau cu totul altfel. Stratificarea si segregarea erau foarte bine delimitate, pe vreo patru sau cinci ranguri, si greu, tare greu era sa fii tolerat sau acceptat intr-un rang superior, aproape niciodata cu unu mai mult decat cel in care erai plasat automat prin facultatea din care faceai parte.<\/p>\n

Tot ce scriu de aici incolo se refera doar la perceptiile studentilor unii fata de altii si la relatiile dintre ei, nu mai ies din acest “cerc” pana la sfarsitul articolului. Si scriu doar despre universitatile si facultatile din Bucuresti, pe celelalte nu ajunsesem sa le cunosc prea bine.<\/p>\n

Deci, in general, respectul fata de o anumita categorie de studenti era direct proportional cu greutatea cu care se intra la respectiva universitate\/ facultate, adica de cati erau pe loc la admitere, si asta cu destul de multa precizie: medicina, arhitectura, electronica… O oarecare exceptie facea dreptul, unde competitia era printre cele mai mari, insa erau alte lucruri care ii trageau in jos pe cei de acolo de la statutul de studenti “de rangul I”.<\/p>\n

In primul rand, marea separare se facea intre tabara “intelectualilor”, unde intra Universitatea, evident, cu toate facultatile sale, apoi Arhitectura, Conservatorul, Teologia, IATC-ul si Nicolae Grigorescu, si cea a “politehnistilor”, carora li se asociau, vrand-nevrand, cei de la Constructii si de la Instalatii. “Medicinistii”, cu “rudele de la tara” Farmacia, Stomatologia si Medicina Militara incluse, erau o lume cu totul aparte, insa asociata intotdeauna “intelectualilor”. Si Medicina Veterinara era tot cam pe acolo, desi aveau un statut inferior evident fata de medicinistii “adevarati”.<\/p>\n

Cei de la ASE formau un grup cat de cat distinct doar prin numar, pentru ca erau multi, insa nu aveau aproape nicio identitate proprie, cat de cat conturata, si erau adesea tinta ironiilor si subiect de bancuri pentru cei din “taberele principale” (“Am doua vecine noi de saptamana trecuta. Una e studenta, cealalta e la ASE…”).<\/p>\n

Alt grup distinct, cu un statut inferior ASE-istilor, erau cei de la Agronomie, apoi cei de la Academia Tehnica Militara, urmati de unii despre care nu se vorbea aproape niciodata, cei de la facultatea de trei ani de chimie-fizica, si cei de la IEFS, la coada. Oricum, Academia Tehnica Militara nu era socotita o facultate “normala”, chiar daca si acolo se facea destula carte serioasa; cei de la trei ani faceau doar trei ani, asa ca nu puteau fi egali cu cei care faceau cinci sau chiar sase, iar IEFS-ul nu prea era socotit o facultate. Sigur, despre Stafan Gheorgiu nu vorbesc, aceea era altceva. Daca am uitat ceva, va rog sa-mi atrageti atentia, revin si completez articolul.<\/p>\n

Voi continua sa scriu la acest articol in zilele urmatoare, in detaliu despre aproape fiecare dintre “intelectuali” si despre “politehnisti”, dar si despre ceilalti. Erau din lumi diferite, paralele…<\/p>\n

Mai departe: Vedetele intelectualilor erau pe atunci, de departe si cu un statut niciodata pus in discutie, studentii de la Arhitectura. Faima o datorau, in buna parte, Clubului A din subsolul de pe strada Blanari, lipit de biserica Sfantul Nicolae.<\/p>\n

La intelectuali se discuta, ca nu erau multe altele de facut, si un loc in elita studenteasca era asigurat prin vorbe, in primul rand. Sigur, cei care citeau cel mai mult dintre toti si, mai ales, cei care si intelegeau tot aveau un avantaj semnificativ pentru castigarea unui rol de lider, insa nu chiar intotdeauna decisiv.<\/p>\n

La politehnisti, conduderea era preluata prin fapte. Acolo, adica in Regie, se intamplau lucruri, si cei care le regizau si le montau cu cel mai mare rasunet ajungeau automat reprezentantii legitimi ai comunitatii. La ei totul era mare, si Politehnica, si caminele, si cantinele, si aveau avantajul ca toate erau in acelasi loc, asa ca aveau asigurata o comunicare eficienta, orice se intampla semnificativ ajungea repede in orice colt al lumii lor.<\/p>\n

La intelectuali, caminele au avut un rol semnificativ mai redus in viata studenteasca si in constructia de “brand”, erau mici, imprastiate (macar erau in centru aproape toate), subrede (era de preferat sa te prinda cutremurul in alta parte), asa ca intelectualii erau nevoiti se se adune prin alte parti, insa niciodata in grupuri atat de mari pe cat reuseau ceilalti sa adune.<\/p>\n

La intelectuali, asadar, erau avantajati cei care puteau aduce in conversatie direct ce invatau la scoala, nu mai era nevoie de “extra work”: cei de la Litere, Limbi, de la Grigorescu, Arhitectura, Istorie… Cei de la Matematica, de la Chimie, de la Medicina trebuiau sa citeasca si sa asculte in afara facultatii aproape tot ce era nevoie ca sa poata intra in conversatie si, mai ales, ca sa si ramana in ea.<\/p>\n

In general, calitatea studentilor e legata direct de atasamentul lor pentru domeniul respectiv, si toate studiile stiintifice demonstreaza asta. Calitatea academica, in primul rand, insa si calitatea “sociala”, daca se poate folosi o astfel de alaturare de termeni. Majoritatea intelectualilor mergeau la facultatile lor (Universitate, Arte, Conservator etc.) din dragoste pentru lumea aceea si din pasiune, pe cand la politehnisti numerele erau mai degraba pe dos. Acolo doar la Electronica, la Aeronave si la Automatica erau mai multi pasionati de ale lor decat de obtinerea unei (foarte valoroase, pe atunci) diplome de facultate, oricare ar fi fost aceea. Or, asta i-am impartit intotdeauna (si peste tot) pe studenti grupuri distincte, cu activitati si relatii sociale deosebite unele de altele.<\/p>\n

Apoi, o alta diferenta care se vede si care lasa urme in viata cuiva este directia interesului catre stiinta, daca e spre stiinta fundamentala sau spre cea aplicata, daca e spre stiinte naturale sau catre cele sociale sau tehnice, daca e creatie sau maiestrie. Pe atunci, respectul era mai mare pentru stiintele fundamentale (cunoasterea de dragul cunoasterii) si pentru practicantii lor decat pentru stiintele aplicate, creata era mai apreciata decat maiestria, iar umanistii si tehnicienii se apreciau fiecare pe ei insisi, spunand unele si altele despre ceilalti, insa cu argumente diferite. Din acest punct de vedere, stiinta fundamentala se facea (se face) numai la Universitate, si nu mira pe nimeni ca intelectualii aduceau mereu asta ca argument de necontestat si se foloseau de el de cate ori aveau ocazia.<\/p>\n

Prestigiul in randurile intelectualilor era distrubuit astfel: arhitecturistii in varf, singuri, dupa cum am spus. Se intra greu, faceau sase ani, faceau si stiinta si cultura, aveau nevoie si de inteligenta si de talent ca sa intre si sa faca o treaba buna acolo, comunistii nu prea isi bagau coada acolo, nici la intrare, nici la iesire, ca nu aveau unde. Insa, de departe, cel mai de pret lucru era Clubul A, unde nu puteai intra decat daca te aducea un arhitecturist, si si atunci cu multa greutate. Faceau dezbateri acolo, aveau invitati care vorbeau despre lucrurile mari, despre cele frumoase sau despre amandoua, din cand in cand, puneau si niste filme pe perete, erau concursuri si, mai ales, celebrele discoteci, cred ca in zile fixe, o data sau de doua ori pe saptamana. Nu in ultimul rand, aveau cea mai buna cantina studenteasca din oras, in rondul de la Piata Rosetti, in care am avut si eu onoarea sa fiu hranit multi ani la rand, locuind peste drum, in Armeneasca.<\/p>\n

Urmau, apoi, Literele, Limbile, Matematica, Fizica si Medicina, in grup. Evident, cei de la Litere erau cei mai avantajati, nu trebuia sa faca nimic in plus pentru a fi intelectuali, pentru a avea subiecte de conversatie interesante, pentru a vorbi elevat si corect gramatical, aveau tot trecutul al picioarele lor, aveau cladirea Universitatii, cu tot simbolismul ei, se intra greu, nu erau nici multi… Literele era(u) printre foarte putinele facultati la care veneau la cursuri studenti de peste tot. La cursurile lui Ion Alexandru, de pilda, veneau cu mult timp inainte ca sa mai prinda un loc.<\/p>\n

Cei din Pitar Mos erau un pic mai putin intelectuali, insa compensau cu limbile lor straine, cu cartile pe care le aveau acolo, in biblioteca si cu accesul ceva mai usor catre lumea larga, asa ca se indrepta balanta.<\/p>\n

Matematica era matematica, nu mai avea nevoie de vreo explicatie, asa ca studentii matematicieni erau intotdeauna in elita, chiar si cand nu deschideau prea mult gura, putini dintre ei fiind mesteri la vorbit si la spus lucruri care ar putea sa-i fi interesat pe ceilalti. Insa stiam ca sunt foarte destepti, si asta era de ajuns.<\/p>\n

Fizica a avut un salt spectaculos de prestigiu odata cu deschiderea marelui complex stiintific de la Magurele, unde Ceausescu a dus toate institutele de cercetare fundamentala si aplicata din fizica, dar si din alte cateva doemnii de varf, a facut un reactor nuclear experimental, a dus facultatea, a facut chiar si un liceu de fizica, foarte bine cotat. Mii de cercetatori de top, o buna parte din elita academica si tehnologica din cercetare era acolo. Totul nou, cladiri si echipamente moderne (cat se putea – oricum, cele mai avansate din tara), biblioteci, spatii verzi si de agrement, chiar cu o piscina. Caminele facultatii erau cele mai bune din tara, fiecare camera cu baia ei, si asta a contat foarte mult. Facultatea avea sala de cinema si de spectacole, si adesea se intamplau acolo lucruri care nu se puteau face in alta parte.<\/p>\n

Cele mai interesante erau niste intalniri si dezbateri filosofice, interdisciplinare, la care cei mai intelectuali dintre cercetatorii de pe platforma, impreuna cu cei din facultate, invitau acolo, la Magurele, pe cei mai intelectuali din toate celelalte domenii (istorie, biologie, filosofie, arte, medicina etc.) si discutau despre lucrurile mari din lume. Au scos si niste volume cu aceste discutii, “Interferente” se chema, a fost o surpriza ca i-au lasat sa o faca, chiar si dupa ce au fost periate bine de tot. Oricum, pe vremea aceea nu erau multe altele de facut, asa ca in Facultatea de fizica se vorbea intruna, cat era ziua de lunga, dupa care discutia se muta in camine, pana dimineata, continuand apoi in facultate, si tot asa. Numai cand plecau in oras puteau studentii fizicieni sa mai vada si sa faca si altceva.<\/p>\n

Mai mult de jumatate din ce se facea la Fizica era matematica pura, de fapt, si se facea aproape la acelasi nivel cu cel de la Matematica (si cativa din top chiar peste, erau la nivelul Institutului). In plus, prin natura domeniului, era si multa filosofie si se faceau legaturi cu multe alte domenii (chimie, biologie, medicina etc.), asa ca nu era de mirare ca fizicienii erau mai buni vorbitori decat matematicienii si isi puteau revendica mereu un loc in top. Si nu in ultimul rand, faptul ca Ceausescu si-a trimis amandoi baietii sa faca facultatea la Magurele era o confirmare in plus a locului in ierarhia vremii. Mai mult, lui Nicu Ceausescu i-a construit o casa chiar acolo, langa facultate.<\/p>\n

Cei de la Medicina aveau viata cea mai grea dintre toti! Invatau ani de zile mai mult decat oricare alti liceeni ca sa intre, si apoi invatau si mai mult ca sa termine facultatea cea mai lunga. Foarte putini isi faceau planul ca vor intra din prima la Medicina, ar fi fost multumiti sa stie si ca intra in al treilea sau al patrulea an. Sefa de promotie de la Liceul de biologie din Galati a intrat abia in al saptelea an, la Iasi, dupa ce in primii cinci a dat la Bucuresti. Cu toate acestea, surprinzator de multi studenti de la Medicina erau in locuri si stiau sa spuna si sa faca lucruri la care nu multi ajungeau, discutau de la egal la egal pe aproape orice subiect, te intalneai cu ei si la teatru, si la Atheneu, la Radio si la cenaclu, la biblioteca francezilor de pe Dacia sau la cea a englezilor de pe Jules Michelet, la Club A si cine mai stie pe unde. Probabil ca o parte din explicatie, in cazul medicinistilor, era ca cei mai multi erau copii de doctori, la randul lor, oameni cu bani si cu statut social inalt, care isi permiteau sa le dea copiilor, inca de mici, o educatie pe care multi altii nu ar fi putut-o avea decat din vorbe.<\/p>\n

Al treilea strat cu intelectuali era si cel mai gros, cu Istoria si Filosofia, Dreptul, Biologia, Chimia pura (mai era o Chimie industriala la Politehnica), IATC-ul, Conservatorul, Grigorescu, Teologia, Farmacia, Stomatologia, Medicina veterinara, Medicina militara. Cred ca Psihologia fusese deja desfiintata cand am ajuns eu student, mai ramasese ceva pe la Istorie si Filosofie, insa erau aproape absenti din peisaj.<\/p>\n

Cu Filosofia si cu Istoria era deja o problema, erau din zona “contaminata” de comunisti, la fel ca si Dreptul si ASE-ul, in care nu mai puteai sti cu adevarat pana unde tine adevarata stiinta si de unde incepe pseudostiinta, cea fabricata si pusa in loc de comunisti.<\/p>\n

Cei de la Filosofie nu ieseau deloc in evidenta pe masura asteptarilor, nu stiu de ce, insa erau langa ceilalti prin aura numelui, ar fi fost acolo oricum, indiferent ce ar fi spus si ar fi facut, la fel ca si matematicienii. Erau si complexati, e drept, comunistii au marginalizat intentionat si sistematic filosofia si pe filosofi, in general. Cred ca atunci erau o ramura a Facultatii de Istorie, care Istorie, si ea, avea cam aceeasi soarta. Se stia ca sunt puternic cenzurati si nelasati sa-si faca treaba, asa ca nimeni nu era sigur ca ceea ce citeau si erau invatati, si ceea ce spuneau, la urma urmei, e adevarat sau nu si daca nu cumva te faci de ras repetand ce se spunea acolo.<\/p>\n

Chimia, Biologia si celelalte medincini faceau lucruri serioase, asa ca studentii lor aveau baza de respect cuvenita, diferenta facandu-se pe ce faceau ei peste asta, ca sa poata intra in discutile in care trebuia sa arati ca ai citit mai mult decat notele de curs ca sa iti revendici un loc in elita intelectuala a vremii. Nu erau multi care se aventurau pana acolo, fata de cei de la alte facultati.<\/p>\n

Imi aduc aminte ca cei de la Teologie aveau o imagine buna, erau doriti in conversatie, si nu doar ca “o pata de culoare”. Pacat, doar, ca erau cam scumpi la vedere, aveau si ei problemele lor…<\/p>\n

Tot dintre intelectuali, insa din afara Universitatii, cei de la IATC se pozitionau ceva mai bine fata de cei de la Conservator si cei de la Grigorescu, insa cei de la sectia de Istorie a artei de la Grigorescu aveau o imagine aparte, peste medie.<\/p>\n

La IATC se intra foarte greu, erau doar cateva locuri, si se soptea peste tot ca se intra cu pile, asa ca prestigiul lor avea serios de suferit, chiar daca nimeni nu stia sigur ce e adevarat si ce nu. In plus, se considera ca muzicienii si artistii citesc mai putin decat ceilalti, se bazeaza si se folosesc mai mult de talent decat de intelect, ceea ce ii punea in inferioritate fata de intelectualii cu mintea, insa indreptau balanta cu frumusetea lucrurilor pe care le aveau in mana, cu expresivitatea si cu elocventa (la IATC-isti), cu misterul si cu boema la ceilalti. Doar cei de la Istoria artei erau considerati la fel de cititi ca cei din elita si erau pusi pe picior de egalitate din acest punct de vedere.<\/p>\n

Si la Conservator se intra foarte greu, erau cateva locuri, la unele instrumente chiar din doi in doi ani, parca. Despre ei nu prea se vorbea ca ar intra pe pile – oricum, nu asa cum era la IATC. Lucrau foarte mult, trebuia sa studieze zilnic, unii dintre ei inca din scoala generala cu acest program infernal, asa ca aveau mai putin timp pentru citit decat altii, si asta se vedea, uneori, in discursul lor. Insa, cand deschideau gura, aveau cateva lucruri de spus de interes pentru ceilalt, asa ca erau mereu bineveniti peste tot. In special la Atheneu si la Sala Radio era intotdeauna de dorit sa stai langa unul. Nu un lucru usor, insa, la cat de putini erau…<\/p>\n

Cu Dreptul era o situatie ceva mai aparte. Se intra foarte greu, concurenta era printre cele mai mari dintre toate facultatile. Suspiciunile de necinste erau mari, si acestea cantareau greu in imaginea studentilor de acolo. Insa mult mai mult ii marginaliza statutul Dreptului si al Justitiei, in general, in viziunea si practica de zi cu zi a comunistilor. Toti stiau ca, la un moment dat, ar putea sa fie obligati sa faca lucruri imorale, sau chiar profund imorale. Atunci de ce se inghesuiau atatia pe acele locuri? Buna intrebare, cum se zice acum… I-am intrebat de multe ori. Cei mai multi preferau sa nu se gandeasca deloc la asta, ocoleau subiectul. Altii s-au gandit, insa nu au inteles intrebarea, credeau ca e vorba despre altceva. Iar cativa (dintre cei pe care ii stiu eu) stiau ca nu vor face nimic imoral, insa stiau, la fel de bine, ca doar posturile marunte si periferice te pot tine cu adevarat la adapost.<\/p>\n

Studentii de la Drept erau primiti in cercurile elitiste, insa cu rezerve si suspiciune. Si foarte putini ieseau in evidenta cu ceva, cultura generala nu era punctul lor forte, desi aveau una dintre cele mai bune biblioteci din mediul universitar, chiar daca pe unele carti le puteai vedea doar cu aprobare – si aceea pe mai multe niveluri. Republica lui Platon, de pilda, se putea citi numai cu pile si numai acolo, in sala, nu o puteai lua acasa, Doamne fereste!<\/p>\n

Insa vreo doi sau trei studentii de la Drept aveau ceva din Steinhardt, fostul lor coleg, din vremurile bune ale facultatii. Nu stia aproape nimeni cine e Steinhardt, evident, nu avea cum, desi inca traia. Afrodita, de pilda, stia mai mult despre muzica decat aproape orice student de la Conservator, doar ca nu canta, insa de citit citise cat jumatate din viitorii muzicieni la un loc. Si despre literatura (in special despre scriitorii contemporani, pe care ii cunostea personal pana la unul, nu stiu cum) stia mai multe decat aproape toti de la Litere, si despre teatru decat cei de la, si despre multe altele. Si, ca sa telenovelizez putin, Afro era fiica unui sofer de autobuz de la ITB, mama ei nu mai traia…<\/p>\n

Si Afrodita, si altii cativa, au dat acolo pentru partea filosofica a Dreptului, era o alternativa la Facultatea de Filosofie, care nu mai era nici ea ce fusese inainte. Inainte de comunisti acela era unul dintre locurile in care se invatau, se dezbateau si chiar se faceau Lucrurile Mari, mai ales cand era vorba despre Filosofia Constitutionala. Nu mai stiu daca exista ca disciplina de studiu in vremea noastra, insa nu a aparut vreodata in discutii. Facultatea de Drept avea o atentie speciala din partea Partidului si a Securitatii, nu trebuia ca studentii de acolo sa aiba prea mult de a face cu filosofia, ba dimpotriva! Si si-au facut bine treaba, eficient, chiar daca au mai avut si unele scapari.<\/p>\n

Tot inainte de comunisti se facea multa Logica la Drept, erau niste carti si cursuri care nu se gaseau in nicio alta biblioteca din tara. Nu mai tin minte daca se mai facea logica la ei la facultate si pe vremea noastra, insa daca se facea, atunci si pe aceea au reinterpretat-o comunistii si pe aceea, cu siguranta, pentru ca nu prea mai semana cu logica formala pe care o stiam noi, consumatori de logica matematica.<\/p>\n

Pe ultimele locuri pe scara prestigiului de la Universitate erau Geografia si Geologia; stiinte eminamente desriptive, fara mult challenge gnoseologic. Acolo erau studentii cei mai veseli, mai de viata, aveau multe de povestit din lungile lor expeditii si tabere de studiu in grup, se intamplau lucruri. Erau, intr-un fel, veriga dintre Universitate si Politehnica.<\/p>\n

Intelectualii erau raspanditi prin oras, nu aveau un adevarat campus sau locuri bine stabilite de intalnire, asa cum aveau politehnistii. Cantinele studentesti aveau un rol important in timpul zilei. Cele mai bune erau cele de la Medicina, una langa Teatrul Bulandra de la Izvor, alta unde incepe Calea Victoriei din Dambovita, si parca mai era una. Si cea de la Arhitectura din rondul de la Piata Rosetti, despre care am mai spus. Insa erau mici, nu se adunau niciodata multi oameni la un loc atunci, nu aveau unde. Cea de la Drept era mai mare, langa Opera, unde e si acum, presupun. Acolo veneau multi studenti de la Universitate, si nu numai de acolo, puteai face rost de niste bonuri cu destula usurinta.<\/p>\n

Mai erau chioscurile din facultati, unele aveau chiar si cateva mese la care se putea sta cu o eugenia si un brifcor (cand aduceau, rar, era aproape un eveniment) in fata. Era un astfel de loc in Universitate, la subsol, nu stiu daca tinea de vreo facultate anume, insa acolo se adunau studenti de peste tot, oricum. Mai erau bibliotecile mari, in special BCU, multi mergeau aproape zilnic, si nu doar pentru citit. La BCS-ul mare mergeai cand chiar aveai treaba, era o biblioteca buna si serioasa, gaseai destule. Colectiile speciale de la BCS erau in Piata Amzei, adevarate comori pentru noi atunci, cu albume si discuri care pe care nu le mai gaseai in alta parte. Si puteai profita ca sa dai o tura si pe la atelierele UAP de acolo, in aceeasi curte, in partea din fata. O biblioteca putin cunoscuta, insa cu multe carti pe care nu te-ai fi asteptat sa le gasesti in tara era la INID, langa Eva, dar acolo riscai sa dai nas in nas si cu unii pe care nu prea ai fi vrut sa-i vezi de aproape. Foarte animate erau bibliorecile Americana, de la Rosetti, cea Engleza, din incinta ambasadei, pe Jules Michelet, si cea Franceza, unde e si acum. Iti asumari riscuri serioase daca mergeai acolo, mai ales regulat, erai imediat pus la fisa si aceea ramanea toata viata. Se dadaeau si filme (netraduse). Cei de la Limbi si de la Litere poate ca mai aveau o scuza in fata securistilor, insa cei de la alte facultati nu, era clar ca trebuiau reeducati.<\/p>\n

Sunt sigur ca era si o biblioteca Germana, tot in zona, insa acolo nu am fost niciodata, eram complexat din cauza limbii. La fel si una Maghiara, cred ca m-a si dus Oskar de cateva ori, desi nu intelegeam nimic, iar el imi explica doar pe sarite, si nu intotdeauna ce as fi vrut eu sa aud. Insa era frumos si ungurii au avut intotdeauna o imagine de intelectuali superiori romanilor din multe puncte de vedere. Aveau sapun strain la toaleta, si chiar hartie igienica, obiecte cu care Oskar pleca intotdeauna in buzunar. Intr-o zi am gasit o gaura in mijlocul sapunului, si prin gaura trecuta o sforicica, innodata, celalalt capat fiind legat de teava de la calorifer. Oskar m-a chemat sa o vad, de fapt, consultandu-se cu mine daca ar fi cazul sa deznoade sforicica, sa o smulga, pur si simplu, sau niciuna dintre cele doua variante de mai inainte. Nu mai tin minte ce solutie a ales.<\/p>\n

Mergeam, insa, la ARLUS, pe Batistei. Cred ca aveau si biblioteca, insa nu stiam rusa in asemenea masura incat sa trec de usa ei, dar sala de spectacole, mare, cu cele mai moi si mai comode fotolii din Bucuresti, din catifea, era de mare interes. Aveau si pian, erau concerte si, parca, si filme. Rusii nu erau deloc bine vazuti in elita studenteasca, si in cea intelectuala, in general, insa cultura lor era foarte apreciata, mai ales marea literatura, muzica, si chiar o bucatica de cinematografie. Insa, in mod special, era respectata performanta lor academica in stiintele fundamentale, in matematica si in fizica indeosebi. Matematica si fizica de top-top se invatau din faimoasa colectie de carti rosii, via franceza, trimise in toate tarile comuniste. Si in stiinta experimentala stateau bine, si in cateva ramuri de stiinte aplicate.<\/p>\n

Acum, scriind, cred ca imi aduc aminte si de o biblioteca sau chiar un centru cultural italian, la fel si unul spaniol, insa doar din povestiri, nu cred sa fi intrat.<\/p>\n

Seara, insa, se stabileau intalnirile, cele din timpul zilei erau ocazionale, mai degraba. Se mergea in grup mai peste tot. La film rar de tot reuseai sa intri fara bilet, insa la teatru si la concert se gaseau intotdeauna solutii. Moda zilei erau Teatrul Mic si Teatrul Foarte Mic, Nationalul si celelalte intrau la cultura generala. De multe ori asteptai cu groaza intrebarea de dupa: “Ei, ia spune, ce ai inteles de aici?” Si intrebarea venea de fiecare data, fulgeratoare, necrutatoare, cristal-clear, fara putinta de eschiva, niciodata nu a lipsit. Cei care aveau un raspuns multumitor dupa intoarcerea de la Blow-up, de la un film de Tarkovski, de la Godot sau de la un Alban Berg erau adevarate vedete in ziua respectiva…<\/p>\n

La restaurant nu se mergea aproape niciodata, si nu doar din lipsa banilor. Nu prea existau restaurante mici, toate erau mari si foarte mari si nu aveai ce face acolo. Se mergea la terase, insa, si doar pentru suc si bere. Nici nu am fi putut merge pentru altceva, pentru ca nu era ce. Dupa film, teatru, concert sau terasa, discutiile continuau in camine sau pe la cate cineva acasa, daca gaseam loc.<\/p>\n

La politehnisti, cei mai respectati, elita, erau electronistii, automatistii si cei de la Aeronave, adica facultatila la care multi mergeau din pasiune, si nu doar pentru o diploma, la care se intra cel mai greu si la care se invata cel mai mult. Electronistii formau un grup distinct fata de ceilalti si faceau si eforturi sa se individualizeze si sa-si construiasca o identitate de grup, ceva asemanator cu Arhitectura. Se organizasera bine, aveau un fel de club al lor, construiau sau reparau diverse lucruri din care le mai ieseau si niste bani, stiau sa desfaca un casetofon, un video sau chiar un Spectrum fara sa-l strice. Si cladirile separate de ale celorlalti ii ajutau sa-si scoata brandul si cultura organizationala in evidenta, desi, din alte puncte de vedere era un dezavantaj. Si electronistii aveau cele mai numeroase si mai dese legaturi cu cei din tabara intelectualilor, de departe. Si automatistii aveau cate ceva, insa aerienii cel mai putin.<\/p>\n

Urmau Electrotehnica, Energetica si Chimia Industriala, cam pe acelasi nivel. Apoi, mai jos, TCM-ul, urmati de Masinile Agricole. Ultimii erau cei de la Metalurgie, se considera ca ajung acolo cei care erau convinsi ca nu au sanse sa intre nici macar la TCM, ca sa nu mai vorbim de electrice.<\/p>\n

Politehnistii scoteau la inaintare vitalitatea, virilitatea, rezistenta fizica si tehnicile sofisticate de trecere a examenelor, criterii plasate spre varful sistemului lor de ierarhizare interna. Chefurile din Regie erau celebre in toata tara, nu doar in Bucuresti. Cele de trei zile intrau la diverse, mai degraba, in folclorul studentesc erau inregistrate cateva care depasisera saptamana. Grupul Voua atunci si acolo a aparut, si a avut un succes fulminant.<\/p>\n

O alta trasatura distinctiva a politehnistilor era comertul care se facea in facultati, insa, mai ales, in camine. Cine nu a trait atunci si acolo nu-si poate imagina febrilitatea. Se cumpara si se vindea orice: piese de orice (tranzistori, leduri, scule), casete video si audio, mancare, bere, reviste, anticonceptionale, fituici si sisteme de copiat, locuri in camin, scutiri medicale, bilete la teatru, toate serviciile imaginabile, de la transcriere de cursuri la serviciul la cantina in locul cuiva care isi permitea sa plateasca un inlocuitor. Aproape ca nu era camera in camin la care sa nu gasesti cate ceva. Fiindca nu puteai sa-ti faci reclama ca in zilele noastre, advertisingul era pe dos, de fapt, pentru ca cei cativa care nu faceau comert anuntau asta public, cu un bilet mare pe usa: “Aici nu se vinde nimic!”<\/p>\n

Nu stiu nici acum daca acest comert era tolerat de catre comunisti, daca era tolerat partial, scapat de sub control sau or fi fost alte ratiuni si calcule la mijloc, fiindca in alte parti erau foarte stricti, doar martisoarele si cartile ce mai erau tolerate, insa si acelea cu discretie. Insa de stiut se stia, chiar cu detalii, si asta aveam sa aflu intr-un mod neasteptat si fara loc de interpretare. Eu vindeam carti, le cumparam mai ieftin si le vindeam mai scump, pe atunci se stia exact cu cat se poate vinde fiecare carte in parte, in functie de autor, de tiraj, de anul aparitiei, de raritate. Mai mult, stiam dinainte si care sunt cartile care urmau sa apara, facuseram rost de planul editorial pe un an inainte si stiam cand sa ne asezam la coada la librarie ca sa apucam unul dintre cele cateva pretioase volume care se puteau vinde, peste o luna, la un pret cel putin dublu, triplu sau chiar mai mult. Dupa cativa ani am ajuns si la editiile bibliofile, si atunci am aflat, fara sa vreau, ce era in spatele celor cativa batranei, ponositi si invalizi (unul dintre ei), cei mai mari si aproape singurii bibliofili ai Bucurestiului.<\/p>\n

Dar nu de la ei am aflat ce am aflat, ci de la un general din armata, cu fiul caruia faceam meditatii la matematica. Se vede treaba ca era in mai multe locuri decat ne spunea noua, sau ca, oricum, stia mult mai multe decat se credea. Intr-o zi cand m-am dus la meditatii, ma ia deoparte si imi spune sa-mi bag mintile in cap, sa fiu atent ca am depasit niste limite si ca sa nu mai vand carti, sau sa le vand la o scara mica si cu discretie. Si atunci mi-a spus autorii si titlurile aproape tuturor cartilor mai importante pe care le vandusem in ultima vreme, ba pentru unele dintre ele si cui (unuia, Dinu Patriciu, de pilda, caruia ii vandusem un mare dictionar de arhitectura Viollet-leDuc), de m-a lasat mai intai cu gura cascata, apoi cu o sudoare rece pe sira spinarii.<\/p>\n

Cei care isi mai aduc bine aminte sunt rugati sa ma corecteze sau sa ma completeze, cand e cazul.<\/p>\n

Cum e acum nu stiu, s-or fi schimbat lucrurile. Tare as vrea ca unii din generatia mea sa completeze tabloul schitat de mine aici, si cei din generatia momentului sa scrie despre cum arata lucrurile astazi, cum s-au reasezat ierarhiile. Cine stie, poate se pot face si niste predictii despre urmatoarea generatie…<\/p>\n

\"\"<\/a>(poza lui Sibtigerka-Goatgirl<\/a> de pe www.deviantart.com<\/a>)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar. Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"categories":[2],"tags":[],"class_list":["post-5241","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-home"],"acf":{"cc_filter":[],"poza_fixa":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg","url_poza_fixa":"","oras":"","sector":"0","zona":"null","in_strainatate":false,"pian":false,"orga":false,"data1":"","data2":"","afiseaza_data_post":false,"acf_sala":"","centru_cultural":"","articole_parinte":"","articole_relationate":"","coordonate":false,"tab1_nume":"Despre","tab3":false},"yoast_head":"\nFacultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB<\/title>\n<meta name=\"robots\" content=\"index, follow, max-snippet:-1, max-image-preview:large, max-video-preview:-1\" \/>\n<link rel=\"canonical\" href=\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\" \/>\n<meta property=\"og:locale\" content=\"en_US\" \/>\n<meta property=\"og:type\" content=\"article\" \/>\n<meta property=\"og:title\" content=\"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB\" \/>\n<meta property=\"og:description\" content=\"  Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar. Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care […]\" \/>\n<meta property=\"og:url\" content=\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\" \/>\n<meta property=\"og:site_name\" content=\"Blog GB\" \/>\n<meta property=\"article:published_time\" content=\"2015-08-24T21:12:46+00:00\" \/>\n<meta property=\"article:modified_time\" content=\"2018-01-15T09:51:44+00:00\" \/>\n<meta property=\"og:image\" content=\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:width\" content=\"800\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:height\" content=\"343\" \/>\n\t<meta property=\"og:image:type\" content=\"image\/jpeg\" \/>\n<meta name=\"author\" content=\"George Butunoiu\" \/>\n<meta name=\"twitter:card\" content=\"summary_large_image\" \/>\n<meta name=\"twitter:label1\" content=\"Written by\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data1\" content=\"George Butunoiu\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:label2\" content=\"Est. reading time\" \/>\n\t<meta name=\"twitter:data2\" content=\"26 minutes\" \/>\n<script type=\"application\/ld+json\" class=\"yoast-schema-graph\">{\"@context\":\"https:\/\/schema.org\",\"@graph\":[{\"@type\":\"Article\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#article\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\"},\"author\":{\"name\":\"George Butunoiu\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2\"},\"headline\":\"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V…\",\"datePublished\":\"2015-08-24T21:12:46+00:00\",\"dateModified\":\"2018-01-15T09:51:44+00:00\",\"mainEntityOfPage\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\"},\"wordCount\":5125,\"commentCount\":95,\"publisher\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2\"},\"image\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage\"},\"thumbnailUrl\":\"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg\",\"articleSection\":[\"Blog George Butunoiu\"],\"inLanguage\":\"en-US\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"CommentAction\",\"name\":\"Comment\",\"target\":[\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#respond\"]}]},{\"@type\":\"WebPage\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\",\"url\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\",\"name\":\"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB\",\"isPartOf\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#website\"},\"primaryImageOfPage\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage\"},\"image\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage\"},\"thumbnailUrl\":\"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg\",\"datePublished\":\"2015-08-24T21:12:46+00:00\",\"dateModified\":\"2018-01-15T09:51:44+00:00\",\"breadcrumb\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#breadcrumb\"},\"inLanguage\":\"en-US\",\"potentialAction\":[{\"@type\":\"ReadAction\",\"target\":[\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/\"]}]},{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"en-US\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage\",\"url\":\"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg\",\"contentUrl\":\"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg\"},{\"@type\":\"BreadcrumbList\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#breadcrumb\",\"itemListElement\":[{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":1,\"name\":\"Home\",\"item\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/\"},{\"@type\":\"ListItem\",\"position\":2,\"name\":\"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V…\"}]},{\"@type\":\"WebSite\",\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#website\",\"url\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/\",\"name\":\"Blog GB\",\"description\":\"Blogul lui George Butunoiu\",\"publisher\":{\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2\"},\"potentialAction\":[{\"@type\":\"SearchAction\",\"target\":{\"@type\":\"EntryPoint\",\"urlTemplate\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/?s={search_term_string}\"},\"query-input\":{\"@type\":\"PropertyValueSpecification\",\"valueRequired\":true,\"valueName\":\"search_term_string\"}}],\"inLanguage\":\"en-US\"},{\"@type\":[\"Person\",\"Organization\"],\"@id\":\"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2\",\"name\":\"George Butunoiu\",\"image\":{\"@type\":\"ImageObject\",\"inLanguage\":\"en-US\",\"@id\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g\",\"url\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g\",\"contentUrl\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g\",\"caption\":\"George Butunoiu\"},\"logo\":{\"@id\":\"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g\"}}]}<\/script>\n<!-- \/ Yoast SEO plugin. -->","yoast_head_json":{"title":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB","robots":{"index":"index","follow":"follow","max-snippet":"max-snippet:-1","max-image-preview":"max-image-preview:large","max-video-preview":"max-video-preview:-1"},"canonical":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/","og_locale":"en_US","og_type":"article","og_title":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB","og_description":"  Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar. Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care […]","og_url":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/","og_site_name":"Blog GB","article_published_time":"2015-08-24T21:12:46+00:00","article_modified_time":"2018-01-15T09:51:44+00:00","og_image":[{"width":800,"height":343,"url":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg","type":"image\/jpeg"}],"author":"George Butunoiu","twitter_card":"summary_large_image","twitter_misc":{"Written by":"George Butunoiu","Est. reading time":"26 minutes"},"schema":{"@context":"https:\/\/schema.org","@graph":[{"@type":"Article","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#article","isPartOf":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/"},"author":{"name":"George Butunoiu","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2"},"headline":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V…","datePublished":"2015-08-24T21:12:46+00:00","dateModified":"2018-01-15T09:51:44+00:00","mainEntityOfPage":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/"},"wordCount":5125,"commentCount":95,"publisher":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2"},"image":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage"},"thumbnailUrl":"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg","articleSection":["Blog George Butunoiu"],"inLanguage":"en-US","potentialAction":[{"@type":"CommentAction","name":"Comment","target":["https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#respond"]}]},{"@type":"WebPage","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/","url":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/","name":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V... - Blog GB","isPartOf":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#website"},"primaryImageOfPage":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage"},"image":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage"},"thumbnailUrl":"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg","datePublished":"2015-08-24T21:12:46+00:00","dateModified":"2018-01-15T09:51:44+00:00","breadcrumb":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#breadcrumb"},"inLanguage":"en-US","potentialAction":[{"@type":"ReadAction","target":["https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/"]}]},{"@type":"ImageObject","inLanguage":"en-US","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#primaryimage","url":"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg","contentUrl":"https:\/\/blog.georgebutunoiu.com\/wp-content\/uploads\/2015\/08\/Politehnica-vs-Universitatea.jpg"},{"@type":"BreadcrumbList","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/facultatile-pe-vremea-comunistilor\/#breadcrumb","itemListElement":[{"@type":"ListItem","position":1,"name":"Home","item":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/"},{"@type":"ListItem","position":2,"name":"Facultatile pe vremea comunistilor, studentii de rangul I, de rangul II, III, IV si V…"}]},{"@type":"WebSite","@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#website","url":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/","name":"Blog GB","description":"Blogul lui George Butunoiu","publisher":{"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2"},"potentialAction":[{"@type":"SearchAction","target":{"@type":"EntryPoint","urlTemplate":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/?s={search_term_string}"},"query-input":{"@type":"PropertyValueSpecification","valueRequired":true,"valueName":"search_term_string"}}],"inLanguage":"en-US"},{"@type":["Person","Organization"],"@id":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/#\/schema\/person\/0c59baa9b990951251efe82ee1e8bbb2","name":"George Butunoiu","image":{"@type":"ImageObject","inLanguage":"en-US","@id":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g","url":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g","contentUrl":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g","caption":"George Butunoiu"},"logo":{"@id":"https:\/\/secure.gravatar.com\/avatar\/89c187ed2ae04eb93934b0547ec74260f4916e9e6d474dc9fc60e42c6f3533f1?s=96&r=g"}}]}},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5241","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5241"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5241\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":9763,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5241\/revisions\/9763"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5241"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5241"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.georgebutunoiu.com\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5241"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}