Am tot scris despre fetele de la HR, mai ales in cel de dinainte, si despre supararile competentilor atunci cand ajung pe mana acestora (adica a fetelor) in postura de candidati la diverse joburi. Ce suparare, ce indignare, ce e la gura lor (adica a competentilor)…
Nu ar trebui sa va dezvalui atatea secrete din meseria asta de recrutator, insa o fac, nu scriu aici de ce.
Sa stiti ca acesta, adica intalnirea cu fetele de la HR, e unul dintre cele mai relevante teste pe care trebuie sa le treceti. Si sunt multi care nu sunt in stare sa treaca onorabil un test atat de simplu, nici nu va imaginati cat de multi sunt. Tare greu e sa-ti stapanesti orgoliul, sa nu faci pe desteptul si sa nu iti dai in petic in fata fetelor de la HR, cand le vezi atat de plapande si cu voci subtiri, atunci cand esti un important competent, sa le arati cat de nestiutoare sunt in ale domeniului tau de expertiza, nu prin vorbe, ci prin mimica, prin aluzii, prin oftaturi si suspine, prin dat ochii peste cap, prin facut ochii mari, a uluire, prin batut aparent necontrolat din picior sau cu degetul in masa, prin raspunsuri intentionat formulate exclusiv in termeni tehnici, si cate altele…
Ce credeti ca isi noteaza fetele de la HR in caietelul lor dupa acest interviu? Si ce credeti ca vor spune seful fetelor de la HR, seful sefului fetelor si alti sefi care aveau nevoie de aceasta recrutare? Si cand credeti ca veti fi chemat la al doilea interviu?
Fata de la HR, momeala pentru competentii frustrati
salut
dep. HR este un loc distractiv(ca sunt fete) ce se ocupa de partea umoristica( H=humour) si de cea recreativa( R=recreative), un fel de controlor de bilete care te verifica si te lasa sa treci intr-un spatiu pe care nici nu ti-l prezinta decat estetic si de suprafata. zambetul tamp al multora din acest dep. a ajuns criteriu de performanta. voi astia care va credeti mari recrutori va rog sa o lasati cu glumele. genul acesta de comportament ma facut sa incep de cont propriu. ce anume? consilier si coach in orientare si dezvoltare a abilitatilor sociale
De cand in HR “a fi frustrat” inseamna ceva rau, condamnabil?
Frustrarea (rezultat al conflictului intre aspiratii si mijloace) este un mecanism psiho-afectiv la fel de firesc in viata fiecaruia dintre noi precum teama, bucuria sau tristetea. Atat eu cat si managerii, candidatii, domnul Butunoiu, fetele de la HR, competentii, incompetentii, campionii avem frustrarile noastre personale in diferite momente ale vietii. Unele sunt scurte, episodice, iar altele sunt lungi si persistente.
Nu este nimic rau sa ai frustrari. Poate putini stiu, dar mecanismul frustrarii este o piesa foarte importanta in motorul perseverentei si al progresului.
Pentru a intelege este necesara o clarificare: nu frustrarea este cea care afecteaza in mod negativ comportamentul, performanta etc, ci “rezistenta la frustrare”
Un om rezistent la frustrare persevereaza, inainteaza, cauta solutii, inoveaza, isi ajusteaza mijloacele in functie de aspiratii etc.
Un om mai putin rezistent la frustrare cedeaza, abandoneaza, isi ajusteaza aspiratiile dupa mijloace, stagneaza sau chiar regreseaza.
Este bine sa stim ca puterea unei comunicari este direct proportionala cu precizia termenilor folositi
Ambele conteaza, in egala masura, adica si frustrarea (nivelul frustrarilor, in valoare absoluta), si rezistenta la frustrare. In functie de context, folosesti una sau alta, pentru usurinta explicarii. Intre un angajat cu putine frustrari si cu rezistenta redusa la frustrare si unul cu foarte multe, insa foarte rezistent, te asigur ca toate firmele il prefera pe primul. GB
Este cam mult spus “toate firmele il prefera pe primul”. Eu ma feresc de generalizari atat de categorice.
Si inca ceva. Atunci cand analizam mecanismul frustrarii, ar trebui sa facem o clara distinctie intre “intensitatea frustrarii” si “numarul frustrarilor”.
Pe de o parte, intensitatea frustrarii este o variabila influentata de modul in care “se stinge” sau “nu se stinge” conflictul dintre nivelul aspiratiilor si disponibilitatea mijloacelor. Cu alte cuvinte daca mijloacele/posibilitatile de actiune nu ajung sa satisfaca aspiratiile, atunci este mai probabil sa creasca in intensitate frustrarea celui cu rezistenta mai mica si nu a celui cu rezistenta mai mare.
Pe de alta parte, un numar mare de frustrari manifestate concomitent sau intr-o succesiune rapida de catre un individ (aparent sanatos) inseamna ca putem incepe sa suspectam ceva tulburari psihologice, poate chiar psihiatrice
Problema cu fetele de la hr, e ca in domeniul asta sunt prea multe frustrate care nu prea au idee despre cum se tine un interviu; si nu fac asta ca sa intinda capcane ci nu stiu cu ce li se mananca jobul. Cam atat
Problema cu “fetele de la HR” este mai complexa decat faptul sa sunt un prim test. Evident ca trebuie sa “treci” de ele prima data. De aceea sunt angajate. Doar ca de multe ori sunt fete mult prea tinere, care nu au inca experienta sau cunostinte (nu prea merge skills). In afara de ceea ce au invatat automat intr-un training de intervievator si intrebarile standard, nu prea stiu ce sa faca. E drept ca generalizez si nu se aplica tuturor, dar am observat ca (din pacate) asa sunt majoritatea.
Am o experienta in munca de peste 10 ani si sunt manager de vreo 6, iar ultimul meu interviu cu cineva din HR (si era manager de departament) a inceput cu ce facultate am facut. Mi-a si venit sa rad, dar m-am gandit sa ii dau o sansa :). Nu mi-a parut rau, am trecut de faza aceea si am ajuns la interviurile adevarate, cu sefii de departament sau directorii firmei. Nu am transmis feedback-ul persoanei respective pentru ca nu am crezut ca va intelege.
Ideea pe care vreau sa o transmit este: ca in orice domeniu, sunt persoane capabile si persoane mai putin capabile. Oricum ar fi, trebuie sa “treci” de ele pentru a ajunge mai departe.
Studiu de caz. Interviu … undeva, candva, dar nu oriunde, ci, la Monsson Group.
Candidat. Prezentare la interviu, exact la ora stabilita, ba nu, ci cu 10 minute inainte. Intalnirea face to face cu doamna de la HR, dupa juma’de ora, – bine, as fi vrut sa fie cazul unei “ha…se (i)rita” 🙂 )) , dar nu putem vorbi despre asa ceva – moment in care i se comunica candidatului ca interviul va avea loc direct cu conducerea Biroului Financiar-Contabil. Senzational, chiar in avantajul candidatului, care, nu prea agreeaza intermedierile, nu ca ar avea ceva cu Dep. HR. 🙂 ) Dupa un alt sfert de ora are loc interviul, la care dupa intrebarile de specialitate, urmeaza intrebarea soc:”Cu ce se ocupa parintii tai?” 🙂 )) Intrebare: George, crezi ca s-a dorit testarea spiritului umorului al candidatului?
Dupa un moment de reculegere, nu cu “ochii dati peste cap”, ci cu “ochii mari, a uluire” & amuzament candidatul comportandu-se civilizat, chiar daca, uneori, e “mai greu decat se crede”, ii revine randul, si intreaba
politicos, afisand un zambet larg pe fata:”Doamna, imi puteti spune relevanta raspunsului, la intrebarea dumneavoastra?”.
Raspunsul domniei sale, s-a lasat asteptat, dar candidatul respectiv a tinut sa satisfaca doleanta, si a raspuns la intrebare, dar nu asa de simplu, ci cat mai detaliat. 🙂 )) Crezi ca domnia sa, s-a socat? 😉
Recunosc, acum e mult mai simplu. Ii pot da link direct. Dar, inainte de astea, exista alte materiale informative. 🙂 Fac si io preselectie intre timp, doar avem de unde sa ne inspiram, nu? 😉
Asta e una dintre problemele cele mai complicate din recrutare, atat pentru candidat, cat si pentru recrutator. Astfel de intrebari sunt puse nu pentru aflarea raspunsului, ci pentru a vedea reactia, prezenta de spirit etc. Pentru recrutator e greu sa nu depaseasca limitele acceptabilitatii sociale (si chiar legale), iar pentru candidat e greu sa dea un raspuns spontan-inteligent si din care sa iasa cu bine. E subiect lung de dezbatere, cu multe implicatii, inclusiv morale si etice. GB
perfect, inseamna ca varianta link-ului, in opinia mea, desigur, poate fi solutia optima. Unde mai pui ca o consider si originala. Sper doar sa coincida parerile. 🙂
Ar fi suficient ca si unii si ceilalti (si candidatii competenti, si fetele de la HR) sa se poarte civilizat, nimic mai mult. Nu e nevoie de strategii, de scenarii, de cine stie ce pregatiri preliminare etc. Civilizat, atat tot… GB
Cred ca a ne gandi/pregati ca trebuie sa manipulam pe cineva indiferent ca este vorba de fetele de la HR ca sa “trecem mai departe” este o abordare nefericita. In orice interactiune de genul acesta as alege un comportament modest, cu interes in perspectiva “fetei de la HR” si o exprimare simpla, pe intelesul ei care sa-i dea informatiile pe care le cauta.
este adevarat ce spuneti, insa intervine de multe ori interpretarea a ceea ce se cade sau nu si in acest sens este un never-ending story; ceea ce de unul este privit ca un act de curaj, altul il ia drept aroganta, ceea ce civilizatul nu ar spune, este luat de un tupeist, ca drept prost, ceea ce un om sincer ar spune, smecherul o ia drept un afront, etc.
Recrutorii exista (inca) pentru ca firmele isi permit (inca) luxul de a nu isi alege singure personalul necesar. Chiar si asa, nu se mai fac banii care se faceau candva din serviciile acestea. Zilele de aur ale recrutarii s-au dus… La fel si cu directorii HR : nu mai au influenta pe care o aveau candva.
Risc un pronostic: peste 10-15 ani meseria aceasta va fi la fel de actuala precum cea de potcovar.
Recruiterii inca exista, iar companiile care apeleaza la aceste servicii sunt din ce in ce mai multe. Persoanele de la HR din multinationale, de regula au mult mai multe responsabilitati decat cea de cautare si interveviere si aici intervenim noi (agentiile de recrutare sau recruiterii). Sigur, pentru a avea rezultate nu trebuie sa stii doar sa cauti niste nume si sa faci niste asemanari intre cv si descrierea postului. Recruiter-ul trebuie sa cunoasca personal candidatul, sa aibe cunostinte in domeniul in care cauta personal si sa incerce sa surprinda atmosfera de lucru pentru a determina daca cel pe care il recomanda se potriveste cu adevarat postului. Risc si eu un pronostic: peste 10-15 ani intreaga activitate de HR va fi externalizata.
De ce fetele de la HR sau baietii, au impresia ca sunt “Dumnezeu” si pun foarte repede etichete? Am avut un interviu telefonic cu o domnisoara HR, acum cateva zile si, dupa ce mi-a recitat cu viteza luminii, datele unei companii(cred ca le citea de pe site), mi-a spus sa incep sa ma prezint, lucru pe care am inceput sa-l fac. Dupa fiecare propozitie pe care o spuneam, primeam drept dovada ca se mai afla la celalalt fir cate un “ihi”. Ce poate sa inteleaga cineva dupa acest sir lung de “ihi-uri”?
treaba recrutorilor este de a atrage resursa umana si de a face o prima selectie din probabil sute de candidati. bunul simt si o atitudine pozitiva sunt de multe ori criterii eliminatorii. ce rost are sa duci la expert un om cu care nu poti comunica intr-un interviu simplu cu cele mai banale intrebari ( ca doar toata lumea le stie). candidatul isi doreste sa fie impresionat si se poate depune efortul asta pentru un candidat super schilos, dar daca e super extra schilos probabil ca e vanat pentru pozitie. candidatii isi pot face o impresie legat de post dupa recrutor, dar poate fi un interviu sub stres, poate fi nivelul postului de asa natura sau poate fi o parere subiectiva. daca vrei sa evaluezi un post, evaluezi firma cu mediul organizational, stabilitatea pe piata, evaluezi potentialul de promovare, pachetul salarial, dar nu iti arunci frustarile pe saracele fete de la hr.
este corect ce spuneti dra, la fel de corect ca si faptul ca nici ele/ei nu tb sa uite de bunul simt; sunt acolo pt a face un job si a gestiona dosarele oamenilor, iar oamenii nu sunt la cheremul lor, sunt jobul lor, deci mai multa grija cred ca este necesara, cu tot respectul.
este frustrant sa fii evaluat de o persoana pe care o desconsideri, dar e important de stiut ca un recrutor nu iti determina valoarea ca om, ci doar potrivirea pe post. de cele mai multe ori are in fata o lista cu casute de bifat ex. zice ca stie excel, engleza etc, atitudine, probabil un test facut de un specialist. poate ca nu e eficient sau chiar respectuos, dar nu e treaba dvs sa il evaluati, doar firma care l-a angajat poate renunta la el daca nu isi face bine treaba. cum reactionati la o persoana neplacuta intr-o ora de interviu poate spune despre dvs cum faceti fata stresului.
de ce ar tb sa existe motive de frustrare sau desconsiderare intr-un interviu obisnuit din partea ambelor parti ?din contra ar tb sa decurga in conditii cat mai normale. Pe de alta parte, daca HR are misiunea sa streseze pe cineva in mod intentionat in timpul unui interviu pt a se presupune ca afla rezistenta acestuia la stres, cred ca nu este o practica tocmai ortodoxa si corecta vis a vis de un candidat.
Dvs vi se pare ?
de exemplu un post in vanzari poate fi foarte stresant. mai bine vezi din interviu daca poate face fata sau nu. daca unui candidat nu se poate descurca la un asemenea interviu, nici un un loc de munca care presupune stres nu ii va placea. orice candidat daca este intrebat cum face fata stresului spune ca bine. numai intr-o situatie reala se poate vedea cum se descurca ( uneori nici atunci daca are o masca sociala buna sau e un recruiter mai putin experimentat).
Da, ce sa va spun…”imi dau lacrimile” cand observ ca atunci cand se face o observatie la adresa unui HR se raspunde ca suntem, noi astia care ne cautam un job, frustrati!?! De unde pana unde va permiteti sa faceti astfel de categorisiri? Daca-ti spui o parere esti frustrat? Pai atunci la ce draq mai postam anunturi? Oricum, gasirea unui job printr-o firma de recrutare este tot un fel de loterie dar ce sa zic, trebuie incercat. Stiu cazuri cand recrutarea(pe niste tarife foarte convenabile) pt posturi de vanzari s-a facut de catre o firma de HR mare din Bucuresti si in maxim 2 ani au disparut toti agentii cu tot cu directori(unii dintre ei aveau si condamnari penale). In concluzie, daca ai pile(ti se da pontul cu jobul urmarit, ti se dau recomandari, se finiseaza CV-ul etc), in acest domeniu ai sanse f.f.mari sa obtii jobul dorit.
Ce chestie… Daca nu ai fi precizat clar aici ca nu esti frustrat, eu as fi crezut exact pe dos citind acest mesaj! Vezi, de asta e bine sa comunice oamenii… GB
George, personal cred ca tu “dezvalui secrete” ale meseriei de recrutor pentru ca meseria in sine, ca destule altele, este “sub lupa” si foarte chestionata.
Exista meserii “reglementate” precum contabil, avocat, arhitect etc. care este clar ce ofera. Atit de clar incit se poate invata, bazindu-se pe un anumit bagaj de cunostiinte standardizate, si devine cu timpul un “commodity” in care se competitioneaza in functie de pret/cost.
Exista meserii “nereglementate” si “ne-codificate” precum recrutorii, consultantii etc. care in pietele “asezate” au trecut, periodic, prin chestionarile prin care se trece acum in pietele emergente. Care este relevanta lor, ce “value added” aduc etc.
Adevarata problema, strategic vorbind, nu sint ‘tinerele de la RH” ( ….am si eu de-a face cu ele citeodata, nu in calitate de candidat, si sint un mic deliciu…. lumea ar fi mai trista fara ele…) ci tehnologia!
Cum va fi cind se va trece peste recrutori se se vor pune teste direct on line sa se determine matchul cu profilul ideal?
Cum va fi cind se va cere sa se faca un video clip de recrutare (…. exista niste probleme legale… chestia cu poza etc.)?
Cum va fi cind se va putea folosi “big data” sa se determine profilele cele mai bune si in functie de asta se va descrie jobul? etc.
Normal ca nu au sa se impuna pe piata! Totdeauna va aparea ceva nou.
E ca si cum ai zice ca ….vom inlocui procreierea cu cybersex!
Chestia e ca totul se schimba si ritmul schimbarii se acelereaza ( ceea ce este foarte bine de altfel! ) si toate fenomenele acestea destabilizeaza. Iti revii o data, de doua ori, de noua ori….dar citi recruteri, firme si departamente de RH au flexibilitatea in ADN-ul lor?
Pai nu stiu daca se poate, pentru ca omu vine deja frustrat: ca a imbatranit, ca l-a inselat nevasta, ca la guvernare e cine nu trebuie, ca angajatorul actual e mitocan, ca firmele vor sa faca profit, ca una, ca alta. Poate sa-i faca un masaj inainte de a-i pune intrebarile, stiu si eu…? GB
este f. adevarat ce spuneti dar daca ar exista locuri de munca suficiente, cred ca cel care se simte imbatranit si-ar gasi vreun remediu, la fel si cel pe care l-a inselat nevasta, nu s-ar mai interesa atat de politica si nici nu l-ar vedea pe sef in culori sumbre, nu l-ar interesa atat profitul firmei unde lucrea-za daca ar avea de unde sa aleaga…
Fetele de la HR pot impune respect dar si opusul, de la caz la caz; consider ca intrevederea cu reprezentantii acestui departament este hotarator pentru ambele parti- angajator – angajat. Din abordare, prezentare si discutie se pot trage concluziile daca compania/institutia reprezinta un bun loc de munca si de asemenea daca candidatul are calitatile dorite de companie, cum se spune prima impresie conteaza cel mai mult.
draga George, multumim pt faptul ca acorzi o importanta acestui subiect care pt unii este f. “hot”, in ambele sensuri, pozitiv si negativ. Fetele si de ce nu, si baietii de la HR cred ca ar tb sa noteze ceea ce tb dupa un interviu si sa comunice la fel superiorului direct. Pt. a evita grave erori de recrutare, cred eu ca reprezentantii HR ar tb sa fie cat mai diferit din pct de vd al varstei, sexului si experientei acumulate, a.i. evaluarea candidatului sa se faca cat mai eficient si corect posibil. Daca acest lucru nu se intampla, mai devreme sau mai tarziu se are de a face cu angajatorii ciudati si cu angajatii frustrati, de la o companie la alta, ca telefonul fara fir.
Consider ca o fata/baiat de la HR tb sa se uite bine la sine in oglinda inainte de a evalua si a pune o “eticheta” pe un om; daca oglinda e folosita in alt scop, degeaba privire, degeaba interviu 😉
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Duration
Description
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.
Comentarii (41)
salut
dep. HR este un loc distractiv(ca sunt fete) ce se ocupa de partea umoristica( H=humour) si de cea recreativa( R=recreative), un fel de controlor de bilete care te verifica si te lasa sa treci intr-un spatiu pe care nici nu ti-l prezinta decat estetic si de suprafata. zambetul tamp al multora din acest dep. a ajuns criteriu de performanta. voi astia care va credeti mari recrutori va rog sa o lasati cu glumele. genul acesta de comportament ma facut sa incep de cont propriu. ce anume? consilier si coach in orientare si dezvoltare a abilitatilor sociale
De cand in HR “a fi frustrat” inseamna ceva rau, condamnabil?
Frustrarea (rezultat al conflictului intre aspiratii si mijloace) este un mecanism psiho-afectiv la fel de firesc in viata fiecaruia dintre noi precum teama, bucuria sau tristetea. Atat eu cat si managerii, candidatii, domnul Butunoiu, fetele de la HR, competentii, incompetentii, campionii avem frustrarile noastre personale in diferite momente ale vietii. Unele sunt scurte, episodice, iar altele sunt lungi si persistente.
Nu este nimic rau sa ai frustrari. Poate putini stiu, dar mecanismul frustrarii este o piesa foarte importanta in motorul perseverentei si al progresului.
Pentru a intelege este necesara o clarificare: nu frustrarea este cea care afecteaza in mod negativ comportamentul, performanta etc, ci “rezistenta la frustrare”
Un om rezistent la frustrare persevereaza, inainteaza, cauta solutii, inoveaza, isi ajusteaza mijloacele in functie de aspiratii etc.
Un om mai putin rezistent la frustrare cedeaza, abandoneaza, isi ajusteaza aspiratiile dupa mijloace, stagneaza sau chiar regreseaza.
Este bine sa stim ca puterea unei comunicari este direct proportionala cu precizia termenilor folositi
Ambele conteaza, in egala masura, adica si frustrarea (nivelul frustrarilor, in valoare absoluta), si rezistenta la frustrare. In functie de context, folosesti una sau alta, pentru usurinta explicarii. Intre un angajat cu putine frustrari si cu rezistenta redusa la frustrare si unul cu foarte multe, insa foarte rezistent, te asigur ca toate firmele il prefera pe primul. GB
Este cam mult spus “toate firmele il prefera pe primul”. Eu ma feresc de generalizari atat de categorice.
Si inca ceva. Atunci cand analizam mecanismul frustrarii, ar trebui sa facem o clara distinctie intre “intensitatea frustrarii” si “numarul frustrarilor”.
Pe de o parte, intensitatea frustrarii este o variabila influentata de modul in care “se stinge” sau “nu se stinge” conflictul dintre nivelul aspiratiilor si disponibilitatea mijloacelor. Cu alte cuvinte daca mijloacele/posibilitatile de actiune nu ajung sa satisfaca aspiratiile, atunci este mai probabil sa creasca in intensitate frustrarea celui cu rezistenta mai mica si nu a celui cu rezistenta mai mare.
Pe de alta parte, un numar mare de frustrari manifestate concomitent sau intr-o succesiune rapida de catre un individ (aparent sanatos) inseamna ca putem incepe sa suspectam ceva tulburari psihologice, poate chiar psihiatrice
M
ai scris asa frumos definitia lizucai..precum un cronicar )))
Da, asa este! Ma refeream la volumul frustrarii (= numar + nivel). GB
Problema cu fetele de la hr, e ca in domeniul asta sunt prea multe frustrate care nu prea au idee despre cum se tine un interviu; si nu fac asta ca sa intinda capcane ci nu stiu cu ce li se mananca jobul. Cam atat
Problema cu “fetele de la HR” este mai complexa decat faptul sa sunt un prim test. Evident ca trebuie sa “treci” de ele prima data. De aceea sunt angajate. Doar ca de multe ori sunt fete mult prea tinere, care nu au inca experienta sau cunostinte (nu prea merge skills). In afara de ceea ce au invatat automat intr-un training de intervievator si intrebarile standard, nu prea stiu ce sa faca. E drept ca generalizez si nu se aplica tuturor, dar am observat ca (din pacate) asa sunt majoritatea.
Am o experienta in munca de peste 10 ani si sunt manager de vreo 6, iar ultimul meu interviu cu cineva din HR (si era manager de departament) a inceput cu ce facultate am facut. Mi-a si venit sa rad, dar m-am gandit sa ii dau o sansa :). Nu mi-a parut rau, am trecut de faza aceea si am ajuns la interviurile adevarate, cu sefii de departament sau directorii firmei. Nu am transmis feedback-ul persoanei respective pentru ca nu am crezut ca va intelege.
Ideea pe care vreau sa o transmit este: ca in orice domeniu, sunt persoane capabile si persoane mai putin capabile. Oricum ar fi, trebuie sa “treci” de ele pentru a ajunge mai departe.
Studiu de caz. Interviu … undeva, candva, dar nu oriunde, ci, la Monsson Group.
Candidat. Prezentare la interviu, exact la ora stabilita, ba nu, ci cu 10 minute inainte. Intalnirea face to face cu doamna de la HR, dupa juma’de ora, – bine, as fi vrut sa fie cazul unei “ha…se (i)rita” 🙂 )) , dar nu putem vorbi despre asa ceva – moment in care i se comunica candidatului ca interviul va avea loc direct cu conducerea Biroului Financiar-Contabil. Senzational, chiar in avantajul candidatului, care, nu prea agreeaza intermedierile, nu ca ar avea ceva cu Dep. HR. 🙂 ) Dupa un alt sfert de ora are loc interviul, la care dupa intrebarile de specialitate, urmeaza intrebarea soc:”Cu ce se ocupa parintii tai?” 🙂 )) Intrebare: George, crezi ca s-a dorit testarea spiritului umorului al candidatului?
Dupa un moment de reculegere, nu cu “ochii dati peste cap”, ci cu “ochii mari, a uluire” & amuzament candidatul comportandu-se civilizat, chiar daca, uneori, e “mai greu decat se crede”, ii revine randul, si intreaba
politicos, afisand un zambet larg pe fata:”Doamna, imi puteti spune relevanta raspunsului, la intrebarea dumneavoastra?”.
Raspunsul domniei sale, s-a lasat asteptat, dar candidatul respectiv a tinut sa satisfaca doleanta, si a raspuns la intrebare, dar nu asa de simplu, ci cat mai detaliat. 🙂 )) Crezi ca domnia sa, s-a socat? 😉
Recunosc, acum e mult mai simplu. Ii pot da link direct. Dar, inainte de astea, exista alte materiale informative. 🙂 Fac si io preselectie intre timp, doar avem de unde sa ne inspiram, nu? 😉
Asta e una dintre problemele cele mai complicate din recrutare, atat pentru candidat, cat si pentru recrutator. Astfel de intrebari sunt puse nu pentru aflarea raspunsului, ci pentru a vedea reactia, prezenta de spirit etc. Pentru recrutator e greu sa nu depaseasca limitele acceptabilitatii sociale (si chiar legale), iar pentru candidat e greu sa dea un raspuns spontan-inteligent si din care sa iasa cu bine. E subiect lung de dezbatere, cu multe implicatii, inclusiv morale si etice. GB
perfect, inseamna ca varianta link-ului, in opinia mea, desigur, poate fi solutia optima. Unde mai pui ca o consider si originala. Sper doar sa coincida parerile. 🙂
Ar fi suficient ca si unii si ceilalti (si candidatii competenti, si fetele de la HR) sa se poarte civilizat, nimic mai mult. Nu e nevoie de strategii, de scenarii, de cine stie ce pregatiri preliminare etc. Civilizat, atat tot… GB
o idee sa stimulati introducerea unor cursuri de Cod de bune maniere in
companii ? ar fi si aceasta o forma de civilizare si ar beneficia si…si…
E o idee excelenta pentru cei de la HR, eu as face-o in locul lor. GB
Cred ca a ne gandi/pregati ca trebuie sa manipulam pe cineva indiferent ca este vorba de fetele de la HR ca sa “trecem mai departe” este o abordare nefericita. In orice interactiune de genul acesta as alege un comportament modest, cu interes in perspectiva “fetei de la HR” si o exprimare simpla, pe intelesul ei care sa-i dea informatiile pe care le cauta.
E suficient sa te porti doar civilizat, in orice context. Dar e mult mai greu decat se crede… GB
este adevarat ce spuneti, insa intervine de multe ori interpretarea a ceea ce se cade sau nu si in acest sens este un never-ending story; ceea ce de unul este privit ca un act de curaj, altul il ia drept aroganta, ceea ce civilizatul nu ar spune, este luat de un tupeist, ca drept prost, ceea ce un om sincer ar spune, smecherul o ia drept un afront, etc.
Ceea ce considera fiecare ca inseamna “civilizat” – e suficient, nu e nevoie de speculatii inutile. GB
Recrutorii exista (inca) pentru ca firmele isi permit (inca) luxul de a nu isi alege singure personalul necesar. Chiar si asa, nu se mai fac banii care se faceau candva din serviciile acestea. Zilele de aur ale recrutarii s-au dus… La fel si cu directorii HR : nu mai au influenta pe care o aveau candva.
Risc un pronostic: peste 10-15 ani meseria aceasta va fi la fel de actuala precum cea de potcovar.
Recruiterii inca exista, iar companiile care apeleaza la aceste servicii sunt din ce in ce mai multe. Persoanele de la HR din multinationale, de regula au mult mai multe responsabilitati decat cea de cautare si interveviere si aici intervenim noi (agentiile de recrutare sau recruiterii). Sigur, pentru a avea rezultate nu trebuie sa stii doar sa cauti niste nume si sa faci niste asemanari intre cv si descrierea postului. Recruiter-ul trebuie sa cunoasca personal candidatul, sa aibe cunostinte in domeniul in care cauta personal si sa incerce sa surprinda atmosfera de lucru pentru a determina daca cel pe care il recomanda se potriveste cu adevarat postului. Risc si eu un pronostic: peste 10-15 ani intreaga activitate de HR va fi externalizata.
De ce fetele de la HR sau baietii, au impresia ca sunt “Dumnezeu” si pun foarte repede etichete? Am avut un interviu telefonic cu o domnisoara HR, acum cateva zile si, dupa ce mi-a recitat cu viteza luminii, datele unei companii(cred ca le citea de pe site), mi-a spus sa incep sa ma prezint, lucru pe care am inceput sa-l fac. Dupa fiecare propozitie pe care o spuneam, primeam drept dovada ca se mai afla la celalalt fir cate un “ihi”. Ce poate sa inteleaga cineva dupa acest sir lung de “ihi-uri”?
treaba recrutorilor este de a atrage resursa umana si de a face o prima selectie din probabil sute de candidati. bunul simt si o atitudine pozitiva sunt de multe ori criterii eliminatorii. ce rost are sa duci la expert un om cu care nu poti comunica intr-un interviu simplu cu cele mai banale intrebari ( ca doar toata lumea le stie). candidatul isi doreste sa fie impresionat si se poate depune efortul asta pentru un candidat super schilos, dar daca e super extra schilos probabil ca e vanat pentru pozitie. candidatii isi pot face o impresie legat de post dupa recrutor, dar poate fi un interviu sub stres, poate fi nivelul postului de asa natura sau poate fi o parere subiectiva. daca vrei sa evaluezi un post, evaluezi firma cu mediul organizational, stabilitatea pe piata, evaluezi potentialul de promovare, pachetul salarial, dar nu iti arunci frustarile pe saracele fete de la hr.
este corect ce spuneti dra, la fel de corect ca si faptul ca nici ele/ei nu tb sa uite de bunul simt; sunt acolo pt a face un job si a gestiona dosarele oamenilor, iar oamenii nu sunt la cheremul lor, sunt jobul lor, deci mai multa grija cred ca este necesara, cu tot respectul.
este frustrant sa fii evaluat de o persoana pe care o desconsideri, dar e important de stiut ca un recrutor nu iti determina valoarea ca om, ci doar potrivirea pe post. de cele mai multe ori are in fata o lista cu casute de bifat ex. zice ca stie excel, engleza etc, atitudine, probabil un test facut de un specialist. poate ca nu e eficient sau chiar respectuos, dar nu e treaba dvs sa il evaluati, doar firma care l-a angajat poate renunta la el daca nu isi face bine treaba. cum reactionati la o persoana neplacuta intr-o ora de interviu poate spune despre dvs cum faceti fata stresului.
de ce ar tb sa existe motive de frustrare sau desconsiderare intr-un interviu obisnuit din partea ambelor parti ?din contra ar tb sa decurga in conditii cat mai normale. Pe de alta parte, daca HR are misiunea sa streseze pe cineva in mod intentionat in timpul unui interviu pt a se presupune ca afla rezistenta acestuia la stres, cred ca nu este o practica tocmai ortodoxa si corecta vis a vis de un candidat.
Dvs vi se pare ?
de exemplu un post in vanzari poate fi foarte stresant. mai bine vezi din interviu daca poate face fata sau nu. daca unui candidat nu se poate descurca la un asemenea interviu, nici un un loc de munca care presupune stres nu ii va placea. orice candidat daca este intrebat cum face fata stresului spune ca bine. numai intr-o situatie reala se poate vedea cum se descurca ( uneori nici atunci daca are o masca sociala buna sau e un recruiter mai putin experimentat).
Da, ce sa va spun…”imi dau lacrimile” cand observ ca atunci cand se face o observatie la adresa unui HR se raspunde ca suntem, noi astia care ne cautam un job, frustrati!?! De unde pana unde va permiteti sa faceti astfel de categorisiri? Daca-ti spui o parere esti frustrat? Pai atunci la ce draq mai postam anunturi? Oricum, gasirea unui job printr-o firma de recrutare este tot un fel de loterie dar ce sa zic, trebuie incercat. Stiu cazuri cand recrutarea(pe niste tarife foarte convenabile) pt posturi de vanzari s-a facut de catre o firma de HR mare din Bucuresti si in maxim 2 ani au disparut toti agentii cu tot cu directori(unii dintre ei aveau si condamnari penale). In concluzie, daca ai pile(ti se da pontul cu jobul urmarit, ti se dau recomandari, se finiseaza CV-ul etc), in acest domeniu ai sanse f.f.mari sa obtii jobul dorit.
Ce chestie… Daca nu ai fi precizat clar aici ca nu esti frustrat, eu as fi crezut exact pe dos citind acest mesaj! Vezi, de asta e bine sa comunice oamenii… GB
George, personal cred ca tu “dezvalui secrete” ale meseriei de recrutor pentru ca meseria in sine, ca destule altele, este “sub lupa” si foarte chestionata.
Exista meserii “reglementate” precum contabil, avocat, arhitect etc. care este clar ce ofera. Atit de clar incit se poate invata, bazindu-se pe un anumit bagaj de cunostiinte standardizate, si devine cu timpul un “commodity” in care se competitioneaza in functie de pret/cost.
Exista meserii “nereglementate” si “ne-codificate” precum recrutorii, consultantii etc. care in pietele “asezate” au trecut, periodic, prin chestionarile prin care se trece acum in pietele emergente. Care este relevanta lor, ce “value added” aduc etc.
Adevarata problema, strategic vorbind, nu sint ‘tinerele de la RH” ( ….am si eu de-a face cu ele citeodata, nu in calitate de candidat, si sint un mic deliciu…. lumea ar fi mai trista fara ele…) ci tehnologia!
Cum va fi cind se va trece peste recrutori se se vor pune teste direct on line sa se determine matchul cu profilul ideal?
Cum va fi cind se va cere sa se faca un video clip de recrutare (…. exista niste probleme legale… chestia cu poza etc.)?
Cum va fi cind se va putea folosi “big data” sa se determine profilele cele mai bune si in functie de asta se va descrie jobul? etc.
S-au incercat toate astea, insa niciunul nu a rezistat. Nu cred ca in viitorul apropiat vor reusi sa se impuna pe piata. GB
Normal ca nu au sa se impuna pe piata! Totdeauna va aparea ceva nou.
E ca si cum ai zice ca ….vom inlocui procreierea cu cybersex!
Chestia e ca totul se schimba si ritmul schimbarii se acelereaza ( ceea ce este foarte bine de altfel! ) si toate fenomenele acestea destabilizeaza. Iti revii o data, de doua ori, de noua ori….dar citi recruteri, firme si departamente de RH au flexibilitatea in ADN-ul lor?
Dle GB, cum credeti dvs. ca se pot diminua frustrarile competentilor si usura munca domnisoarelor de la HR ?
Pai nu stiu daca se poate, pentru ca omu vine deja frustrat: ca a imbatranit, ca l-a inselat nevasta, ca la guvernare e cine nu trebuie, ca angajatorul actual e mitocan, ca firmele vor sa faca profit, ca una, ca alta. Poate sa-i faca un masaj inainte de a-i pune intrebarile, stiu si eu…? GB
serviciile adiacente sunt profesionale?
O sa te porti frumos cu fetele? GB
prea frumos chiar, sunt un domn
este f. adevarat ce spuneti dar daca ar exista locuri de munca suficiente, cred ca cel care se simte imbatranit si-ar gasi vreun remediu, la fel si cel pe care l-a inselat nevasta, nu s-ar mai interesa atat de politica si nici nu l-ar vedea pe sef in culori sumbre, nu l-ar interesa atat profitul firmei unde lucrea-za daca ar avea de unde sa aleaga…
Fetele de la HR pot impune respect dar si opusul, de la caz la caz; consider ca intrevederea cu reprezentantii acestui departament este hotarator pentru ambele parti- angajator – angajat. Din abordare, prezentare si discutie se pot trage concluziile daca compania/institutia reprezinta un bun loc de munca si de asemenea daca candidatul are calitatile dorite de companie, cum se spune prima impresie conteaza cel mai mult.
draga George, multumim pt faptul ca acorzi o importanta acestui subiect care pt unii este f. “hot”, in ambele sensuri, pozitiv si negativ. Fetele si de ce nu, si baietii de la HR cred ca ar tb sa noteze ceea ce tb dupa un interviu si sa comunice la fel superiorului direct. Pt. a evita grave erori de recrutare, cred eu ca reprezentantii HR ar tb sa fie cat mai diferit din pct de vd al varstei, sexului si experientei acumulate, a.i. evaluarea candidatului sa se faca cat mai eficient si corect posibil. Daca acest lucru nu se intampla, mai devreme sau mai tarziu se are de a face cu angajatorii ciudati si cu angajatii frustrati, de la o companie la alta, ca telefonul fara fir.
Consider ca o fata/baiat de la HR tb sa se uite bine la sine in oglinda inainte de a evalua si a pune o “eticheta” pe un om; daca oglinda e folosita in alt scop, degeaba privire, degeaba interviu 😉
Io vreau sa dai cit mai mult din casa pe tema asta! :p
🙂